organizare

Crosul Binder 2018

Publicat pe

A VIII-a editie – 12.05.2018

Data: 12.05.2018

Scop: cross alergare

Site: crosulbinder.ro

Rezultate: https://my-run.ro/rezultate-crosul-binder-2018/

Participanti: 319

Trasee: 4,10,22 km

Film: https://youtu.be/hssipRJGvqs

A trecut a VIII-a editie a Crosului Binder. Dianthus si Primaria Medias impreuna cu toti partenerii am reusit inca o editie frumoasa a acestui concurs de suflet. Am avut pentru prima daca cronometraj cu cip, inscrieri si rezultate on line live.

Multe categorii si multi castigatori ca in fiecare an, multe impresii bune si ganduri de bine, ceea ce ne-a incantat. Munca noastra da rezultate si ne face sa continuam. Pozele vorbesc de la sine:

Reclame

Această intrare a fost publicată în Concursuri și etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , .

Bilant sportiv 2013 – povestea merge mai departe

Publicat pe Actualizat pe

Bilant sportiv 2013 – povestea merge mai departe

     Data: 31.01.2014
     Scopul: o retrospectiva a anului sportiv 2013
–
     De ceva timp, la final de an, trag linie! Trag linie din mai multe motive: pentru a gestiona mai bine activitatiile avute, pentru a ma bucura de realizari, pentru o analiza a timpulul petrecut si pentru a face un plan pentru viitor.
     Anul trecut scriam: „Clepsidra timpului curge neincetat. Viata merge mai departe…”. Fiecare moment este un final si un inceput, fiecare poarta inchisa inseamna una deschisa. Eu sunt din ce in ce mai costient ca viata este exact un ying yang. Un cerc perfect rotund, cu suma partilor albe, luminoase, pozitive egal cu suma partilor negre, negative.
     Viata e frumoasa si daca ridici capul si deschizi ochii o sa vezi si tu! Viata noi ne-o facem! Luam decizii si trebuie sa ni le asumam. Trebuie sa speram, sa iubim, sa daruim si tot ceea ce facem bun o sa primim inapoi.
       Am inceput anul 2013 inchideam un cerc vicios in care am fost prins; si asltfel am respirat si m-am miscat altfel. Anul 2013 a fost anul incercarilor, sperantelor, confirmarilor dar si anul nesincronizarilor 😀 pe un anumit plan!
      Am cunoscut oameni frumosi, mi-am facut prieteni noi, am avut reusite frumoase pe plan sportiv. Am invatat multe…
–
Concluzia anului 2013: Viata e minunata! Trebuie doar sa deschidem ochii sa vedem asta. Daca nu vedem, inseamna ca ne uitam in alta directie! Fiti activi si puneti suflet in ceea ce faceti! Visati!
–
      Multumesc familiei pentru intelegere si sustinere, multumesc adevaratilor prieteni care sunt de cea mai nobila calitate, multumesc Transavia pentru ajutorul din expeditia din Ararat, multumesc oamenilor din Dianthus si va multumesc voua tuturor pentru orice gand bun, rostit sau nerostit.
    Sper ca articolele si pozele gasite pe acest blog sa va fi placut, poate chiar sa va fi motivat, sau macar sa va faca sa zburati cu gandul in locurile frumoase care am incercat sa vi le prezint!
     Pentru 2014… imi doresc, pe langa multa sanatate, liniste, iubire si libertate 😀 poate o expeditie in Alaska – McKinley sau ceva in Pamir.   
–
    Din punct de vedere sportiv 2013 a aratat asa:
–> ~97 zile pe munte/concursuri/expeditii
–> ~40 de iesiri/weekenduri
 
1. Ianuarie:
     – 31-02.01.2013 – Revelion Lepsa – M-tii Vrancei (Casacada Putnei si Cheile Tisitei)
     – 05-06.01.2013 – Vladeasa – Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo
     – 13.01.2013 – M-tii Fagaras – Balea si Doamnei – De ce iubim skiul de tura – Senzationalul Fagaras
     – 20.01.2013 – M-tii Cindrel – Varful Batrana
     – 26-27.01.2013 – M-tii Fagaras – Balea, ski, powder, prieteni si o raceala!
 
2. Februarie:
    – 01-03.02.2013 – M-tii Harghita – Madaras – ski
    – 15-17.02.2013 – M-tii Fagaras – Prin nameti la Cabana Sambata
 
3. Martie:
     – 02-03.03.2013 – M-tii Fagaras – Balea-Doamnei, locul de joaca a copiilor care iubesc skiul de tura
     – 09-17.03.2013 – Alpi – Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa
     – 24.03.2013 – M-tii Fagaras – Balea – cu Varul Dani
 
4. Aprilie:
      – 13-14.04.2013 – M-tii Trascau – Refugiul Saruni – Pestera Dambau
      – 21.04.2013 – bike – Blaj – Remetea
 
5. Mai:
     – 24-04.05.2013 – Expeditie Turcia – Ararat 5165m pe skiuri de tura
                                   – Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura
    
      – 11-12.05.2013 – M-tii Bucegi si Piatra Craiului – bike pe traseul de 3 Munti
     – 19.05.2013 – Organizare concurs: Crosul Binder 2013 – editia a III-a
 
6. Iunie :
      – 01-02.06.2013 – M-tii Fagaras – Cabana Suru
      – 07-09.06.2013 – Concurs MTB – 3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit
      – 15-16.06.2013 – M-tii Trascau – Baile Romane –  Adrenalina intr-un colt de Rai
      – 22-24.06.2013 – M-tii Fagaras – Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata
 
      – 28.06.2013 – Super Bike prin Cindrel Saliste_Cabana Crint_Cabana Fantanele_Orlat_Saliste
 
7. Iulie:
     –  06-07.07.2013 – M-tii Trascau – Prieteni, relaxare si putina miscare in Cheile Intregalde
     – 19-21.07.2013 – M-tii Bucegi – Marathon 7500 – Bucegi – O provocare frumoasa
     – 27.07.2013 – Manastirea Sambata – Pictat icoana
 
8. August:
      – 03.08.2013 – Aventura Park Paltinis
      – 16-31.08.2013 – Alpi – Elvetia: Circuit Klein Matterhorn 3883m – Breithorn 4165m – Castor 4228m – Liskam 4481m – Zumsteinspitze4563m
 
9. Septembrie:
      – 06-08.08.2013 – Concurs ultramaraton montan – UTF (Ultra Trail Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene
      – 15.08.2013 – Catarat Cheile Aiudului
      – 21-22.08.2013 – Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde
      –  29.08.2013 – M-tii Cindrel – Nebunie de toamna – Bike in zona Jina-Crint-Dobra
 
10. Octombrie:
      – 12.10.2103 – Organizare Concurs aventura: Comoara Cetatii Medias editie a VI-a
      – 15-20.10.2013 – Pescuit – Toamna se numara stiucile – Delta 2013
      – 26-27.10.2013 – Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras
 
11. Noiembrie:
      – 01-03.11.2013 –  Prietenie, munte, spirit – Maraton Piatra Craiului 2013
      – 16-17.11.2013 – Pe carari dragi, spre Casuta din inimile noastre – Fagaras – Arpas
      – 24.11.2013 – Primii pasi prin zapada – Valea Dejani-Curamtura Bratilei – M-tii Fagaras
 
12. Decembrie:
     –  30-01.12.2013 – Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel
     – 08.12.2013 – Prin nameti la Cabana Sambata
     – 14-15. 12.2013 – Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei
     –  26.12.2013 – ski Paltinis
     –  28.12. 2013. – ski Paltnis
     – 29.12.2013 – M-tii Fagaras – Valea Doamnei

Această intrare a fost publicată în Diverse și etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , , .

Crosul Binder 2013 – editia a III-a, 19 mai 2013

Publicat pe

Crosul Binder 2013 – editia a III-a, 19 mai 2013

      Asociatia Dianthus Medias, in parteneriat cu Primaria Medias prin Directia Muncipala pentru Cultura, Turism, Sport si Tineret si cu sprijinul Hotelului BinderBubi Medias, Asociatiei Eco-Life Medias, Contrast Publicitate siAsociatia pentru Dezvoltare Durabila Transilvania Mea Axente Sever va invita la cea de-a treia editie a Crosului Caritabil Binder.
       Sub deviza “Alearga pentru tine si aproapele tau” va invitam sa bucurati de primăvara cu o mișcare în aer liber împreună cu prietenii și familia. Fie ca alergati, fie ca ieşiti la o plimbare, veniti să petreceti câteva ore în natură !
       Evenimentul va avea loc Duminica, 19 Mai pe dealul Binderbubi, este un cros de alergat care poate fi parcurs şi în plimbare.
 
Program :
       8:00-9:30 – Înscrieri la Sura lui Binder ( langa hotel BinderBubi)
       10:00 – Start în cele 2 trasee de 4,5 km si 14 km
       12:30 – Premierea
 
Taxă de participare : 10 lei, 5 lei elevi/studenţi
( cu suma strânsă se va organiza o excursie la munte pentru copii fără posibilităţi financiare, recomandaţi de Direcţia Socială)
    
Ideea este ca lumea sa iasa la plimbare/alergare in natura si sa descopere imprejurimile Mediasului. Primii 100 de finisheri o sa primeasca medalii, iar castigatorii cupe si diplome.
 
      Unitatea scolara care are cei mai multi participanti va fi recompensata cu o cupa speciala si o diploma pentru sustinerea evenimentului.
 
Afis Crosul Binder 2013

Această intrare a fost publicată în Alergare și etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , .

Bilant sportiv 2012 – Privind in trecut; in fuga spre viitor

Publicat pe

Bilant sportiv 2012 – Privind in trecut; in fuga spre viitor

     Clepsidra timpului curge neincetat. Viata merge mai departe cu fiecare ora, cu fiecare zi, fiecare anotimp si poate ne trezim de Revelion. Viata este cum vrem sa o vedem si sa o percepem, cu bune si cu rele, cu alb si negru. Eu incerc sa traiesc prezentul si de aceea in fiecare moment sunt pe fuga spre o alta activitate spre o alta provocare. Fie ca este un antrenament, fie ca este un curs foto sau de dans sau doar un film cu prietenii.
     Trecerea saptamaniilor le simt prin ziua de luni, cand merg la servici adormit si vineri cand imi dau seama ca trebuie sa plec undeva la munte si pregatesc detaliile noii aventuri (locatie, trupa, cazare, traseu)… si din nou pe munte. Caci muntele este locul unde ne intorcem intotdeuana cu inima deschisa ca intr-o biserica in care mergem sa ne spovedim. Muntele este locul unde simtim ca traim, ca viata e frumoasa, crestele si varfurile sunt provocarile care le incercam de fiecare data si ele pe noi. Ne ajuta sa ne dam seama cat de mici suntem dar si cat de puternici putem fi daca aborbam lucrurile cu inima deschisa, cu precautie, si curaj; binenteles inconjurati de cei mai buni prieteni.
     Familia alaturi de prieteni sunt cei care ne completeaza viata in cel mai luminos mod. Fie ca ne e greu si plangem, fie ca radem sau ne bucuram pentru cine ce lucru marunt, langa ei suntem si impartasim sentimentele traite!
      Concluzia este una: traieste fiecare clipa. Zambeste celor care trec pe langa tine, fi amabil si prietenos, priveste lucrurile cu inima deschisa. Ajuta daca poti si fa-te util, implica-te! Si toate lucrurile pozitive ti se vor intorce pentru a avea o viata frumoasa. Iubesc viata si muntele, iubesc soarele si natura si iubesc oamenii din jurul meu! Sa fiti veseli si plini de energie pozitiva in continuare >:D<
–
     Ce imi propun pentru 2013? Cred ca mi-ar place un Ararat si poate un Damavand pe skiuri de tura :D, nu mi-ar displace circuitul Anapurnei in Nepal in toamna. Sper sa fiu sanatos, linistit si iubit!
–

      Anul 2012 din punct de vedere sportiv a aratat asa:

In anul 2012 am petrecut 96 de zile pe munte, in concursuri si activitati sportive. Fara antrenamente sau ture in jurul casei.
Am avut 41 de iesiri si actiuni insumand aproximativ 47 de weekenduri.
Am escaladat Varful Uhuru Peak 6962 m din Aconcagua Argentina.
Am alergat 5 maratoane montare si ultra-maratonane.
 
Ianuarie:
 – 25-03.01.2012 – Revelion – Austria – ski Stubai
– 08-27.01.2012 – Argentina – Expeditie Aconcagua – Varful Uhuru Peak 6962 m
          – Varful Aconcagua 6962m – Argentina – cel mai inalt varf al ambelor continente Americane
          – Explorarea Argentinei – Prin Mendoza, savurand bunatatile culinare, incercand bogatiile viticole si luand pulsul vietii argentiniene
 
Februarie:
– 05.02.2012 – Ski Paltinis
– 10-12.02.2012 – Cabana Vladeasa – ski de tura
– 18.02.2012 – Ski Madaras Harghita
– 25-26.02.2012 – Ski M-tii Parang
 
Martie:
– 03-04.03.2012 – Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș
– 17-18.03.2012 – Pe schiuri de tură spre “locul de început” pentru mine în freeride Valea Doamnei și Bâlea
– 22-23.03.2012 – Redescoperind munții Rodnei iarna – Schi de tură prin albul pur al crestelor nordice ale Carpaților
 
Aprilie:
– 22.04.2012 – Ski in Balea, zona Varfului Laita si Curmatura Ruginata
– 27-04.05.2012 – Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei
 
Mai:
– 05-06.05.2012 – EcoMarathon Moeciu – Maraton Montan 42 km
– 12.05.2012 – Concurs Pescuit Romgaz
– 19.05.2012 – Crosul caritabil Binder 2012
– 20.05.2012 – Ultimul ski din an! Balea si zona Vaiuga
– 26-27.05.2012 – Medias Fotbal Blog Meet 2012
 
Iunie:
– 04.06.2012 – Adevarata placere de a pedala – M-tii Latoritei – Strategica
– 15-17.06.2012 – O tura de relaxare pe Valea Moasei cu urcare la cabana Suru – Alergare montana pe creasta Fagarasului spre Lacul Avrig
– 23-24.06.2012 – In recunoastere la Scarita-Belioara, pentru Maratonul Apuseni
– 26.06.2012 – Misiunea “Salvarea lingurii” – Cabana Suru
– 29-30.01.07.2012 – Revenind pe cararile Bucegiul
 
Iulie:
– 05.07.2012 – Pedaland la Paltinis la concursul King of Mountain 2012
– 07.07.2012 – O sarbatoare sportiva de exceptie – Maraton Apuseni 2012
– 12.07.2012 – Vizitand Biertanul si Richisul biserici vechi, pline de simbolism
– 14-15.07.2012 – Triathlonul Sfanta Ana 2012
– 20-22.07.2012 – Locul 3 la Maraton Bucegi 7500
– 23-27.07.2012 – Un pescuit mic in Delta, o mare placere!
– 28.07.2012 – Bike Reuniunea Ciclism Balea
 
August:
– 11.08.2012 – In alergare la maratonul Cindrelului
– 17-19.08.2012 – Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului
– 25.08.2012 – Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii
– 31-02.09.2012 – Ultra Trail Fagaras  – Cu suflet pentru suflet!
 
Octombrie:
– 13.09.2012 – Organizare Concurs aventura – Comoara Cetatii Medias Editia a V-a
– 08.09.2012 – Triathlon Medias 2012
 
Noiembrie:
– 03-04.11.2012 – Adrenalina Fagaraseana – Creasta Arpasel-Vartopel de la V-E si Piscul Balei
– 11.11.2012 – M-tii Cindrel – Vechea Cabana Fantanele
– 13-18.11.2012 – Pescuit de stiuca in Delta – Bratul Dunavat
– 23-25.11.2012 – Lira Dianthus 2012 – Valea Sadului si Cabana Prejba
 
Decembrie:
– 30-02.12. 2012 – Bai Termale Ungaria Gyula
– 09.12.2012 – M-tii Cindrel – Spre Varful Magura
– 23.12.2012 – La vanatoare de cadre foto, in paradisul Rosengarden

Această intrare a fost publicată în Diverse și etichetată , , , , , , , , , , , , .

Concursul de Aventura „Comoara Cetatii Medias” 2012 la final

Publicat pe Actualizat pe

Concursul de Aventura „Comoara Cetatii Medias” 2012 la final

  Data: 27.10.2012
     Scopul: Organizare concurs de aventura pentru elevi, cea de-a V-a Editie
     Locatia: Han Greweln
     Organizatori si parteneri: Asociatia Dianthus impreuna cu Club Rotary, DCSTT Medias, Han Greweln, Club Lions, Farmacia Comay si Bijuteria Sabion
–
     Sambata, 27 oct 2012 a avut loc cea de-a V-a editie a concursului de aventura „Comoara Cetatii Medias”, un concurs adresat tinerilor elevi din Medias cu varste intre 10 si 19 ani.
    In acest an traseul s-a desfasurat in zona Greweln-Leleana-muchia sper Bazna-Wewern-Lelena-Greweln si a masurat 12 km. Tinerii aventurieri s-au bucurat de frumusetea padurii si a covorului de frunze ruginii pe o vreme frumoasa si buna pentru concurs. 
    Au luat startul 58 de echipe (116 elevi), tinerii aventurierii trebuind sa isi demonstreze abilitatile fizice, curajul dar si inteligenta in probe cum ar fi: un traseu de 12 km, tiroliana, tir cu arma de paintball si arcul, teorie dar si probe de aventura si orientare cu busola. Toti concurentii sau trecut provocarile cu bine si au ajuns la linia de finis ferciti si cu zambetul pe buze. Toata lumea a fost castigatoare datorita faptului ca au parcurs traseul si au descoperit zone superbe prin padure, ca au avut ocazia sa practice sporturi noi, au invatat sa lucreze in echipa si au simtit spirutul de competitie, dorind ca pe viitor sa fie mai pregatiti si mai competitivi.
     Cu siguranta ce-a de-a V-a editie a fost un succes si asta s-a vazut prin entuziasmul participantilor, multumirea organizatorilor dar si a parintilor si partenerilor. In spatele acestui concurs sta multa munca care a fost acoperita printr-un voluntariat deosebit a membrilor Dianthus, Rotary, PDL Tineret dar si a prietenilor care au pus umarul pentru inca o editie frumoasa. Echipa de organizare a fost formata din aproximativ 30 de persoane care timp de cateva saptamani a cautat traseul, l-a marcat, a gandit si creat probele si le-a pus in practica.
     Toata munca noastra a fost sprjinita binenteles de Club Rotary care a acordat premiile in bani dar a acoperit si cheltuielile probei de Paintball; Primaria Medias prin materile de papetarie , Buff-urile acordate castigatoriilor dar si suportul logistic si aprobarile necesare; Han Greweln pentru frumosa locatie; Farmacia Comay care a sustinut proba de Tiroliana; Club Lions care a acordat alimentele de pe parcursul traseului si de la Finish (napolitane, biscuiti si alune); dar si Bijuteria Sabion care a acordat un premiu de 100 de lei echipei cu cele mai bune raspunsuri la Proba de teorie si Tir cu arma de Paintball si doua premii de 50 de lei acordate prin tragere la sort.
     Multumesc tuturor pentru suportul acordat acestui concurs care face cinste Mediasului si promoveaza o viata sanatoasa in mijlocul naturii printre tinerii elevi curajosi ai orasului.
     Multumim sponsorilor dar si parteneerilor media: mirceahodarnau.ro, Radio Ring, TV Nova, Radio Medias, Medias News Blog, vasile-antipa.blogspot.ro, Tribuna, Monitorul de Medias…
      Castigatorii au primit premii in bani, Buff-uri, medalii dar si diplome! Felicitari tuturo!
 
Filmuletul festivitatii de premiere inregistrat de Catalin si postat de Mircea Hodarnau il puteti viziona AICI: http://youtu.be/xmEhYZV2zac
 
Galerii FOTO puteti vizualiza aici:
    – Poze Corina Fodor: https://picasaweb.google.com/109607818868169852134/ComoaraCetatiiMedias
    – Poze Florin Capalnean: https://picasaweb.google.com/109607818868169852134/Comoara201202
 
Cateva imagini din timpul concursului:
La proba de aventura
Pe podul indian
In viteza pe corzi si cabluri
Cu zambetul pe buze spre CP2
Proba de tir cu arcul
Fix in centru!
Pac Pac la proba de Paintball
Si fetele stiu sa traga! 🙂
Cu vointa poti face orice!
Alergand prin padure
Distractia este pe masura!
Fuguta spre proba de Orientare
Tiroliana este savurata de toata lumea
Un mare campion
Spre linia de Finish
Pe un cablu de otel venind tocmai din padure 🙂
Participantii la cea de-a cincea editie a Comorii
O parte din organizatorii acestui concurs!
REZULTATELE FINALE:
Rezultate Comoara Cetatii Medias 2012
 
Echipele castigatoare sunt:
Victorious Girls Zudor Iulia Popa Georgiana Fete Tinere Sperante 1
Eugenia Chindea Ruxandra Ioana Avram Mihaela Cosmina Fete Tinere Sperante 2
Cercetasele Vasiu Catalina Fagarasan Patrisia Fete Tinere Sperante 3
Podium Tinere Sperante Fete
Cozonacu si Stomacu Veza David Șerbu Alicia Mixt Tinere Sperante 1
Silver Roșca Sabin Geamăn Andrea Mixt Tinere Sperante 2
Campionii Zaharia Denisa Corches Cristian Mixt Tinere Sperante 3
Podium Tinere Sperante Mixt
Juniorii Plaias Luca Strava Andrei Baieti Tinere Sperante 1
Tic Tac Fratila Vlad Chindea Tudor Baieti Tinere Sperante 2
Smecherii Herciu Radu Pacuraru Paul Baieti Tinere Sperante 3
Podium Tinere Sperante Baieti
Elixir Oltean Denisa Recorean Roxana Fete Junior 1
Pufuletii Tuli Madalina Scumpu Sonja Salome Fete Junior 2
Black swans Antal Anna Boiesan Alisa Fete Junior 3
Podium Juniori Fete
Castigatorii Bunea Anca Herman Peter Mixt Juniori 1
Konfetti Avram Diana Maria Saitis Adrian Marcel Mixt Juniori 2
Do Not Stop Virca Jessica Nemes Adrian Florin Mixt Juniori 3
Podium Juniori Mixt
MO si F.O.C.A Popescu Rares Bejenaru Marian Baieti Juniori 1
Fratii Caramida Filipas Vlad Bulucz Norbert Baieti Juniori 2
Doi baieti si jumatate Vandor Nicolae Alexandru Craciun Adrian Baieti Juniori 3

 
 

Această intrare a fost publicată în Comoara Pierduta a Cetatii Medievale 2009 și etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , , .

Crosul caritabil Binder Bubi 2012

Publicat pe Actualizat pe

Crosul caritabil Binder Bubi 2012

Data: Sambata 19.05.2012
Locatia: Sura lui Binder (langa Hotel Binder Bubi)
Program:
      Inscrieri 08:00 – 9:50 si
      Start la ora 10:00
      Premierea la ora 12:30
 
Primii 100 de finish-eri primesc medalii iar castigatorii o sa primeasca cupe si diplome.
Din banii adunati, mai multi copii din familii defavorizate vor merge impreuna cu Dianthus intr-o excursie la munte.
 
Crosul este destinat tuturor categoriilor de varsta. Cele doua trasee de 4 km si de 13 km sunt bine marcate si promoveaza zona Binder Bubi si un peisaj aerian al orasului.Traseul scurt poate fi parcurs si in plimbare!
Evenimentul este organizat de ATE Dianthus Medias in colaborare cu Primaria Medias, Hotel Binder Bubi si Asociatia EcoLife.
–
Mai multe detalii, poze si timpii de anul trecut  puteti vedea pe pagina concursului: http://dianthus-medias.ro/cros/
Te asteptam la miscare!!!

Această intrare a fost publicată în Alergare și etichetată , , , , , , , , , , , , , , .

Varful Aconcagua 6962m – Argentina – cel mai inalt varf al ambelor continente Americane

Publicat pe Actualizat pe

 Varful Aconcagua 6962m – Argentina – cel mai inalt varf al ambelor continente Americane

Cu adevarat in expeditie!

Nopti si zile in cort, la multe minus grade; mancat putin spre deloc; topit zapada pentru facut ceai si supa; rabdare si multe rugaciuni ca vremea sa fie favorabila si o aclimatizare cat mai buna.

Este greu!!! Pentru fiecare metru urcat parca trebuie sa „rupi” ceva din tine ca si o jertfa, dar si multumirea si satisfactia reusitei e mare.

     Data: 09-31.01.2012
     Locatia: Argentina, oras Mendoza, M-tii Anzi – Valea Horcones
     Scopul: escaladarea varfului Aconcagua 6962m, cel mai inalt varf din ambele continente Americane si cel mai inalt varf din Emisfera Sudica
     Trupa: Christine Thellmann, Gabriela Calburean, Oana Serban, Csabi Lorintz, Caba Dan
     Foto: Caba Dan si Oana Serban
–
    A povesti experienta unei expeditii este ceva aproape imposibil si cu siguranta nu poate fi rezumata intr-un articol. Trairile si sentimentele noastre privind ascensiunea pe Aconcagua, cu ceea ce a insemnat ea, se schimba cu trecerea fiecarei zile. Raman in minte doar lucrurile frumoase, rememorezi doar senzatiile si trairile placute, zambesti in sinea ta cand iti aduci aminte cate un banc sau o gluma, ramane doar satisfactia reusitei si a experientei unice pe care ai trait-o. Ultima zi pe munte a fost una foarte lunga si dificila cu un traseu care a durat 9 ore de-a lungul a 26 de km prin bolovanisul Vaii Horcones, ceea ce a insemnat coborarea din tabara de baza Plaza de Mulas 4300m pana la iesirea din parcul Aconcagua in punctul Puente del Inca 3000m. In acest interval am avut timp sa meditez la ce as vrea sa fac pe viitor, sau la ce si cum ar trebui sa arate acest post. Astfel, am ajuns la doua variante! Fie va povestesc faptele in ordine cronologica, fie sa impart continutul in doua mari zone:
– una cu ce a fost greu, urat, inuman, la limita igienei, in care variatiile de temperatura de pana la 30 de grade in interval de cateva minute te solicita si te macina, cu orele petrecute in cort intr-o stare de moleseala asteptand… doar sa treaca timpul… cu amanunte de genu cum trebuie sa iti faci treaba mare intr-o punga de plastic pe care sa o cari cu tine de la 4300m altitudine in taberele superioare si apoi sa o aduci si jos… (in rucsac langa echipamentul tau „pretios” de sute de euro); si alte picanterii
– si zona in care dupa ce ai ajuns acasa  povestesti ce peisaje deosebite ai vazut, ce echipa si ce oameni minunati ai cunoscut acolo, ce victorie mare inseamna ascensiunea acestui varf.
     Deci sa o luam cronologic!
     Cred ca ar trebui sa incep prin a multumi partenerilor nostrii/a mei in aceasta aventura: S.N.G.N. Romgaz S.A., Transavia SA si Scarpa.ro. In luna mai deja era sigur ca plecam, asa ca am inceput pregatirile. Cautarea unei agentii de turism, rezervarea biletelor de avion, achizitioanarea echipamentului tehnic care nu-l aveam, gen bocanci dublii, corturi, etc.
    Echipa trebuia sa fie formata din 6 persoane, dar din pacate Cristina Scortaru a avut ghinion si si-a rupt incheietura unei maini. Neputandu-se recupera la timp, a „delegat” toata suflarea Bacaului si Moldovei, Oanei Serban, care si-a „reprezentat” cu mandrie si cinste meleagurile. Csabi a fost cel de-al doilea barbat a expeditiei. Un om ocupat spre extraordinar de ocupat… care are un simt al umorului deosebit, un  devotat spirit de echipa si un bun simt de mare calitate. El si-a pastrat povestile si bancurile pentru zilele petrecute impreuna, si bine a facut, caci fara o companie placuta cred ca o iei razna in zilele de asteptare in cort.
    Am plecat din tara pe data de 9 ianuarie 2012 pe ruta Bucuresti -> Madrid -> Buenos Aires -> Mendoza. Mai pe scurt, drumul a durat undeva la 35 de ore cu escale si schimbat de aeropoarte si terminale. Prima peripetie am avut-o in aeroportul de la Madrid. Avand timp de asteptare vreo 5 ore intre avioane am spus sa socializam si sa sarbatorim inceputul expeditie cu un vin de fructe – Sangria.
Sarbatorind plecarea si reintregirea echipei
Dupa doua sticle atmosfera era perfecta si orele zburau, insa voia buna a disparut odata ce am aflat ca nu asteptam in terminalul bun si pentru a ajunge la poarta de decolare trebuia doar sa facem operatiunea: sa urcam un etaj, sa coboram la subsol, sa luam metroul, sa iesim din aeroport, sa luam autobuzul verde, sa mergem pana la ultimul terminal, sa face check-in-ul, si apoi… sa cautam poarta noastra. Noroc ca mai aveam vreo ora si in ritm de maraton ne-am descurcat sa ajungem la timp.
     Zborul transatlantic a durat 13 ore, dar sincer, fiind pe timp de noapte, nu mi s-a parut foarte obositor si lung, mai ales ca am stat langa usa de pe aripa si am putut sa ne intindem picioarele :).
     Dupa ce am rezolvat birocatia necesara pentru recuperarea bagajului Oanei, am schimbat aeroportul in Buenos Aires cu transfer cu autocar vreo ora, verificari, check-in-uri si emotii ca bagajele sa se incadreze ca si greutate si inca un zbor de 2 ore  am ajuns in sfarsit in Mendoza, orasul destinatie. Aici erau +35 de grade si 5 ore diferenta de fus orar fata de Romania. Asa ca pe la ora 23 acolo, ora 04:00 in Romania, eram cazati si degustam berea argentineana stand pe o terasa mica in pantaloni scurti si sandale :).
     In data de 11.01.2012 am mers sa platim taxa de acces in Parcul Aconcagua si permisul de varf in valoare de ~750 $. Apoi am mers in Carrefour unde am facut aprovizionarea cu mancare. Alimentatia a fost bazata pe paste, orez, multe supe, lapte praf, fulgi de cereale, carne uscata, fructe uscate, ceva dulciuri, eu si Csabi ne-am mai rasfatat cu o sticla mica de ulei de masline si kechup :P. La final geanta/sacul cu alimente pentru mine si Csabi a costat cam 230 de dolari si cantarea cu lichide cu tot vreo 40 de kg :)) si deabea l-am urcat in taxi!
     La ora 12:30 am plecat spre Penitentes, o mica localitate care este aproape de intrarea in parc. Distanta ~ 200 km, timp de deplasare vreo 3:30. Aici ne-am cazat intr-o cabanuta simpatica care apartine agentiei cu care am lucrat si anume Lanko. Seara am socializat cu doi tipi de treaba din Australia si America, care urmau sa incerce varful pe Ghetarul Polonez.
In Penitentes, ultima noapte in civilizatie
    
La povesti cu alti temerari
     Tot aici am gasit si o asociatie care imi este mare fan ;)) 😛
Din partea fanilor mei argentinieni :))
     Dimineata zilei de 12.01.2012 a fost una destul de relaxanta in care am impartit echipamentul in saci si sacose pentru a putea fi cantarite in vederea transportului cu catarii pana in tabara de baza, Plaza de Mulas 4300m. Fiecare dintre noi a avut echipament (cort, coltari, haine si alimente) in jurul greutatii de 35-40 de kg. Noi ne-am pregatit rucsacii cu cele necesare pentru doua zile jumate, adica perioada necesara pana sa ajungem in tabara de baza. Cum urma sa dormim in tabara intermediara de la 3300 m, Confluencia, aveam nevoie de mancare, saci de cormit, haine groase pentru serile cu temperaturi sub zero grade, dar si hainele de vara. Ziua cand vremea era buna si nu batea vantul temeraturile erau de ~20 de grade. Ochelarii de soare, crema cu factor de protectie 50 UV, sapca si Bufful devenind accesorii obligatorii. Soarele este atat de puternic incat daca stai expus si doar pentru 15 minute poti suferii arsuri grave. Aici in Aconcagua este un paradox: in acelasi moment al zilei poti sa faci insolatie, dar poti sa faci si hipotermie din cauza temperaturilor scazute.
     Am intrat in parc in zona numita Puente del Inca, 3000 m altitudine.
Pod natural format prin depuneri de sulf si calcar
Aici ne-am inregistrat la adminstratia parcului si am primit pungi de gunoi personalizate, fiecare cu punga lui pe care era notat numarul de pe permisul de acces.
Intrarea in Parc
Laguna de Horcones
Inceputul traseului si ultimele zone de vegetatie
Echipa medieseana
Varful e acolo... departe!
Cei doi magnifici
Catarii care pot duce pana la 60 de kg fiecare
Drumul pana la Confluencia a durat 3:30 ore si a avut o lungime de ~ 6 km cu diferenta de nivel de 400m.
     Ajunsi in tabara ne-am cazat intr-un cort mare cu paturi supraetajate unde am fost cam 20 de persoane, fiecare cu sforaitul lui. 🙂
Prima zi, prima tabara
    
Un mare alpinist
O echipa adevarata
Confluencia 3400m
Un apus argentinean
Ziua de 13.01.2012a fost prima zi dedicata aclimatizarii asa ca pe la ora 10:00 am plecat cu rucsacei mici spre Plaza Francia. Am ajuns pana undeva la 3900 m de unde se vedea foarte spectaculos fata sudica a muntelui. Dupa foto-shooting si o perioada de povesti am coborat. Sus unde batea vantul erau undeva la 0 grade, iar mai jos spre tabara erau peste +25 de grade, deci o caldura destul de suparatoare! Din acest motiv am hotarat sa plecam in urmatoarea zi sper tabara de baza la ora 5:00, pentru a evita mersul in soare si caldura cat de mult posibil.
Marmota descurcareata - Oana
    
Ghetarul acoperita de morene
Aconcagua si fata sa sudica
Zorii zilei de 14.01.2012 ne-au prins in mers urcand spre Plaza de Mulas. Valea Horcones este una foarte arida si moarta, dar este foarte frumoasa datorita culoriilor rocilor. Anzii fiind munti de incretire, versantii fiind niste muzee geologice vii. Se pot studia faliile si tipurile de roci care se suprapun intr-un mod placut, fiecare roca fiind delimitata destul de bine prin textura si culoare.
    Drumul este unul foarte anevoios din cauza bolovanilor si a potecii instabile, plus ca distanta de peste 20 de km poate face acest drum unul destul de plictisitor. Mai in gluma, mai in serios am denumit aceasta zona „Desertul Gobi”.
    
Valea Horcones - spre tabara de baza
Dupa exact 8 ore eram in tabara de baza care parca s-a jucat de „Va-ti ascunselea” cu noi, ascunzandu-se dupa mai multe praguri bolovanoase. A fost o zi destul de solicitanta si grea. Am inceput sa ne montam corturile pe soare si am terminat pe ninsoare! A nins aproape toata noapte iar dimineata era aproape 30 de cm de zapada.
Multumim Romgaz
     Ziua de 15  ianuarie a fost ziua de „odihna”, asta insemnand ca activiatea de baza a fost sa bem lichide si sa mancam. Recomandarea mediciilor este sa bei 6 litrii pe zi. Dar cine bea atat? Nici camilele nu cred ca pot sa bea atat! Va dati seama ca dupa 4 litrii cedezi, urmand partea neplacuta, adica eliminarea lichidului, care la un momnet dat devine enervant de repetitiva.
     Toata ziua fierbeam apa si facem ceai si supa, mesele principale fiind formate predominant din diferitet feluri de paste si orez.
Am reusit si sa ma racesc umpic, iar doua zile am fost cam slabit, lucru frustrant si deloc placut.
    Ideea de a sta este ceva placut la o altitudine normala. Aici, insa, la 4300 m altitudinea isi spune cuvantul. Esti slabit, corpul incearca din toate puterile sa se adapteze. Organele sunt „stresate”, asta insemnand ca stomacul accepta mancare mai greu, e mai pretentios, digera mai greu; ficatul „face scandal” la fiecare miros mai puternic, mai ales la mirosul mancarii pline de E-uri.
    Orice activitate este greoaie! Sa te apuci sa faci un ceai este o actiune care necesita curaj si vointa. Cand termini gafai in primele zile de aclimatizare de parca ai fi alergat 20 de km. Te pui in cort sa citesti… si parca ceva nu e placut! Nu ai stare… iti vine sa dormi… cred si din faptul ca sti ca trebuie sa iti economisesti energia.
    Lucrul deosebit era aici o mica galerie de arta a unui pictor excentric care expunea conform diplomei de la Cartea Recordurilor la cea mai mare altitudine din lume 4300m. Tot aici era singurul loc in care eram conectati cu lumea, adica telefon si net prin satelit.
Cea mai inalta galerie de arta din lume - 4300m
     
Legatura cu civilizatia!
Am facut controlul medical unde iti sunt verificate tensiunea, pulsul si nivelul de oxigen in sange. Toti eram in parametri, insa simteam ca ceva nu este in regula cu mine.
     Dimineata zilei de 16.01.2012a fost pentru mine cea mai proasta! Eram slabit si dupa cum imi simteam corpul nici nu aratam prea bine. Aceasta zi era dedicata in program urcarii in tabara 1 (Canada 4900m) pentru aclimatizare si pentru a duce al doilea cort si o parte din echipament. Trupa urca iar eu raman la somn. 
Partenerul de suflet, Transavia
Oana este motorul grupului. Ea era cea mai in forma, se aclimatizase foarte bine si era foarte optimista si vesela. Dupa ce au montat corturile au coborat. Din nefericire cortul nou nout al Christinei este luat de vant, cu tot cu echipamentul din el si este facut „sita” gaurindu-se in mai multe locuri. Noroc ca Oana l-a prins ca ramaneam fara el.
     Ziua de 17.01.2012a fost ziua in care cu toti am mutat tabara in Canada 4900 m. Traseul a durat aproximativ 4 ore. Am montat corturile si am inceput sa topim zapada pentru a ne hidrata. Aici in Canada apa este o problema foarte mare. Singurele surse de apa sunt zapada, asta in cazul in care exista, numai trebuie avut grija de unde este luata pentru ca exista sansa sa fie contaminata din cauza igienei precare din zona,  fie un mic paraias care curgea intre orele 11:00 – 15:00 apoi ingheta.
O poza care de iti da aripi
   
Tabara 1 - Canada - 4900 m
Suntem... in Anzi!
In Canada am stat 2 nopti. Orele intr-o expeditie trec foarte greu mai ales daca ai probleme de aclimatizare, de alimentatie si hidratare. Un mare noroc l-am avut cu Csabi care a mai animat atmosfera.
    Cred ca eu aproape 6 zile nu am mancat mai nimic. Stomacul meu protesta indiferent de ce-i ofeream, asa ca am decis sa nu-i mai ofer nimic :)). Imi pare rau ca nu am notat ce am mancat in zilele de ascensiune. In afara de cativa bisicuiti, o ciocolata, cateva fructe uscate, cateva cubulete de slanina si carne uscata nu pot sa va spun. Sunt sigur ca „dopingul” de dimineata in care luam vitamina C, spirulina si VitaMax a avut efectul dorit. Pe masura ce urcam si treceau zilele ma simteam tot mai bine si in forma.
     Fetele in schimb s-au comportat deosebit de bine si tin sa le felicit. S-au mobilizat si comportat exemplar. Ele s-au simtit bine si in afara de cateva dureri de cap usoare dimineata nu au acuzat probleme. Cu mancarea nu au avut probleme, parca in ciuda mea mancau tot ce apucau. Cand le vedem cum mananca cate o farfurie mare de paste si mai si turnau cate o conserfa de peste peste… eu faceam 180 de grade si fugeam sa nu stimt mirosul tonului :).
    Christine si Oana au fost singurele care au fost in recunoastere in tabara 2, Nido de Condores 5300 m.
Indeletnicirea de baza
   
O sa beau 6 litrii de lichide! 🙂
Barbate... suntem in expeditie! Unde e plaja, soarele si mancarea?
Apoi in data de 19.01.2012 am urcat cu totii in „Cuibul condorilor”. O tabara asezata pe un platou intins cu multe locuri de cort. Problema era mersul la toaleta, singurele paravane fiind niste bolovani care iti acopereau „gleznele”. :)) Aaaa unul dintre lite-motivele expeditiei a fost aceasta problema a mersului la toaleta! Este un subiect delicat… dar trebuei „rezolvat”. Ideea este ca din tabara de baza 4300m esti obligat de regulile parcului Aconcagua sa faci treaba mare intr-o punga! Da! Intr-o punga nici macar speciala, ci una normala si subtire, asemanatoare sacilor menajeri. Punga o cari cu tine pe tot parcursul ascensiunii spre varf dar si inapoi, returnand continutul strans administratiei parcului. Nerespectarea acestei regului este sanctionata cu 1500 $ (dolari).  Dificila misiune nu? 😀
    Ziua de 20.01.2012a fost zi de odihna. Doar marmota descurcareata, alias Oana a decis sa urca in tabara 3, Berlin 5900m. Noi am ramas in jurul cortului.
Phantom 6000, un bocanc care vi-l recomand din toata inima! Multumesc Scarpa.ro
Asa as bea un ceai!!! 😛 Sau defapt nici sa nu-l mai vad!
Dimineata era trezirea de urgenta, asta insemnand ca la venirea soarelui ieseam din cort cu totul, adica sac de dormit, saltea, si toate obiectele, deoarece la caldura soarelui, condensul care era in interiorul cortului de forma unui strat gros de gheata incepea sa se topeasca in cort incepand sa ploua. Nici o problema! Ne faceam invioararea, ne beam cafeaua de dimineata si termosul de ceia, adica in total aproape 1,5 litrii de lichide. Acest ritual era absolut necear, pentru ca dimineata eram si ne simteam atat de deshidratati, incat gatul si caile respiratorii nu puteau functiona in parametrii normali.  Ma simteam ca un fruct pus special la uscat :).
Varful e acolo si ne asteapta
   
Ghetari si creste
Spre Berlin 5900m
Pe la ora 11:30 in data de 21.01.2012am urcat in tabara 3, la 5900. Aici in Berlin datorita vremii rele anuntate pentru urmatoarele zile lumea coborase si am gasit liber unul dintre refugii. Aceste adaposturi sint niste casute din lemn, dar care au o stare foarte precara de igiena. Noroc ca temperaturile scazute, care nu cred ca urcau ziua la mai mult de -10 grade, tineau totul foarte bine inghetat si „la pastrare”.   Norocul nostru a fost ca am avut la noi o folie mare de rafie folosita pentru protejarea  cortului care am intins-o pe jos si astfel cu saltelutele si izoprenele asezate culcusul a fost gata.
Refugiul din Berlin, casa noastra pentru 2 nopti
   
Spre varf
Am urcat ceva...
Dupa ce am topit zapada pentru ceai si supe, procedura care a durat aproape doua ore din cauza frigului care eu il prognozez de -15 chair – 20 de grade in refugiu ne-am bagat in saci incercand sa facem planul de bataiei. Eram la aproape 6000 de metrii si trebuei sa ne hotaram daca 22 ianuarie o sa fie ziua de varf sau sa mai asteptam. Stiam ca pentru 22 ianuarie se anuta vant puternic de pana la 75 de km la ora dar totodata stiam ca data de 23 este o zi imposibil de urcat, fiind anutat viscol puternic, vantul avand viteze de pana la 90 de km. Deci concluzia mea a fost: „Ori maine ori niciodata!”. Aveam 4 zile „de rezerva” programate pentru varf. Daca nu urcam in 22 ianuarie trebuia sa coboram in Nido, si sa incercam in 24 si 25 ianuarie. Lucru nu imposibil, dar care insemna 4 zile in plus petrecute la peste ~6000m, iar cum mancare si hidratatea devin tot mai dificile pe zi ce trece, era probabil ca energia nostra sa scada prea mult.
     22 ianurie 2012. Ceasul suna la ora 4:45! Scot nasul cu greu din sacul de dormit. Impreuna cu Oana incepem sa topim zapada sa bem portia de lichide de dimineata si sa umplem termosurile. Cerul este senin dar vantul bate tare in rafale. Incepem sa ne echipam! Cred ca temperatura simtita afara cu vantul care batea a fost undeva la -35 de grade, poate si mai bine. Fiecare ia pe el hainele cele mai calduroase: sosetele pastrate pentru varf, pantalonii de puf, bluze de corp, pufoaica… Fiecare isi activeaza incalzitoarele. Acele pliculete cu oxizi de fier care la contactul cu oxigenul genereaza pentru 5-6 ore o temperatura intre 36 si 42 de grade. Incalzitoarele le bagam in bocanci si in manusile de puf.
    Dupa mai multe ajustari a echipamentului la ora 7:00 plecam spre varf. Intr-un fel am asteptat sa vedem evolutia vremii si ca ora la care incepe soarele sa bata sa fie cat mai apropiata. Urcam incet incercand sa ne gasim fiecare ritmul. Oana din pacate, din cauza frigului patrunzator, a preferat sa nu riste degeraturi la picioare si s-a intors in refugiu. Dupa ceva timp si Gabi a pus in balanta siguranta si perspectiva unei noi incercari si s-a intors.
     Am ramas trei: Christine, Csabi si eu. Christine era in forma desi se trezise dureri de cap. Degetele de la picioare erau singurul punct sensibil. Pe la ora 11:00 vantul si frigul au atins apogeul. Zapada era viscolita si ne-am oprit langa scheletul unui refugiu sa bem o cana de ceai cald din termos. Singurul lucru care il vedeam din traseu era o muchie mica peste care trecea poteca. Am hotarat sa mergem sa vedem ce urmeaza. Ajunsi sus am vazut Traversia si Canaleta. Cele doua mari portiuni de traseu care ne desparteau de varf. Vazandu-ne acolo sus si „atat de aproape” de a reusi Csabi a spus: „De aici nu ne mai intoarcem!”. Si asa a fost! Christine era prima si impunea ritmul, un ritm care la un moment dat era prea rapid pentru altitudinea, vremea si situatia noastra. Vroia sa ajungem cat mai repede! Din pacate acolo sus totul se petrece cu incetinitorul. Daca in mod normal in Romania am fi ajuns pe varf in maxim 1:30 – 2 ore, acolo sus noi am facut 5 ore! Da! Timpii,  fara discutie poti fi inmultiti cu 3 si asta in cazul in care totul merge bine.
     Travesia, desi suna a fi un traveseu pe curba de nivel este un traseu cu o panta chiar accentuata. La ora 14:30 eram la inceputul Canaletei unde Christine isi lasa rucsacul si luam doar strictul necesar la mine. Orice greutate in plus e o povara! In fata noastra sunt cateva grupuri mici insotiti de ghizi, lucru care intr-un fel ne da o siguranta. Insa aceasta liniste ne este spulberata cand te intalnesti cu persoane care renunta si se intorc. Fie din cauza vantului si a frigului, fie din cauza raului de altitudine.
     Sincer, ultima parte parca nu se mai termina. Varful era acolo… acolo sub ochii nostrii la o aruncatura de bat. Fiecare pas si metru castigat era o lupta crancena. 
   La ora 16:30, dupa 9:30 ore de urcus, am pus piciorul pe cel mai inalt punct al continentului Americam. Varful Aconcagua 6962 de metri altitudine. Dupa 12 zile de ascensiune iata-ne victoriosi. Cand ajungi acolo sus uiti cat de greu a fost, uiti ca esti la -20 de grade, uiti de fiecare durere. Am facut pozele de rigoare cu partenerii nostri si ne-am felicitat reciproc. A fost o batalie care am castigat-o impreuna! Fiecare din noi a pus umarul la victorie. Fiecare a stimulat grupul si l-a sprijinit in momentele grele.
    
Varful Aconcagua 6962m! Multumim Romgaz!
Christine Thellmann - o invingatoare
Am reusit!
Pe acoperisul Americiilor
Csabi draga suntem pe Aconcagua!
Cei 3 muschetari: Csabi, Christine si Dan
Dupa aproximativ 20 de minute am inceput coborarea care desi in mod normal dureaza ~ 3 ore noi am facut peste 5 ore. Csabi s-a simtit slabit si isi coordona greu picioarele.  Am stat cu el si l-am incurajat. A dat dovada de o putere extraordinara intelegand ca trebuie sa continuam sa ne miscam chiar daca ritmul era foarte scazut. Odata cu caderea intunericului am intrat si noi in refugiul Berlin. Eram doar noi trei, Oana si Gabi coborasera in Nido. Am tinut legatura prin statiile radio care le aveam si asa stiam ca toti suntem la adapost si teferi.
     In 23.01.2012 am coborat pana in tabara de baza, nu inainte de a strange cortul si lucrurile din tabara 2, Nido de Condores. Aici Oana a ramas pe pozitie sperand sa plece spre varf in dimineata zilei de 24 ianuarie. Fiecare am incurajat-o cum am putut mai bine, Christine lasandu-i bocancii ei dubli, eu sosetele de lana de la Meindel, mult superioare ca si calitate si comfort termic, decat mult laudatele Lorpen TETA, lucru confirmat si de mine si de Oana.
     Cu greu ne-am despatit de Oana, cu inima stransa si degetele incrucisate. Ea a fost marmota descurcareata, ea a fost omul cel mai puternic din echipa, care s-a simtit cel mai bine si din cauza bocancilor simpli a ratat varful. Mai avea o sansa, asta daca vremea i-ar fi permis. Coborarea pana in Plaza de Mulas am facut-o in 2:30 ore, la ora 16:30 fiind jos.
     Am fugit la singura posibilitate de a comunica  cu cei de acasa, aceasta fiind un telefon prin satelit si am anuntat ca suntem cu totii bine si am reusit.
Plaza de Mulas la intorcere
   
La revedere varfule
  24.01.2012–     Vremea din pacate s-a racit si mai mult, viscolul punand stapanire pe munte. Zapada si vanturile puternice au continuat pe tot parcursul noptii si a diminetii, incat au facut ascensiunea varfului imposibila. Oana la ora 10:30 era in tabara de baza. Daca mama natura era buna, ea ar fi urcat fara probleme. Nu a fost sa fie!
Mustata mea de Aconcagua :))
   
Ce ochelari am...
Am pregatit bagajele si am plecat spre iesirea din parc. Traseul insemna strabaterea intregii vai Horcones adica cei 26 de km arizi pe traseul bolovanos. Fetele au coborat in vreo 6:30 ore, eu am stat mai incet cu Csabi si am facut vreo 9 ore. Un traseu lung si obositor.
Valea cea fara de sfarsit
Valea Horcones
Ma concentrez 2 minute si mergem!
Tot inainte!
Imediat ajungem! Mai avem doar... 4 ore 😀
Am fost dusi cu masina la Penitentes unde la ora 22:30 am baut o bere rece si am macat un snitel de vita cu multa salata! Civilizatia asta…
–
     Asta a fost Aconcagua 2012! Ar fi atatea de povestit si de transmis…
     A fost… chiar o expeditie! In care am indurat temperaturi extreme, am ajuns la o altitudine si am facut un varf la care acum cativa ani nici nu visam. Am trait cu putina mancare, am stat 2 saptamani in aceleasi haine si am facut un singur dus (de la tabara 2 in sus servetelele umede erau inghetate bocna si erau inutilizabile). Am stat 14 zile in cort cu aceeasi persoana (oricand as pleca cu Csabi ca si partener), am suportat diferente de temeratura de 30 de grade in doar cateva minute si de pana la 65 de grade in 48 de ore (in Mendoza fiind +35 de grade iar in ziua varfului fiind cel putin -30). Am stat in conditii precare de salubritate si igiena, am baut apa din zapada topita, ne-a fost rau si ne-a durut capul din cauza altitudinii… si multe alte greutati care la un monent dat te fac sa visezi la plaje cu nisip fin, caldura si apa albastra in care sa faci baiei. Sa fi la all-inclusiv unde sa mananci cand vrei, ce vrei si cat vrei! (pe urcarea spre tabara 2 de la 5300 eu sincer am visat cu ochii deschis mancare! Asa o senzatie nu am mai trait. Efectiv inghiteam in sec dupa fiecare fel de mancare, dar ciudat era ca parca le-as fi gustat si simteam savoarea lor. Foarte placut. Nu mai vroiam sa „ma trezesc” din „incercat” mancarea pe care mi-o inchipuiam).
    Pe langa greutati insa vine si partea frumoasa! Satisfactia reusitei, savoarea si multumirea ca ai izbandit. Ca ai acceptat provocarea si ai dus-o la bun sfarsit. Ca ai facut ceva deosebit, ca ce a fost greu nu te-a omorat, ci te-a facut mai puternic. Dupa fiecare experienta de acest gen nu ai cum sa nu te schimbi in bine. Sa apreciezi viata asa cum e ea, sa te bucuri de lucrurile marunte care ne inconjoara, sa te bucuri de familie si cei dragi din jurul tau care iti sunt alaturi si te sprijina. Sa apreciezi confortul in care traiesti zi de zi: casa, caldura, electricitare, apa curenta si potabila (si calda), mancare… lucruri esentiale si marunte.
    Dupa o asemenea provocare iti iubesti coechipierii cu care ai trecut si te-ai ajutat reciproc in momentele dificile. Nu ai cum sa nu vezi cu alti ochi mai optimisti viata! In fiecare zi trebuie sa zambim, sa iubim! Sa credem si sa facem ceva pentru noi si cei din jur, sa fim creativi si sa aducem un aport acolo unde putem sa punem umarul.
     A fost greu! Asta e concluzia! Dar a meritat!
     O felicit pe Christine pentru aceasta expeditie si pentru ambitia ei in tot ceea ce face! O felicit pe Gabi care a acceptat aceasta provocare si chiar daca nu a ajuns pe varf trecerea barierei de 6000 de metrii este o performanta fantastica in conditiile in care trebuie sa te gandesti si la binele tau si la cel al copilului care te asteapta acasa. O felicit pe Oana care este o montaniarda desavarsita si de care cu siguranta o sa mai auziti.
     Il imbratisez cu drag pe Csabi si ii multumesc pentru ca a fost un coleg exemplar si un om de rara calitate [vad ca am o relatie mai deosebita cu ungurii astia :))… a se vedea si relatia mea cu fratele Akos, Feri].
     Cat despre mine… sunt tare mandru! Asa cum imi place mie sa fiu! Aveam o vorba: „Daca eu nu ma laud… atunci cine?” :)) Doamne ce modest sunt!
    Ce urmeaza… vom vedea! Sanatosi sa fim!
 
P.S. Multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de noi acolo sus si ati lasat mesaje, si nu numai!
 
O sa urmeze un alt post cu aventura in Mendoza! 😉
 
   
 
   
 
    

Această intrare a fost publicată în Expeditii și etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , .