Valea Cernei

Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei

Publicat pe Actualizat pe

Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite

    Data: 27.04.2012 – 01.05.2012
    Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane
    Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan  
„A fost odata ca niciodata,
Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012.
     Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa  ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu.
      Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului.  Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Cascada Beusnita 3
    
O asa mare minune: apa!
Cascada Beusinitei
In fata peretelui de apa
Frumos!
Duminica am plecat in amontele Nerei spre Lacu Dracului. Drumul la dus a fost destul de lung (~ 6 ore) presarat cu o travesare prin Nera pana la brau in care ne-am racorit umpic datorita debitului mare a apei.
Spre Cantonul lui Damian
Nu se vede marcajul de pe fundul apei! 😀 Oare ne-am pierdut?
Pe malul Nerei
Traseul sapat in stanca a Cheilor Nerei
Hercule cel mic :))
Unul din pasajele de pe traseu
Vremea a fost impecabila. Eu, dupa cum mi-am promis acum 7 ani, am revenit cu ideea clara de a parcurge traseul si cu barca! Aceasta idee m-a tinut in priza tot timpul, incercand sa studiez traseul cu ochi de „barcagiu :P”. Bustenii cazuti, insulele de pe mijlocului cursului si bolovanii mari din apa au fost o provocare frumoasa.
     Pe la ora 16:30, dupa ce am admirat pastravii din Lacul Dracului si o masa copioasa am plecat in aventura acvatica impreuna cu Christine. Am prins destul de repede tainele navigatiei si am incercat sa ne bucuram de peisaj dar si de pasajele mai tehnice a traseului. Apa avand un debit crescut a facut coborarea una dinamica.
Lacul Dracului
Partieee!
Cum trupa se intorcea pe jos si era in urma nostra cu mult am optat sa coboram cu barca pana in Sasca Romana, dar cum eram noi relaxati am avut parte de o surpriza neplacuta. La un moment dat am intrat intr-o zona mai rapida a apei, cu o insula mare si plina de busteni in mijlocul cursului. O luam pe stanga…. ba nu… spre dreapta, derutati de o trupa ne naufragiati care montasera o cordelina intre insula si mal si nu stiam pe unde sa mergem, si uite asa am intrat direct in busteni. Ne-am rasturnat si a trebuit sa tragem la mal. Curentul puternic ne-a rasturant din nou la traversare pierzand vaslele. Am strans barca care era sparta si am urcat prin Turnele la Podul Bei. O tura plina de peripetii care as mai repetau oricand 😉
Tunelele din zona Podul Bei
   
In formatie de atac
Luni am optat sa plecam mai departe si anume spre Cazanele Dunarii cu directia Baile Herculane. Drumul pe malul Dunarii este pitoresc si mi-ar place mult sa-l parcurg si cu bicicleta. Ne-am oprit la statuia lui Decebal dar si la o cherhana unde am mancand o ciorba de peste si un salau proaspat. Acolo am simtit ca sunt in vacanta. Eram deja plecat de acasa de 2 zile jumate si inca mai aveam de stat o zi jumate. Niciun stres pe capul nostru, ceea ce ma facea sa ma gandesc unde si ce am mai putea vizita, numai spre casa sa nu mergem.
Al nostru Decebal!
    
Stres! Mult stres!
Ajunsi la Herculane am campat in amonte cu vreo 3 km si am coborat „sub pod” la o baie termala. Ma doare sufletul cand vad ce valoare (apa termala) si ce frumusete nu se exploateaza in zona asta.  Adica sa se faca TURISM! La noi faci baie in niste bazine betonate hidoase si pline de mizerie, malul Cernei e plin de peturi. Oribil! Totusi baia a fost ok pana in momentul in care au aparut vreo 4 cocalari negrii cu lanturi de aur la gat si cu o statie pentru muzica… binenteles delectandu-ne cu cele mai alese manele. Am plecat de acolo aproape in alergare!
      Seara s-a terminat mai mult decat superb cu cantece la chitara a’ la Feri cu acompaniament la muzicuta manuita cu dibacie de Dan.
      Marti dimineata refuzand sa plecam spre casa am urcat la Cascada Vanturatoarea, un monument al naturii deosebit care merita vizitat!
Cascada Vanturatoarea
Sa nu ma deochi!
In drumul spre casa ne-am mai oprit sa vedem Poarta Sarutului si Masa Tacerii a lui Brancusi in Targul Jiu.
Poarta sarutului
     
O multime de Caba! Un dezastru :))
O iesire frumoasa, pentru multele obiectivele vazute si divesifitatea lucrurilor facute. Trupa a fost mare si din pacate nu am reusit sa fiu liantul intre oameni. Fiecare are ideile, principiile lui, perceptii si o anumita dispozitie de a socializa si de a face o echipa sa functioneze.
      Iesirea a fost o reusita si am perceput in acele zile petrecute departe de casa, ca fiind o frantura din viata mea, si poate a fiecaruia. Momente in care radiezi fericire si te bucuri de un peisaj, de o apa de un transparent perfect, te bucuri de viata, te simti bine cand stai la foc si asculti acorduri de chitara facandu-te sa visezi… „fiecare cu visele lui!”.  Din pacate ca si in viata, ai momente de dezamagie cand te rastorni cu barca si o spargi; de frustari extrapoland la pierderea vaslelor… si alte nebunii:D.
      1 Mai 2012 a trecut si acum deabea astept sa merg undeva in vacanta pe mai multe zile… inca nu stiu unde… dar as mergem departe! Sa vad unde ajung! 🙂

Intotdeauna o provocare , Eco Explora 2011 – Valea Cernei

Publicat pe

Intotdeauna o provocare , Eco Explora 2011 – Valea Cernei

     Data: 14-18.09.2011
     Locatia: Valea Cernei – Baile Herculane
     Scopul: participare concurs de Adventure Race
     Trupa: Dan Chifu si Dan Caba = echipa ARC Explorer Team si sprijiniti de Madalina Chifu
     Foto: Hoinarii
     Adventure Race sau concurs de aventura… o provocare care de la inceput m-a fascinat si s-a pretat pe profilul meu de sportiv amator care nu exceleaza in nici un sport dar ma descurc binisor la toate :D. Modestul de mine. Concursurile acestea de 72 de ore cu probe diveste: bike, mers si alergare in zone montane, pluta, rapel si tiroliana, pestera, orientare; nu se pot incadra in tiparul unui sport anume. La aceste concursurii de aventura trebuei sa fi tare si sa treci peste toate limitele si barierele mintii inpingand corpul la ceva inuman de greu. Dar va spun! Reusita de a te autodepasii prin controlul mintii si a trupului te face „invincibil”. Te face mai bun, mai prietenos, mai umil mai vesel si optimist.
    Anul acesta, mai mult din „pofta” ne-am inscris la EcoExlora 2011. Concursul s-a desfurat langa Baile Herculane pe Valea Cernei. Echipa am facut cu camaradul din anii trecuti Dan Chifu. Amandoi ne doream sa facem un concurs bun. Aveam un antrenament bun la mers alergare insa la MTB eram cam… „pe spate”. Cel putin Dan care fiind plecat in Londra cu job-ul bike-ul era ceva…. lasat acasa.
   Miercuri am ajuns pe la ora 20:10 in tabara de corturi. Locul era frumos ales, intr-o poiana linistita si prieteneasca. La ora 21:15 incepe sedinta tehnica unde primim hartile si aflam traseul. Hmmm…. greu….. foarte greu! Cam asta a fost concluzia. Cel mai mare impediment care l-am simtit de la inceput si s-a si adeverit a fost lipsa hartilor bune cu zona. Sa te orientezi pe harti… super vechi sau fara prea multe indicii pe ele e destul de ciudat. Plus ca pentru noi doi toata zona era ceva nou, aici au avut avantaj Timisorenii.
    Ceva neasteptat au fost ca cei 140-150 km de MTB care s-au anuntat a fi 190 de km, in realitate treck-ul masurand undeva la 235 de km, asta daca nu te rataceai prea tare. 😀 La ora 7:00 s-a dat startul din centru Bailor Herculane. Am urmat vreo 10 km masina organizatorilor apoi am intrat pe Valea Iardasita spre primul punct de control din comuna Eftimie Murgu. S-a plecat moderat ca si viteza. Greucenii avand o problema tehnica la raful din spate au trebuei sa improvizeze prin bandajarea rotii, care culmea a si rezistat toata distanta. Ii felicit pe baieti (Alin si Rares) pentru hotararea de care au dat dovada.
     Ideea este ca traseu de bike a fost foarte frumos, pitoresc si solicitant. Zona asta a traseul a fost superbaDin pacate gresim am gresit destul de rapid ruta din cauza hartii si pierdem vreo 45 de minute numai bine cat sa ajungem tarziu in punctul de control. De aici am intrat pe viteza de navigatie de anduranta. Kilometrii au trecut ajungand in Ravensca dupa o urcare lunga din Bigar. Aici din pacate nu ne putem aproviziona de la magazinul satesc si plecat spre Lubcova, adica maul Dunarii. Prima parte a coborarii a fost foarte dura cu bolovani mari si nefixati dar drumul pe asfalt de langa Dunare a „facut toti banii”.
    In jurul orei 16:30 ajungem in Cozla, un catun cu 3 blocuri paraginete de unde incepe urcarea pe forestierul ce ne urca ma Biger.  Afara e cald si trebuie sa ne hidratm. Aflam ca este o mica alimentara intre blocuri si mergem sa vedem ce au. Spre bucuria noastra mai aveam o lebenita pe care am mancat-o intr-o clipita. Bucurosi si energizati am plecat mai departe. Pe la ora 19:00 eram in Bider. De aici a urmat o urcare serioasa si „dorsalele” noastre incepeau sa doara. Trecusera vreo 140 de km de la start. Gresim intrarea spre Varful Frasinul si ne intoarcem. Intram pe drumul bun si inaintam incet. Verificam harta.. dar degeaba. Drumul bun nici macar nu apare. Scoatem busola… mai mergem… ne consultam si decidem sa trecem creasta sa prindem o vale ce ne va cobora in Golful Mraconia. Si a inceput distractia! Daca la inceput caram bicicleta pe un vechi drum de exploatare apoi au inceput murele. Noaptea s-a lasat si a rasarit luna mare si roscata. Coboram prin padure pe o panta accentuata sarind peste crengi si bolovani. Asta evident cu bicicletele in spate. Apoi dam de un vechi drum forestier care din pacate acum este impracticabil. Sunt pomi cazuti peste tot. Inaintam greu visand ca vreo exploatare sa fie in zona si sa fi faca drumul ciclabil. Din pacate nu a fost asa! Din contra conditiile s-au inrautatit. Au inceput zone mari si compacte de mure si urzici pana la piept, cu o gramada de pomi cazuti. Parca eram in jungla. A fost un cosmar! Am parcurs vreo 5 km in 4 ore, iesind plini de sange pe picioare taiati de lastarii de mure. A urmat un drum forestier bun pana pe malul Dunarii unde pe la ora 1:00 ne-am oprit. Mai aveam vreo 7 km pana in Orsova, urmatorul CP.
     Desie noapte, era foarte placut. Cald si fara vant. Luna era mare pe cer luminand toata Dunarea si imprejurimile. Dupa vreo 10 minute de tacere am evaluat situatia care suna cam asa: fundurile ne dor, deabea mai stam pe biciclete, parcurseseram vreo 180 de km, si mai aveam vreo 60 de km pe o muchie cu diferenta mare de nivel, nemarcata si in care hartile nu prea ne ajutau, mai ales pe timp de noapte. Coborarea era pe la Pietrele Albe si stiam sigur ca trebuie sa caram bicicletele in spate… plus ca si la traseul de mers era siguri ca orientarea era mai mult ca dificila… asa ca stiindu-ne valoarea si recunoscandu-ne nivelul actual am decis sa abandonam. Nici unul nu a avut vre-un resentiment. Puteam sa continuam! Aveam mancare si eram relativ bine hidaratati. Puteam dormi si porni in zorii zilei, puteam termina daca chiar vroiam dar am preferat sa ne… pastram. Dupa inca vreo 25 de km de pedalat pe asfalt am ajuns in Gara Herculane Bai. Si la ora 6:30 eram in tabara.
         Urmatoarele zile au fost de relaxante. Am facut baie in baile termale de langa Roman, am fost la strand, am dormit si lenevit, am facut proba de caiac. Sambata am plecat sa vizitam Cheile Corcoaiei, lacul Iovanu si apoi am urcat sa cataram mansa din concurs. Am parcus Cheile Teslei care sunt superbe si traseul merita facut!
       Cireasa de pe tort a fost baia termala de la ora 23:00 unde vreo 20 de persoane i-am urat lui Alex Hoinarul „La multi ani”!
Socializarea... perfecta
     Duminica a fost premierea. Felicit castigatorii, adica prietenii nostrii Hoinari (Elena si Alex), dar si pe toti ceilalti care au terminat sau au participat. Toti au fost oameni bine pregatiti si au facut o treaba excelenta.
Castigatorii EcoExplora 2011
      Noi ramane sa ne mai pregatim… si la anul sigut vom veni la EcoExplora mai determianti si motivati. Felicitari tuturor organizatorilor pentru efortul depus. Stiu ca este greu, dar EcoExplora trebuei sa mearga mai departe ;).
Felicitari organizatorilor