Prieteni

Muntii Rodnei ne-au primit cu bratele deschise

Publicat pe Actualizat pe

Ski alpin in Pasul Prislop si ski de tura in zona Gargalau

Trupa AXA: Medias-Vlaha-Cluj

Data: 10-12.02.2019

Locatia: M-tii Rodnei – Borsa

Trupa: vreo 11 persoane din AXA

Scop: schi de tura

Am reusit sa ne vedem in numar mare cam toti prietenii din trupa Medias-Cluj. Fiind cu mic cu mare am incercat sa impacam pe toata lumea adica sa schiem si pe partie si de tura. Am avut noroc de vreme buna intr-o zi, asa ca am iesit deasupra norilor in zona Gargalau.

M-am bucurat ca Abel a skiat bine si am reusit sa ne miscam si pe skiuri de tura in muntii Maramuresului.

Grea decizie! Ski sau catarare? Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Grea decizie! Ski sau catarare? Cheile Turzii

     Date: 26-27.04.2014
     Locatia: Cheile Turzii
     Scopul: escalada
     Trupa: Corina, Akos, Szabi, Csabi, Andreea, Caba, Tunde, Christof, Raluca+Victor
     Foto: Corina Fodor
    Cand in viata vezi multe, vrei multe. Cand sti cate lucruri poti face, vedea, trai in fiecare moment incerci sa traiesti fiecare clipa.
A venit weekendul si am avut de luat o decizie grea :). Sa urcam in Balea la ski sa profitam de noua zapada, sau sa mergem in Cheile Turzii la catarat. Akos cu Szabi au optat pentru escalada asa ca… uita-ne sambata dupamasa urcand spre zona Peretele Aerian (Zburatorul).
     Am catarat traseele Undeva cu gradul 6 (intrarea e grea) si Candva gradul 4+ usurel dar rar batut. Ne-am mutat in Surplomba Garofitei 8- o surplomba care te solicita dar frumoasa. La lasarea serii am catarat traseul Bitzi gradul 6 un traseu care m-a uns pe suflet!
     Duminica a venit si Csabi cu Andreea si mai tarziu Tunde, Raluca si Christof.  Am catarat in mansa Gabor Feri 6- cred ca e mai greu decat gradul dat (zona surplombei), si apoi Pasarea Polara data gradul 5+, pe stanca parca e 6+. Traseul e superb, spectaculos dar foarte rar batut dupa gustul meu :P. La final am catarat 4 manse care nu le-am gasit in topouri, dar care sunt tare frumoase (zona Peretele Urias pe langa traseul Viteza Misi Szalma 2003).
     A fost un weekend deosebit, inconjurat de oameni plini de energie pozitiva de langa care nu-ti mai vine sa pleci. Va multumesc!
Cheile Turzii
Cheile Turzii
Vedere spre Turnu Ascutit
Vedere spre Turnu Ascutit
 
Deci... unde sunt traseele alea usoare si bine batute pentru incepatori?... In alte tari :D
Deci… unde sunt traseele alea usoare si bine batute pentru incepatori?… In alte tari 😀
Akos in actiune
Akos in actiune
Szabi in Surplomba Garofitei 8-
Szabi in Surplomba Garofitei 8-
Hai cu brandul :)
Hai cu brandul 🙂
Prieteni dragi
Prieteni dragi
A doua zi din nou la munca
A doua zi din nou la munca
Daca nu el cine!
Daca nu el cine!
Stati numai asa, ca va arat eu cum se catara!
Stati numai asa, ca va arat eu cum se catara!
Pam pam!
Pam pam!
Turnul Ascutit! M-a dus Akos si pe el! :)
Turnul Ascutit! M-a dus Akos si pe el! 🙂
Da e in Romania! Ma mir ca nu ii prinde nimeni :)
Da e in Romania! Ma mir ca nu ii prinde nimeni 🙂
Imi place :)
Imi place 🙂
Hai tati... mai stau mult dupa tine?
Hai tati… mai stau mult dupa tine?
Daca la 3 saptamani Victor
Daca la 3 saptamani Victor „facea” Arpaselul acum la 7 luni a venit la catarat in Cheile Turzii 🙂

Primavara competitionala a inceput superb – Alba City Race 2014 – Semimaraton

Publicat pe Actualizat pe

Primavara competitionala a inceput superb – Alba City Race 2014 – Semimaraton

    Data: 15.03.2014
    Locatia: Alba Iulia
    Scopul: alergare semimaraton 21 km
    Trupa: Sika, Caba, Manu, Doru, Dan si Vlad Opris
     Sambata s-a desfasurat prima editie a concursului Alba City Race 2014.  Am reinceput antrenamente impreuna cu prietenul meu Sika cam de 3 saptamani, incercand sa ne intram cat de cat in forma.
      Dimineata la start ne-am dat seama ca o sa fie o cursa pe cinste. Organizarea impecabila si fiecare detaliu bine pus la punct. Zona de Start frumos delimitata si marcata, pachetele de participare ordonate si oferite in cadrul zonei de informare turistica. Tot traseul a fost marcat perfect cu banda continua, mobilizare masiva a oamenilor de suport si a politiei.
     Marea bucurie si surpriza a fost cand am inceput sa recunosc tot mai multi participanti. Multi brasoveni, clujeni, timisoreni, sibieni… oameni frumosi, iar fiecare strangere de mana si salut prietenesc spun mai mult decat 1000 de cuvinte.
      Dupa ce ne-am incalzit  bine, ne-am asezat frumos la linia de start. Startul s-a dat printr-o salba de tun. S-a plecat tare si asa am facut si noi incercand sa ramanem in jurul oamneilor care au cam acelasi ritm cu noi. Prima urcare a trecut repede, urmata de cativa kilometrii de asfalt care i-am resimtit din cauza vitezei de alergare si terenul dur. Am asteptat urcarea si ma rugam sa fie cat de lunga si de grea sa mai castig ceva pozitii. Eu nu sunt un alergator de viteaza! Iar acest concurs a fost unul foarte rapid ceea ce nu m-a ajutat. La kilometrul 13 eram pe varful Mamut de unde am coborat in viteza spre oras.
       Sika ar fi putut trage mai tare dar nu a vrut sa plece in fata. Uitandu-ma la ceas mi-am dat seama ca o sa terminam traseul sub 2 ore. Asa s-a si intamplat, trecand victoriosi linia de Finish cu timpul de 1:56:47 cu  o medie de 10,8 km/h. Bravo Sika, bravo tuturor participantilor.
       Concluzia: lumea incepe sa faca miscare si o face din ce in ce mai bine. S-a alergat foarte tare si rezultatele vorbesc de la sine.
Felicitari organizatorilor pentru un concurs de exceptie; felicitati Alba Iulia pentru centrul minunat si mobilizare. Respect!

Despre asta e vorba: miscare si prietenie!
Despre asta e vorba: miscare si prietenie!
a
 
 
   

Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei

Publicat pe Actualizat pe

Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei

    Data: 14-15.12.2013
    Locatia: M-tii Rodnei – Valea Blaznei
    Scopul: ski de tura
    Trupa: Akos, Szabi, Voichita, Vlad, Corina si Caba
    Foto: Caba Dan
     Aveam un pont cum ca in M-tii Rodnei este zapada, asa ca am fugit acolo. Desi e putin mai departe de noi, am plecat sambata cu noaptea in cap si undeva pe la ora 10:00 eram sus in Blazna. Ne-am cazat „la Dorel”, o cabana destul de primitiva dar la preturi studentesti iar amabilitatea si atmosfera au facut sederea agreabila si placuta. Pe acest picior/muchie nu am mai fost, dar zona m-a impresionat prin potentialul urias in ceea ce priveste skiul de tura. Ai culoare si fete de freeride orientate in toate directiile dandu-ti posibilitatea sa alegi zapada optima.
     Desi zapada in zona alpina a fost viscolita, am urcat pe skiuri unii pana pe varful Rosu altii pana pe Cobasel. Am revazut cu mult drag refugiul Curatel, unde acum vreo 5 ani ajungeam la 3:30 dimineata pentru a ne odihni 1:30 ore in cadrul concursului memorabil de aventura EcoExplora. Ce amintiri frumoase! Ce cursa grea dar si spectaculoasa!
     Seara ne-am strans in sala de mese, apoi in camera la povesti si glume „acompaniati” de un vin bun. Relatarile lui Dorel au fost un deliciu, fiiind un real show stand-up comedy. De acolo si numele de cod „vulturul Carpatin” si „hâdul” alocate unor „participanti :)).
     Duminica am descoperit zapada buna de ski in zona „casutelor”, si uite asa ne-am delectat cu 8 ture in zona respectiva! Am fost tot timpul deasupra norilor iar soarele ne-a incalzit, fiind o placere a schiezi numai in polar. Miscarea a fost grozava iar pofta de ski nu mai trecea! Dupa cum reafirma Akos: „Doamne, ce miscare mai frumoasa, plina de viata, energie si stare de libertate poate sa existe decat skiul de tura?
     Aerul tare de munte, vremea buna, zapada, si o mana de oameni dragi provoaca DEPENDENTA! Asa ca, aveti grija!
Sper sa va placa pozele 😉

Skiul mult dorit
Skiul mult dorit
Spre cabana
Spre cabana „lui Dorel”
Deasupra norilor
Deasupra norilor
Cei trei muschetari! Ce echipa am face la un Adventure...!!!
Cei trei muschetari! Ce echipa am face la un Adventure…!!!
Mare de nori in M-tii Rodnei
Mare de nori in M-tii Rodnei
Casuta din povesti
Casuta din povesti
Vis spre inaltimi
Vis spre inaltimi
Panorama M-tii Rodnei - vedere spre Varful Ineu
Panorama M-tii Rodnei – vedere spre Varful Ineu

Pe carari dragi, spre Casuta din inimile noastre – Fagaras

Publicat pe

Pe carari dragi, spre Casuta din inimile noastre – Fagaras

    Data: 16-17.11.2013
    Locatia: M-tii Fagaras
    Scopul: tura montana
    Trupa: Diana, Corina, Caba, Jolt, Alexandra, Botoc
    Foto: Caba Dan
     Inca un weelend cu vreme superba, asa ca alegem sa urcam in Fagaras, la Casuta. Un loc plin de amintiri, un loc sfant, in care stelele se vad mult mai luminoase, focul trozneste in soba mai frumos ca nicaieri, unde parca crestele sunt mai impunatoare, unde linistea este mai tacuta, unde aerul e „tare”, iar casuta creaza un spatiu familiar si plin de energie pozitiva.
     Am urcat in aproximativ 4 ore, iar odata ajunsi sus, indeletnicirea principala a fost crapatul lemnului, povestile la gura sobei, jucat carti si de restu dormit… adica multa odihna!
     M-am bucurat enorm sa revad Casuta! Arata bine, desi bucataria a devenit depozit de lemne (felicit „fratii Alps” pentru pregatirea lemenelor de iarna).
     Sper ca revin cand plapuma de zapada va acoperit totul, albul iei „sa ma inalte”, iar toate visele sa devina realitate!
Bucuria miscarii
Bucuria miscarii
Zambind la soare
Zambind la soare
Poteca de basm
Poteca de basm
Covorul naturii
Covorul naturii
Casuta in prag de seara - varainta 1
Casuta in prag de seara – varainta 1
Hotel - Varianta 2
Hotel – Varianta 2
Trupa
Trupa
Salamandra
Salamandra

Prieteni, relaxare si putina miscare in Cheile Intregalde

Publicat pe Actualizat pe

Prieteni, relaxare si putina miscare in Cheile Intregalde

     Data: 07-08.07.2013
     Locatia: M-tii Trascau – Cheile Intregalde
     Scop: relaxare si catarare
     Foto: Caba Dan
    A fost odata ca niciodata data de 07.07.2013. Am ales sa plecam cu mic cu mare intr-o locatie usor accesibila unde sa putem sarbatorii trecerea inca a unui an :P;  la un gratar si o bere caci a fost ziua mea :).
     Am ales zona Intregalde si uite asa am campat in curtea vechiului camarad de munte Florin Constantenec. Soarele pe cer ne-a facut sa ne ascundem sub umbrar iar apa lacului din curte a fost perfecta petru baie, pana in momentul „genial” in care am reusit un percop spectaculos, mai ales la iesirea din apa cand eram tot lovit si sange :D.
     Dupa „reabilitarea mea”, am continuat povestile fiind trimisi la somnul de amiaza de o ploaie mica. Seara ne-am povestit la un gratar si o chitara. 
     Duminica, am mers in Cheile Intregalde unde am urcat pana la un portal de stanca impresionant si cu o priveliste spectaculoasa.
Zona calcaroasa in M-tii Trascau
Zona calcaroasa in M-tii Trascau
Peisaj impresionant
Peisaj impresionant
Un mare viitor montaniard! Sper :)
Un mare viitor montaniard! Sper 🙂
Sika si Ale
Sika si Ale
 
Portalul mult dorit
Portalul mult dorit
Intorsi in chei, Akos a pus o mansa unde ne-am exersat fiecare puterile :).
Maestrul Akos
Maestrul Akos
Feri
Feri
Sika
Sika
Anamaria
Anamaria
O tura draguta cu oameni speciali, carora le multumesc ca sunt langa mine!

Deci... incolo e Nordul! :)
Deci… incolo e Nordul! 🙂

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

Publicat pe

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

    Data: 14-15.06 2013
    Locatia: M-tii Trascau, Cheile Cetii – Baile Romane
    Scopul: canyoning si relaxare cu prietenii
    Trupa: Oli, Ghita, Andrei, Akos, Tunde, Christof, Szobi cu doi verisori, Raluca, Andreea si Csabi
    Foto: Caba Dan
     Weekend; vreme superba; o tupa de milioane cu oameni de suflet pe care ii iubesc; o locatie noua care ne-a uimit prin linsite, simplitate dar si diversitate; un loc de cort superb langa apa, la umbra unei livezi…
     Am plecat sambata dimineata,  iar la 9:30 ne intalneam cu trupa de clujeni in Teius. Am ales sa mergem in M-tii Trascau in Cheile Cetii numite si Baile Romane. Tot auzisem pareri de foarte bine despre aceasta zona asa ca dupa o documentare prealabila in jurul orei 10:30 ne montam corturile la umbra unor meri batrani.

O masa copioasa
O masa copioasa
Plecam spre chei
Plecam spre chei
Spre Cheile Cetii - Baile Romane
Spre Cheile Cetii – Baile Romane
     Dupa o masa copioasa ne-am echipat si am plecat sa facem un canyoning mic, adica o balaceala prin cascade de apa :P. Era pentru prima data pentru noi! Ocolin cheile prin stanga in sensul de urcare si ajungem la primul rapel de aproximativ 3 metrii. Ne echipam cu hamuri, coboratoare si casti. Eu „trisez” pentru ca mi-am adus costumul de neopren si fentez apa rece :). Gasim un top nou si sigur, de unde Akos rapeleaza, eu urmandu-l. Coboara pana in buza rapelului mare (~ 17 metrii) unde din cauza debitului mare a apei imaginea este impresionanta. O gaura mare si neagra, in ea apa zburand cu putere. Nu vedem ce e sub noi! Un top expus in lateral ne face cu ochiul dar este mult prea incomod pentru a regrupa mai mult de 2 oameni. Ne hotaram sa ne intoarcem si mergem dupa a doua semicoarda. Cei 60 de metrii acum ne permit sa rapelam pana jos pe aceleasi corzi. Imi dau drumul in haul negru si umed. Apa te stropeste si imaginea este impresionanta. Sub mine o marmita imensa ma asteapta parca sa ma inghita. Ajung jos unde apa imi cade cu putere in cap. Recuperez coarda captiva sub puterea apei si o arunc pentru a rapela si urmatoarea cascada de ~ 12 metrii. Adrenalina si senzatia este fantastica! Coboara Csabi si se aude cum striga de la apa rece! Este urmat de Szabi si Akos. Fara neopren e cam racoare asa ca baietii se apuca de flotari si genofelxiuni. Urmeaza un scoc in S in care apa curge cu putere. Rapelez si ajung intr-o zona de apa adanca unde nu ating fundul. Inot pana in buza marmitei de unde pot prinde cablul scarii de fier. Corzile de 60 de metrii au ajuns perfect de sus pana aici ;). Coboara si baietii si ne felicitam pentnru experianta deosebita :).
Un filmulet gasit pe net puteti vedea aici: film
Canionul Baile Romane
Canionul Baile Romane
Oare e uda apa?
Oare e uda apa?
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Deasupra scarii de fier
Deasupra scarii de fier
Seara ne-o petrecem in jurul focului la o slaniana la tapusa si o poveste. Temperatura parca te indeamna sa dormi sub cerul liber si instelat. Tarziu in noapte ne punem la somn.
      Dimineata, dupa micul dejun plecam sa cataram ceva! Descoperim zona de catarat dar care este putin utilizata. Ne jucam pe o mansa si incalziti de soarele puternic terminam cu o balaceala :).
Cataratoare fara frica
Cataratoare fara frica
Akso si Szobi
Akso si Szobi „boteaza” novica cu 7 lovituri de coarda
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Un dus racoritor :))
Un dus racoritor :))
Cascada scarii de fier
Cascada scarii de fier
Doi baieti
Doi baieti „rai” dar cei mai faini oameni
O tura superba in care am avut parte de relaxare si liniste dar si de adrenalina. Cel mai importat lucru a fost totusi compania unor oameni deosebiti. Va multumesc si sa ne revedem cat mai repede!
O trupa de notat in cartile de istorie
O trupa de notat in cartile de istorie

Plimbarica de Revelion – Lepsa (Casacada Putnei si Cheile Tisitei)

Publicat pe Actualizat pe

Plimbarica de revelion – Lepsa (Casacada Putnei si Cheile Tisitei)

     Data: 30-02.01.2013
     Locatia: Com. Lepsa, Vrancea
     Scop: Revelion
     Foto: Caba Dan – galerie Click aici
      Acest revelion l-am petrecut in zona Vrancei, la o cabanuta cocheta in comuna Lepsa. Multumesc lui Virgil pentru ospitalitate si il felicit pentru calitatiile lui organizatorice dar si cele de super-bucatar. Ne-a rasfatat cu mancaruri alese: iepure, curcan, somon; preparate impecabil, iar de gust… nu va mai pomenesc. Toata gasca a fost minunata, iar zilele au zburat printre jocurile de carti, plimbarica la Cascada Putnei si Cheile Tisitei, focul de tabara in seara de revelion, dansuri, povesti si degustari de vin ales dar si jocul de strategie Catan, care ne-a tinut in priza pana la ora 5:00 dimineata.
     Un alt an a inceput. Plec pe un nou drum… desi eram de mult pe drumuri. Destinatia este inca la orizont… nu o pot deslusi cu precizie, dar stiu ca este acolo! Vin! Straluceste si te voi gasi!
     Am ales cateva poze care sper sa va spuna ceva 😉

Casuta noastra din Lepsa
Casuta noastra din Lepsa
Ruga
Ruga
Cascada Putnei
Cascada Putnei
Prizoniera toamna
Prizoniera toamna
Patura de gheata
Patura de gheata
Meduza
Meduza
Caldura
Caldura
Stategiile Catanului
Stategiile Catanului

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

     Data: 25.08.2012
     Locatia: M-tii Gilau si Trascau
     Scop: bike si catarare
      In ziua de azi, din pacate, sunt tot mai putini oameni care sa-ti fie apropiati si care sa-i numesti  prieteni adevarati (nu amici). Eu sunt un norocos deoarece am in jurul meu PRIETENI! Nu multi, dar de calitate!
     Cu acesti oameni te intalnesti odata si din acel moment se stabileste o legatura pe care nimic nu o mai rupe. Nici timpul, nici greutatiile vremii sau distanta.
     Acesti oameni speciali iti fac ziua frumoasa doar cu un simplu telefon, doar cu un mic comment pe FB, ce sa mai spun de momentele cant te intalnesti cu ei si le strangi mana cu respect.
     In weekendu trecut am facut tocmai asta! Am mers la Cluj sa ma intalnesc cu doi oameni speciali din viata mea, pe care ii apreciez foarte mult si am multe de invatat de la fiecare. Akos si Csabi sunt si vor ramane ceva pe sufletul meu!
     Pentru ca fara umpic de miscare in aer liber nu se poate, sambata impreuna cu Tunde, Akos si Soby am facut o tura de MTB de aproximativ 50 de km prin M-tii Gilaului. Peisajul este superb facand zona una perfecta pentru biciclit.
     Duminica impreuna cu vedeta iesirii, Christof superbul baiat al lui Tunde ai Akos in varsta de 10 luni si Csabi si Andreea am mers sa cataram in Cheile Turzii. A fost o zi agreabila in care orele au zburat ramanad doar amintiri deosebite.
     
Bike prin M-tii Gilaului
Deja musc din carabe, sa vedeti voi in cativa ani 🙂
Asa tata asa fiu! BRAVOOO!
Csabi draga, saptamana viitoare ham si escadrile imi cumperi!
In prima masa din viata!
Romane! De aici se vede Balatonul 😀
Cu un inger in brate!
Blogger te face Caba :))
Echipa si la stanca
Tot o fibra 😛
Eu si viitorul campion la escalada
Va multumesc prieteni pentru tot! >:D<

O sarbatoare sportiva de exceptie – Maraton Apuseni 2012

Publicat pe Actualizat pe

Sarbatorindu-mi ziua de nastere prin alergarea a 42 de km

     Data: 2012.07.07
     Locatia: M-tii Muntele Mare; Baisoara
     Scopul: alergare montana Maraton Apuseni 42 km cu 1950 m dif de nivel
     Trupa: Christine, Flo, Akos, Mihai, Oli
    A fost ziua de 7 iulie 2012! A fost ziua mea si am ales sa mi-o petrec la munte, la un festival al sportului si anume la Maratonul Apuseni. Un concurs deosebit datorita organizatorilor, multi fiindu-mi sunt prieteni dragi, datorita devotamentului lor in a face ceva frumos si de calitate, datorita traseului si a zonei foarte pitoresti.
    Mi-am adus aminte ca exact acum 5 ani, tot pe 7 iulie participam la un maraton de MTB in Baia Mare, pe traseul lung de 110km. A fost o cursa pe cinste in care m-am simtit extraordinar de bine, in care vointa si nebunia m-au dus la linia de finish ca un invingator, asta dupa doua reprize dramatice de crampe si in care de doua ori, din cauza ratacirilor m-am trezit primul in cursa in fata „profesionistilor”.
    Anul acesta am avut parte de un cadou deosebit din partea lui Akos, „fratele” meu din Cluj care a alergat cu mine primul lui maraton. Secretul mi-a fost dezvaluit cu 2 minute inante de start. A fost o zi caniculara, caldura simtindu-se inca de la primii kilometrii. Urmat de aproape de Akos si Flo am plecat poate umpic prea tare la inceput, gresind strategia care a fost sa trec cu Akos linia de Finish.
Start Maraton Apuseni 2012
    
Traseu pitoresc prin padure
In viteza
Eu nu ma uit niciodata in spate, doar poate pe ultimii kilometrii. Acum, am fost tot timpul cu privirea inapoi sa vad daca Akos este acolo in spatele meu. Am alergat foarte bine primii 20 de km dar caldura si durea de genunchi a lui Akos au facut sa incetinim ritmul, indarjundu-ne parca si mai mult sa ducem aceasta provocare pana la final. A fost prima cursa in care m-am hidratat cum se cuvine in punctele de alimentare, si am mancat struguri si pepene rosu.
     A fost un concurs in care alaturi de prietenul meu, pe care il respect atat de mult, am parcurs un traseu extraodinar, am povestit si ne-am motivat reciproc. Ne-am adus aminte de iesirile de schi de tura cand Akos ma alerga pe mine si de trasele catarate impreuna.
Zbor!
   
Mult a fost, putin mai este!
Pe ultimii kilometrii am fost racoriti de ploaia bine venita dupa o zi torida, terminand impreuna acest maraton tinundu-ne de mana ca si doi invingatori. A fost primul maraton a lui Akos si am scos un timp frumos de 5:30 ore. Am castigat pentru inca o data ceea ce este cel mai important in viata: o prietenie adevarata!
     Florin, din pacate nu s-a simtit foarte bine tot din cauza caldurii, si desi era „planificat” sa ma bata la acest maraton mai are de asteptat umpic, probabil pana la Maratonul Cindrelului. Christine a terminat acest maraton pe locul 7 la feminin si spre „nelamurirea” ei a inceput sa fie tot mai competitiva si sa intreaca tot mai multi baieti. Sincere felicitari!
     Mihai si Oli au alergat semimaratonul bucurandu-se de miscare. Sunt niste polisportivi deosebiti. Bravo baieti!
Felicitari!
   
Tortul… Pam-pam!!!
300 de oameni ne-au cantat: La Multi Ani!
Dupa concurs am avut parte de mai multe surprize, incepand cu tortul de clatite cu gem si nutela pana la sampania cadou primitia de la organizatori.
     A fost un concurs model ca si organizare, care se incadreaza perfect in trio-ul de exceptie a maratoanelor din Romania. Merita sa participi si tu!
     Ziua mea a trecut dar o sa vina altele. Sper sa fie la fel de insorite si frumoase, in care sa fiu inconjurat de cel putin asa oameni deosebiti si iubitori.
Multumesc tuturor celor care ati fost cu adevarat langa mine, prin gandurile frumoase si sincere. >:D<
 

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

     Data: 03-04.03.2012
     Zona: M-ții Ciucaș – Valea Berii
     Scopul: sărbătorirea bunei prietene Alina și revederea cu Oana
     Trupa: Christine, Alina cu 9 prieteni din București și Oana cu cei 4 amici din Bacău
     Foto: Caba Dan si Tudor Lazareanu
     În acest weekend am plecat spre Ciucaș neputând refuza „chemarea la oști” a bunei prietene Alina. Se anunța lume multă mai ales ca venea si Oana cu o trupa draguță din Bacău. La o primă numărătoare eram 17 persoane :).
    Plecăm spre Brașov vineri pe la ora 16:15 cu speranța să reușesc să mai întâlnesc ceva prieteni dragi din timpul facultății. Agenda este mare și aș avea nevoie de cel puțin o săptămână sa reușesc să-i văd pe toți. Ieșim să mâncam o pizza irezistibilă de la Hot. Ne întâlnim cu Liana și George. Povestim și stabilim să ne vedem sâmbătă dimineața la 8:40 în Poiană să schiem 2 ore. Din păcate nicio instalație nu mergea din cauza vântului :(.
     Pe la ora 12:00 plecam spre Cheia și ne întâlnim cu Oana si trupa la intrarea pe Valea Berii. Spre surprinderea mea drumul este deszăpezit până sus la cabană.
Spre Cabana Ciucas pe Valea Berii
Oana este pentru prima dată pe schiuri de tură dar din 3 pași si doua mișcări este deja profesionistă. În două ore eram la cabana Ciucaș. Cea noua! Este… superbă și m-am bucurat că și in România se poate. Da! Se poate sa faci ceva calumea și de bun gust. Camere sunt superbe, băile sunt bine făcute și curățenia este impecabilă. Bravo!
     Începem cu un vin de Recaș asortat cu multa ceapă… și ceva… mâncare! 😛 Apoi, după una din vorbele mele preferate: ”Fie omul cat de mic, după masă… doarme umpic!”; mai ales că afară era viscol, nu că am fi noi leneși, a”trebuit” să dormim de amiază. :))
Vremea ne obliga la somn 🙂
Bamboooo? 😛
     Seara am povestit și am jucat un tenis de masă.
Duminică dimineața vremea era din păcate la fel de rea. Unii urca pe Vârful Ciucaș, alții merg pe creasta și au coborât pe la Cabana Muntele Rosu.
Acolo este varful!
Curajosii au plecat prin viscol!
Eu cu Christine și Oana am coborât pe schiuri pe Valea Berii. Zăpada era buna dar în prima parte valea este prea îngustă și plină de brazi căzuți, iar înclinație schi lipseste. Ne-am pus pieile și am continuat să coborâm pe firul văii.
Un tablou perfect
Pe firul Vaii Berii
Soarele apare doar la plecare 😦
Peisaj de iarna
Pe la ora 14:00 eram la mașină și soarele a început să-și arate fața.
    Încă un weekend petrecut cu prieteni dragi. Încă un weekend în care din cauza vremii rele ne-am odihnit, nu ca ne-a părut rău și nu ne-a prins bine :P.
   Melodia postului –> click 🙂 Alexandrina & Band – Te simt

Hai Hui la Cabana Turnuri – Fagaras

Publicat pe

Hai Hui la Cabana Turnuri – Fagaras

     Data: 12-13.11.2011
     Locatia: M-tii Fagaras Cabana Turnuri si Podragu
     Scopul: tura de socializare cu preteni multi si dragi
     Trupa: 15 persoane din 5 localitati: Brasov, Medias, Iasi, Cluj, Timisoara (Palosh, George, Bobo, Christine, Corina, Alina…)
     Foto: Corina, Bobo, Adrina, John, Florin
     Desi ne batea gandul la o tura in Cindrel zona Iezerelor, vineri dimineata vorbesc cu Palosh. Vine din Timisoara sa mearga in Fagaras cu o trupa mare de oameni „stimulata” de  vechiu si dragul meu prieten George.
    Va dati seama ca planul s-a schimbat la 180 de grade si sambata dimineata plecam din Medias spre Victoria, punctul de intalnire. Trupa a fost foarte mare si toti au fost oameni de nota 100%, tineri si foarte energici, dornici de aventura si distractie.
Cei care au speriat... caprele negre!
Sub rochia toamnei
Sper din tot sufeletul sa pastram legatura si grupul „Hai Hui” sa faca o multime de actiuni frumoase.
Acele care te incanta
Acele care te incanta
    
Mister
Mister
    Urcarea spre cabana Turnuri a fost o placere, ritumul fiind unul de plimbarica si povestile cu toti cei cunoscuti si nunumai au facut ca orele sa zboare. La intersectia spre Valea Arpasului ne-am impartit in doua, pentru ca unii am mers sa revedem scumpa noastra Casuta din Arpas. Un loc special, un loc al inceputurilor mele de montaniard, un loc unde am fost cu multi prieteni adevarati, unde am devenit dependent de cantecele folk si acordurile de chitara. Casuta este locul in care am perecut 3 revelioane si tare m-am bucurat sa o gasesc in conditii bune, dupa reparatiile notabile facute de colegii mei din Dianthus.
Deci... acolo este Arpasul Mic
Ne-am intors in poteca si la lumina frontalelor pe la ora 18:00 am intrat in Cabana Turnuri. In sala de mese am fost intampinati de caldura sobei si mirosul de foc de lemne combinat cu cel a ceaiului. Dupa o masa buna ne-am pus la povesti si la „citit” cateva pahare. Am jucat Uno si pe la ora 24:30 ne-am dus la culcare.
Jocuri de cabana
    
Renul a fost cel mai iubit!
Dimineata, cum lumea nu avea chef de trasee vitejesti, gen muchia Tarata, am optat sa urcam intr-o plimbarica la Cabana Podragu. Povesti, glume, si impresii si iata-ne ajunsi sus.
Spre Cabana Podragu
Are totul la picioare...
Cabana Podragu
Cabana pe timpul iernii este inchisa si chiar ne gandeam ce pacat de o asa cabana ca nu este exploatata la maxim. La coboarare, cerul de culoare albastru-violet ne-a fermecat.
Culorile cerului
Am plecat tarziu de la cabana Turnuri coborand la lumina frontalelor fiind ca niste mici piciti ce iasa din mina :).
     O tura cum nu am mai facut de mult, gandindu-ma la numarul de particioanti; o tura in care am cunsocut o multime de oameni frumosi pe care deabea astet sa-i revad. De preferat pe schiuri :D!
Cei.... Hai Hui!
    
Renul cel pufos 😛

 

Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor

Publicat pe Actualizat pe

Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor

       Perioada: 22-23.01.2011
       Zona: Muchia Dragusului, Fagaras
       Trupa: Corina, Christine, Ghita Banu si eu
       Traseu: Punct rosu – urcat pe Muchie, coborat pe Valea Sambetei
–   
        E deja 20 ianuarie! Timpul zboara… si binenteles ca dorul de munte isi face prezenta din ce in ce mai tare.
        Am nevoie de o iesire, si unde decat intr-un loc drag, unde ma pot incarca. Dupa putina „concentrare” mi-am dat seama unde e acel loc. Muchia Dragusului in Fagaras. E o muchie frumoasa atat vara cat si iarna, si usurica pana in partea superior alpina.
        Ma leaga de aceasta zona o gramada de amintiri frumoase. Prima data am fost pe aceasta muchie acum… 11 ani! Nici mie nu-mi vine sa cred! Venisem cu Florin Moga si Mihai Rusu, pe Valea Vistisoarei sa participam la un concurs montan organizat de Dianthus. Atunci am intrat in contact cu cei din Dianthus. Bine ei, cei de pe atunci, toti se uitau la noi ca la niste copilasi mici si inofesivi de-a dreptul ridicoli de tineri, dar nu stiau ei ca noi veniseram sa „castigam” tot, sau macar sa ne vindem greu pielea. :)). Cel putin asta era planul!
        Pe atuci eram „mare cercetas” fiind foarte mandru de esarfa mea bleu-marine cu dunga alba si de camasa mea verde-kaki cu ceva logouri si embeleme din diferite campuri cercetasesti. Sa nu uit de pantalonii mei de armata cu camunflaj si ploverul de lana cu dungi mari albe-albastre-rosii, cu gat inalt (ce polare pe atuci!). Ala da echipament! 🙂
        Ideea este ca am urcat pe Valea Vistisoarei  la lac, unde era primul punct de control! Aici proba teoretica, flora si medicala. Cand sa incepem sa facem prima proba… stati! Unde e fisa de concurs? Ce fisa? Pai trebuia sa luati fisa de concurs din tabara de baza, adica de jos din vale! Aha… pai daca lumea dormea cand noi am precut pe acolo.. desi era ora 9:00 de unde sa stim noi de fisa!? Vremuri grele :)). Asa ca ne-am resemnat si desi Florin Constantenec s-a cam suparat pe noi… ne-am horatat pe loc! Lasam concursul „amatorilor” si noi… cei trei „profesionisti montaniarzi” de clasa a X-a plecam sa facem ceva mai hotarat, adica Muchia Dragusului. Am urcat prin Racorele si am coborat pe muchie bucurandu-ne de o zi minunata de august cu soare si liniste.
        Asa am fost… ce vremuri… ce copii… ce frumos… ce inceputuri…
        Nimeni nu credea in noi… nici macar „mentorul nostru”… si uite ca inca „mai miscam” cate ceva. 😛
         Vremea in acest weekendul se anunta inchisa si cu ninsori, dar pentru a petrece un weekend la casuta de vanatoare, la un vin si o poveste este perfecta! La ora 9:15 parcam, masinile langa noua partie de ski, Dragus, de unde si incepe traseul nostru. Desi la Medias era vreu 15 cm de zapada aici e uscat! Ciudat! Urcam usor prin padure pe marcajul destul de bun. Nu ne grabim mai ales ca in prima parte traseul este mai abrupt.
         Pe la ora 11:30 ne prinde o foame si nu rezistam unui butuc mare care a servit ca masa „de nunta” sa nu mancam bine. Si cand spun bine… sa va ganditi ca jumatate din mancare am terminat-o :)). Plecam si mai incet pe cat am venit si apoi ne intersectam cu traseul ce urca dinspre Complexul Sambata. De aici, pe zapada mica se vad inca trei urme. Asta e… ei sunt 3 noi 4 o sa incapem in conditiile in care nu mai urca nimeni. Traseul urca pe un drum forestier (mai nou) care merge enorm de mult pe muchia matematica. Pacat pentru ca a stricat o parte de poteca foarte pitoreasca si placuta pasului. La ora 15:30 calcam pragul Casutei de Vanatoare Muchia Dragusului. Este gol si nu e nimeni. Vedem ca urmele celor trei urca mai departe pe muchie! Bravnici oameni daca se incumeta sa mearga mai departe…
         Casuta, trebuie sa recunosc, ca arata cel mai bine din toate casutele nu numai din Fagaras ci din Romania. E micuta, are cam 5 locuri, o masuta mica si o soba care functioneaza perfect. Lambriuri de calitatea I-a pe pereti si pe tavan, izolata, geamuri perfect etanse si usa de asemenea. Butucei taiati cu drujba in hol… Respect celor care au grija de ea! Sa le ajute D-zeu ca au facut o treaba frumoasa! Speram ca si voi, cei care o sa ajungeti pe acolo sa aveti grija in continuare de ea.
         Am gasit in padure si ceva butucei taiati cu drujba si i-am adus in hol sa ramana si sa se bucure si cei de dupa noi. Atmosfera a fost de relaxare… vinul bun… macarea aleasa… ceapa si usturoiul… au fost deliciul serii!
         Am povestit… am ras… Christine a tot insistat cu o gluma… ceva cu „Stâlpii  …..    Mediesan” 🙂 Prietenii stiu de ce!
         Duminica dimineata am profitat de linistea si caldura cabanutei si ne-am odihnit… nu ne mai venea sa coboram. Pe la ora 12:15 ies afara si vad trei peroane. Erau cei trei care urcasera sambata. Vad o fata si apoi se aude: „Asta-i Dan Caba!”. Hmm ma cunosc! Cand pe cine sa vezi: Catalin si Andrei prieteni buni din Brasov, studenti de-o perioada cu mine, fosti CPNT-iti cu care am facut ceva ture pe la munte. Ce surpriza placuta. Il invitam inauntru la caldura si un ceai cald. Schimbam impresii si ii convingem sa coboare cu noi pe varianta valea Sambetei. Zis si facut! Trupa e mare si vesela.. Afara ninge ca-n povesti si toti ne-am bucurat de venirea mult asteptata a iernii. Coborarea desi foarte dura ne pune sangele in miscare si simtim umpic provocarea traseului. Frumos!
        Pe la ora 16:30 eram la masina si am pornit incet spre casa, pe jos fiind un adevarat derdelus.
O tura deosebita, intre prieteni adevarati, intr-o zona frumoasa, in care m-am incarcat, am fost eu, am visat…!
 Acum… deja caut noua locatie pentru weekendul urmator!
Ture adevarate si sa aveti grija de voi!