Spirlea

Piatra Craiului este si va fi o calatorie in alta lume

Publicat pe

O clasica: Cabana Plaiul Foii – La Lanturi –  Vf. La Om – Vf. Ascutit – Padinile Frumoase – Cabana Curmatura

Data: 19-20.08.2017

Scop: tracking

Trupa: Aniko, Dan, Maria, Vlad Opris si Ionut

Piatra Craiului, o iubire veche! De fiecare data pasesc pe pragurile de calcar cu respect si umilinta. Pentru ca acolo simti ca traiesti, sangele curge in vine, simti emotia si bucuria fiecarui moment petrecut acolo. Amintirile legate de Crai se intind cu multi ani in urma (acum deja 21 de ani) de cand impreuna cu tata urcam pe traseul La lanturi…

De aceasta data, am format o trupa deosebita si dupa o noapte petrecuta la o pensiune mai jos de Plaiul Foii am plecat dimineata spre Refugiu Spirlea(~ 2 ore) si apoi in inca 3 ore eram in creasta dupa ce am savurat splendidul traseu a lui „Deubel” si spectaculosul „La Zaplaz”.

Vremea perfecta si temperatura optima ne-a dat ocazia sa ne bucuram de peisajul de vis. De pe varful Ascutit (3 ore petrecute pe creasta) am coborat in doua ore la Curmatura unde am apreciat inca o data curatenia, ordinea si mancare buna.

Craiul… o bijuterie! Savurati si voi pozele 🙂

Anunțuri

In lumea basmului, pe carerile ascunse a Pietrei Craiului

Publicat pe Actualizat pe

In lumea basmului, pe cararile ascunse a Pietrei Craiului

Padina Lancii – Poiana Inchisa – Braul Rosu – Cerdacul Stanciului

      Data: 20-21.08.2011
      Zona: Piatra Craiului
      Traseu: Plaiul Foii – Saua Tamasel – Umerii Pietrei Craiului – Padina Lancii – Poiana Inchisa – Marele Grohitis – Braul Rosu – Valea Urzicii – Cerdacul Stanciului – Refugiu Spirlea
      Trupa: Stefana, Alina, Corina, Caba
      Foto: Corina Fodor
     „Dor de Crai!” O chemare persistenta in mintea si sufeltul oricarui montaniard care a parcus cu adevarat traseele Pietrei Craiului. Brauri suspendate, poteci firave nemarcate, saritori si zone stancoase expuse, refugii ascunse, flori deosebite (Flori de colt si Garofita Pietrei Craiului), capre negre, izvoare bine „tainuite” care te fac sa intelegi valoarea adevarata a apei (echivalentul aurului in lumea reala)… toate acestea si nunumai fac din acest munte un loc de basm.
       Craiul „te ademeneste” prin aerului lui misterios, si oricat ai parcurge cararile lui, de fiecare de impresioneaza si te farmeca prin spendoarea si dinamismul lui. Am plecat spre Crai sambata in formatie de 4 oameni. Alegem un traseu superb, care l-am mai facut acum cativa ani buni. Fiecare portiune din ruta aleasa imi aduce aminte de anumite situatii si de oamenii dragi cu care am fost pe acolo (Mihai Constantenec, Florin Constantenec, Mihai Rusu, Corina Fodor, Cristi Ionescu…).
       Savuram traseul care, odata ajunsi in Poiana Tamasel , ni se deschide in toata spendoarea. Urcam pe firul Padinei Lancii unde calcarul alb iti da o placuta senzatia de puritate. Trecem pe rand si cu grija de cele 3 saritori care „strajuiesc” acest traseu. La intersectia cu Braul de Mijloc suntem intampinati de florile de colt, anul acesta fiind unul foarte bogat in minunatele si rarele flori.
     Urcam ultima saritoare si ajungem in Poiana Inchisa. Aici mai este un cort a unei familii din Zarnesti. Montam si noi cortul intr-un loc micut si ne bucuram de peisajul de vis oferit de peretii ce strajuieste poiana. Nici privelistea oferita de „fereastra” de la ora 3:00 nu este ceva de ratat. 🙂 Izvorul de aici este o mina de aur. Apa rece de aici face ca dimineata sa fie in poiana peste 15 capre negre care de care mai curioase, apropiendu-se de noi pana la 4-5 m.  Corina a incercat sa doarma afara, dar pe la ora 2:30 a intrat si ea in cort. Dimineata ne incalzim la razele soarelui iar calumul de aici parca nu ne lasa sa mergem mai departe. Totusi ne facem curaj si coboram spre Marele Grohotis. Lasam rucsacii si intram pe Braul Rosu, o zona idilica si foarte retrasa. Poteca serpuieste printre stanci si trece peste pinteni inierbari.
Flori de colt
Doar jnepenisul des ne trezeste din „mirajul” muntelui. Coboram pe Valea Urzicii si ne oprim pentru cateva minute la Cerdacul Stanciului.
   Recuperam rucsacii si plecam spre Spirlea. Analizez fiecare parte a potecii caci pe aici trece maratonul Pietrei Craiului. Deja ma dor genunchii si gleznele cand ma gandesc cum o sa fie in concurs. Un track dur si tehnic… care sunt sigur ca nu se va lasa fara durere :(. Dar o sa-l incerc! Asta e planul! Sper sa fiu sanatos!
    Pe la ora 20:00 ajungem la masina, si la ora 00:45 intram in casele naostre.
O tura… asa cum trebuie!
O tura de suflet, o tura in care poti sa te regasesti si te poti „incarca” la maxim!
Poteci insorite!