trasee
La catarat in Remetea
Adrenalina de primavara
Data: 22.04.2018
Locatia: Remetea, Piatra Secuiului
Scop: escalada
Trupa: Abel, Aniko, Akos si eleve
Duminica ne trezim relaxati si dam o fuga in Remetea sa incepem sezonul de escalada. Sper sa ies anul asta cat mai mult. Ne intalnim cu Akos si pun doua manse unde ne miscam primavaratic, dar cu experienta amintirilor din anii precedenti.
M-am bucurat ca si lui Abel si lui Aniko le-a placut si le-a cazut bine miscarea. Daca o luam incetisor cred ca putem toti trei sa facem ceva frumos la stanca.
Reclame
Facand pe ghidul de MTB, in zona Sighisoara cu englezii
Romania o tara minunata
Data: 04-07.07.2017
Scop: ghidand o tura de MTB
Traseu: Cund – Biertan – Richis – CopsaMare – Floresti – Cris – Stejareni – Sighisoara – Saschiz – Crit
Trupa: 11 englezi si echipa SlowCyclist
Am primit invitatia de a ma alatura echipei SlowCyclist pentru 3 zile pentru a ghida un grup de englezi. Am fost doi ghizi si un om de suport care facea trasferul bagajelor/bike-uri…
Prima zi a fost si cea mai usoara pe ruta: Cund – Cund – Biertan – Richis – CopsaMare in conditiile in care 85% in traseu am mers pe asfalt. Ne-am bucurat de o vreme superba si am reusit sa ne cunoastem si imprietenii intre noi. La amiaza am mancat in Richis vizitand si biserica de acolo. 
Catarare in zona Cetatii de la Lita
Catarare in zona Cetatii de la Lita
Data: 21-22.06.2014 Locatia: Lita – M-tii Muntele Mare Scopul: escalada Trupa: Corina, Christine, Bogdan, Johny, Akos, Tunde, Christof, Raluca, Szabi, Caba Foto: Corina Fodor – A fost un weekend in care ne doream sa ne mai vedem… asa ca intre prieteni, sa mai povestim, sa stam la cort in jurul focului… Si asa ne-am intalnit in zona Cetatii de la Lita. Peisajul e frumos si da, am si catarat… incercand traseele din zona Sirul Pietrelor: Maioneza 5+, Bulion 5, Avocada 6+, David und Ronny 7 dar si in zona Stancile Ciobanului: Joint 6- si Lucky 6+. Duminica dupamasa s-a lasat cu un gratar la Szabi si Raluca pe mosie unde a venit si Voichita si Vlad. Am fost aproape „toata familia”! Va multumesc prieteni dragi!
4 Munti MTB – un concurs, o provocare, o aventura, o familie
4 Munti MTB – un concurs, o provocare, o aventura, o familie
Data: 05-08.06.2014 Scop: concurs de MTB in 4 etape Locatia: Campulung-Stoienesti-Cheile Gradistei-Fundata Munti strabatuti: – etapa1: Iezer 59 km 1900 dif. nivel – etapa2: Leaota 47 km 1800 m dif. nivel – etapa3: Piatra Craiului 60 km 2000 m dif. nivel – etapa4: Bucegi – 45 km 1700 m dif nivel Scop: concurs de MTB in 4 etape Echipa: „Spirit” formata din Vlad Sancraian – Caba Dan Foto: Corina Fodor, si multi altii – Anul trecut incepeam postul scriind: „Un concurs cu si pentru Spirit”! In acest an provocarea a fost la fel de mare, emotiile transmise si energia primita de la aceasta cursa unica au fost la fel de speciale. Acest concurs nu poate fi descris in cuvinte! Asta e clar! Numai cei care participa pot intelege. Si nu e o afirmatie lansata in vant. E vorba de mountain-bike adevarat. Traseele parcurg zone montane pana la peste 2000 m altitudine, strabat pajisti alpine, poteci inguste printre palcuri de bujori de munte, single-trail-uri pline de bolovani si radacini dar si zone de mare viteza. Pana nu pedalezi efectiv prin albia raului, pana nu te innoroiesti, pana nu impingi bicicleta si o cari in spate nu poti intelege. Si nu este masochism! Este placerea de a fi tu cu natura, tu depasindu-ti limitele de fiecare data. Este o deconectare totala cand doar „supravietuirea” este este singurul gand. Te poti rani in orice moment dar continui sa mergi din ce in ce mai tare, mai cu viteza mai dornic si dependent de adrenalina! Concurenta in acest an a fost mare, dar am reusit o cursa foarte buna. Ii multumesc lui Vlad pentru ca inca o data a fost coechiperul/prietenul perfect. Ne-am sincronizat am tras cat am putut luptand pentru fiecare minut din acest concurs. Am fost un Spirit, si a iesit un concurs memorabil! Cele patru zile de concurs cu trasee diverse, in masive diferite, cu provocari, cu urcari grele si coborari tehnice dar si cu ritualul spalarii bicicletei dupe fiecare zi, cu povestile de la pasta party, cu strangeri de mana cu oameni deosebiti fac 4 Munti un concurs-aventura. Toti participantii formeaza o familie! O familie minunata. Anul acesta vremea a tinut cu noi, am avut doar o pana iar in rest am mers mult mai bine ca in alti ani, obtinand la final locul 9 (cu timpii 4:28, 4:28, 4:30, 3:58). Felicitari tuturor participantiilor, felicitari Voichita, Corin, Oli! Multumim organizatorilor pentru implicare si sufletul pus in acest festin al MTB-ului. – Etapa 1 – M-tii Iezer
Etapa 2 – M-tii Leaota
Etapa 3 – M-tii Piatra Craiului
Etapa 4 – M-tii Bucegi
–
Grea decizie! Ski sau catarare? Cheile Turzii
Grea decizie! Ski sau catarare? Cheile Turzii
Date: 26-27.04.2014 Locatia: Cheile Turzii Scopul: escalada Trupa: Corina, Akos, Szabi, Csabi, Andreea, Caba, Tunde, Christof, Raluca+Victor Foto: Corina Fodor – Cand in viata vezi multe, vrei multe. Cand sti cate lucruri poti face, vedea, trai in fiecare moment incerci sa traiesti fiecare clipa. A venit weekendul si am avut de luat o decizie grea :). Sa urcam in Balea la ski sa profitam de noua zapada, sau sa mergem in Cheile Turzii la catarat. Akos cu Szabi au optat pentru escalada asa ca… uita-ne sambata dupamasa urcand spre zona Peretele Aerian (Zburatorul). Am catarat traseele Undeva cu gradul 6 (intrarea e grea) si Candva gradul 4+ usurel dar rar batut. Ne-am mutat in Surplomba Garofitei 8- o surplomba care te solicita dar frumoasa. La lasarea serii am catarat traseul Bitzi gradul 6 un traseu care m-a uns pe suflet! Duminica a venit si Csabi cu Andreea si mai tarziu Tunde, Raluca si Christof. Am catarat in mansa Gabor Feri 6- cred ca e mai greu decat gradul dat (zona surplombei), si apoi Pasarea Polara data gradul 5+, pe stanca parca e 6+. Traseul e superb, spectaculos dar foarte rar batut dupa gustul meu :P. La final am catarat 4 manse care nu le-am gasit in topouri, dar care sunt tare frumoase (zona Peretele Urias pe langa traseul Viteza Misi Szalma 2003). A fost un weekend deosebit, inconjurat de oameni plini de energie pozitiva de langa care nu-ti mai vine sa pleci. Va multumesc!
3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit
3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit
Data: 7-9.06.2013 Locatia: Stoienesti Arges, Gradistea-Fundata Trasee: M-tii Leaota, Piatra Craiului, Bucegi Scopul: participare concurs de mountain-bike pe 3 zile in 3 masive montane Echipa: „Team Spirit” – Vlad Sancarian si Caba Dan Foto: Corina Fodor, Mihai Benec – Despre 3 Munti as putea vorbi din multe puncte de vedere. In timpul cursei am „scris in gand” multe randuri de suflet si trairi intense despre acest concurs. Este vorba de o provocare in adevaratul sens al cuvantului, in care la fiecare pas iti intreci limitele fizice si psihice. 3 Munti este un concurs din seria Carpathian Man, iar cand participi la aceasta suita de evenimente trebuie sa te astepti la altceva! Acest altceva inseamna: munte, provocare fizica si mentala, spirit, adreanalina dar si prietenie, respect, motivatie si energie. Totul s-a petrecut in 3 zile in care s-au parcurs trasee din masivele montane: Leaota, Piatra Craiului si Bucegi. Nu distantele parcurse au caracterizat aceste 3 trackuri, ci diferentele mari de nivel, care au cumulat undeva la ~ 5300 m. Fiecare metru urcat in acest concurs a insemnat parcugerea unor din cele mai frumoase zone a romaniei pe poteci montane inguste pietroase si bolovanoase, pe drumuri forestiere prin goluri alpine, printre flori de bujori de munte dar si paduri seculare, pajisti cu case razlete a unor sate de un pitoresc unic in lume. La acest concurs s-a facut mountain-bike iar fiecare concurent a putut sa-si incerce pregatirea fizica dar si tehnica. Aici nu gasesti o ruta usoara. Cobori in viteza printe bolovani, printre balegi, pe iarga uda si radacini alunecoase, treci prin noroaie apoi te racoresti trecand prin balti si mergand efectiv prin albia raurilor. In acest concurs impingi bicicleta, o duci pe umar, alergi pe langa ea apoi te avanti in viteaza pe coborari unde franezi violent cand poteca „dispare” cu cate un metru sub tine, sau bolovanii devin mult prea mari pentru ca roata sa poata trece peste ei. La acest concurs termini plin de noroi, si in care ti-ai testat bicicleta la maxim, in care franele aproape au cedat, furcile s-au umput cu apa si mizerie, unii au rupt schimbatoare si lanturi… Pana nu participi nu poti sa-ti dai seama despre ce vorbesc eu aici. Desi pare masochism si este ca un razboi, acest concurs te face sa termini cu zambetul pe buze si plin satisfactie. Cand treci linia de finish impreuna cu partenerul tau cu mainile ridicate si strigand de bucurie sti ca ai reusit sa fi o echipa, sti ca ti-ai depasit limitele, te bucuri de viata, te bucuri ca esti sanatos. Coechipierul meu din acest an a fost Vlad Sancraian, un clujan de nota 100 cu care nu pedalasem niciodata impreuana dar ne stiam din multe ture de ski de tura si catarare. Am fost o echipa care e functionat perfect. Am avut acelasi ritm, pregatire tehnica si abordare. Pe durata curselor nu am vorbit mai deloc, dar ne-am inteles prin tacere. Fiecare stia cand eram momentul sa accelereze sau o sa o lase mai incet, cand sa mancam sau sa ne hidratam, cum sa abordam zonele tehnice. A fost super! Multumesc Vlade. Mi-a facut o mare placere si sper sa mai facem echipa impreuna. Prima zi a insemnat 45 de km cu 1730 metrii de nivel prin muntii Leaota, atingand altitudinea de 2133m.
Tabara de alpinism in Cheile Turzii
Tabara de alpinism in Cheile Turzii
Data: 12-15.08.2011 Locatia: Cheile Turzii Scopul:alpinism in trasee clasice de mai multe lungimi Trupa: Ghita, Sanda, Akos si CAR Cluj Foto: Silvique (http://www.silvique.ro/) si Caba Dan – Mihnea, de la CAR Cluj, a avut frumoasa idee sa organizeze o tabara de alpinism in care lumea sa parcurga traseele clasice din Cheile Turzii. Mai ales ca vine si ungurul meu preferat, Akos, nu am cum „sa nu ma prezint si eu la apel”. Plecam vineri dupa servici si pe la ora 20:15 montam corturile in campingul din amonte a Cheilor (Sat Petrestii de Jos). Atmosfera este la inaltime mai ales ca sunt o multime de oameni cunoscuti din Cluj dar si din Timisoara (Hoinarii, fam. Tanase…) si Baia Mare (Calin si Diana). Povestile fac ca timpul sa zboare si cu greu pe la ora 00:30 mergem la culcare. Sambata dimineata suntem „verificati” si instruiti in zona Scolii Turdene cu privire la modalitati de regrupare, tehnici de filare si de siguranta. Lucruri care fiecare catarator trebuei sa la stapaneasca si cu ochii inchisi. Cataram prima lungime din Scoala Turdeana, urcam pe prusice pe coarda suspendata pregatita de Akos in zona pesterii si apoi pe la ora 14:00 fugim la corturi sa mancam ceva. Eu fac echipa cu Akos si decidem ca in dupamasa asta sa cataram traseul Erasmus dar nu inainte de a escalada traseul Jgheabului de 2 lungimi de coarda. Gradul este de 6 dar in prima lungime este mai ciudatel. Erasmus insa este un traseu foarte frumos in care am parcurs primele 2 lungimi. Prima lungime este un traverseu orientat spre dreata si intersectand mai multe linii apoi cea dea doau lungime urmareste relativ in serpentine o fisura. Foarte frumos si provocator! Duminica cum era „bataie” mare pe trasee din cauza aglomeratiei de cataratori, la ora 8:30 suntem la baza traseului Quo Vadis de 7 lungimi de coarda, grad 7-.
Ideea este ca traseul este foarte frumos dar mai inca de „muncit” pana sa pot merge cap de caorda si sa mai fiu si „relaxat”. Pasul cel mai dificil este in lungimea a 4-a in Peretele Porumbeilor, dar cel mai specataculos este fara doar si poate zona hornurilor surplombate de culoare neagra din lungimea a 6-a. 
Sa te uiti pritre picioare si sa vezi sub tine cateva sute de metrii de perete aproape verticali, sa vezi poteca ca un fir de ata cu oamenii care sunt niste furnici… este ceva deosebit!
Dupa 5 ore terminam cele 7 lungimi si ne felicitam! Inca un traseu memorabil care cine stie cat o sa-l repet. Ne retragem rapid rapeland prin Grota lui Hili fiindca nori negri se apropie. Ploaia ne prinde langa Pestera Romaneasca unde ne adapostim cu mai multa lume.
Seara din nou povesti cu toata lumea faina din camping pana tarziu.
Luni ne trezim mai tarziu, uscam corturile si dupa ce mancam plec cu Ghita si Sanda sa cautam ceva manse mai usurele. Le gasim dar din pacate erau ocupate. Si asa era tarziu asa ca printre poze si povesti ne intorcem la masina si apoi spre casa.
Au fost 4 zile extraordinare intre prieteni inca am facut si trasee de o frumusete deosebita.
Multumesc Silvique pentru fotografii. M-au inspirat si motivat si sunt sigur ca o sa aibe acelasi efect si pentru altii.
