muntii

M-tii Parang in culori de toamna

Publicat pe

Spre Varful Carja si Stoinita intr-o zi de basm

Data: 28-29.09.2019

Locatia: M-tii Parang – zona telescaun Petrosani – Varful Carja

Trupa: Abel, Aniko, Ioana Abreamic cu familia

Scop: tura montana

Se anunta un weekend perfect de toamna tarzie pe creste si am ales sa urcam in M-tii Parang caci nu i-am vazut demult. Ne-am cazat deasupra de Telescaun la Cabana Iulian. Sambata am facut doar o plimbarica spre Parangul Mic, dar duminica am plecat cu Abel si Aniko spre Parangul Mare.

Am facut multe poze reusite, ne-am bucurat de culori vi de toamna, si dupa 4 ore de urcus eram pe varful Stoinita, trecuti deja de Varful Carja. Avand un drum lung pana acasa am decis sa ne intoarcem de acolo. La coborare treaba a mers mult mai rapid si in 2 ore eram inapoi la cabana.

Asteptam sa revenim iarna la un ski de tura in aceasta zona cu un urias potential.

Muchia Gardoman partea alpina cu iesire directa in creasta

Publicat pe

Pe nemarcate prin Valea Ucea spre Varful Ucea Mare

Data: 22.09.2019

Scop: tura montana + alpinism

Trupa: Alin Tanase si eu

Locatie: M-tii Fagaras – Muchia Gardoman

Alin vine cu ideea de a face o muchie nordica Fagarasana cu iesire alpina directa in creasta ceea ce presupune si portini de alpinism. Ne hotaram sa incercam Muchia Gardoman cu iesire in Varful Arpasul Mare. Eu facusem partea de gol alpin a muchiei Gardoman acum aproximativ 17 ani 😀 urcand din Valea Ucisoara. Stiam ca zona cu Rautatile nu este de facut datorita jenepenisului care face zona inabordabila.

Cum aveam doar o zi la dispozitie, ne intalnim dimineata la 6:30  la Combinat in Victoria, apoi mergem cu masina pe forestier pana la intrarea pe Valea Ucea (7:30) pe care urcam spre o exploatare mare din costa estica a Gardomanului. Stiam  zona si aveam track-ul de acum 5 ani asa ca in doua ore eram la casuta de vanatoare in Valea Ucea. Am continuat pe firul vaii si dupa inca o ora jumate era deasupra de pragului glaciar de unde am cotit stanga spre Muchia Gardoman.

Vremea era perfecta pentru ce ne propusesem. Temperatura optima, caldut si fara vant. Doar iarba mare, jnepenii si inclinatia mare ne faceau sa simiti in picioare tura. La ora 12:00 eram sus si ne bucuram de privelistea aereana care o aveam spre creasta, Valea Ucisoara si Ucea. Am continuat matematic spre creasta in prima parte neavand obstacole deosebite. Odata ajunsi in spintecatura ne echipam luand hamurile pe noi si legandu-ne in coarda. Primele doua lungimi sunt usoare pe o fata putin inclinata. Apoi urmeaza o coborare intr-o spintecatura care am facut-o prin dreapta. Ajunsi sub o lespede mare am regrupat. Acolo a urmat „pasul” muchiei in care trebuie sa urcam pe lespedea mare, sa urcam pe ea si apoi cu un pas foarte mare sa ajungi pe fata de stanca pe care se continua ascensiune. Aici am gasit singurul piton, restul asigurarilor fiind la colturi de stanca si ceva pietre incastrate.

La ora 15:30 eram sus pe Varful Arpasul Mare. Coborarea am facut-o prin caldarea Corabia tot pe Valea Ucea. La ora 20:30 dupa 13 ore de mers eram la masina.

Multumesc prietene pentru aceasta tura deosebita! Sper sa mai facem si altele, ca avem multe de facut 😉

Mountain-bike pe Creasta Cindrelului cu MARELE Andrei

Publicat pe Actualizat pe

Mountain-bike pe Creasta Cindrelului cu MARELE Andrei

     Data: 29-30.08.2014
     Locatia: Muntii Cindrel – Valea Sadului
     Trupa: Andrei si Catalin Strava; Caba
     Scopul: tura de MTB
     Traseu: Valea Sadului-Saua Stefelsti-Varful Cindrel-Saua Batrana-Poiana Oncesti-Rosengarden–Varful Măgura–Cisnădie–Râul Sadului
        – 93 km, 3050 m diferenta de nivel, 14:30 ore
     Foto: Catalin Strava si Dan Caba
     Link-uri: Blogul lui Cata
    In ultimii ani am ales turele pe care „le-am simtit”! Acum am avut chef de bike si asta am facut. Joi dupamasa vorbesc cu Catalin care propune o tura in Cindrel. Tura de bike de la Carpathian din anul… 2009 cred 😛
Zis si facut si uite asa vineri seara pe la ora 21:00 ne-am cazat pe Cabana Nora pe Valea Sadului. Aer curat si destul de racoros. Vremea se anunta buna si asa a si fost!
    Dimineata ceasul suna la ora 6:30 si la ora 7:40 eram pe biciclete. Afara cam 9 grade dar rapid s-a incalzit. Am pornit incet stiind ca incepem cu o catarare contiunua de 32 de km cu 1600 m diferenta de nivel pana pe Varful Cindrel. Ne aducem aminte cu drag de acel Carpathian cand obositi dupa tura din Fagaras, pluta, proba de alpinism, ajungeam la ora 24:00 pe intuneric bezna si ceata pe Varful Cindrel la 2224 m altitudine; si asta dupa o noapte in care am dormit 1:30 ore in Refugiul Puha, acum a doua noapte am mai dormit o ora undeva in padure in zona Poiana Oncesti. Ce nebunie frumoasa!
    Insa in aceasta tura a fost Andrei, baiatu lui Cata. Are 12 ani, a terminat mai multe concursuri de MTB (tura lunga) din care si etapa din 4 Munti. Asta spune multe. Pana acum nu pedalasem cu el intr-o tura de munte dar de acum il pot numi Marele Andrei. La cei 12 ani a parcurs cei 93 de km cu 3050 m diferenta de nivel pedaland la cot cu noi, facand push si desi poate nu ma credeti a coborat pe bike unde eu m-am dat jos. Este un talent si asta pentru ca ii face placere in tot ceea ce face, zambetul lui constant indiferent de dificultate te face sa iti pleci capul in fata lui. Bravo Andrei! Bravo familiei care l-a crescut asa!
    Pe Varful Cindrel am ajuns undeva la ora 13:35 dupa doua ture de mancat afine. Traseul desi in coborare constata are o multime de mici varfulete care trebuie trecute aproape matematic. Poteca variaza de la zone abrupte la poteci inguste printre jnepeni, drumuri forestiere de piatra sau pline de bolovani instabili. Este un adevarat traseu de montain-bike si cine vrea sa simta adrenalina il recomand cu mare caldura. In poze o sa vedeti o mica parte din peisaj care este o minunatie si ne demonstreaza inca o data de tara frumoasa avem si cate locuri ne asteapta pasul.
    Am fost o echipa, am savurat fiecare moment si uite asa la ora 19:40 era pe ultimul varf al traseului, Varful Magura de unde urmeaza o coborare de single trail care trebuie facuta cel putin o data in viata! Cei 20 de km pe asfalt pana in Raul Sadului la lumina frontalelor pentru mine au fost un deliciul datorita linistii, asfaltului bun si a senzatiei de multumire ca am mai reusit o tura memorabila.
   Multumesc Andrei si Cata pentru tot.
 

Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei

Publicat pe Actualizat pe

Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei

    Data: 14-15.12.2013
    Locatia: M-tii Rodnei – Valea Blaznei
    Scopul: ski de tura
    Trupa: Akos, Szabi, Voichita, Vlad, Corina si Caba
    Foto: Caba Dan
     Aveam un pont cum ca in M-tii Rodnei este zapada, asa ca am fugit acolo. Desi e putin mai departe de noi, am plecat sambata cu noaptea in cap si undeva pe la ora 10:00 eram sus in Blazna. Ne-am cazat „la Dorel”, o cabana destul de primitiva dar la preturi studentesti iar amabilitatea si atmosfera au facut sederea agreabila si placuta. Pe acest picior/muchie nu am mai fost, dar zona m-a impresionat prin potentialul urias in ceea ce priveste skiul de tura. Ai culoare si fete de freeride orientate in toate directiile dandu-ti posibilitatea sa alegi zapada optima.
     Desi zapada in zona alpina a fost viscolita, am urcat pe skiuri unii pana pe varful Rosu altii pana pe Cobasel. Am revazut cu mult drag refugiul Curatel, unde acum vreo 5 ani ajungeam la 3:30 dimineata pentru a ne odihni 1:30 ore in cadrul concursului memorabil de aventura EcoExplora. Ce amintiri frumoase! Ce cursa grea dar si spectaculoasa!
     Seara ne-am strans in sala de mese, apoi in camera la povesti si glume „acompaniati” de un vin bun. Relatarile lui Dorel au fost un deliciu, fiiind un real show stand-up comedy. De acolo si numele de cod „vulturul Carpatin” si „hâdul” alocate unor „participanti :)).
     Duminica am descoperit zapada buna de ski in zona „casutelor”, si uite asa ne-am delectat cu 8 ture in zona respectiva! Am fost tot timpul deasupra norilor iar soarele ne-a incalzit, fiind o placere a schiezi numai in polar. Miscarea a fost grozava iar pofta de ski nu mai trecea! Dupa cum reafirma Akos: „Doamne, ce miscare mai frumoasa, plina de viata, energie si stare de libertate poate sa existe decat skiul de tura?
     Aerul tare de munte, vremea buna, zapada, si o mana de oameni dragi provoaca DEPENDENTA! Asa ca, aveti grija!
Sper sa va placa pozele 😉

Skiul mult dorit
Skiul mult dorit
Spre cabana
Spre cabana „lui Dorel”
Deasupra norilor
Deasupra norilor
Cei trei muschetari! Ce echipa am face la un Adventure...!!!
Cei trei muschetari! Ce echipa am face la un Adventure…!!!
Mare de nori in M-tii Rodnei
Mare de nori in M-tii Rodnei
Casuta din povesti
Casuta din povesti
Vis spre inaltimi
Vis spre inaltimi
Panorama M-tii Rodnei - vedere spre Varful Ineu
Panorama M-tii Rodnei – vedere spre Varful Ineu

Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata

Publicat pe Actualizat pe

Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata

Maretie si culoare in Fagaras

    Data: 22-24.06.2013
    Locatia: M-tii Fagaras pe traseul: Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Lacul Podragu – Muchia Tarata
    Trupa: Sika si Caba
    Scopul: descoperirea vaii nemarcate Ucea Mare, urcare Varful Moldoveanu
    Foto: Caba Dan – galerie  Click
     Intoarcerea la origini se traduce, pentru mine, cam asa:
– se ia harta Maretului Fagaras (in cazul de fata)
– se alege o zona pe unde nu am mai fost (ceva nemarcat din putinele care au mai ramas 🙂 ) – in cazul nostru Valea Ucea Mare
– se mobilizeaza un om fain cu care sa mergi – Sika (un super om, dornic sa invete si exploreze tot ce e legat de munte si miscare)
– se ia cortul si primusul…
– se suna un prieten si cauti pe net cat mai multe detalii despre traseu (nu multi au umblat pe acolo)
– pleci minim 3 zile intr-o alta lume
      Avand 3 zile la dispozitie am ales sa plecam in Fagaras cu rucsac mare asa cum faceam „pe vremuri”! Sa descoperim frumusetile nealterate a vailor si muchilor putin umblate si cunoscute. In aceste ture natura devine parte din tine. Linistea, senzatiile si concentrarea se rezuma la o vibratie pura si luminoasa. Esti concentrat doar la ce e in jurul tau, te gandesti la functiile primare: supravietuire, orientare, alimentatie, iar de restul este placere.
     In Valea Ucea Mare mi s-a pus „pata” sa ajung de acum 12 ani, cand am vazut-o din partea alpina a muchiei Gardomanu, urcati fiind atunci de pe valea la fel de putin explorata a Ucisoarei. Stiam ca este o zona cu o caldare larga cu zone bune de campare, cu iesire usoara in creasta.
      Cu ajutorul lui Ionut din Vistisoara, care administreaza zona de vanatoare a acestor parti a Fagarasului primesc o harta si informatii pretioase despre traseul care trebuie urmat. In prima parte se urca aproape matematic pe Muchia Gardoman pana intr-o exploatare imensa. De acolo se mai merge pe curba de nivel si se coboara in serpentine langa rau. Dupa 4 ore de mers ajunngem la casa de vanatoare din Valea Ucea. Casuta frumoasa, dar la care „oamenii fara minte”, exprimat plastic si frumos au reusit sa sparga un geam si sa rupa ceva sindrila. Casuta are un prici de aproximativ 5 locuri, are soba si in depozit acum era plin de lemne taiate cu drujba.
Poteca pe muchia Gardoman
Poteca pe muchia Gardoman
Casuta din Ucea Mare
Casuta din Ucea Mare
      Noi am continuat urcarea iesind in golul alpin dupa inca 3o de minute. Valea se deschide, iar partea mai saracacioasa si bolovanoasa este inlocuita pe masura ce urcam cu o priveliste tot mai spectaculoasa. O cascada lunga si serpuinda cu un prag glaciar care ne-a  luat inca 2 ore sa-l urcam.

Coada randunicii
Coada randunicii
Iubire
Iubire
Parte din cascada din Valea Ucea Mare
Parte din cascada din Valea Ucea Mare
Prind spre orizont
Prind spre orizont
Un buchet de Dianthus (garofite)
Un buchet de Dianthus (garofite)
     Caldarea superioara te intampina cu total o alta lume. Esti parca intr-un vis! O pajiste verde prin care raul serpuieste lin, spre creasta iti incanta privirea 3 cascade de apa cristalina iar creasta e „strajuita” de un perete maret de stanca. Bujorul de munte este la tot pasul si fetele muntelui sunt parca insangerate de culoare roz strident a acestor flori speciale.
     Campam langa rau pe iarba verde si moale. In vizita vine ciobanul si copii care il ajuta. Sunt in vacanta si pentru iei pastoritul si urcatul la stana este ceva normal. Te surpind cu deschiderea si entuziasmul lor. Sunt fericiti si asta te face si pe tine, turistul sa devi si mai prins in „acest film”. Suntem invitati seara la un bulz la stana, invitatie care nu o putem refuza. Mancam slanica, branza si ceapa! Aici totul e perfect!
Bine ati venit la noi! Va rog campati 🙂 In spate se vede caldarea Corabiei
Sa nu-mi spuneti ca nu va place! :)
Sa nu-mi spuneti ca nu va place! 🙂
Ni se prepara un bulz 'a la stana :D
Ni se prepara un bulz ‘a la stana 😀
 
Baciul
Baciul
Noaptea o furtuna scutura bine cortul dar dimineata suntem intampinati de o vreme superba. Facem poze! Multe poze! Vrem sa va aratam si voua ce am vazut noi!

Privelistea de
Privelistea de „Buna dimineata”!
Raiul din Ucea Mare
Raiul din Ucea Mare
Prin Alpii Romaniei
Prin Alpii Romaniei
 
 
      Pe la ora 9:30 plecam spre creasta, pe care o atingem dupa ce am abordat caldare mica, numita si Caldarea Corabiei.

La revedere loc de cort
La revedere loc de cort
Sika scrutand piscurile
Sika scrutand piscurile
Cu dedicatie!
Cu dedicatie!
Viata...
Viata…
     Ajungem in traseul de creasta dupa ~ 2:30 ore. Lasam rucsacii si luam la noi doar o bluza si gecile. Urcam in viteza Vistea Mare si dupa 50 de minute atingem cel mai inalt punct al Romaniei, Varful Moldoveanu 2544 m. Il felicit pentru reusita pe Sika. E prima data cand ajunge aici si ii simt entuziasmul! 
Acoperisul Romaniei
Acoperisul Romaniei
„Printre munti si printre creste; Ne-am aducat ca intro-o poveste”
Maretul Fagaras
Maretul Fagaras
 
Sika victorios
Sika victorios
Caba Dan pe Varful Moldoveanu
Caba Dan pe Varful Moldoveanu
     Revenim la rucsaci, toata plimbarica durand ~ 2:20 ore. Tinem traseul de creasta si dupa 2 ore ajungem la Cabana Podragu. Aici suntem primiti… prost… dar asta despre asta vreau sa scriu un alt articol. Campam langa lac intr-un loc plin de bujos, inconjurati de stancarii iar creasta oblindindu-se in luciul verde inchis al apei.
Pe creasta Fagarasului printre bujori de munte
Pe creasta Fagarasului printre bujori de munte
Lacul Podragu
Lacul Podragu
Cabana Podragu
Cabana Podragu
Lumini
Lumini
Peisaj Fagarasan - Caldarea Podragu
Peisaj Fagarasan – Caldarea Podragu
     Luni strangem cortul parca cu regret. Trebuei sa coboram, sa revenim in lume reala… de sub nori. Am ales ca coboram pe cel mai frumos traseu de pe muchiile marcate Fagarasene. E salbatic, e la inaltime, e pitoresc si linistit. Vedem capre negre si parca zburam printe nori.

Vedere din Muchia Tarata
Vedere din Muchia Tarata
Capra neagra
Capra neagra
Plimbare prin nori
Plimbare prin nori
Fluturasul din poteca
Fluturasul din poteca
     Ne picura putin si dupa 3 ore de coborare ajungem intr-o mare exploatare. Tinem cel mai din dreapta drum si ajungem din nou in marcaj. Inca 2 ore si ajungem la masina!
    Multumesc Sika pentru ca ai fost in companion deosebit in acesta tura fenomenala. V-o recomand cu caldura! 😉
 
Panorama Caldare Podragu
Panorama Caldare Podragu
Sper ca va placut povestea noastra!
Sper ca va placut povestea noastra!

Adevarata placere de a pedala – M-tii Latoritei – Strategica

Publicat pe Actualizat pe

Adevarata placere de a pedala – M-tii Latoritei – Strategica

     Data: 04.06.2012
     Locatia: M-tii Latoritei si Transalpina
     Trupa: Dan Opris, Ionut si Caba
     Scopul: tura de MTB
      Traseu: Obarsia Lotrului – Transalpina – Creasta Latoritei – Lacul Vidra (55 km)
     Totul a pornit, ca si majoritatea lucrurilor frumoase, de la o idee simpla. Luni e liber, deci unde mergem?
     Il sun pe varu Dan si duminica dupamasa eram pe drum spre Alba Iulia. Am pus bike-ul pe masina pentru ne-am dedicat o zi de MTB in M-tii Latoritei. Auzisem de la bunul prieten Catalin Strava ca zone este superba asa nu am avut alta varianta decat sa o exploram.
     La ora 9:30 era in Obarsia Lotrului unde am lasat masina. Am urcat aproximativ 10 km pe Transalpina pana in zona Seii Stefanu unde incepe creasta muntilor Latoritei.
Ionut in actiune
Un viitor super bike-ar 😉
Si unul care ar vrea sa se reapuce de pedalat :))
     Pe tot parcursul traseului se urmareste un drum forestier bine conturat. Peisajul este unul superb. Zona este foarte curata, linistita dar si  specataculoasa fiind in gol alpin, si ai priveliste 360 de grade. Vezi masive impresionante cum ar fi Parang, Capatanii, Lotrului, Sureanu. Pedalezi in jurul altitudinii de 1800 – 2000 de metrii iar zona din jurul varfului Pietrele este foarte pitoreasca.
Pe Strategica – drum militar
    
Pe creasta Latoritei cu bike-urile
In spate se vede Cresta Muntilor Capatinii
Un peisaj in care timpul nu exista
    Tura a avut 55 de kilometrii si a fost una in care efectiv ne-am bucurat de vreamea buna, ne-am simtit bine pedaland, am povestit si am redescoperit, cel putin eu, placerea „adevarata” a unei ture de MTB in care mergi si descopei locuri frumoase din Carpati.
Urcand spre nori
    
Viata e frumoasa!
Prin Alpii Romaniei
Coborarea a facut-o in saua Vidrutei pe un drum forestier inainte de Varful Fratosteanu Mare. Plimbarea pe langa Lacul Vidra a fost deasemenea o placere… Nu am rezistat sa ne oprim pe malul apei unde ne-am balacit, pentru ca temperatura inca nu permite alte aventuri.
Traseul este perfect de MTB
    
Chemarea apei!
 
La coborare ai nevoie de umpic de dibacie
Ce bike bun am! Nici nu stiam 🙂
Totul s-a terminat cu o bere rece si cu o satisfactie de nedescris a mea, dar si a coechipierilor, Dan si Ionut. Bravo baieti… antrenati-va ca o sa mai iesim impreuna 😉
     
La cat mai multe iesiri!
   

Redescoperind munții Rodnei iarna – Schi de tură prin albul pur al crestelor nordice ale Carpaților

Publicat pe

Redescoperind munții  Rodnei iarna

Schi de tură prin albul pur al crestelor nordice ale Carpaților

    Data: 22-23.03.2012
    Zona: M-ții Rodnei
    Traseu: Borșa – Stația Meteo Pietrosu – Vârful Pietrosu – creasta matematică până în Șaua Gărgălău
    Trupa: echipa Spirit = Corina, Akos și Caba
     Scopul: schi de tură, creasta Rodnei într-o zi 🙂
     Akos pentru 2012 s-a gandit la o tură în M-ții Rodnei, și nu oricum, ci să încercam sa facem pe schiuri de tură toată creasta Rodnei într-o zi! Adică din Stația Meteo Pietrosu până în Rotunda.
     Ne-am pus noi la calculat, și a rezultat un traseu pentru „ziua cea mare” de aproximativ 47 de km cu o diferență de nivel pozitiva de ~ 2700 mș pe langa cei 9 km si 1100 m metrii până sub Pietrosu. Am plecat vineri dimineața din Mediaș, l-am prelaut pe Akos din Beclean și pe la ora 9:30 eram în Borșa. Am căutat ceva mașină care sa ne recupereze din zona Rotunda și apoi la 10:10 am urcat cu un microbuz o bună bucată pe drumul spre Pietrosu.
     Vremea a fost superbă și am urcat la mânecă scurtă. Am facut o pauză de masă, unde am mâncat cât am put să mai eliberam din bagaj.
E bine si sa mananci!
Akos a insistat sa fim cat mai usor încărcați dar rucsăceii de 30 de litrii care ii aveam cântăreau cu colțari, pioleți, mâncare și haine undeva la 9-10 kg. Pe la ora 15:00 eram în stația meteo. Oamenii foarte de treabă au găsit și pentru noi un pat. Seara, deși am fi preferat să mai stam la povesti cu ceilalți turist, pe la 21:30 eram în pat, căci ceasul a sunat la ora 3:00. Ne-am echipat în liniște și pe la ora 4:30 am plecat în bezna nopții spre Vârful Pietrosul.
     Afară temperatura sub zero grade a înghețat zăpada destul de bine, așa că atunci când panta s-a accentuat am trecut la colțari. Primele raze de soare ne-au prins la ieșirea în creasta, unde zăpada era mai moale și ne-a dat de furcă pe ultimii metrii.
Rasarit pe creasta Rodnei
Cand soarele rasare totul devine mai vesel
Iesirea in creasta a fost mai dificila din cauza zapezii "sticate"
Sus în creastă la primele ore ale dimineții a bătut vântul dar fără să ne creeze probleme. În șaua înainte de Buhăiescu am trecut pe lăngă două corturi a căror echipe atunci făceau ochi. Oamenii erau pe rachete de zăpadă iar după urmele lăsate, zonele amenajate de campare, am dedus că ce urma ca facem noi într-o zi pe schiuri, ei au făcut în 4 zile. Mi-ar fi plăcut sa fi stat la povești dar eram conștienți că avem mult de mers și fiecare minut este prețios.
Zapada in creasta e buna si ne bucuram de priveliste
    
Spre cer!
Echipa Spirit
Creasta Rodnei este superba de facut pe schiuri 🙂
Sincer sa fiu orele au zburat, vântul s-a oprit iar soarele a încălzit atmosfera. Eu m-am simțit destul de în formă, mai ales că eram mult mai ușor folosind o pereche de clăpari noi, Garmont LiteRider, care i-am simțit extraordinar de bine. Sunt ușori, iar blocați pentru schi iți oferă un control foarte bun la coboare. Păcat că s-au și crăpat de pe prima utilizare :D, lucru observat doar acasă. Azi mi-au ajuns în schimbul lor o altă pereche de Garmont și anume MasterLite. Sper sa am noroc de ei și să nu mai am probleme.
Claparii mei cei noi care au tinut o tura! 😀
     
Ce spuneti fetelor?
Să fim acolo sus, pe creastă, în acea imensitate alba și într-o liniște deplină a fost un lucru măreț. Zăpada era bine așezată dar totuși am mers matematic. Orele au zburat și după aproximativ 9 ore de mers ne-am dat seama că nu are rost sa ne grăbim pentru a termina creasta pentru că ne v-a prinde noaptea. Așa că am tras un pui de somn pe iarbă înante de Vârful Laptelui. Odihniti am plecat spre Șaua Gargălău în care am ajuns exact după 12 ore de mers. Am coborât spre Borșa pe pârtia de schi care încă era practicabila și zăpada a fost chiar buna.
Daca Akos nu e schior.... 😉
    
Distanta nu este de neglijat!
In liniste spre Gargalau!
Nu fi suparat... o sa vina si alte ture!
După 14 ore eram în civilizație! Și spre norocul nostru, am prins rapid un autobuz spre centru Borșei unde am lăsat mașina.
      O tura de excepție! Un munte măreț foarte frumos și curat, cu niște creste superbe pentru schiul de tura dar în care ai nevoie de zăpadă stabilă și vreme bună. Nu as vrea sa ma gândesc cum e să te prindă ceața pe sus!
     Corina și Akos au fost încă o data frații mei de tura cu care totul pare ușor… chiar dacă cele 14 ore ne-au solicitat. Am mers la munte sa facem ceva frumos și asta am făcut! Am savurat fiecare urcare și fiecare coborâre. Muntele si zapada pentru toti trei reprezintă o sursă de energie. O energie care ne face sa mergem mai departe, să visăm imediat la următoarele ture împreună, să mergem acasă optimiști, mai ”intregi”, mai iubitori și cu aura luminoasă!
       Muntele ne face sufletul sa vibreze și asta ne face fericiți!