Varful
M-tii Parang in culori de toamna
Spre Varful Carja si Stoinita intr-o zi de basm
Data: 28-29.09.2019
Locatia: M-tii Parang – zona telescaun Petrosani – Varful Carja
Trupa: Abel, Aniko, Ioana Abreamic cu familia
Scop: tura montana
Se anunta un weekend perfect de toamna tarzie pe creste si am ales sa urcam in M-tii Parang caci nu i-am vazut demult. Ne-am cazat deasupra de Telescaun la Cabana Iulian. Sambata am facut doar o plimbarica spre Parangul Mic, dar duminica am plecat cu Abel si Aniko spre Parangul Mare.
Am facut multe poze reusite, ne-am bucurat de culori vi de toamna, si dupa 4 ore de urcus eram pe varful Stoinita, trecuti deja de Varful Carja. Avand un drum lung pana acasa am decis sa ne intoarcem de acolo. La coborare treaba a mers mult mai rapid si in 2 ore eram inapoi la cabana.
Asteptam sa revenim iarna la un ski de tura in aceasta zona cu un urias potential.
La plimbare prin Muntii Gutai
Creasta Cocosului si Varful Ignis
Data: 04.06.2017
Locatie: M-tii Gutai – Creasta Cocosului si Varful Ignis
Trupa: Aniko, Abel, Cristi si Alexandra
A fost anul trecut, dar zilele petrecute in zona Muntilor Gutai trebuei consemnate. Cristi ne-a invitat la el la cabanuta, un loc mirific care l-am descoperit cu bucurie. Am facut cateva plimbari in zona redescoperind peisaje care le-am vazut in fuga in cadrul concursurilor de la EcoExplora si MTB la care am participat.
Abel creste intr-un an de nu il mai recunoastem! Fain baiat, ma bucur ca ii putem arata muntii, natura si activitati sportive care sa ii modeleze viitorul.
La un bike cu baietii in zona Paltinis-Magura
La un bike cu baietii in zona Paltinis-Magura
Data: 04.08.2016
Scop: tura MTB
Traseu: Paltinis-Varful Magura-Cisnadie (36 km cu 3:30 ore in miscare – 5:30 cu pana, poze…)
Trupa: Cata, Andrei, Mircea, Manu, Doru, Caba
Aveam demult in cap sa revenit isa facem bucata asta de traseu. O stiam bine si intotdeuna ne-a incantat.
Zona este superba si traseul este cu de toate. De la coborari abrupte pline de bolovani instabili, la zone de iarba, dar si push-uri adevarate :D. Am optat sa fugim intr-o dupamasa plecand din Medias pe la ora 14:00. Am avut trei masini si una a ramas in Cisnadie pentru retur. Din Paltinis am plecat pe la 16:30 plini de voie buna si energie.
Timpul a zburat, iar pe coborarea de pe Magura ne-a prins intunericul. Eu „am prins” si o taietura serioasa a cauciucului spate. Nu am mai facut o pana de vreo 2 ani jumate :)).
Pozele vorbesc de la sine 🙂 Multumesc baieti pentru tura asta frumoasa!
Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti
Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti
Data: 01.07.2011 Zona: Dolomiti, Varful Marmolada 3342m Trupa: Corina, Mihai, Adi, Eugen, Radu, Tucu si eu Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110702Marmolada – Vremea se arata buna in Cortina D’Ampezzo, asa ca alegem sa plecam dis de dimineata spre cel mai inalt varf din Dolomiti si anume Marmolada. Drumul spre punctul de pornire are vreo 50 de km si este ceva superb pe sufletul oricarui bike-ar, fie ca e pe cursiera sau pe o motocicleta suparata. Drumul urca abrupt in serpentine si cu o panta de pana la 18%. Nu degeaba trece Turul Italiei pe aici! Pasul Geau si Falzarego sunt niste puncte de interes turistic si de o frumusete aparte. Sunt la o altitudine de ~ 2200 m si privelistea pe care o ai in jur este de poveste. Dupa vreo ora de condus ajungem la punctul de plecare spre Marmolada si nume Lacul Fedaia 2052 m, de unde luam asa numitele butoaie (instalatie pe cablu) pana la cota 2650.
Ruta noastra este sub forma de circuit si desi acasa hotarasem sa abordam varful din partea dreapta la vederea ghetarului hotaram sa urcam pe el. 
„Cel de sus” a tinut cu noi si de data asta asa ca vremea este perfecta pentru tura. Vizibiliate maxima, soare si o temperatura optima. Pe ghetar poteca este bine batuta si nu impune decat umpic de atentie. La iesirea sus in creasta este un pasaj de ~ 15o m de via ferrata fara dificultati. 
Dupa 3 ore atingem varful Marmolada 3342 m. 
Mancam ceva fructe uscate si niste apa si dupa pozele de rigoare incepem coborarea.
Desprec coborare sunt multe de povestit… au fost vreo 500 m diferenta de nivel in descatarare pe o via feratta foate incitanta. Senzatia de a cobora in coltari pe scari metalice cabluri si pene de fier este chiar interesanta. Si mai interesent era suierul pietrelor care mai scapau de la cei de sus :P. 
Daca la urcare am facut 3 ore la coborarea am facu 3:30… bine… traseul este si mai lung. Cu ocazia asta ne-am facut „plinul” de via ferrata urmand ca in urmatoarele zile sa cataram.
Inca un obiectiv indeplinit cu brio si o satisfactie frumoasa dupa o tura echilibrata intr-o zona sportiva deosebita.
Pentru asta traim! – Ski pe Vf. Omu si Vf. Vanatoarea lui Buteanu
Pentru asta traim! Ski pe Vf. Omu si Vf. Vanatoarea lui Buteanu
Visul s-a implinit!
Echipa „Spirit” a escaladat intr-o primavara toate cele 13 varfuri peste 2500 m din Romania pe schiuri de tura!
Data: 14-15.05.2011 Zona: M-tii Bucegi – Vf. Omu 2505 m si Bucura 2502 m si M-tii Fagaras – Vf. Vanatoarea lui Buteanu 2507 m Scopul: ski de tura Trupa: Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan, Christine Thellmann Foto: Corina Fodor – Weekendul acesta a fost unul a planurilor schimbate! Initial, eu trebuia sa plec vineri in Germania, apoi am spus ca merg sambata la maraton de MTB in Baia Mare (Preluca), mai era varianta sa alerg duminica maratonul Sighisaora-Medias ca sa continui „traditia” de patru ani inceputa… Corina trebuia sa mearga cu niste copii intr-o excursie de initiere pe munte, Akos trebuia sa toarne betoane si sa faca un gard… dar nu a fost asa! 😀 Si bine ca planurile s-au schimbat pentru ca am avut un weekend de neuitat! Ce puteam sa facem altceava decat sa ne continuam visul si sa urcam in ultimele trei locatii ramase din proiectul nostru „Varfurile de peste 2500 m pe schiuri de tura”. Totul s-a intamplat asa de normal si firesc de parca planuisem totul ca la carte cu mult timp inainte! Sambata la ora 6:10 plecam din Medias cu destinatia Busteni. Acolo ajungem la ora 9:05 numai bine cat sa „petrecem doua ore minunate” stand la coada la telecabina. Suntem romani si traim in Romania! As avea atatea de reprosat… dar noi suntem niste optimisti si vedem doar partile frumoase ale vietii asa ca voi continua sa va transmit ganduri frumoase! Pe la ora 11:30 eram la Babele. Zapada destul de putina dar rapid ne gasim trasa inzapezita si ne punem pe schiuri.
Lume destul de multa care urca spre Malin unde se desfasura Cupa Malinului de freeride. Noi ne bucuram de vremea destul de buna si continuam linistiti spre Varful Omu. „La Cerdac” ne intindem la o masa copioasa de unde cu greu ne urnim. 
Norii incep sa se adune asa ca marim pasul. 
Pe la ora 14:00 suntem pe Varful Bucura. 
Din pacate suntem in ceata! La Varful Omu gasim cabana inchisa si statia de meteo intr-o liniste de mormant! Ne pregatim de coborare si Cel de sus face ca ceata sa dispara. Asa ca pe schiuri pe Valea Cerbului in Jos. 
Zapada este grea si umeda dar virajele curg fluent. Printre ele, toti o incurajam pe Christine care s-a descurcat exemplar la cate luni de schi are.
Ne jucam printre bolovani profitand de fiecare petec de zapada. 
Apoi cu schiurile in spate spre Busteni. Doar eu am adidasii la mine asa ca mai fac un mic antrenament de alergare de pe forestierul spre Gura Diham pana la cabina sa recuperez echipa cu masina!
In Bucegi ne-am facut „pofta” asa ca plecam spre Fagaras, muntele nostru drag mai aproape ca si locatie dar si de sufletele noastre. Dupa un tur cu masina pe cele mai „exotice” drumuri – Predeal-Rasnov-Poiana Marului-Sinca veche-Recea-Sambata de Sus ajungem pe valea copilariei mele, valea Vistisoarei unde la ora 21:10 punem rapid cortul si ne intindem copios la o masa pe cinste la caldura focului. 
Valea asta are ceva… lumina lunii este pura si patrunzatoare, stelele sunt mai multe si mai frumoase, focul trosneste mai linistitor, jarul este mai intens si mai pur, apa rece ca gheata te puricifa la fiecare atindere iar susurul ei te adoarme cat ai clipi. Doamne, cat iubesc valea asta!
Dimineata ne trezim si fara prea mare stres iesim rand pe rand din cort. Ne aranjam echipamentul dupa ce-l mai uscam umpic la soare, mancam si pe la ora 10:00 relaxati plecam spre Balea Cascada. Sincer daca nu mai „aveam” de facut Vanatoarea eu nu ma miscam de acolo… pt. nimic in lume. 😀
In Balea ne miscam bine si la ora 12:30 suntem pe schiuri din nou. Primul obiectiv, Saua Caprei.
Urcam pe schiurile de tura pana sus fara mari eforturi doar cu putina atentie. Vremea e excelenta si ne bucuram de maretul Fagaras cu ale lui superbe creste si muchii. 
Traseul devine ceva mai tehnic si inaintam atenti. 
Desi este un varf accesibil vara acum pe iarna sunt ceva zone in care trebuie sa fi pe faza. Mai ales ultima portiune a fost cea mai expusa dintre toate varfurile ce le-am facut. 
La ora 14:00 bucurosi ne imbratisam pe Varful Vanataorea lui Buteanu 2507 m. Ultimul varf din proiectul nostru.
Am coborat pe schiuri pana la Lacul Capra, o coborare extraordinara daca prinzi zapada buna; toti ne gandeam cum ar fi sa prinzi un powder de vreo 40 de cm. 🙂 Apoi am schiat din Saua Caprei de unde in doi timpi si trei miscari eram la cabina.
Am reusit ce ne-am propus! E un sentiment extraordinar de implinire. Cu atat mai mult ca am format o echipa perfecta, si tot ce am facut a fost pur din placerea de a schia si de a fi la munte. Sper ca in 1-2 saptamani sa pot face si prezenta un filmulet cu rezumatul celor 6 ture pe schiurile de tura prin Carpati. 🙂
Acum imi trec prin minte cuvintele lui Akos cand am ajuns pe Vanatoarea lui Buteanu: „Pentru asta traim!”. DA! Viata trebuie traita, trebuie sa ne bucuram de libertate, de prieteni adevarati, trebuie sa traim pentru ceva, trebuie sa simtim frumos, sa gandim pozitiv, sa strigam de fericire cand visele se indeplinesc!
Pentru iarna viitoare s-a nascut o alta idee, dar… va lasam in expectativa 😉 Sanatosi sa fim!
Echipa „Spirit” va doreste la toti ture pline de energie, trairi pozitive si liniste!
Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura
Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura
Data: 26-27.02.2010 Zona: M-tii Parang Scop: escaladare Vf. Parangul Mare 2519 m pe schiuri de tura Trupa: Akos, Christine si Caba Dan Saptamana trecuta, zapada a tot cochetat cu noi dandu-ne periodic sperante ca sezonul de schi nu s-a incheiat. Pe joi ne hotaram sa mergem in Parang. Un munte tare frumos, curatel si destul de linistit. Stiam ca nu sunt probleme tehnice mari si chiar daca zapada era mai „dificila” se putea merge matematic pe creasta, scapand in acest fel de multe „batai de cap”. Vineri, vorbesc cu Akos care mai trebuia sa vina cu doi prieteni din Cluj. Imi spune ca cei doi au sunat in Parang la salvamont si le-au recomandat prieteneste sa stea acasa caci zapada este foarte mare, aproximativ 70 de cm si gradul de avalansa este 4. Imediat imi dau seama ca ceva nu „se potriveste”. Ma uit pe webcam si se vad doar vreo 20 de cm de zapada. Eu sunt destul de hotarat sa mergem si sa vedem la fata locului. Am asteptat zapada si acum ca a venit noi dam inapoi? Sambata la ora 5:50 eram in Teius de unde il iau pe Akos (venit singur). Pe la ora 8:30 eram la telescaunul ce urca in Parang. Zapada pe acolo are undeva la 30 de cm prin padure in zonele ferite de soare. Urcam increzatori si ne cazam rapid. Mancam ceva si la ora 10 plecam de langa Statia Meteo. Trecem pe la Salvamont sa ii anuntam ca urcam. Ies in fata cladirii vreo 5 salvamontisti care se uita cam ciudat la noi… „Unde vreti sa mergeti mai baieti?” „Pe Parangul Mare! Daca zapada si vremea o sa ne lase.”
Soarele si cerul senin ne dadeau aripi, deci doar zapada „super mare” ar mai fi putut pune probleme. Dupa cateva secunde bune in care ne-au analizat si pe noi si echipamentul, si dupa ce am confirmat ca avem la noi coltari si pioleti care s-ar putea sa-i folosim la urcare pe Carja primim acceptul de a incerca.
Urcam destul de sustinut pana aproape pe Varful Parangul Mic. „Super zapada” se doveste a fi o „mini zapada”, adica avea o grosime care intre 3 si 10 cm. Mergem aproape matematic, urcand constant. La refugiu din Carja ne punem schiurile pe rucsaci si ne luam coltarii. 
In refugiu este un cort. Vazusem de departe doua persoane care urcau spre Varful Carja. Aveau cam 1:15 min avans. Urcam pe urmele lor. Sus pe Carja zapada este umpic mai mare in sensul ca nu mai trebuie sa avem grija ca ne zgariem schiurile. 🙂 
Din pacate intram in ceata, si vizibilitatea este destul de redusa dar ne permite totusi sa intuim creasta matematica. Ii prindem pe cei doi baieti din fata. Unul e din Brasov si unul din Targul Jiu (daca nu gresesc). Schimbam cateva vorbe, mancam un baton si plecam din nou prin ceata. Timpul ne cam preseaza. E deja ora 14:30. Akos e in fata si are un ritm tare bun. Inaintam sistematic si la un moment dat vad un stalp indicator. Ma opresc, si merg la el, descoperindu-l de zapada. E indicatorul de Varful Parangul Mare. O ce repede am ajuns. E ora 15:00 exact 5 ore de la plecarea noastra din cabana. 
Dupa 5 minute apar si „colegii nostrii de creasta” si facem pozele binemeritate. Din pacate nu ne putem bucura de privelistea care ne inconjoara. Ne felicitam si pornim la vale. Urmele fiind facute distantele curg repede. Coboram din nou Carja cu coltarii. De aici, de la refugiu, din nou suntem sub nori si simtim razale calde ale soarelui.
Statiunea pare aproape dar mai facem vreo 1:30 pana jos. Zapada este mica si ne alegem cu grija trasa de coborare. Dupa 8 ore de traseu suntem jos. Suntem cam insetati asa ca trecem rapid la hidratare. Bere, Cola, apa minerala… orice prindem lichid golim. 
Christine a urcat si ea si facuse cateva ture pe… asa zisele partii „amenajate” ale Parangului. Este socata! Pai dupa ce vi din Austria si vezi ce e aici… mi-e si rusine sa descriu. Cum motoul blogul meu este: „Un gand bun despre Munte-Bike-Ski…” nu o sa incep sa va povestesc ca mi-e rusine de ce e pe acolo… ca partiile sunt.. sau defapt nu sunt… ca ar fi atat de multe lucruri care cu bun simt, vointa si un minim de bani s-ar putea face… un singur lucru vreau sa spun: „Pacat!” Zona este superba, peisajul e de vis si potentialul este imens!
Duminca urcam din nou in Zona Parangului Mic. Vremea e impecabila si ne gandim ca acum ar fi fost de facut creasta. Ne bronzam si ne bucuram in liniste admirand masivele ce ne inconjoara: Retezat, Godeanu, Mehedinti, Sureanu, Cindrel, Lotrului, Fagarasul…
Pe la ora 14:30 ne luam „jucariile” si coboram. Zapada in zona padurii este destul de frumoasa si ne bucuram de powder desi nu stiam pe unde sa coboram exact. Uite gradina… uite gardul… sari „parleazul”…. asta da sport extrem. Numai in Romania se poate asa ceva.
O tura frumoasa, in care, dupa ce am „muncit” am fost foarte multumiti de rezultat! Deja ne zboara gandul spre urmatoarea tura! Oare unde va fi zapada buna de mers? Va voi anunta saptaman viitoare 😉
Cu schiurile de tura prin Fagaras – Varful Dara si Hartopul
Cu schiurile de tura prin Fagaras
Varful Dara 2500 m si Hârtopul 2506 m
Data: 29-30.01.2011 Locatia: M-tii Fagaras – Cabana Sambata Scopul: escaladrea pe schiuri de tura a celor mai estice doau varfuri din Fagaras, cu altitudinea de peste 2500 m (Vf. Dara si Vf. Hartopul) Echipa: Corina Fodor, Akos, Gheorghe Banu, Caba Dan Track-ul si profilul turei il gasiti aici: http://www.bikemap.net/route/808704 – distanta din Cabana Sambata-Hartopul Ursului si retur ~ 17 km; diferenta de nivel 1450 m; timp: 10 ore. – Pe la inceputul lui decembrie primesc un telefon! Era Akos, un prieten bun din Cluj care vine cu o propunere: „Ce ai spune, sa incercam in iarna asta, sa escaladam varfurile de peste 2500 din Romania pe schiuri de tura?”. Hmmm… asa propunere, nu are cum sa nu-ti aprinda instantaneu un beculet acolo sus! Clar! O sa incercam! Sunt 14 varfuri raspandite in 4 masive. Suntem constienti ca pe timp de iarna o sa fim „la mana” vremii si a zapazii. Stim ca unele varfuri sunt tehnice si multe zone sunt expuse riscului de avalansa, stim ca avem nevoie de timp… dar vom incerca! Cum zapada s-a cam lasat asteptata, uite ca a venit timpul primei incercari! Ca si prima tura am optat pentru Fagaras, varful Dara si Hartopul. Sambata 29 ianuarie la ora 6:15 Akos ajunge in Medias de unde plecam spre Complexul Sambata. Vremea se anunta buna, desi cam rece, cerul senin de un albastru imaculat, fara pic de nori, ne da sperante de o tura de neuitat. Urcam la Cabana Sambata unde ajungem pe la ora 12:00.
Mancam bine, ne cazam si plecam in recunoastere spre Fereastra Mare. Zapada este destul de mica pentru sfarsitul lui ianuarie, dar este un powder de vis de ~ 30 cm. Urcam incet sapand poteca, nu urcam pe varianta de vara ci mergem pe firul vaii spre Fereastra Mica apoi trecem pragul glaciar spre stanga pana sub Fereastra Mare.
Vreme este impecabila! Privelistea nu poate fi explicate in cuvinte. Este o atmosfera de un calm de nedescris, dar usoarele brize de aer ne aduc aminte ca afara sunt multe grade cu minus. Zapada straluceste sus pe creste si ne atrage atentia asupra fetei insorite de sub Varful Cheia Bandei, zona pe unde vroiam sa facem coborarea duminca la intoarcere.
Iesirea in Fereastra Mare este foarte abrupta si nu o putem face pe schiuri asa ca ne oprim si le punem pe rucsaci. Panta mare si zapada pana peste genunchi face ca fiecare pas sa fie o provocare. Dupa 3 ore suntem sus in creasta! E frigut, asa ca bem un cei din termos, o napolitana si ne pregatim de coborare! Asta ne place! Panta este mare si deabea vedem ce e sub noi sa alegem trasa cu zapada cea mai buna. Dupa cateva viraje prindem curaj si incepem sa strigam cuprinsi de adrenalina, entuziasm si fiorul bucuriei de a schia. Ne jucam prin zapada perfecta. Desenam serpentine in powderul virgin… ce vrei mai mult! Satisfactia este de nedescris.
In 40 de minute de la pleacarea din Fereastra Mare suntem in cabana. Seara atmosfera este placuta, suntem vreo 25-30 de turisti. Se canta la chitara, mancam bine, bem un vin fiert, facem planul pentru a doua zi si constiinciosi mergem la somn, caci ceasul v-a suna la ora 5:40.
Ne trezim dis de dimineata. Umplem termosurile cu ceai fierbinte, facem ultimele verificari ale echipamentului din rucsaceii de tura si la ora 7:20 plecam din nou spre creasta. Urmele de sambata ne ajuta foarte mult si in doar 2:20 ore suntem in Fereastra Mare. 
Soarele ne intampina acolo si va sta cu noi pe tot parcursul zilei. Zapada este foarte buna pentru schiul de tura. Pe sus este un powder de aproximativ 10-15 cm. Ne bucuram de fiecare pas. Intoarcem capul spre Varful Moldoveanu, Vanatoarea lui Buteanu si Negoiu… Speram sa ajungem si pe acolo cat mai curand!
Mergem in continuu doar cu mici pauze de o poza si o eugenia. Stim ca este mult de mers si nu avem timp de pierdut. Defapt, in capul fiecaruia dintre noi cred ca mustea o dorinta de a sta linistiti la soare, binenteles dupa cateva coborari spre partea sudica care iti ofera niste fete de schiat numai bune de pus in reviste. Heliski-ul asta… lasa ca ne facem noi mari :P.
Zona in conditiile astea de zapada si vreme este ideala pentru schiul de tura dar nu prea as vrea sa ma gandesc cum este pe viscol si ceata, cand orientarea fara un GPS si un trek bun ar fi… sa spun cel putin ciudata. Sa nu mai spun cat de greu ar fi, daca fetele ar fi cu zapada inghetata sau in placi…
Intre Varful Urlea si Varful Curmatura Bandei zona este mai accidentata asa ca punem schiurile pe ruscaci si ne luam coltarii. Inaintam incet dar sigur!
Bucurosi, la ora 13:50 ajungem pe Varful Dara 2500 m. Facem cateva poze si fugim pe Varful Hartopul Ursului 2506 m. Pana acum nu avem ce sa reprosam la tura asta. Mai perfect decat atat nu cred ca poate fi. Admiram frumoasa noastra tara, facand o adevarata lectie de geografie. Se vad M-tii: Cindrel, Lotru, Cozia, toata creasta Fagarasului, Iezar-Papusa, Piatra Craiului, Bucegiul, Postavaru, Piatra Mare, Ciucas… si pana in Calimani, Ceahlau.
Suntem trei oameni intr-o imensitate. Doar noi cu schiurile si varfurile. Doar noi si natura in cea mai frumoasa si neatinsa forma. Sincer parca la un moment data am cautat cu privirea alte urme… alti turisti cu care sa putem impartasii bucuria.. dar eram doar noi si in departare, spre Urlea, un ciopor de vreo 10 capre negre.
Bem un ceai cald, mancam ceva si la ora 14:30 ne intoarcem. 
Urmele ne ajuta si deja stiind exact ce ne asteapta ne miscam super bine. In doar 2 ore de la plecare de pe Varful Hartopul eram pe Varful Cheia Bandei pregatiti de coborare. Ce a urmat…….. extaz….. frenezie…. orgasm! Luati-o cum vreti! Un vis prentru orice schior de freeride! Pe un powder de ~ 25-30 cm pe o panta inclinata stralucind in soare…. doar urmele noastre serpuite…
Aceasta coborare a pus „cireasa de pe tort” si va fi una de referinta, una de neuitat pentru tot restul vietii.
Dupa 10 ore de la plecare trecem pragul cabanei Sambata unde Ghita ne asteapta si ne felicita: „Copii, puteti sta mandrii in dreapta mea!”. Suntem bucurosi! Coborarea pana la masina si apoi drumul spre casa sunt doar amanunte nesemificative!
Va doresc si voua ture cel putin la fel de incarcate de energie si de frumoase ca aceasta. Ture in care sa simtiti ca viata este frumoasa si ca merita traita din plin. Ture dupa care sa fiti mandrii de voi. Ture facute alaturi de prieteni dupa care, odata reintorsi in civilizatie sa fim mai buni, mai intelepti, mai optimisti!
Cateva poze gasiti aici: http://picasaweb.google.com/cabadansorin/2010_10_30_Sambata_Dara_Hartopul
Marețul Făgăraș, un tărâm de vis, amintiri, frumusețe!
Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avig – Vf. Ciortea – Refugiu Puha
Data: 16-18 iulie 2010 Traseu: Cab. Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avrig – Varful Ciortea – Refugiu Puha – Cab. Barciu Echipa: Christine, Gabi si eu In ideea consolidarii echipei pentru Kilimanjaro, exersarea „tehnicilor de campare”, testarea echipamentului si a „procedurilor de lucru” in echipa am plecat vineri dupa-masa sper Poiana Neamtului. Ajungem si ne pregatim de urcare. O luam incet la pas pe la ora 18:30. Am un semtiment asa… de nostalgie. Nu am mai urcat cu rucsac mare in spate de o gramada de timp. Concursurile si modul alert/dinamic de viata mi-au schimbat mult „stilul” de a merge la munte si de a face miscare. E bine sau rau…. nimeni nu poate spune. Ideea e clara! Mi-e tare dor sa merg asa… cu rucsac mare si greu intr-un ritm incet si constat in care pot sa ma bucur printre picaturile de sudoare de natura… de liniste… de munte.
Pe la ora 20:30 punem cortul langa cabana Barcaciu. O cabana si o zona dorita de multi dar care sincer pe mine nu m-a impresionat niciodata. Cred ca intre mine si cabana asta e un camp negativ din pacate. Dimineata plecam spre lacul Avrig. Vremea e superba, soare si nu prea cald. Poteca merge pe curba de nivel si apoi coboara in vale. Apa e superba. Ador sa ma clatesc in apa rece si curata. E mai revigorant decat sa iau un gel :P.
Poteca urca destul de sustinut dar in 3 ore jumate suntem al marginea lacului. E o zona in care demult doream sa stau cu cortul. Sintem singurii cu cortul in momentul asta, dar pana seara mai apar vreo 4. Mancam si vrand-nevramd o ploicica de vara ne trimite in cort la somnul de amiza. La pra 18 insa afara e senin si soare. Asa ca ne hotarm sa urcam pe Varful Ciortea. Urcam pe traseul de iarna, adica pe un picior inierbat ce ne scoate aproape de varf. La ora 20 suntem sus. Superb! Lacul Avig sub noi, se vede Negoiu si Lespezi… Budislavul… si Oltul jos in vale.
Doamne ce mult timp a trecut de cand am fost prima data pe aici… pe creasta… eram un pustan in clasa a 10-a si lumea era a mea. Nu aveam nici o grija… si muntele imi era deja prieten bun. Ganduri… umbre… reflexii… aer tare de munte… ganduri…
Coboram la corturi pe poteca si la ora 21 ne incalzim cu o supa fierbinete facuta la primus.
Dimineta ma trezesc! Afara este o vreme de basm. Soare, senin, liniste. Merg si ma spal in apa rece a paraiasului de sub lac. Ce nu as da sa ma pot trezi in fiecare dimineata in conditiile astea de mediu.
Urcam din nou in creasta si mergem pana in refugiu Puha. De aici initial am vrut sa coboram spre Cab. Negoiu si apoi sa cotim spre Barcaciu dar ceva nori incep sa se adune asa ca traversam caldarea pe sub varful Scara si coboram pe Piciorul Barcaciului.
Jos in Poiana Neamtului facem o baita scurta si stam in soare la o bere. Fetele au mers de minune. O sa mai auziti de Echipa Kili Adventure sper, si de la inaltime mai mare. 🙂
Fagarasul, cel mai maret si mai impresionant munte din Romania, un munte de suflet care v-a fi si va ramane un tărâm de vis spre o viata mai linistita si mai buna.
