Refugiu

Valea Dejani – M-tii Fagaras pe schiuri de tura

Publicat pe

Am revenit pe schiuri iarna,

Data: 07.01.2018

Locatia: M-tii Fagaras, Valea Dejani

Trupa: Oli, Corina, Christine

Scop: schi de tura

Am intrat in noul an si pofta de schi de tura. Cum suntem toti satui de Balea, am spus sa abordam ceva mai salbatic asa ca am optat pentru Valea Dejani care era in plan de acum ~ 5 ani.

Am reusit sa urcam cu masina pe drumul forestier destul de mult, pana undeva la 1200 m altitudine, mai sus de casuta de captare a apei. De acolo cam in 45 de minute am fost la Casa de Vanatoare. In prima parte traseul urca pe un traverseu prin padure, apoi iesi in golul alpin unde urci pe trei picioare care te scot pe un prag mare in partea dreapta. Iesirea in creasta am facut-o pe piciopare din cauza zapazii mari si a inclinatiei. Refugiul te fereste de vant dar din pacate nu a fost terminat si conditiile sunt minime, sa stai in el doar in caz de vreme rea.

La intoarcerea am fost primiti cu ospitalitatea in Casa de Vanatoare de Familia Nicolescu si oaspetii lor. Am primti de mancare peste si de baut de la Whisky, tuica, vin, bere. Sper sa mai revenim in zona.

Zona este super schiabila dar este foarte expusa avalanselor. Avet grija! O recomand primavara tarziu dupa ce se aseaza zapada 🙂

Anunțuri

Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel

Publicat pe Actualizat pe

Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel

     Data: 30-01.12.2013
     Locatia: M-tii Trascau – Zlatna – Ref. Saruni
     Scopul: plimbarica de socializare Dianthus
     Trupa: 12 persoane – Sika, Ale, Feri, Anamaria, Ioana x2, Marian, Ana, Miruna..
     Foto: Caba Dan
      Iubesc toamna cand cerul e senin si soare imi incalzeste inima; iubesc aerul tare si rece care imi ingheata fata. Toamna e frumoasa desi natura se pregateste de iernat, iar vibratia culorilor nu mai este asa vie. Linitea si calmul ce pluteste toamna parca ne impaca sufletul si ne face mai sensibili.
     Iesirea la Saruni cu oamenii din Dianthus a picat la fix. Aveam chef de o plimbarica asa ca, cu ajutorul prietenilor de la Zlatna prin Adrian Puiulet (caruia ii multumesc) am avut acces in refugiu. Un exemplu clar ca unde pui suflet, ceva cu suflet se naste. Este un loc unde te simti acasa si asta il face special. Este perfect pozitionat si iti ofera o perspectiva unica asupa zonei.
      Trupa a fost vesela, iar cei mai noi membrii Dianthus au facut cunostinta cum e sa urci cu rucsacelul in spate si cum toata oboseala dispare cand caldura focului de leme te incalzeste. Unii au prin „gustul” si sper sa iasa si pe viitor cu noi la munte.
      Iesirea s-a terminat cu mult umor, cand o fata a plecat incaltat cu ghetele lui Sika 41 cand ea avea la picior 37 :)). Ganditi-va cum a coborat Sika cu ghete 37 =)) 2 ore pana la masina :P.
Sper sa va placa fotografiile, la care am folosit mai multe tehnic noi de editare 🙂 – panorama nocturna pe roua randuri verticale din 18 fotografii; si poze folosind tehnica Stacking pentru mai multe zone de focus :).

La pas
La pas
Pe calea cea buna!
Pe calea cea buna!
Peisaj colorat
Peisaj colorat
Panorama
Panorama
Catelul ghid
Catelul ghid
Noapte de basm
Noapte de basm
O altfel de tonalitate! Iubesc culoarea :D
O altfel de tonalitate! Iubesc culoarea 😀
 

Primii pasi prin zapada – Valea Dejani-Curamtura Bratilei – M-tii Fagaras

Publicat pe

Primii pasi prin zapada – Valea Dejani-Curamtura Bratilei – M-tii Fagaras

     Data: 23.11.2013
     Locatia: M-tii Fagaras, Valea Dejani-Curmatura Bratilei
     Scop: drumetie
     Trupa: Corina, Christine, Bogdan, Caba Dan
     Foto: Caba Dan
    Vineri a nins, dar duminica se anunta o vreme mai deschisa. Am ales sa urcam pe Valea Dejanilor,  o zona care o studiasem acum vreo doi ani, chiar cu gandul de a face revelionul in casuta de vanatoare de acolo.
Corina parcurse acest traseu acum un an cu Florin Capalnean stiind ca drumul forestier urca aproape de golul alpin.
      Am lasat masina dupa prima serpentina mai mare si de acolo intr-o ora eram la limita padurii.
     Citind de curand cartea lui Ogoranu privind rezistenta armata anticomunista din M-tii Fagaras si pomenind destrul de des de Valea Dejanilor, chiar avand bordee in zona, am incercat imi imaginez unde ar fi putut fi ele ascunse, scrutand atent geografia terenului.
      Zapada a inceput pe la altitudinea de 1800 m, iar dupa 3 ore de urcare de la masina eram la Refugiul Curmatura Bratilei (Ludisor). Un refugiu bine amplasat, dar ca si constructie si materiale destul de prost realizat. Pacat!
    Am parcurs o bucata de creata spre Varful Berevoiescu de unde am realizat niste panorame spre Piatra Craiului si Bucegi.
    Am revenit pe acelasi traseu la masina. Totul terminandu-se cu o ciorba de fasole si ceapa rosie.
O tura draguta, dar parca prea linistita :D. Zona mai trebuie explorata si pe skiuri de tura. 🙂

Valea Dejanilor
Valea Dejanilor
Spre Curmatura Bratilei
Spre Curmatura Bratilei
Refugiul si Varful Bratilei
Refugiul si Varful Bratilei
Priveliste spre Sud
Priveliste spre Sud
La pas, prin prima zapada a iernii
La pas, prin prima zapada a iernii
Panorama spre Varful Ludisor
Panorama spre Varful Ludisor
Scutand zarile spre Piatra Craiului si Bucegi
Scutand zarile spre Piatra Craiului si Bucegi
Trupa, la casa de vanatoare din Dejani
Trupa, la casa de vanatoare din Dejani

Revenind pe cararile Bucegiul

Publicat pe

Plimbarica de recunoastere si antrenament pentru maratonul Bucegi 7500

     Data: 29-01.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Traseu: Gura Diham -> Poiana Izvoarelor -> Bucsoiu Mare -> Vf. Omu -> Batrana -> Poiana Gutanu -> Saua Strunga -> Padina -> Vf Omu -> Valea Cerbului (45 km cu 3500 m dif. de nivel)
     Trupa: Christine, Oana * 2, Cristina, Bogdan, Alina, Cristi,Virgil si Caba
    Un weekend liber si trebuie ocupat. Vorbim cu Oana si Cristina si aflam ca ele merg in Bucegi, deci hop si noi!
     Vineri seara campam in zona telecabinei din Busteni iar sambata dimineata plecam in traseu de la Gura Diham. Fetele au facut un traseu umpic mai lung, adica 90% din traseul de maraton 7500, tura scurta, doar 45 km si 3500 m diferenta de nivel cu doua urcari la Vf. Omu.
     Vremea a fost perfecta, odata cu urcarea spre inaltimi am scapat de canicula si ne-am bucurat de un aer proaspat si de peisajul din jurul nostru. Am mers sustinut dar fara sa ne stresam prea tare, trecand Muchia Bucsoiului si ajungand la Cabana Omu dupa 4 ore. Aici ne-am cazat, si am plecat mai departe spre Saua Batrana doar cu rucsaceii mici.
Muchia Bucsoiul Mare
    
Pe varful Bucsoiul Mare, inconjurat de fete serioase
Traseul spre Batrana mi-a adus aminte de primul meu concurs de Adventure cand cu rucsaci mari de 40 de litrii cu tot felul de prostii in ei trecem pe cararile acelea, prin ceata cautand atenti marcajul. Acum nu a mai fost cazul. Vizibilitatea a fost perfecta iar marcajul mult mai bun decat atunci.
Privire spre Costila
Trupa de soc!
Din saua Batrana am coborat spre Poiana Gutanu si aici am putut revedea bucla trei a EcoMaratonului. Un al concurs drag mie si altor catorva sute de oameni. Urcarea spre Saua Strunga a fost lunga dar povestile si voi buna au facut timpul sa zboare; la fel cum ne inchipuiam ca o sa zburam peste 2 saptamani spre linia de finish  a maratonului Bucegi 7500.  
Zona preferata de mine din Bucegi
    
Lipa-lipa spre Saua Strunga
O poteca de poveste
In Pestera am facut o pauza de masa printre manele, si alte hituri de ultima ora si dupa 12 ore de la plecare de la masina eram din nou pe Varful Omu dupa ce parcursesem valea Ialomitei. Era ora 21:10 si intampinati de Alina si Cristi ne-am pus la masa si la povesti.
Cascada Obarsia Ialomitei
    
Apus de soare peste Valea Ialomitei
    
La cabana Omu cu un bun prieten
Dimineata fara nici un stres ne-am trezit si am coborat spre Gura Diham pe Valea Cerbului. Ce usor si rapid am coborat pe schiuri acum doua primaveri si ce greu si cu grija pentru genunchi trebui sa ai acum vara :D.
Atmosfera spune totul!
    
Valea Cerbului
Carari insorite
O tura in care am facut trasee cat pentru vreo 4-5 zile de mers normal. Vom reveni in viteza peste cateva zile in aceste zone!

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Publicat pe Actualizat pe

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Episodul 2

     Data: 28-01.07.2011
     Zona: Triglav, Bled, Cortina D’Ampezzo
     Scop: catarare, baie, plimbarica
     Dupa tura extraordinara pe Varful Triglav, decidem sa cataram umpic si alegem o zona Bohinjska Bela aflata la ~ 35 de km de cabana unde suntem cazati Aljazev Dom. Zona de catarat este in spatele caselor unui satuc pitoresc care m-a fermecat. Daca m-as muta, in zona asta a Sloveniei mi-ar place! Totul este de un calm perfect. Ai o senzatie de spatiu atemporal, un aer de munte curat, case si gradini ingrijite si de o arhitectura de basm, este o zona in care te poti bucura de viata si poti practica o gramada de sporturi.
     Trasele de catarat sunt foarte bine batute pe ancore chimice, fiecare mansa are topul ei si poti exersa pe toate gradele. Noi am inceput cu ceva usurele de 4+ si 5 la final „jucandu-ne” pe ceva de gradele 6+ si 7. Multumiti de efortul depus si ademeniti de soarele si vremea superba am fugit spre Bled unde am pus ochii pe fantasticul lac de acolo. Cuvinte nu am sa va descriu exact cum este si ce am simitit. Este… perfect! Apa albastra de munte, culmea si calda, zona de plaja si baie amenajata cu gazon, piste de alergare si de ciclism… hmmmm ce sa mai spun! Un loc perfect de concediu care vi-l recomand din tot sufletul. Lacul este foarte mare si poti vizita o insulita cu biserica, poti pescui sau sa te dai cu caiacul… Facem o baie buna, mancam o pizza si mai buna si facem planuri, pentru ca in data de 29 iunie plecam spre Italia.
       Dupa un drum superb spre Cortina, in care am trecut un pas montan cu altitudinea de 2200 m, ne cazam la camping Dolomite. In prima zi planurile de a face o via ferrata pica deoarece dimineata e cam innorat si picura umpic. Asa ca facem o plimbarica circuit de vreo 5:30 ore si 1200 metri diferenta de nivel pana la Refugiu Faloria 2123 m. Cu ocazia asta admiram „turnurile” stancoase ce strajuiesc Cortina transforma zona intr-un pol magnetic pentru alpinismul italian si european. 
              Vremea tine cu noi si de data asta si satisfactia, bucuria de a fi pe munte, de a fi in concediu, de a fi cu prietenii este maxima.
Va urma!

Parangul, redescoperirea frumosului

Publicat pe Actualizat pe

Parangul, un munte pe care l-am redescoperit

O tura cu iz de trecut

    Data: 12-14.11.2010
    Zona: M-tii Parang; Cab. Groapa Seaca -> Ref. Agatat -> Vf. Parangul Mare -> Lacul Zanoaga -> Saua Huluzului
    Trupa: Christine Thellmann, Mihai Rusu, Imandi, Dan Caba
          Vremea buna din weekendul trecut ne-a scos negresit din casa. Dupa o tura deosebita in Crai mi-a fost destul de greu sa gasesc urmatoarea locatie. Nu insa dupa ce am vorbit cu Palos (Mihai Rusu) si a propus Parangul. O daaa! Acolo mergem!
       Si uite asa, am ales rapid cele doua-trei obiective principale la care vroiam sa ajungem (Refugiul Agatat, Varful Parangul Mare si Lacul Calcescu). Traseu parca s-a trasat ca si singur si uite-ne cum vineri ne-am luam o zi libera si pe la ora 8:00 plecam spre Cabana Groapa Seaca, zona Petrosani-Obarsia Lotrului.  Ca si drum de acces am ales ceva mai exotic, adica ruta Medias-Sibiu-Saliste-Jina-Valea Sadului-Lacul Oasa-zona Obarsia Lotrului. Un drum ce trece prin mai multe zone muntoase si este de un pitoresc cu totul aparte. Pe drumul asta chiar se lucreaza! Adica este in curs de asfaltare, 90% este gata, si este plin de utilaje care chiar isi fac treaba! NU e ceva „normal” in Romania, dar chiar se intampla si pare ca si fac treaba de calitate. Sa dea Domnul sa fie ceea ce si pare!
         Pe la ora 8:10 suna Palosh. Nu s-a trezit si a ratat trenul cu care trebuia sa vina din Timisoara. Ceva normal pentru el (sa piarda trenul), dar care ne intristeaza caci revederea noastra era compromisa din lipsa de variante de a ajunge la timp in Parang. 😦 Cu regret mergem mai departe in doi! E grozav si asa.
        Pe la ora 13:00 ne incepem urcusul spre Refugiul Agatat. De la bun inceput, doi catei cuminti ne-au insotit pe poteca care urmeaza in prima parte un drum forestier si apoi prinde o poteca cu o panta ceva mai inclinata. Fara efort in 3 ore eram la refugiu.  Aici mai erau 4 tineri care urcasera cu o zi inainte. Taiasera deja lemne de foc si pregateau jarul pentru un mic gratarel. Dupa ce au terminat am iesit si noi la aer in fata refugiului sa profitam de caldura focului ramas. Refugiul este cocotat pe un bolovan mare, cred pentru a fi o constructie mai deosebita si pentru a-l proteja de solul foarte umed din zona. Constructia este destul de mare si primitoare, are loc pentru a adapostii aproximativ 10 persoane in conditii bune. Caldura, mirosul si sunetul focului din soba de tabla ne-a trimis rapid la culcare.
        Dimineata am fost harnicei si la ora 8:00 plecam de la refugiu cu tinta Lacul Rosiile si binenteles Varful Parangul Mare. Linistea zonei si soarele ne imbia sa ne oprim la fiecare pas. Ne-am bucurat de privelistea extraordinara pe care o stiam de acum 8 ani cand am fost ultima data pe aceste creste; intr-o formula care a fost ani de zile una de referinta: Mihai Rusu, Corina, Cristi Ionescu…
        Nu mai explorasem partea mai abrupta a masivului, si urcand pe Valea Jietului pana in creasta, am avut ocazia sa o facem pe indelete. Am urcat pe o poteca nemarcata care ne-a scos mult in dreapta pe Muchia Slivei, desi nu acesta a fost planul initial ne-am bucurat caci am degustat in liniste si tihna toata caldarea glaceara si nu numai, strjuita de maretul Varf Parangul Mare 2519 m altitudine. Dupa aproximativ 5:30 eram in traseul de creasta banda rosie. Aici am intalnit un tip, un student montaniard care era singur. Am intrat in vorba si dupa ce a auzit planul nostru de a merge sa dormim la cort in zona Lacul Zanoaga ochii i-au „sclipit” asa ca l-am invitat sa vina cu noi, ceea ce a si facut. Eram 3 parteneri si 2 catei. Trupa a devenit mai mare! Cresta Parangului este una frumoasa si care am incercat sa o „descifrez” cu gandul ca s-ar putea sa ne intoarcem la iarna cu schiurile de tura, mai ales ca bunul prieten Akos are un plan interesant. Escaladarea tuturor celor 14 varfuri de peste 2500 de m din tara pe schiuri de tura, sau cel putin cat se poate. Un vis care sincer a aprins in mine o scanteie si care sper macar sa incercam sa-l punem in practica.
        Am mai intalnit un singur calator ce urca dinspre Ranca pe varful Parang in rest doar un ciopor de 6 capre negre „ne-au deranjat”. Calmul zilei la apusul soarelui a fost unul deosebit. Vizibilitatea extraordinar de buna ne-a provocat la o lectie de geografie a zonei: uite Jiul cu salba lui de lacuri, uite Retezatul, Sureanu, Lotrul si Cindrelul, uite chiar Varfurile Ciortea din Fagaras. Extraordinar!
        La ora 16:45 alegem un loc superb de cort mai sus de lacul Zanoaga la primele paraiase gingase de apa cristalina. Am facut un ceai mare si un pireu bun, dar nu inainte de a „ne face pofta de mancare” cu o gura de tuica buna. La ora 18:30 ne punem in sacii de puf sa ne intindem umpic. Cand din creasta se aud doua strigate. Oare cine o fi? O fi tipul singuratic ce se intorcea de pe Parangul Mare… Dupa 10 minute Negrut, cel mai cuminte caine care l-am vazut vreo data si care venea cu noi deja de 2 zile sa ne „apere”, latra. E cineva afara si i se vede lanterna. Imandi iasa din cort si persoana intreaba! Caut doi oameni din Medias. Pai sunt in cortul celalat. Ies grabit la auzul vorbelor! Cina sa fie? Palosh! A a venit Palosh! Ce tare e omul asta! A venit singur, fara cort sa ne vedem. Era sigur ca o sa ne intalnim, desi odata cu lasarea intunericului sperantele lui se diminuasera :)).
      Ne inbratisam! Palosh (Mihai Rusu) este prietenul si colegul meu de o viata. Cu el din liceu si apoi la faculate am umblat prin o gramada de munti! Si am umblat si am facut trasee nu gluma! De la descoperirile de basm din Piatra Craiului, pana la creasta Retezatului, Parangului, Fagarasului iarna si pana la ture rebele de cate 7 zile cu cortul in care am parcurs M-tii Ceahlau, Bistritei, Calimani…
        Trebuie sa sarbatorim! Scot tuica si ceva bere. Ne bucuram de reintalinirea specataculoasa. Povestile curg si dupa 3 ore bune de povesti ne punem in cort. Stelele de pe cerul imaculat si lumina lunii ne-au servit ca si felinar.
        Dimineata pe la 8:00 ne trezim si ne bucuram ca soarele se apropie rapid de locul de cort. Dupa un mic dejun copios strangem bagajele si urcam din nou in creasta. Coboram pe muchia ce cobora spre Saua Huluzului prin Varful Gaurii. Un traseu minumat datorita divesitatii reliefului, la inceput bolovanos, apoi inierbat urmat de ceva jnepenis; dar ceea ce il face special este vizibilitatea nemaipomenita aspura crestei principale. Genial! Vi-l recomand si cu siguranta o sa ma intorc pe el.
        Ne oprim in saua mai sus mentionata si ne punem la o gustare. E soare si cald si parca nu mai vrem sa ne „trezim”  din acest vis. Ce sa mai spun de intoarcerea acasa! 🙂
        La ora 15:30 eram la masina. Ne luam la revedere de la cainele Negrut si ii multumim de compania placuta. Coboram in Petrosani unde mancam niste prajitura si bem o bere/suc/vin fiert. Il ducem si il lasam pe Palosh in Deva si noi la ora 21:30 eram in Medias.
O tura superba, intr-o zona foarte frumoasa, curata, linistita, neumblata si specataculoasa!