spirit

MTB – Medias 24h – 2015

Publicat pe

MTB – Medias 24h – 2015

Data: 01.08.2015

Locatia: Medias

Scop: concurs de MTB pentru 24 ore

Echipa: Vlad, Sika, Coste si Caba

Foto: Cosmin Berghean

Coste a inceput sa pedaleze de cateva luni… si spre surprinderea tuturor o face la un nivel incredibil. Omul avea chef sa participe la un concurs si uite asa echipa Spirit apare la startul unicii competitii de MTB de 24 de ore din tara. Organizatorii sunt cei de Ciclomed iar ca si locatie a avut loc in zona Binder Bubi – Medias, pe un traseu de 10 km cu 270 m diferenta de nivel. Sambata la ora 10:00 s-a dat startul si participantii au inceput „hora” :). Am avut o super echipa iar fiecare din noi a tras cat a putut, mobilizandu-ne unul pe altul. Cu un suport deosebit: Aniko, Voichita si Christine timpul s-a scurs rapid si la final am fost fericiti ca totul a mers ca uns si am avut timpi deosebiti. Concurenta a fost in acest an bine pregatita si am ocupat locul 4 cu 42 de ture.

Va multumesc baieti dar si fetelor pentru sprijin!

 

UTF (Ultra Trai Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

Publicat pe Actualizat pe

UTF (Ultra Trail Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

     Data: 6-8.09.2013
     Locatia: M-tii Fagaras
     Scopul: alergare ultra-marathon montan de 3 zile – total ~ 75 km cu 5500 m dif. nivel pozitiva
     Traseul: ziua 1 – Avrig 4 km oras
                   ziua 2 – Cabana Ghiocelul – Cab. Barcaciu – Cab. Negoiu – Vf. Negoiu – Cab. Balea – Saua Capra – Conacul Ursului (AG) – 37 km cu 3100 m dif. nivel pozitiva
                   ziua 3 – Conacul Ursului – Trei pasi de moarte – Vf. Vistea Mare – Fereastra Mare a Sambetei – Manastirea Sambata – 33 km km cu 2300 m dif. nivel pozitiva
     Echipa: Vlad Sancraian si Caba Dan – echipa Spirit
     Foto: Corina Fodor si Adi Bostan
     Cand cineva trece linia de Finish cu lacrimi in ochi, inseamna ca a realizat ceva deosebit. Cand cineva vorbeste despre un concurs extrem de emotionat inseamna ca a fost altceva.
     UTF este altceva! Este un ultra-maraton montan care, pe langa imensa provocare fizica si dificultatea tehnica a traseului este o provocare a sinelui. Aici alergi cu sufletul! Parerea mea, este ca, venind la acest concurs trebuie sa vi cu inima deschisa si sa te bucuri sa fi acolo sus, acolo pe crestele marete ale Fagarasului.
     UTF este un concurs de echipa si in acest an partenerul meu de incredere a fost Vlad. Un om, cu care, dupa indelungate discutii telefonice si strategii complexe…..  cum se poate vedea mai jos, am hotarat sa participam.
V – Caba, nu facem echipa la UTF?
D – Iti dau raspuns cand ma intorc din Elvetia
= peste 2 saptamani =
D – mergem?
V – mergem!
Asta a fost toata discutia, si uite asa echipa Spirit se reunea in Avrig gata de start.
     Vlad e un tip meticulos si foarte calculat, foarte bine antrenat iar comunicarea, desi pare ciudat nu este necesara. Fiecare din noi stie ce are de facut, cum trebuie sa se pregateasca si ce trebuie sa faca. Am participat impreuna la 3Munti si Bucegi 7500 iar acum la UTF. Au fost ore in care am tras, ne-am motivat si sustinut reciproc. Am facut o echipa perfecta, in care am reusit sa ma intrec pe mine insumi.
      Au luat startul aproximativ 50 de echipe, cu oameni consacrati in alergarea montana. Vroiam sa facem un rezultat bun si pentru asta trebuia sa ne autodepasim.
      Prologul de 4 km din Avrig a trecut rapid. Nu am mai alergat pe asfalt de ani buni, dar am termiant in 16 minute.

Echipa Spirit
Echipa Spirit
La treaba!
La treaba!
Felicitand
Felicitand „concurenta” 🙂
      Seara, lumea socializeaza si asta este un lucru deosebit. Sa stai la povesti cu oameni faini din toate colturile tarii. Ne-am intalnit cu cei din Bacau, Cluj, Timisoara, Brasov… Aici se simte spiritul si atmosfera Carpathian Man si a concursurilor organizate de Luci Clinciu. E frumos sa uiti de competitie si sa te bucuri de prietenia unor oameni care iubesc muntele si sportul.
      Etapa 2 porneste de la Cabana Ghiocelul si se termina in Conacul Ursului. Este etapa cea mai grea si tehnica! Ne punem la Start si asteptam cuminti momentul zero. Dau mana cu Vlad si dintr-o clipire reciproca am spus totul: „o sa fie bine, o sa facem un concurs grozav”.
     Cei 7 km de drum forestier trec repede si incepe urcarea spre Negoiu. In spate ne sufla o echipe clujeana si echipa lui Roby din Tg. Mures. In 1:40 ore suntem la Barcaciu de unde plecam rapid. Poteca pana in Negoiu este tehnica dar are si portiuni rapide. Profitam de fiecare zona unde se poate alerga si asa pana in Cabana Negoiu depasim 2 echipe. Caldarea Mieilor ni se deschide in fata si stim ca de aici incepe „distractia” si urcusul adevarat.
     Impingem puternic in bete si incercam sa pastram un ritm alert. Vremea este perfecta: senin si o temperatura placuta. Ti-e mai mare dragul sa fi aici, iar cu coada ochiuli incercam sa ne bucuram de peisaj. Undeva dupa 3:50 ajungem pe Varful Negoiu. Incepe coborarea si mai depasim 2 echipe. Mergem bine si incercam sa ne hidratam si sa mancam cat mai constant.

Sub Varful Negoiu
Sub Varful Negoiu
No, uite si la sta micu!
No, uite si la sta micu!
Zona Laita
Zona Laita
Colaaaaaaaa
Colaaaaaaaa
Ne tot depasim cu echipa de mixt „In alergare”. Pun presiune pe noi, ceea ce ne tine concentrati. Coboram in Balea si urmeaza ultima urcare a zile in Saua Capra. Ne reamintim cu drag de ski de tura si de iarna din zona asta. 🙂 Coborarea pana in Conacul Ursului este lunga si grea. Nu cred ca o iubeste nimeni. Plecam mai tare cat timp poteca este mai bine conturata  apoi o lasam mai incet sa ne menajam genunchii. Dupa 7:31 ore trecem linia de Finish impreuna cu echipa In Alergare.  Fata de anul trecut ne-am imbunatatit timpul cu 1 :40 ore ceea ce este grozav.
     Seara din nou la povesti cu prietenii iar duminica dimineata la 7:00 plecam in etapa 3. Cei 7 km de asfalt nu imi plac deloc. Nu sunt un om de viteza si deabea astept sa inceapa treaba serioasa :D. Poteca incepe sub Refugiul Zmeilor, unde panta este din ce in ce mai accentuanta pana in creasta, in zona Trei Pasi de Moarte unde ajungem in 1:15 ore. Suntem cam a 9 echipa si pozitia asta ne place. Am mers perfect. Am tras pe portiunile rapide si am urcat matematic fiecare panta. Trecem de Lacul Podul Giurgiului si incercam sa nu pierdem distanta fata de echipa CPNT (Manu si Cornel), adversarii nostrii directi in clasament.
      Urcam Varful Vistea Mare si ne bucuram de prezenta medieseniilor Iulia, Flavius, Oli si Luci care ne incurajeaza. Alergam printre stanci si bolovani la vale si ma uimesc inca o data pe mine insumi de unde avem atata energie. Sincer m-am simtit perfect! Nu m-a durut sau deranjat nimic. In fata ne apropiem de echipa lui Rares Manea si asta e un semn ca suntem in grafic. Vine coborarea pe Valea Sambetei de care imi era asa groaza. Nu stiu ce s-a intamplat, dar am zburat pana jos. Am tras tare si am depasit, iar poteca de sub Cabana Sambata am servit-o in alergare nebuna ca o delicatesa.

Zburand spre Cabana Sambata
Zburand spre Cabana Sambata
Țop-țop spre Finish
Țop-țop spre Finish
Forestiereul pana la Manastirea Sambata este monoton dar stiam ca suntem aproape. Stiam ca am reusit!
    Dupa 6:11 ore, echipa Spirit a trecut linia de Finish tinandu-ne de mana. O mare victorie! O bucurie si o satisfactie imensa. Am alergat frumos si cu cap. Am incercat sa ne bucuram de vreme si peisaj. Am luptat ca si o echipa, iar Vlad a fost partenerul perfect.
     Am terminat si a doua editie de UTF pe locul 7 la masculin si cam 10 la general. 
Multumesc Vlad pentru tot! Felicit organizatorii si voluntarii! Multumesc familiei care m-a asteptat si incurajat la Finish!
Va doresc carari insorite!

Echipele de masculin UTF 2013
Echipele de masculin UTF 2013
Toata familia Carpathian Man
Toata familia Carpathian Man

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Publicat pe

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Joaca de-a exploratorii

    Data: 29-30 aprilie 2013
    Locatia: Estul Turciei, la Nord de lacul Van; 
    Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
    Scopul: schi de tura si atingerea in premiera romaneasca a Varful Suphan 4016m
    Foto: Caba Dan – galeria aici
– 
     Dupa ce am reusit escaladarea Varfului Ararat 5165 m si inca o zi de odihna, am plecat spre al doilea nostru obiectiv si anume al doilea varfal turciei, Varful Suphan 4061 m. Dimineata pe la ora 10:30 paraseam orasul Dogubayazit intr-un microbuz cu directia Lacul Van. Am avut de parcurs o distanta de ~ 180 de km pana la baza muntelui in asa zisa tabara de baza, unde urma sa campam. De-a lungul drumului am descoperit o Turcie saraca, cu sate mici dar dese, in care cresterea animalelor si o agricultura primara cred ca sunt singurele surse de existenta. Case mici, construite din piatra, drumuri laturalnice de pamant, vegetatie putina si urme interesante de lava din vechile eruptii vulcanice. Tot acest peisaj insa era animat de copii care se jucau nestingheriti sau veneu de la scoala in uniforme albastre.
     Dupa aproximativ 5 ore eram undeva sub munte si ne-am dat seama ca soferul habar nu avea pe unde sa urce, ce sa mai spun de asa numita tabara de baza. Singurul lucru care ne linstea era faptul ca vremea buna si stabila, aveam contact vizual cu varful si stiam ca acolo sus trebuie sa facem sa ajungem. Pe GPS am creionat de acasa doua posibile rute, dar acum eram mai la Est de ele. Reusim totusi sa urcam pe un drum de macadam ce duce pe un varf secundar numit Kiz Dag unde erau amplsate ceva antene de telecomunicatii. Atingem o mica sa si altitudinea de ~ 2500m. Aici drumul e blocat de zapada si oricum de aici se indeparta de varful nostru, Suphan.
     Decidem sa campam intr-un loc dragut si linistit intre niste stanci. Eram doar noi si ceva marmote pe tot acest munte si sincer ne simteam ca niste mici exploratori. Vedeam cu aproximatie varful, stiam altitudinea lui dar atat. Aveam de urcat 1600 de metrii diferenta de nivel. Aici nu sunt marcaje, rute standard, fiecare isi creoneaza propria ruta. Suntem doar noi, fara ghid dar linistea oferita de soarele la apus, muntele cu fetele lui inzapezite, floricele galbui, verdele crut al ierbii si frumusetea lacului Van ce se vede acolo jos sub munte ne dau un calm de nedescris.

Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Lacul Van este acolo jos...
Lacul Van este acolo jos…
Ne uitam spre varf si incercam sa creionam ruta pe care sa urcam, incercand sa ramanem cat mai mult pe skiurile de tura. Ne este foame si ne punem sa mancam cu pofta.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
Instalam corturile si avand timp destul, Akos propune sa skiem pe o limba de zapada care parea mai „aproape”. Plecam cu skiurile si claparii in rucsac si doar dupa aproximativ 50 de minute ajungem la zapada cu pricina. Atunci ne-am dam seama ca ziua urmatoare o sa fie una lunga… iar cei 4061 de m ai Varfului Suphan se vor lasa dupa multe ore atinsi.

Plecam la miscarea de amiaza :)
Plecam la miscarea de amiaza 🙂
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii :)
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii 🙂
Ski de primavara in Turcia
Ski de primavara in Turcia
Spirit Team
Spirit Team
Pam-pam!
Pam-pam!
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
     Skiem si ne bucuram de fiecare viraj, iar intunericul ne prinde in jurul primusului la un ceai cald. Cerul este instelat si corturile arata bine la lumina frontalelor.
Tabara noastra, casa noastra!
Tabara noastra, casa noastra!
     Ceasul suna la ora 3:50. Ies din cort si aprind primusul. Stim ca avem nevoie de lichide multe iar ceaiul cald din termosuri o sa fie minunat acolo sus. Fiecare se rupe cu greu de sub sacii caldurosi. Akos inca este racit, Christine este somnoroasa si Corina inca e adormita rau. Afara e intuneric dar luna lumineaza totul in jurul nostru.
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
La ora 4:40 parasim tabara si in liniste plecam cu skirile in spate spre linia zapezii la care ajungem dupa aproxiamativ 1:15 ore.
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abea a inceput
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abeaa inceput
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite

 Soarele e sus pe cer deja de multa vreme. Ne dezbracam si ne protejam cu multa crema cu protectie UV. Ne lasam bocancii intr-un sac impermeabil si ne rugam sa-i mai gasim la intoarcere. Sincer marmotelor nu cred ca le erau buni :)). Urcam intr-un ritm constant si castigam diferenta de nivel.

Fetele cerceteaza linia orizontului
Fetele cerceteaza linia orizontului
Calauziti de luna
Calauziti de luna
Zig-zag pe zapada primavaratica
Zig-zag pe zapada primavaratica
Deci incotro?
Deci incotro?
      Pe la ora 10:00 spre surprinderea noastra ne intersectam cu un grup de austrieci care veneau mai de la Sud. Pastram aceeasi ruta si dupa aproximativ 6 ore avem contact cu varful. Ultima portiune este destul de inclinata si o abordam cu skiuri in spate. Akos este singurul om care urca pe panta de 60% pe skiuri iar bucuria si adrnalina acestei reusite il face in sfarsit sa uite de raceala si sa se bucure de ceea ce iubieste el acolo sus: muntele, zapada si skiul de tura!
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
Akos urca spre cer
Akos urca spre cer
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Corina si Christine la 5 minte sub varf
Corina si Christine la 5 minte sub varf
 
La ora 12:30, dupa 8:30 ore atingem in premiera romaneasca varful Suphan cu altitudinea pe 4061m, pe skiuri de tura. Facem poze, ne imbratisam veseli  si multumim inca odata partenerului nostru Transavia pentru increderea acordata. Suntem acolo sus, iar visul nostru s-a indeplinit. Am sperat la acest moment, am crezut in noi si am reusit! Am facut-o cu bucurie si cu inima deschisa iar muntele ne-a lasat pentru inca odata sa ajungem acolo sus.

Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Toate cele bune - Transavia!
Toate cele bune – Transavia!
Ne punem skiurile si coboram cu prudenta. Sub noi peisajul este feeric si parca incremenit. Zapada este buna, iar in urma noastra ramane un desen abstract compus din linii serpuinde care reflecta bucuria momentului si a vietii traite la maxim.

Abrupt dealul asta!
Abrupt dealul asta!
Bucuria skiului
Bucuria skiului
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
     Dupa ~3:00 ore de la plecarea de pe varf suntem din nou la corturi. Mancam si inpachetam! Misiune indeplinita! Plecam spre civilizatie cu destinatia orasul Van. Ne oprim sa mai cumparam apa si mancam rapid o shaorma la pachet impachetata efectiv in ziar :D.
In ochii nostri se vede satisfactia reusitei dar si a dorului de casa, de familii, de prieteni dar si de codrii verzi, de raurile limpezi, de Carpatii nostrii!
Viata e frumoasaaaaaaaaaaaaa!!!

Pentru asta traim! – Ski pe Vf. Omu si Vf. Vanatoarea lui Buteanu

Publicat pe Actualizat pe

Pentru asta traim! Ski pe Vf. Omu si Vf. Vanatoarea lui Buteanu

Visul s-a implinit!

Echipa „Spirit” a escaladat intr-o primavara toate cele 13 varfuri peste 2500 m din Romania pe schiuri de tura!

    Data: 14-15.05.2011
    Zona: M-tii Bucegi – Vf. Omu 2505 m si Bucura 2502 m si M-tii Fagaras – Vf. Vanatoarea lui Buteanu 2507 m
    Scopul: ski de tura
    Trupa: Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan, Christine Thellmann
    Foto: Corina Fodor
   Weekendul acesta a fost unul a planurilor schimbate! Initial, eu trebuia sa plec vineri in Germania, apoi am spus ca merg sambata la maraton de MTB in Baia Mare (Preluca), mai era varianta sa alerg duminica maratonul Sighisaora-Medias ca sa continui „traditia” de patru ani inceputa… Corina trebuia sa mearga cu niste copii intr-o excursie de initiere pe munte, Akos trebuia sa toarne betoane si sa faca un gard… dar nu a fost asa! 😀
    Si bine ca planurile s-au schimbat pentru ca am avut un weekend de neuitat!
    Ce puteam sa facem altceava decat sa ne continuam visul si  sa urcam in ultimele trei locatii ramase din proiectul nostru „Varfurile de peste 2500 m pe schiuri de tura”. Totul s-a intamplat asa de normal si firesc de parca planuisem totul ca la carte cu mult timp inainte!
    Sambata la ora 6:10 plecam din Medias cu destinatia Busteni. Acolo ajungem la ora 9:05 numai bine cat sa „petrecem doua ore minunate” stand la coada la telecabina. Suntem romani si traim in Romania! As avea atatea de reprosat… dar noi suntem niste optimisti si vedem doar partile frumoase ale vietii asa ca voi continua sa va transmit ganduri frumoase!
     Pe la ora 11:30 eram la Babele. Zapada destul de putina dar rapid ne gasim trasa inzapezita si ne punem pe schiuri. Lume destul de multa care urca spre Malin unde se desfasura Cupa Malinului de freeride. Noi ne bucuram de vremea destul de buna si continuam linistiti spre Varful Omu. „La Cerdac” ne intindem la o masa copioasa de unde cu greu ne urnim. Norii incep sa se adune asa ca marim pasul. Pe la ora 14:00 suntem pe Varful Bucura. Din pacate suntem in ceata! La Varful Omu gasim cabana inchisa si statia de meteo intr-o liniste de mormant! Ne pregatim de coborare si Cel de sus face ca ceata sa dispara. Asa ca pe schiuri pe Valea Cerbului in Jos. Zapada este grea si umeda dar virajele curg fluent. Printre ele, toti o incurajam pe Christine care s-a descurcat exemplar la cate luni de schi are.
      Ne jucam printre bolovani profitand de fiecare petec de zapada. Apoi cu schiurile in spate spre Busteni. Doar eu am adidasii la mine asa ca mai fac un mic antrenament de alergare de pe forestierul spre Gura Diham pana la cabina sa recuperez echipa cu masina!
      In Bucegi ne-am facut „pofta” asa ca plecam spre Fagaras, muntele nostru drag mai aproape ca si locatie dar si de sufletele noastre. Dupa un tur cu masina pe cele mai „exotice” drumuri – Predeal-Rasnov-Poiana Marului-Sinca veche-Recea-Sambata de Sus ajungem pe valea copilariei mele, valea Vistisoarei unde la ora 21:10 punem rapid cortul si ne intindem copios la o masa pe cinste la caldura focului. Valea asta are ceva… lumina lunii este pura si patrunzatoare, stelele sunt mai multe si mai frumoase, focul trosneste mai linistitor, jarul este mai intens si mai pur, apa rece ca gheata te puricifa la fiecare atindere iar susurul ei te adoarme cat ai clipi. Doamne, cat iubesc valea asta!
     Dimineata ne trezim si fara prea mare stres iesim rand pe rand din cort. Ne aranjam echipamentul dupa ce-l mai uscam umpic la soare, mancam si pe la ora 10:00 relaxati plecam spre Balea Cascada. Sincer daca nu mai „aveam” de facut Vanatoarea eu nu ma miscam de acolo… pt. nimic in lume. 😀
     In Balea ne miscam bine si la ora 12:30 suntem pe schiuri din nou. Primul obiectiv, Saua Caprei. Urcam pe schiurile de tura pana sus fara mari eforturi doar cu putina atentie. Vremea e excelenta si ne bucuram de maretul Fagaras cu ale lui superbe creste si muchii. Traseul devine ceva mai tehnic si inaintam atenti. Desi este un varf accesibil vara acum pe iarna sunt ceva zone in care trebuie sa fi pe faza. Mai ales ultima portiune a fost cea mai expusa dintre toate varfurile ce le-am facut. La ora 14:00 bucurosi ne imbratisam pe Varful Vanataorea lui Buteanu 2507 m. Ultimul varf din proiectul nostru.
     Am coborat pe schiuri pana la Lacul Capra, o coborare extraordinara daca prinzi zapada buna; toti ne gandeam cum ar fi sa prinzi un powder de vreo 40 de cm. 🙂 Apoi am schiat din Saua Caprei de unde in doi timpi si trei miscari eram la cabina.
     Am reusit ce ne-am propus! E un sentiment extraordinar de implinire. Cu atat mai mult ca am format o echipa perfecta, si tot ce am facut a fost pur din placerea de a schia si de a fi la munte. Sper ca in 1-2 saptamani sa pot face si prezenta un filmulet cu rezumatul celor 6 ture pe schiurile de tura prin Carpati. 🙂
    Acum imi trec prin minte cuvintele lui Akos cand am ajuns pe Vanatoarea lui Buteanu: „Pentru asta traim!”. DA! Viata trebuie traita, trebuie sa ne bucuram de libertate, de prieteni adevarati, trebuie sa traim pentru ceva, trebuie sa simtim frumos, sa gandim pozitiv, sa strigam de fericire cand visele se indeplinesc!
    Pentru iarna viitoare s-a nascut o alta idee, dar… va lasam in expectativa 😉 Sanatosi sa fim!
 
Echipa „Spirit” va doreste la toti ture pline de energie, trairi pozitive si liniste!