partii

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

Publicat pe Actualizat pe

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

     Data: 03-11.01.2014
     Locatia: Italia – Moena – 3Valii – Passo San Pellegrino – Sella Ronda
     Scop: ski alpin
     Trupa: 20 de oameni din Alba-Cluj (Dan Opris si Maria, nasii… finii, bucatarul misterios)
     Foto: Caba Dan
     A trecut Anul Nou si in data de 3 ianuarie am mers la servici. Ajung acasa, si la ora 17:00 un telefon ma trezeste din somnul de frumusete :P. E Dan, varul meu de la Alba, care imi propune: „Nu vi in Italia la ski? Plecam la ora 24:00 adica in 7 ore din Alba Iulia (90 de km de Medias). Esti singurul nebun care ar putea accepta o asa invitatie!”. Lasa-ma sa ma gandesc putin…
     In 2013 am plecat in Austria la ski tot in urma unei asemenea invitatii atunci acceptand si plecand de acasa in 12 ore. Acum timpul era mult mai scurt dar nu asta a fost o problema. La ora 18:00 ma deci sa plec si confirm. La ora 22:00 eram cu bagajul facut si skiuri in masina plecand spre Alba (asta dupa ce am facut si cumparaturi la supermarket, am fost la ai mei la o poveste…). Mi-am batut recordul ajungand la plecare in 4 ore :D.
     Pana in Moena au fost 1300 de km, dar cu 19 km inainte de a ajunge am ramas impotmoliti, afara ningand tare iar lanturile care le aveam nu erau bune. Am coborat 25 de km pana am cumparat alte lanturi si am reusit trecere Pasul Pellegrino care are 2000m altitudine.
     A nins doua nopti si o zi si altfel am avut aproape un metru de zapada proaspata, fiind printre putinii norocosi care aveau powder in Alpi/Dolomiti.
Am skiat 5 zile in care vremea si zapada au fost perfecte. Italia si Dolomitii iarna m-au impresionat. Zona skiabila fiind foarte raspandita si instalatiile divesificate si bine gandite.
Cireasa acestor zile a fost circuitul Sella Ronda, un circuit care noua pe GPS ne-a aratat 57 de km pe skiuri si cabluri. E ceva care te motiveaza si schiind tot pe alte partii cu alte peisaje iti confera o stare de satisfactie imensa. Noi, fiind multi, l-am parcurs in aproximativ 6 ore cu pauze, aspteptari, citit de harta… (asta ruta portocalie adica cea mai „grea”). In urmatoarea zi am revenit si am parcurs Sella Ronda in sens invers adica pe culoare verde si ne-a luat doar ~4 ore. 
     Trupa a fost foarte vesela si toti oamenii au fost minunati. Ne-am bucurat de fiecare km pe skiuri si fiecare poveste, bere si joc impreuna. Multumim bucatarului misterios care ne-a delectat cu mancaruri gatite la cel mai inalt nivel.
     A fost o iesire neprevazuta dar care m-a bucurat enorm. Italia in ceea ce priveste skiul m-am impresionat foarte placut. Va recomand Dolomitii!
Multumesc varu si Maria pentru invitatie si tipul minunat petrecut impreuna!
Viataaa!
Viataaa!
Varu Activatorus! :)
Varu Activatorus! 🙂
Zona Col Margherita
Zona Col Margherita
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Civetta - Gruppo Delle Pale
Civetta – Gruppo Delle Pale
Los Activatores
Los Activatores
Ski in Italia :)
Ski in Italia 🙂
Greu la ski
Col Fosco
Col Fosco
Grupo Sella
Grupo Sella
In pauza :)
In pauza 🙂
Panorama spre Passo Pordoi
Panorama spre Passo Pordoi
Sella la apus
Sella la apus
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat... am primit un cadou! :) Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat… am primit un cadou! 🙂 Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa efort... ceva bun :)
Dupa efort… ceva bun 🙂
Masa romaneasca
Masa romaneasca
Moena
Moena
Italia... sper sa revin :)
Italia… sper sa revin 🙂
 
 
Anunțuri

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

Publicat pe Actualizat pe

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

     Data: 08-15.03.2013
     Locatia: Austria, Finkenberg – Hintertux Glacier
     Scop: ski de partie
     Foto: Dan Strava si Dan Caba
     Viata e tot mai dinamica. Timpul zboara si anul acesta iesirea in Austria la ski s-a desfasurat asa:
1. vineri ora 16:15 – eram pe dealuri pedalam la 20 de km de Medias, si primesc un telefon de la Adi Andone, care suna ceva de genu:
        A: este o camera libera, nu vi in Asutria la ski?
       D: cand se pleaca?
       A: peste  6:30 ore, adica la 23:00 dar trebuie sa vii cu masina ta
       D: ma gandesc
2. vineri ora 17:30 – in Medias unde confirm plecarea si imi notez adresa pensiunii
3. vineri ora 17:35 – o sun pe Christine: 
       D: esti singura „nebuna” care  nu refuza oferta, asa ca plecam in Ausutria!
       C: cand?
       D: dimineata la 6:30
       C: OK
4. vineri ora 22:00 aveam schiurile imprumutate de la Oli, plinul facut la masina, cumparaturile in portbagaj
5. sambata ora 23:10 eram la 1350 km de Medias, in Finkenberg cazati
     Trupa a fost numeroasa si faina, iar in afara de mici incidente (1 persoana cu ruptura de mana cu operatie si placi metalice introduse; 1 pers.  fisura la umerus, 2 persoane cu ligamente intinse/rupte,  o persoana cu gripa urata 2 zile), totul a fost perfect. Liniste, relaxare, ski in adevaratul sens al cuvantului, plimbarele si mici cumparaturi, vin bun, weiss beer… 
     Concluziile sunt simple: m-as putea obisnui sa traiesc in Austria!!!; si inca ceva: e bine in concediu, sa fi plecat prin locuri civilizate si curate! 😀
Vedere de la 3300m
Vedere de la 3300m
Asa arata o partie!
Asa arata o partie!
Cum sa nu placa inimi?
Cum sa nu placa inimi?
Energie!!!
Energie!!!
Printre munti si printre creste...
Printre munti si printre creste…
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie

Încercare de schi de tură în Parâng :)

Publicat pe Actualizat pe

Încercare de schi de tură în Parâng 🙂

     Data: 25-26.02.2012
     Zona: M-ții Parâng
     Scopul: schi de tură
     Trupa: Akos, Lușu, Claudiu, Dragos, Caba
     „Este păcat să ratăm un weekend superb de schi de tură… deci să mergem în Parâng”; așa suna anunțul postat de Akos pe un grup de discuții, în căutarea unor colegi pentru experiența de neuitat 😀 pe care am trăit-o acum 2 zile în Munții Parâng.
     Vremea dă semne că primăvara începe să se trezească. Temperaturile au început să crească și zăpada să se topească; așa că nu putem decât sa ne luam schiurile și să plecăm undeva sus. Alegem Parângul pentru că aveam alternativa „pârtiilor” din zonă dar și posibilitatea de a ieși la ceva tură în zona crestei. Eu plec din Mediaș singur, dar în Alba mă întâlnesc cu băieții veniți din Cluj. Ne „combinam” într-o mașină și plecam mai departe.
     La ora 9:30 eram la telescaunul ce urcă în zona alpină a Părângului. Înghețam bine pe măsură ce urcăm și ceața este tot mai deasă iar vântul mai puternic. Sus suntem întâmpinați de un sincer „Bine ati venit!” din partea omului de la telescaun, ceva firesc, dar cam „nepracticat” în România. Totodată afară era un viscol în toată puterea cuvântului. Ne cazăm și singura tură care o puteam face era pe „Vârful somnul” = un somn bun de amiază. Zis și făcut! Am dormit ca niște prunci vreo 1:30 ore. Băieții s-au trezit cu forțe proaspete și s-au echipat. Afară același viscol cu ceată. Pe mine nu mă atrăgea deloc ideea de a ieși de la căldura cabanei. Băieții fac o coborâre pe pârtie și apoi se întorc pe schiuri de tură cu dorința de a urca pe Parângul Mic. Plec și eu cu ei dar zăpada pe tot piciorul spre vârf era spulberată rămânând doar un strat de gheata printre multi bolovani. Negăsind nici o satisfacție mă întorc la cabană. Clujenii mei dârji ca brazii ajung pe vârf.
Parangul Mic
După-masa târziu mai facem o coborâre până la intrarea în pădure, dar zăpada era beton. Și când spun beton mă gândesc la ceva extraordinar de înghețat în care canturile schiurilor de tură nu prindeau aproape deloc, făcând coborârea una pretabilă patinajului.
    Consolați că de această dată „nu pupăm” noi powder moale și pufos, ne retragem la gura sobei la povesti, „susținuți” de niște vin rosu, care a făcut seara una foarte agreabilă.
     Duminică ne trezim pe la ora 7:45 și hotărâm să schimbăm locația. Schiem până jos…  mai corect spus, coboram pe schiuri până jos la mașină. Ajungem în parcare transpirați, după o coborâre care va concura la cea mai urâta a anului; asta din cauza zăpezii! Plecam spre Cabana Groapa Seaca. Ne punem pe schiuri și urcăm spre Pasul Groapa Seacă pe punct galben.
In Pasul Groapa Seaca
Dezapezire cu masina din '64
Semne bune anul are!
La un moment dat ieșim în drumul principal. Vremea din păcate nu a ținut cu noi, dar totuși urcăm pe un vârf undeva la 1910 m în zona Vârfului Scovarda-Capra.
Spre... alb
Cand zapada buna nu e.... nici placere nu e!
Trupa
Din cauza ceții dese hotărâm să coborâm și uite așa s-a încheiat și tura noastră.
    O tura în care din păcate condițiile meteo nu au fost de partea noastră, dar totuși ne-a mișcat și ne-am ozonat plămânii. 😉 Orice ora petrecută cu oameni frumoși este un câștig, orice ieșire în natură are farmecul ei, trebuie doar „să vedem și să simțim” (în suflet) soarele ascuns de ceață și viscol.
Melodia postului!
Soarele este acolo… sus!

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

Publicat pe Actualizat pe

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

     Data: 13-18.12.2011
     Locatia: Ukraina, statiunea Bukovel
     Scopul: ski alpin
     Trupa: Chistine si Dan
    Este decembrie! Hmm… a mai trecut un an… Mai avem cateva zile de concediu si vrem sa profitam de ele. Christine vrea sa face ceva mai deosebit… si ma provoca sa aleg ceva mai special.
     Ma uit pe harta… si vad Ukraina! Mama! Asta da locatie! 😛 Sau nu? Vorbesc cu Palosh care imi spune de o statiune de ski, si „beculetul” s-a aprins! Acolo mergem!
Cautam pe internet si gasim un site oficial destul de ok a statiunii Bukovel. De cazare se ocupa o agentie care cu greu gaseste un hotel.
     Am plecat marti din Medias spre Bukovel, adica ~ 460 de km via Cluj – Baia Mare, iesind din tara pe la Sighetul Marmatiei. Drumul prin Romanie e asa cum il stiti… dar avem un avantaj, adica avem de data asta statie si „colegii” ne comunica orice miscare a politiei deci innaintam rapid si sigur spre „teritoriul inamic” al Ukrainei. Totul bine si frumos pana ajungem la granita! Cand te inveti cu binele… uiti ca se poate si rau! Ne punem la coada.. si stam… in fata noastra sunt doar vreo 15 masini, dar innaintarea se face… super incet. Se intra cate 6 masini in zona de granita pe partea Romaniei, vine un granicer plictisit si se uita la numarul masini… pleaca! Revine o tanti dupa cateva minute si noteaza numarul masinii… te intreaba incotro! Pleaca! Stai… vine granicerul… iti cere actele (pasaport, carte de indentitate a masinii si cartea verde a masinii masinii)… se uita lung si relaxat la fiecare! Pleaca… mai trec ceva minute si vine sa ne intrebe unde mergem si ce avem in masina! Deschisi portierele si portbagajul! Se uita ca boul la schiri, clapari… doua genti mari si un cos cu mancare… asta pentru inca cateva minute! Te intreaba: ce ai in geanta? Pai haine! Dai sa deschizi ca te grabesti si sa te lasa in pace! Aaa nu mai e nevoie! Pleca si peste alte cateva minute crezi ca ai scapat! Da de unde! Ajungi la ukrainieni! Acolo repeti procedura…. vine un tip… ii dai pasaportul… se uita… lung…. te intreaba ceva in ukraineana… hmm.. tu raspunzi politicos: „Sorry  English!”… relaxat iti mai zice odata tot in ukraineana! No ce vrea asta! Ma dau jos si deschide usile si portbagajul! El tot zice in ukraineana… eu… raspundeam: „SKI Bukovel!” si treaba asta se repeta de cate ori te intreaba sau zice cate ceva! Pleaca! In fata mea e un roman si il intreb totusi care e procedura! Imi explica ca trebuie sa te opresti la doua ghisee si un control. La fiecare dai spaga de 2 lei si areti actele pentru vize… si altele.
    In fine! Dupa aproimativ 2 ore si 40 de minute suntem in Ukraina! Teritoriul „inamic rusesc”! Ne oprim chair dupa granita, conform recomandarii romanului cu care am vorbit, la ceva magazine sa schimbam bani, adica sa cumparam grivini (pe net 1 leu = 0,41 grivini). La ei… 100 Euro = 1045 grivini! Nici nu am mai calculat cat vine. Am schimbat 150 de euro de persoana si gata eram. Drumul este usor sinistru… prin ceva sate mici si saracacioase, mai ales la lasarea serii, asa par. Pe drum masini Lada vechi care circula cu 30 km la ora! Cei aproximativ 100 de km pana in Bukovel i-am facut mergand tot cu 60 km la ora, fie ca eram prin localitati, fie erau curba, fie ne era frica de radar… In fine! Pe la ora 19:00 eram in statiunea Bukovel. Cautam Hotel Fiesta… dai un sus.. dai in jos… intreaba… si dupa vreo 30 de minte il gasim. O locatie foarte frumoasa, cu cabane din lemn! Intram si dam peste admistratoare! Bucurosi mai ca sa o luam sa o „pupam” incepe sa-i explicam: Romania! Reservation! Tourism Agency! You know?….. liniste!… Niet! Pas…. deci…  nu stiti de noi? NU!
Reluam: Romania! Reservation! Tourism Agency! si ii aratam voucher-ul! Nu stie nimic de rezervare.. de noi… ca trebuei sa vina 2 romani!
    Pune mana pe telefon si suna.. cred la fiul ei care o mai rupea pe engleza. Ii explicam tipului ce si cum.. dar care… ne spune: „Nu ne nici o problema! Stati la noi costa 500 de grivini pe noapte”! Stai prietene! Noi deja am platit la agentie toata suma! Noroc ca aveam un numar de contact de la ceva agentie intermediara din Ukraina la care sunam si pana la urma se clarica situatia si suntem cazati. Camera este chocheta si mare. Pff…. e bine si asa rau. Acum putem sa ne relaxam!
     A doua zi ne trezim amandoi raciti rau de tot. Christine cu super febra si frisoane! Minunat! Dormim toata ziua si seara iesim in recunoastere.
     In urmatoarea zi iesim sa recuperam skiul pierdut!
La ski in Ukraina
Zona de schi este foarte intinsa
Aflasem ca daca iti iei biletele intre ora 7:30 si 9:00 ai ceva reducere. Tarifele sunt ceva de genu: de luni pana vineri 200 grivini adica ~ 80 lei, vienerea 235 grivini ~ 100 lei, iar sambata si duminica 270 grivini adica ~ 120 lei. Cu engleza nu prea se „inghesuie” lumea, dar te descurci… daca joci si mima bine, esti de-a casei.
     Acum sa incepem cu partile bune! Au 50 de km de partii… si astea sunt partii! Adica bine gandite, late si indreptate ca in palma. Super bine conectate intre ele iar instalatiile sunt de generatie noua. Ai oameni care te ajuta la urcare si coborare, sunt baieti care patruleaza pe partii in contiunu si daca ai probleme imediat te ajuta. In parcare si defapt in toata statiunea ai oameni de la ceva firma de securitate care te indruma unde sa parchezi si spre deosebire de noi romanii astia au parcari! Adica 2 parcari supraetajate de 4-5 nivele in care incap mii de maisini, plus parcari exterioare. Au panouri de informare si harti cu partiile. Constructiile la ei sunt facute cu bun gust si bine integrate in mediu inconjurator. Adica s-a construit cu mult lemn.  Adica s-a respectat o arhitectura si o linie. NU ca la noi… fiecare cu marimea, culoare si forma cabanei lui!
Partii sunt foarte bine gandite
    Au centru de informare general pe toata statiune, unde poti afla detalii legate de partii, cazari, restaurante, harti… Respect! La coada… nici nu exista asa ceva.
Au partii cu nocturna si 90 % din ele au tunuri de zapada artificeala. Baga ratracul de 2 ori pe zi.. ce mai! Oamenii fac turism!
Zona este in continua dezvoltare
Ma tot intreb de ce naiba romanii astia de ras ce suntem nu putem si noi „sa ne trezim odata”! Nu trebuei sa inventam roata! Trebuei doar sa preluam/furam ce fac altii si cum o fac! Natura si resursele sunt peste tot… si noi ne batem joc de ele!
   Cristine a schiat impecabil tinand cont cat de putin a schiat pana acum, iar eu m-am bucurat de noile mele schiri 😀 Sunt… superbe!
Din pacate a inceput sa ninga doar sambata, noi duminica dimineata plecand spre casa.
Concluzia:
– Merita mers!
– preturile sunt cam ca pe la noi
– partiile sunt diversificate, multe si excelent intretinute
– macarea este buna si la acelasi pret ca la noi
– daca se rezolva problema cu statul la granita… este de vis (la intorcere in Romania nu am stat decat vreo 25 de minute pentru toata procedura, deci f. acceptabil)
Am uitat sa va spun! Casca este obligatorie iar cand te urci pe telescaun trebuei sa ti betele de ski intr-o mana! 🙂
Casca este obligatirie!