Parang

M-tii Parang in culori de toamna

Publicat pe

Spre Varful Carja si Stoinita intr-o zi de basm

Data: 28-29.09.2019

Locatia: M-tii Parang – zona telescaun Petrosani – Varful Carja

Trupa: Abel, Aniko, Ioana Abreamic cu familia

Scop: tura montana

Se anunta un weekend perfect de toamna tarzie pe creste si am ales sa urcam in M-tii Parang caci nu i-am vazut demult. Ne-am cazat deasupra de Telescaun la Cabana Iulian. Sambata am facut doar o plimbarica spre Parangul Mic, dar duminica am plecat cu Abel si Aniko spre Parangul Mare.

Am facut multe poze reusite, ne-am bucurat de culori vi de toamna, si dupa 4 ore de urcus eram pe varful Stoinita, trecuti deja de Varful Carja. Avand un drum lung pana acasa am decis sa ne intoarcem de acolo. La coborare treaba a mers mult mai rapid si in 2 ore eram inapoi la cabana.

Asteptam sa revenim iarna la un ski de tura in aceasta zona cu un urias potential.

Încercare de schi de tură în Parâng :)

Publicat pe Actualizat pe

Încercare de schi de tură în Parâng 🙂

     Data: 25-26.02.2012
     Zona: M-ții Parâng
     Scopul: schi de tură
     Trupa: Akos, Lușu, Claudiu, Dragos, Caba
     „Este păcat să ratăm un weekend superb de schi de tură… deci să mergem în Parâng”; așa suna anunțul postat de Akos pe un grup de discuții, în căutarea unor colegi pentru experiența de neuitat 😀 pe care am trăit-o acum 2 zile în Munții Parâng.
     Vremea dă semne că primăvara începe să se trezească. Temperaturile au început să crească și zăpada să se topească; așa că nu putem decât sa ne luam schiurile și să plecăm undeva sus. Alegem Parângul pentru că aveam alternativa „pârtiilor” din zonă dar și posibilitatea de a ieși la ceva tură în zona crestei. Eu plec din Mediaș singur, dar în Alba mă întâlnesc cu băieții veniți din Cluj. Ne „combinam” într-o mașină și plecam mai departe.
     La ora 9:30 eram la telescaunul ce urcă în zona alpină a Părângului. Înghețam bine pe măsură ce urcăm și ceața este tot mai deasă iar vântul mai puternic. Sus suntem întâmpinați de un sincer „Bine ati venit!” din partea omului de la telescaun, ceva firesc, dar cam „nepracticat” în România. Totodată afară era un viscol în toată puterea cuvântului. Ne cazăm și singura tură care o puteam face era pe „Vârful somnul” = un somn bun de amiază. Zis și făcut! Am dormit ca niște prunci vreo 1:30 ore. Băieții s-au trezit cu forțe proaspete și s-au echipat. Afară același viscol cu ceată. Pe mine nu mă atrăgea deloc ideea de a ieși de la căldura cabanei. Băieții fac o coborâre pe pârtie și apoi se întorc pe schiuri de tură cu dorința de a urca pe Parângul Mic. Plec și eu cu ei dar zăpada pe tot piciorul spre vârf era spulberată rămânând doar un strat de gheata printre multi bolovani. Negăsind nici o satisfacție mă întorc la cabană. Clujenii mei dârji ca brazii ajung pe vârf.
Parangul Mic
După-masa târziu mai facem o coborâre până la intrarea în pădure, dar zăpada era beton. Și când spun beton mă gândesc la ceva extraordinar de înghețat în care canturile schiurilor de tură nu prindeau aproape deloc, făcând coborârea una pretabilă patinajului.
    Consolați că de această dată „nu pupăm” noi powder moale și pufos, ne retragem la gura sobei la povesti, „susținuți” de niște vin rosu, care a făcut seara una foarte agreabilă.
     Duminică ne trezim pe la ora 7:45 și hotărâm să schimbăm locația. Schiem până jos…  mai corect spus, coboram pe schiuri până jos la mașină. Ajungem în parcare transpirați, după o coborâre care va concura la cea mai urâta a anului; asta din cauza zăpezii! Plecam spre Cabana Groapa Seaca. Ne punem pe schiuri și urcăm spre Pasul Groapa Seacă pe punct galben.
In Pasul Groapa Seaca
Dezapezire cu masina din '64
Semne bune anul are!
La un moment dat ieșim în drumul principal. Vremea din păcate nu a ținut cu noi, dar totuși urcăm pe un vârf undeva la 1910 m în zona Vârfului Scovarda-Capra.
Spre... alb
Cand zapada buna nu e.... nici placere nu e!
Trupa
Din cauza ceții dese hotărâm să coborâm și uite așa s-a încheiat și tura noastră.
    O tura în care din păcate condițiile meteo nu au fost de partea noastră, dar totuși ne-a mișcat și ne-am ozonat plămânii. 😉 Orice ora petrecută cu oameni frumoși este un câștig, orice ieșire în natură are farmecul ei, trebuie doar „să vedem și să simțim” (în suflet) soarele ascuns de ceață și viscol.
Melodia postului!
Soarele este acolo… sus!

Vise albe pe schiuri de tura spre cele 13 „porti” ale Carpatilor

Publicat pe Actualizat pe

Vise albe pe schiuri de tura spre cele 13 „porti” ale Carpatilor

    In data de 29 noi. 2011 va invitam la o prezentare foto/video pe tema schiului de tura ce v-a avea loc la Cluj, ora 20:00, Facultatea de Geografie.
    Prezentarea propriuzisa va tine 46 de minute, putandu-ne urmarii in cele 6 ture de schi-alpinism facute in 4 masive montane, in care am reusit escaladarea tuturor varfurilor de peste 2500 m pe schiuri de  tura; echipa „Spirit” fiind formata din: Corina Fodor, Akos Kozma si Dan Caba.
    Evenimentul este organizat de CAR Cluj Universitar caruia ii multumim.
Vise albe pe schiuri de tura spre cele 13 "porti" ale Carpatilor

Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura

Publicat pe Actualizat pe

Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura

          Data: 26-27.02.2010
          Zona: M-tii Parang
          Scop: escaladare Vf. Parangul Mare 2519 m pe schiuri de tura
          Trupa: Akos, Christine si Caba Dan
     Saptamana trecuta, zapada a tot cochetat cu noi dandu-ne periodic sperante ca sezonul de schi nu s-a incheiat. Pe joi ne hotaram sa mergem in Parang. Un munte tare frumos, curatel si destul de linistit. Stiam ca nu sunt probleme tehnice mari si chiar daca zapada era mai „dificila” se putea merge matematic pe creasta, scapand in acest fel de multe „batai de cap”.
     Vineri, vorbesc cu Akos care mai trebuia sa vina cu doi prieteni din Cluj. Imi spune ca cei doi au sunat in Parang la salvamont si le-au recomandat prieteneste sa stea acasa caci zapada este foarte mare, aproximativ 70 de cm si gradul de avalansa este 4. Imediat imi dau seama ca ceva nu „se potriveste”. Ma uit pe webcam si se vad doar vreo 20 de cm de zapada. Eu sunt destul de hotarat sa mergem si sa vedem la fata locului.  Am asteptat zapada si acum ca a venit noi dam inapoi?
       Sambata la ora 5:50 eram in Teius de unde il iau pe Akos (venit singur).  Pe la ora 8:30 eram la telescaunul ce urca in Parang. Zapada pe acolo are undeva la 30 de cm prin padure in zonele ferite de soare. Urcam increzatori si ne cazam rapid. Mancam ceva si la ora 10 plecam de langa Statia Meteo. Trecem pe la Salvamont sa ii anuntam ca urcam. Ies in fata cladirii vreo 5 salvamontisti care se uita cam ciudat la noi… „Unde vreti sa mergeti mai baieti?” „Pe Parangul Mare! Daca zapada si vremea o sa ne lase.” Soarele si cerul senin ne dadeau aripi, deci doar zapada „super mare” ar mai fi putut pune probleme. Dupa cateva secunde bune in care ne-au analizat si pe noi si echipamentul, si dupa ce am confirmat ca avem la noi coltari si pioleti care s-ar putea sa-i folosim la urcare pe Carja primim acceptul de a incerca.
       Urcam destul de sustinut pana aproape pe Varful Parangul Mic. „Super zapada” se doveste a fi o „mini zapada”, adica avea o grosime care intre 3 si 10 cm. Mergem aproape matematic, urcand constant. La refugiu din Carja ne punem schiurile pe rucsaci si ne luam coltarii. In refugiu este un cort. Vazusem de departe doua persoane care urcau spre Varful Carja. Aveau cam 1:15 min avans. Urcam pe urmele lor. Sus pe Carja zapada este umpic mai mare in sensul ca nu mai trebuie sa avem grija ca ne zgariem schiurile. 🙂
       Din pacate intram in ceata, si vizibilitatea este destul de redusa dar ne permite totusi sa intuim creasta matematica. Ii prindem pe cei doi baieti din fata. Unul e din Brasov si unul din Targul Jiu (daca nu gresesc). Schimbam cateva vorbe, mancam un baton si plecam din nou prin ceata. Timpul ne cam preseaza. E deja ora 14:30. Akos e in fata si are un ritm tare bun. Inaintam sistematic si la un moment dat vad un stalp indicator. Ma opresc, si merg la el, descoperindu-l de zapada. E indicatorul de Varful Parangul Mare. O ce repede am ajuns. E ora 15:00 exact 5 ore de la plecarea noastra din cabana. Dupa 5 minute apar si „colegii nostrii de creasta” si facem pozele binemeritate. Din pacate nu ne putem bucura de privelistea care ne inconjoara. Ne felicitam si pornim la vale. Urmele fiind facute distantele curg repede. Coboram din nou Carja cu coltarii. De aici, de la refugiu, din nou suntem sub nori si simtim razale calde ale soarelui.Statiunea pare aproape dar mai facem vreo 1:30 pana jos. Zapada este mica si ne alegem cu grija trasa de coborare. Dupa 8 ore de traseu suntem jos. Suntem cam insetati asa ca trecem rapid la hidratare. Bere, Cola, apa minerala… orice prindem lichid golim. Christine a urcat si ea si facuse cateva ture pe… asa zisele partii „amenajate” ale Parangului. Este socata! Pai dupa ce vi din Austria si vezi ce e aici… mi-e si rusine sa descriu. Cum motoul blogul meu este: „Un gand bun despre Munte-Bike-Ski…” nu o sa incep sa va povestesc ca mi-e rusine de ce e pe acolo… ca partiile sunt.. sau defapt nu sunt… ca ar fi atat de multe lucruri care cu bun simt, vointa si un minim de bani s-ar putea face… un singur lucru vreau sa spun: „Pacat!” Zona este superba, peisajul e de vis si potentialul este imens!
        Duminca urcam din nou in Zona Parangului Mic. Vremea e impecabila si ne gandim ca acum ar fi fost de facut creasta. Ne bronzam si ne bucuram in liniste admirand masivele ce ne inconjoara: Retezat, Godeanu, Mehedinti, Sureanu, Cindrel, Lotrului, Fagarasul…
        Pe la ora 14:30 ne luam „jucariile” si coboram. Zapada in zona padurii este destul de frumoasa si ne bucuram de powder desi nu stiam pe unde sa coboram exact. Uite gradina… uite gardul… sari „parleazul”…. asta da sport extrem. Numai in Romania se poate asa ceva.
        O tura frumoasa, in care, dupa ce am „muncit”  am fost foarte multumiti de rezultat! Deja ne zboara gandul spre urmatoarea tura! Oare unde va fi zapada buna de mers? Va voi anunta saptaman viitoare 😉