Reci

Cu pofta de concurs la Triathlonul de la Reci

Publicat pe Actualizat pe

Cu pofta de concurs la Triathlonul de la Reci

     Data: 07.08.2011
     Locatia: Reci, langa Sf. Gheorghe
     Scopul: participare triathlon
     Trupa: Christine, Flo, Corina, Caba si suport Liana
     Dupa triatlonul de la Sf. Ana, unde a trebuit sa abandonez la proba de bike dupa ce o creanga mi-a rupt urechia de la schimbator, mi-am propus sa merg la Reci mai ales ca anul acesta a devenit xterra (adica alergare si bike offroad). Asa ca am alternat antrenamentele pentru a-mi intra in forma de concurs :P.
     Decidem sa plecam de vineri dupamasa in Brasov pentru a-mi revedea orasul studentiei. Frumos oras! Munte… oameni… istorie… liniste! 🙂 Timpul trece repede si din pacate ma intalnesc cu prea putina lume din toti cu care mi-ar fi placut sa-i vad. Duminica dimineata plecam spre Reci la ora 7:45. Ajungem si ne luam numerele, asta dupa „greseala” care am facut-o netrimitand formularul de inscriere on-line (platisem on-line si am crezut ca asta e tot :P). Pana la urma se rezolva si asa ca la ora 10:00 se da startul.
      Prima proba inot! Ma trag mai in lateral pentru a avea loc si pentru a nu ma inghesui cu ceilalti concurenti. Daca la celelalte triatloane inotul meu s-a numit vorba lui Alex de la Hoinari „supravietuire” acum chiar am inotat. Adica am facut miscari corecte, la un efort constant si bine concentrat. Ca si timp… nu ma pot lauda dar cel putin am fost foarte multumit sufleteste de prestatia mea :)). Kilometru de inotat (care cred ca a fost mai mult) l-am facut in 30:40 minute.
      Plec din tranzitie destul de rapid. Traseul de mountain-bike are 30 de km cu ture de 6 km. Track-ul este foarte frumos si variat, ba prin padure ba prin poieni, ba la umbra ba la soare, cu zone de viteza unde rulam fara probleme cu 34 de km la ora, dar si zone de nisip ca la mare unde trebuia sa ai mare grija. In a doua tura ma ajunge Balanescu si plec in spatele lui sa vad cum pedaleaza „campionul”. Stau fara mari probleme in spatele lui cei 6 km a turei si ii pierd in aglomeratia din zona de start. Acum nu stiu… era in tura de „relaxare”… sau asa pedaleaza el. Cert este ca mi-a dat 6 minute in fata la bike ceea ce este destul de mult, dar daca mai pedalam anul asta vreo 1000 de km alta era situatia :D. Modestul de mine :)). Termin bike-ul in 1:15 ore.
    La alergare plec cam incordat dar cei 9 km trec rapid in 46:31 minute. M-ar fi avantajat un traseu mai tehnic si cu ceva urcari hotarate fiindca platul m-a facut sa scot un timp modest :P. Scuze puerile!
     Cert este ca termin concrusul in 2:32 pe locul 9 la categoria mea si pe locul 17 la Open din 70 de participanti.
     Christine si Flo au facut echipa, desi au ramas fara bike-ar, impresionand prin determinare dar mai ales prin mesajul transmis lumii: „Poti face miscare indiferent de pregatirea profesionala, experianta si echipament! Trebuie doar sa AI VOINTA si sa-ti doresti sa ai o viata sanatoasa!”. Ei au alergat in camasa cu cravata si au pedalat in rochie cu margele :)).
     Un concurs la care m-am simti foarte bine, am pedalat ca pe vremuri, adica bine si cu pofta, si am inotat multumitor cu perspective de inbunatatire pe viitor. Ce va urma… inca nu stiu… Ciucas Trail Running poate Piatra Craiului… si imi dorect foarte mult Eco Explora! Asta in afara de posibila plecare in Nepal :D!
Spor la antrenamente si sa auzim numai de ture frumoase!

Ciucas Trail Running 2010 si Triatlon Reci

Publicat pe Actualizat pe

Locul 4 la Ciucas Trail Running 2010

La 4 secunde de podium (semimaraton 21,95 km)

Triatlonul de la Reci (1,5 km inot; 40 km bike; 10 km alergare)… nimic special

          Data: 31.07.2010
          Locatia: Cheia – M-tii Ciucas si lacul Reci (Sf. Gheorghe)
          Trupa: Christine, Raluca si eu
     Weekendul 31-1 aug. 2010 se anunta unul tare incarcat. Doua concursuri frumoase la care „a trebuit” sa participam. Sambata eram in Ciucas la maraton de alergare montana, iar duminica  langa Sfantul Gheorghe la Reci pentru un triatlon renumit cel putin dupa numarul de editii, 11 la numar.CTR
      Vineri dupa-masa plecam spre Cheia. Ne-am rezervat cazare la o pensiune recomandata de organizatori in speranta in care o sa fim aproape de linia de Start… dar nu a fost chiar asa :D. La ora 21 ajungem si ne luam numerele. Apoi gasim destul de greu pensiunea; ne pregatim echipamentul si pe la ora 23:30 ne punem la somn.
       Dimineata vremea e superba! Ne echipam si mergem al linia de start! Vreo 350 de participanti deci va dati seama ce forfota! Se da statul! Plec usor sa ma incalzesc! Nu am avut pentru concursul asta nici un target si nici un plan. Am venit aici de placere! Dupa cateva minute imi dau seama totusi ca sunt intr-un concurs si imi vine cheful de „tras”.  Incepe panta prin padure unde pamantul este destul de umed. Alerg cu pasi mici si incep sa intrec oameni. Pentru a doua oara in viata alerg cu bete! Am vrut sa incerc sa vad cum e sa alergi cu bete. In turele de munte sunt niste ajutoare de nadejde asa ca ar trebui sa ma impac bine cu ele si la alergat. Singura diferenta este lungimea lor. Sunt niste pari/palite in sensul brut al cuvantului. Au 1,5 m adica super lungi. Am avantajul ca sunt de carbon si sunt super usoare si ma pot impinge in miscari lungi in ele datorita lungimii.
        Ajungem la ramificatia traseelor. Eu sunt la semimaraton, 22 de km cu 1400 m diferenta de nivel. Meseriasii si sunt multi, participa la maraton. Vad cateva persoane in fata, nu multe, ceea ce-mi da incredere. Depasesc incet incet cate un concurent. Imping tare in maini. Ma hidratez din apa de pe centra si incerc sa respir regulat fara sa fortez.
         Ajungem in creasta si cine imi spune ca sunt pe pozitia 10 la general. Super! Alerg in toate portiunile accesibile. Ma simt bine si sunt multumit de ritm. Ajung la Cabana Ciucas. Beau apa si plec rapid. Coborarea e abrupta si trebuie sa-mi menajez genuchii si musculatura. E multa lume la plimbare care ma incurajeaza. Ma ajunge un tip la inceputul urcarii spre Cabana Muntele Rosu. Il simt si pe el obosit si vine in spatele meu fara sa atace. Ultimii 4 km sunt pe forestier. Aici viteza creste dar ma prinde o crampa la gamba stanga :((. Locul 4Crampele astea sunt inamicul meu cel mai de temut. Ma opresc si ma ud cu apa rece dintr-un paraias. Plec rapid si nu dupa mult timp ma prinde o crampa de toata frumusetea la gamga dreapta :D. Ma uit in spate si vad 2 concurenti. Continui sa alerg cu crampa! Am mers prea bine pana aici si sa ma „prapadesc” la final. Ma depasesc 2 baieti cand mai sunt 2 km pana la finish :(. Stau un spatele lor. Pe ultimimele sute de metrii trag tare si il depasesc pe unul din ei. Cel din fata nu pare la categoria mea asa ca nu fortez excesiv. Gresala fatala! Era la categoria mea si mi-a luat podiumul adica locul 3 cu 4 secunde avans :D. Asta e! Oricum am facut un concurs de care sunt super multumit! Locul 4 la categoria mea de varsta si locul 11 la open semimaraton e binisor. Am avut timpul de 2 ore 53 de minute.
        La finish atmosfera este foarte prietenoasa. Christine a facut si ea o cursa super buna si a terminat pe locul 12 la categoria ei, cu un timp sub cel propus. E foarte bucuroasa si promite ca la anu… o sa fie mult mai in fata.
        Un concurs superb, la care merita mers!

Duminca 1 aug. – Triatlonul de la Reci

         Duminca ne trezim la ora 6:00 si plecam spre Reci.  Aici ajungem pe la ora 8:30 si ne inscrem. Organizare, desi oamneii sunt la a 11-a editie, e slabuta. Ne pregatim echipamentul si bicicletele. Sunt obosit dupa ziua de sambata. Mi-e greata… traspir… mi-e rau! Nu am niciun chef de concurs. Sunt ametit si fara nici o vlaga.
          Nimeni nu stie mare lucru despre ce si cum o sa se intample in concursul asta. Nici directie de mers.. nici numar de ture… Intru in apa sa ma mai racoresc. O scurta sedinta tehnica si se da startul. Plec fara nici un chef si nici o forta. Gambele imi sunt beton cum am fortat sa alerg cu crampe. Inot si ies din apa! Habar n-am pe ce pozitie sunt si nici nu ma intereseaza. Iau bike-ul si plec spre asfalt. E primul concurs la care folosesc cursiera. Picioarele imi sunt greoaie. Viteza creste pana pe la 33 de km la ora. Vine cineva tare din spate si din instinct ma bag in trena lui. Eram asa ametit si fara chef  incat nici nu am realizat ca nu am voie sa stau in trena lui! Nici nu am stiut ca nu am voie sa stau in trena….. si nici nu aveam chef sa ma gandesc la cine stie ce. Tipul e cu o tura in fata mea asa ca nu il „deranjez”. Eu ma gandesc doar sa se termine odata. Ma pune sa duc si eu trena dar nu pot trage mai mult de 34-35 km la ora. Nesatisfacator pentru „partenerul” meu.. dar asta e! Ce vrei sa mor!? :(.
          Ma doare stomacul si trebuie sa merg sa dau un telefon. Ma opresc in porumb sa „prind semnalul”. Usurare… Plec iara si intru din nou in plasa unui prieten din Cluj cred! Din nou va spun… habar nu aveam ca nu aveam voie sa stau in trena. Oricum nu concuram cu nimeni, iar in capul meu era sa termin odata.
         Termin bike-ul si plec la alergat! E super cald! Ma hotaresc rapid sa alerg cu bidonul de apa in mana sa ma pot hidrata. Ma asteptam in fiecare secunda sa ma prinda crampele. Ma si vedem mergand eu frumos pe marginea drumului. Alerg slab dar termin proba totusi alergand!
         Christine a terminat pe locul 3 la fete. Dupa concursul de sambata acum sa termine si triatlonul este o performanta de care inca nu isi da seama! Felicitari!
         Un concurs slabut organizat la care am fost obosit si m-am simtit rau. Dar am mai invatat ceva… sincere scuze celor care s-au simtit ofensati de prestatia mea de „lipitoare” la proba de bike. Finish
Acum urmeaza o perioada linistita de refacere!