Sambata

Cort si liniste pe malul Lacului Vistisoara

Publicat pe

Fagarasul cu ale sale creste misterioase

Data: 2018.09.08

Locatia: M-tii Fagaras (Valea Vistisoara – Muchia Dragusului – Valea Sambetei)

Trupa: eu si Aniko

Scop: tura montana la cort

A fost prima tura de toamna. Temperaturile stiam ca o sa scada puternic, dar ne-am imbracat bine si am plecat spre un loc deosebit, Vacul Vistisoara. Ne-am bucurat de un traseu placut, de singuratatea frumoasa a golului alpin, de statul la cort dar si de un ceai cald la primus. Ceata s-a lasat spre seara si nu s-a mai spart doar duminica cand coboram din Racorele spre Cabana Sambata.

Ne-am bucurat sa fim doar noi doi!

Reclame

Cu schiurile de tura prin Fagaras – Varful Dara si Hartopul

Publicat pe Actualizat pe

Cu schiurile de tura prin Fagaras

Varful Dara 2500 m si Hârtopul 2506 m

    Data: 29-30.01.2011
    Locatia: M-tii Fagaras – Cabana Sambata
    Scopul: escaladrea pe schiuri de tura a celor mai estice doau varfuri din Fagaras, cu altitudinea de peste 2500 m (Vf. Dara si Vf. Hartopul)
    Echipa: Corina Fodor, Akos, Gheorghe Banu, Caba Dan
    Track-ul si profilul turei il gasiti aici: http://www.bikemap.net/route/808704 – distanta din Cabana Sambata-Hartopul Ursului si retur ~ 17 km; diferenta de nivel 1450 m; timp: 10 ore.
        Pe la inceputul lui decembrie primesc un telefon! Era Akos, un prieten bun din Cluj care vine cu o propunere: „Ce ai spune, sa incercam in iarna asta, sa escaladam varfurile de peste 2500 din Romania pe schiuri de tura?”.
       Hmmm… asa propunere, nu are cum sa nu-ti aprinda instantaneu un beculet acolo sus! Clar! O sa incercam! Sunt 14 varfuri raspandite in 4 masive. Suntem constienti ca pe timp de iarna o sa fim „la mana” vremii si a zapazii. Stim ca unele varfuri sunt tehnice si multe zone sunt expuse riscului de avalansa, stim ca avem nevoie de timp… dar vom incerca!
       Cum zapada s-a cam lasat asteptata, uite ca a venit timpul primei incercari! Ca si prima tura am optat pentru Fagaras, varful Dara si Hartopul.
        Sambata 29 ianuarie la ora 6:15 Akos ajunge in Medias de unde plecam spre Complexul Sambata. Vremea se anunta buna, desi cam rece, cerul  senin de un albastru imaculat, fara pic de nori, ne da sperante de o tura de neuitat.
        Urcam la Cabana Sambata unde ajungem pe la ora 12:00. Mancam bine, ne cazam si plecam in recunoastere spre Fereastra Mare. Zapada este destul de mica pentru sfarsitul lui ianuarie, dar este un powder de vis de ~ 30 cm. Urcam incet sapand poteca, nu urcam pe varianta de vara ci mergem pe firul vaii spre Fereastra Mica apoi trecem pragul glaciar spre stanga pana sub Fereastra Mare. Vreme este impecabila! Privelistea nu poate fi explicate in cuvinte. Este o atmosfera de un calm de nedescris, dar usoarele brize de aer ne aduc aminte ca afara sunt multe grade cu minus. Zapada straluceste sus pe creste si ne atrage atentia asupra fetei insorite de sub Varful Cheia Bandei, zona pe unde vroiam sa facem coborarea duminca la intoarcere. 
        Iesirea in Fereastra Mare este foarte abrupta si nu o putem face pe schiuri asa ca ne oprim si le punem pe rucsaci. Panta mare si zapada pana peste genunchi face ca fiecare pas sa fie o provocare. Dupa 3 ore suntem sus in creasta! E frigut, asa ca bem un cei din termos, o napolitana si ne pregatim de coborare! Asta ne place! Panta este mare si deabea vedem ce e sub noi sa alegem trasa cu zapada cea mai buna. Dupa cateva viraje prindem curaj si incepem sa strigam cuprinsi de adrenalina, entuziasm si fiorul bucuriei de a schia. Ne jucam prin zapada perfecta. Desenam serpentine in powderul virgin… ce vrei mai mult! Satisfactia este de nedescris.
        In 40 de minute de la pleacarea din Fereastra Mare suntem in cabana. Seara atmosfera este placuta, suntem vreo 25-30 de turisti. Se canta la chitara, mancam bine, bem un vin fiert, facem planul pentru a doua zi si constiinciosi mergem la somn, caci ceasul v-a suna la ora 5:40.
        Ne trezim dis de dimineata. Umplem termosurile cu ceai fierbinte, facem ultimele verificari ale echipamentului din rucsaceii de tura si la ora 7:20 plecam din nou spre creasta. Urmele de sambata ne ajuta foarte mult si in doar 2:20 ore suntem in Fereastra Mare. Soarele ne intampina acolo si va sta cu noi pe tot parcursul zilei. Zapada este foarte buna pentru schiul de tura. Pe sus este un powder de aproximativ 10-15 cm. Ne bucuram de fiecare pas. Intoarcem capul spre Varful Moldoveanu, Vanatoarea lui Buteanu si Negoiu… Speram sa ajungem si pe acolo cat mai curand!
       Mergem in continuu doar cu mici pauze de o poza si o eugenia. Stim ca este mult de mers si nu avem timp de pierdut. Defapt, in capul fiecaruia dintre noi cred ca mustea o dorinta de a sta linistiti la soare, binenteles dupa cateva coborari spre partea sudica care iti ofera niste fete de schiat numai bune de pus in reviste. Heliski-ul asta… lasa ca ne facem noi mari :P.
       Zona in conditiile astea de zapada si vreme este ideala pentru schiul de tura dar nu prea as vrea sa ma gandesc cum este pe viscol si ceata, cand orientarea fara un GPS si un trek bun ar fi… sa spun cel putin ciudata. Sa nu mai spun cat de greu ar fi, daca fetele ar fi cu zapada inghetata sau in placi…
        Intre Varful Urlea si Varful Curmatura Bandei zona este mai accidentata asa ca punem schiurile pe ruscaci si ne luam coltarii. Inaintam incet dar sigur!
        Bucurosi, la ora 13:50 ajungem pe Varful Dara 2500 m. Facem cateva poze si fugim pe Varful Hartopul Ursului 2506 m. Pana acum nu avem ce sa reprosam la tura asta. Mai perfect decat atat nu cred ca poate fi. Admiram frumoasa noastra tara, facand o adevarata lectie de geografie. Se vad M-tii: Cindrel, Lotru, Cozia, toata creasta Fagarasului, Iezar-Papusa, Piatra Craiului, Bucegiul, Postavaru, Piatra Mare, Ciucas… si pana in Calimani, Ceahlau.
         Suntem trei oameni intr-o imensitate. Doar noi cu schiurile si varfurile. Doar noi si natura in cea mai frumoasa si neatinsa forma. Sincer parca la un moment data am cautat cu privirea alte urme… alti turisti cu care sa putem impartasii bucuria.. dar eram doar noi si in departare, spre Urlea, un ciopor de vreo 10 capre negre.
         Bem un ceai cald, mancam ceva si la ora 14:30 ne intoarcem. Urmele ne ajuta si deja stiind exact ce ne asteapta ne miscam super bine. In doar 2 ore de la plecare de pe Varful Hartopul eram pe Varful Cheia Bandei pregatiti de coborare. Ce a urmat…….. extaz….. frenezie…. orgasm! Luati-o cum vreti! Un vis prentru orice schior de freeride! Pe un powder de ~ 25-30 cm pe o panta inclinata stralucind in soare…. doar urmele noastre serpuite…
       Aceasta coborare a pus „cireasa de pe tort” si va fi una de referinta, una de neuitat pentru tot restul vietii.
       Dupa 10 ore de la plecare trecem pragul cabanei Sambata unde Ghita ne asteapta si ne felicita: „Copii, puteti sta mandrii in dreapta mea!”. Suntem bucurosi! Coborarea pana la masina si apoi drumul spre casa sunt doar amanunte nesemificative!
        Va doresc si voua ture cel putin la fel de incarcate de energie si de frumoase ca aceasta. Ture in care sa simtiti ca viata este frumoasa si ca merita traita din plin. Ture dupa care sa fiti mandrii de voi. Ture facute alaturi de prieteni dupa care, odata reintorsi in civilizatie sa fim mai buni, mai intelepti, mai optimisti!

 Cateva poze gasiti aici: http://picasaweb.google.com/cabadansorin/2010_10_30_Sambata_Dara_Hartopul

Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor

Publicat pe Actualizat pe

Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor

       Perioada: 22-23.01.2011
       Zona: Muchia Dragusului, Fagaras
       Trupa: Corina, Christine, Ghita Banu si eu
       Traseu: Punct rosu – urcat pe Muchie, coborat pe Valea Sambetei
–   
        E deja 20 ianuarie! Timpul zboara… si binenteles ca dorul de munte isi face prezenta din ce in ce mai tare.
        Am nevoie de o iesire, si unde decat intr-un loc drag, unde ma pot incarca. Dupa putina „concentrare” mi-am dat seama unde e acel loc. Muchia Dragusului in Fagaras. E o muchie frumoasa atat vara cat si iarna, si usurica pana in partea superior alpina.
        Ma leaga de aceasta zona o gramada de amintiri frumoase. Prima data am fost pe aceasta muchie acum… 11 ani! Nici mie nu-mi vine sa cred! Venisem cu Florin Moga si Mihai Rusu, pe Valea Vistisoarei sa participam la un concurs montan organizat de Dianthus. Atunci am intrat in contact cu cei din Dianthus. Bine ei, cei de pe atunci, toti se uitau la noi ca la niste copilasi mici si inofesivi de-a dreptul ridicoli de tineri, dar nu stiau ei ca noi veniseram sa „castigam” tot, sau macar sa ne vindem greu pielea. :)). Cel putin asta era planul!
        Pe atuci eram „mare cercetas” fiind foarte mandru de esarfa mea bleu-marine cu dunga alba si de camasa mea verde-kaki cu ceva logouri si embeleme din diferite campuri cercetasesti. Sa nu uit de pantalonii mei de armata cu camunflaj si ploverul de lana cu dungi mari albe-albastre-rosii, cu gat inalt (ce polare pe atuci!). Ala da echipament! 🙂
        Ideea este ca am urcat pe Valea Vistisoarei  la lac, unde era primul punct de control! Aici proba teoretica, flora si medicala. Cand sa incepem sa facem prima proba… stati! Unde e fisa de concurs? Ce fisa? Pai trebuia sa luati fisa de concurs din tabara de baza, adica de jos din vale! Aha… pai daca lumea dormea cand noi am precut pe acolo.. desi era ora 9:00 de unde sa stim noi de fisa!? Vremuri grele :)). Asa ca ne-am resemnat si desi Florin Constantenec s-a cam suparat pe noi… ne-am horatat pe loc! Lasam concursul „amatorilor” si noi… cei trei „profesionisti montaniarzi” de clasa a X-a plecam sa facem ceva mai hotarat, adica Muchia Dragusului. Am urcat prin Racorele si am coborat pe muchie bucurandu-ne de o zi minunata de august cu soare si liniste.
        Asa am fost… ce vremuri… ce copii… ce frumos… ce inceputuri…
        Nimeni nu credea in noi… nici macar „mentorul nostru”… si uite ca inca „mai miscam” cate ceva. 😛
         Vremea in acest weekendul se anunta inchisa si cu ninsori, dar pentru a petrece un weekend la casuta de vanatoare, la un vin si o poveste este perfecta! La ora 9:15 parcam, masinile langa noua partie de ski, Dragus, de unde si incepe traseul nostru. Desi la Medias era vreu 15 cm de zapada aici e uscat! Ciudat! Urcam usor prin padure pe marcajul destul de bun. Nu ne grabim mai ales ca in prima parte traseul este mai abrupt.
         Pe la ora 11:30 ne prinde o foame si nu rezistam unui butuc mare care a servit ca masa „de nunta” sa nu mancam bine. Si cand spun bine… sa va ganditi ca jumatate din mancare am terminat-o :)). Plecam si mai incet pe cat am venit si apoi ne intersectam cu traseul ce urca dinspre Complexul Sambata. De aici, pe zapada mica se vad inca trei urme. Asta e… ei sunt 3 noi 4 o sa incapem in conditiile in care nu mai urca nimeni. Traseul urca pe un drum forestier (mai nou) care merge enorm de mult pe muchia matematica. Pacat pentru ca a stricat o parte de poteca foarte pitoreasca si placuta pasului. La ora 15:30 calcam pragul Casutei de Vanatoare Muchia Dragusului. Este gol si nu e nimeni. Vedem ca urmele celor trei urca mai departe pe muchie! Bravnici oameni daca se incumeta sa mearga mai departe…
         Casuta, trebuie sa recunosc, ca arata cel mai bine din toate casutele nu numai din Fagaras ci din Romania. E micuta, are cam 5 locuri, o masuta mica si o soba care functioneaza perfect. Lambriuri de calitatea I-a pe pereti si pe tavan, izolata, geamuri perfect etanse si usa de asemenea. Butucei taiati cu drujba in hol… Respect celor care au grija de ea! Sa le ajute D-zeu ca au facut o treaba frumoasa! Speram ca si voi, cei care o sa ajungeti pe acolo sa aveti grija in continuare de ea.
         Am gasit in padure si ceva butucei taiati cu drujba si i-am adus in hol sa ramana si sa se bucure si cei de dupa noi. Atmosfera a fost de relaxare… vinul bun… macarea aleasa… ceapa si usturoiul… au fost deliciul serii!
         Am povestit… am ras… Christine a tot insistat cu o gluma… ceva cu „Stâlpii  …..    Mediesan” 🙂 Prietenii stiu de ce!
         Duminica dimineata am profitat de linistea si caldura cabanutei si ne-am odihnit… nu ne mai venea sa coboram. Pe la ora 12:15 ies afara si vad trei peroane. Erau cei trei care urcasera sambata. Vad o fata si apoi se aude: „Asta-i Dan Caba!”. Hmm ma cunosc! Cand pe cine sa vezi: Catalin si Andrei prieteni buni din Brasov, studenti de-o perioada cu mine, fosti CPNT-iti cu care am facut ceva ture pe la munte. Ce surpriza placuta. Il invitam inauntru la caldura si un ceai cald. Schimbam impresii si ii convingem sa coboare cu noi pe varianta valea Sambetei. Zis si facut! Trupa e mare si vesela.. Afara ninge ca-n povesti si toti ne-am bucurat de venirea mult asteptata a iernii. Coborarea desi foarte dura ne pune sangele in miscare si simtim umpic provocarea traseului. Frumos!
        Pe la ora 16:30 eram la masina si am pornit incet spre casa, pe jos fiind un adevarat derdelus.
O tura deosebita, intre prieteni adevarati, intr-o zona frumoasa, in care m-am incarcat, am fost eu, am visat…!
 Acum… deja caut noua locatie pentru weekendul urmator!
Ture adevarate si sa aveti grija de voi!