munte

Mountain Bike in linistea muntilor Lotru

Publicat pe Actualizat pe

In vizita la fosta cabana Prejba pe doua roti

Data: 09.10.2019

Locatia: M-tii Lotrului

Scop: tura MTB

Trupa: eu, Catalin si Andrei Strava

Traseu: Lotrioara – Cabana Prejba – Stana de sub Varful Voinesita  – 45 km cu 2000 d+ si 5:20 ore

Vremea e perfecta, planul e facut, mergem sa pedalam. Pe creata Muntilor Lotrului s-a asternut deja linistea de toamna tarzie. Suntem doar noi pe sus pe linia crestei. Zona este superba si peisajul de vis. Persprectiva care o avem asupra Crestei Fagarasului este magnifica. Trebuie sa venim aici si pe skiuri, desi accesul este destul de greoi.

Finalul a fost in mare viteza cu 15 km numai de coborare :).

Oglinda verde din Iezerele Cindrelului

Publicat pe Actualizat pe

M-tii Cindrel cu al sau refugiu

Data: 18.08.2019

Scop: Drumetie

Trupa: Aniko, Corina Fodor cu ai iei colegi

Dupa accidentul cu bicicleta si pauza de vreo 8 saptamani de mers pe munte am zis ca e timpul sa pun piciorul pe poteca, asa ca am mers la o socializare in M-tii Cindrel. Duminica am urcat pe un forestier lung si apoi am inceput sa urcam spre refugiul de sun Iezerele Cindrelului cu tinta finala lacurile glaciare deosebit de frumoase de sub creasta.

Am urcat de la masina aproximativ 1:30 – 2 ore pana la refugiu si inca aprox 50 de minute pana la lacuri. Vremea excelenta, privelistea si frumusetea apei cristalin-verzuie ne-a incantat si bucurat.

Si mai bucuros am fost eu cand am vazut ca nu ma doare nici mana nici spatele :). Yupppiiii!

Toamna pe cararile Bucegilor

Publicat pe

Spre Saua Strunga pe cruce rosie

   Data: 14-15.10.2017

Locatia: M-tii Bucegi – Moeciu-Saua Strunga

Trupa: Abel, Aniko si Caba

Este weekend de toamana cu vreme buna si aer curat. Crestele muntilor au primit botezul primului strat de zapada, dar soarele ne aduce aminte ca inca e doar octombrie.

Stiam zona Meciului si alegem sa petrecem un weekend in familie cu o plimbare spre Saua Strunga. Am ales sa urcam pe cruce rosie, un traseu ce nu il mai parcursesem, si uite asa… lipa lipa dupa 2:30 ore eram sus. O masa copioasa cu multa slanina si ceapa si apoi coborare prin Poiana Gutanului. Multe amintiri din zona: 4Munti, Marathon 7500… o poteca si un peisaj de vis. Clipe frumoase in familie, zambete si o miscare care ne-a cazut la fix!

Va iubesc dragii meu :*

Lacul Colibita o bijuterie

Publicat pe

Caiac si innot pe un lac superb

Data: 04-06.08.2017

Scop: caiac

Locatia: Lacul Colibita – Bistrita

Trupa: eu si Aniko

Zile toride de vara ne indeamna sa fugim de acasa, si unde nu e mai bine decat pe un lac de munte. Am trecut o singura data pe la Colibita si mi-a placut mult.  Zona este curata si apa lacului de o claritate si un verde deosebit.

Sambata ne-am intalnit cu Magda si Ionut de la Campulung Moldovesc care participase la un triathlon aici si am stat la povesti. Dupamasa si apoi seara am dat doua ture in jurul lacului.

Duminica am traversat lacul odata eu pe caiac si Aniko innot, apoi invers si uite asa am inotat fiecare 1,9 km. O experienta frumoasa intr-o apa perfecta.

Va recomand cu caldura Colibita!

Pe doua roti prin Cindrel

Publicat pe

MTB prin M-tii Cindrel – pe traseul: Paltinis – Vf. Cindrel – zona Crint – Tilisca – Gura Raului

Data: 28.07.2016

Trupa: eu si Cata Strava

Scop: tura MTB

Cata a propus o tura de MTB in timpul saptamanii. M-am uitat pe traseu si nu am putut sa ratez asa ceva. Am mai pedalat in Cindrel dar in aceasta ruta era destul de mult track nou inca nedescoperit. Am plecat din Paltinis la ora 10:00 si dupa 3 ore eram pe Varful Cindrel. Am trecut deasupra de Iezere si apoi am facut dreapta pe „Drumul pietros” – banda albastra. Ruta este intradevar pietroasa si te solicita din toate punctele de vedere. Noroc ca dupa 4Munti tehnica si agilitatea e calita in abordarea zonelor tehnice. Am avut o portiune unde am coborat si pe langa bike-uri poteca fiind abrupta si cu bolovani instabili.

Spre Crint ne-am oprit si am mancat o burta de zmeura de nota 10. Drumul pe creasta deasupra de zona Crintului o stiam, dar coborarea in Tilisca a fost ceva nou. Se parcurge o zona intinsa de fanete si se termina pe un drum abript bolovanos. In Saliste am mancat bine si dupa ~ 25 de km de asfalt am ajuns in Gura Raului de unde din coada lacului am urcat in Paltnis. Primii 6 km au fost asfaltati. Intunericu ne-a prins la finalul lor. Dupa exact 12 ore de la plecare (ora 22:10) eram din nou in Paltinis si GPS-urile aratau 95 de km cu 2900 m diferenta pozitiva de nivel.

O super tura de MTB adevarat. Mersi Cata pentru companie si miscare 🙂 La mai multe!

 

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

Publicat pe Actualizat pe

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

    Data: 08-10.07.2016

    Scop: tura montana

    Traseu: M-tii Fagaras (Balea Lac – Lacul Capra – Creasta – Lacul Podragu – Podragel – Balea Lac)

    Trupa: Aniko, Eu, Dani Opris si Maria, Akos, Szabi cu colegii

    Este luna iulie si inca nu am reusit sa iesim cu cortul, asa ca acum e momentul. Vremea se anuta buna iar Szabi, Akos si ceva colegi urcau in Fagaras. Un prilej bun sa mergem si noi, doar-doar ne potrivim la o poveste.

    Miercuri vorbesc cu varul Dani de la Alba care se alatura plin de entuziasm. Clar ca mergem!

    Planul a fost de la inceput sa urcam vineri seara sa dormim cu cortul la Lacul Capra. La ora 20:00 impreuna cu Aniko am inceput sa urcam de la Paltinul spre creasta si la ora 21:10 eram langa lac unde ne-am instalat tabara. Dupa o masa copioasa si niste visinata buna ne-am pus la somn.

     Sambata la ora 8:30 ne-am trezit pe o vreme superba. Pe la 9:00 a aparut Akos si ne-am luat la povesti. Dani a aparut si el pe la 9:40 si am pornit pe creasta spre Fereasta Zmeilor, Trei Pasi de Moarte, Nerlingher, Varful Mircii… si dupa aproximativ 8 ore am ajuns langa Lacul Podragu unde am pus cortul. Seara am mers in cabana sa luam pulsul la un pahar de ceai cald. Era multa lume bine dispusa, un grup mare si galagios de spanioli… dar toate bune si frumoase. Pe la ora 22:30 ne-am retras prin ceata spre corturile noastre.

      Noaptea a plouat si a batut vantul destul de tare dar am dormit bine. Dimineata ne-am trezi pe vreme buna dar destul de frig. Au fost cred 5-7 grade ceea ce ne-a facut sa stam cu polarele si pufoicile pe noi.

    Retragerea am facut-o prin caldari, trecand pe langa Lacul Podragel si apoi caldarea superioara a Arpasului pana sub Trei Pasi de moarte. De acolo eu am mers in fata spre Balea de unde am luat masina si am asteptat trupa pe partea sudica sub Refugiul Fereastra Zmeilor.

    O tura de care mi-a fost dor, in care am redescoperit placerea mersului cu rucsac de 20 de kg, cu pas lent, cu privit in zare si facut fotografii.

Multumesc Aniko, Dani si Maria pentru acest weekend frumos!

M-tii Fagaras
M-tii Fagaras

Expeditie Alaska 2015 – Varful Denali 6194m

Publicat pe Actualizat pe

Expeditie Alaska 2015 – Varful Denali 6194m

Cel mai inalt varf al continentului Nord American

Data: 12-28 iunie 2015

Scop: expeditie Varful Denali – Alaska

Trupa/foto: Cristi Niculescu Tagaras, Tiberiu Pintilie si Caba Dan

Urmareste FILMUL expeditiei! Click: https://www.youtube.com/watch?v=s1BmJcX0daU

„De la vis porneste totul”! Asa a venit si aceasta expeditie, ca si o trezire brusca dintr-o stare de  visare, intr-o realitate cat se poate de palpabila, simtind „la rece” o superba reusita.

Dupa ascensiunea varfului Aconcagua, bineinteles ca aveam in gand urmatorul pas si anume Varful McKinley (Denali din acest an). Ne gandeam la el, am incercat sa aflam detalii de la persoanele care au fost acolo, despre experienta din Alaska. Aflasem ca este un munte frumos, dar unde „este foarte frig”, inseamnand ca il simti in toate oasele.

Toata povestea a fost o „aliniere a planetelor”. Pozitive binenteles! Am primit un telefon de la Cosmin Andron in care imi propunea sa plec in Alaska cu un prieten bun de-al lui. Toate bune, doar ca trebuia sa ma hotarasc in 2-5 zile maxim. Da! Am mai plecat eu… (in 6 ore de la primirea unei invitatii la ski Austria), dar aici era vorba de o expeditie serioara si nu oriunde ci in Alaska :). Graba era din pricina faptului ca este pentru Denali se depune o cerere (un fel de CV sportiv) pentru a fi acceptat,  cu minim 60 de zile inaintea plecarii.

Am stat cam 24 de ore si am analizat situatia si am spus: „de ce sa nu incerc!”. Hotarat am mers cu proiectul meu la SNGN Romgaz, unde cauza mea a fost inteleasa si am primit o gura de oxigen echivaland 35% din valoarea expeditiei. Au urmat cateva saptamani nebune in care a trebuie sa imi rezolv echipamentul (cumparat si imprumutat unele piese lipsa), rezervat avion, reinnoit pasaport, intocmit acte pentru Visa SUA, rezervari avion ghetar, cazare, transport… Totul culmina cu obtinerea vizei de State pe ultima suta de metri care daca nu o obtineam pierdeam totul…

Stelele au stralucit deasupra mea si totul a mers ca un ceas elvetian. Toate s-au rezolvat atat de natural si de firesc. Tin sa multumesc de la inceput oamenilor din Romgaz care m-au sprijinit, dar si: Aniko pentru energia si sustinerea transmisa in a-mi indeplini si acest vis/nebunie, Cosmin Andron pentru informatii si incredere, Adi Andone pentru bocancii de altitudine, David Neacsu pentru echipament si sfaturi, Chrisitine Thellmann pentru sacul de dormit si primus, Oli Haidu pentru ochelari si lopata, Corina si Lucian Clinciu pentru produsele Sponser, tuturor prietenilor care m-au incurajat, si nu in ultimului rand familiei care a fost langa mine.

Echipa a fost formata din: Cristian Niculesc Tagaras, baiat hotarat si ultra relaxat din Baia Mare; care revenea in Alaska pentru Varful Denali dupa ce in urma cu un an din cauza vremii nefavorabile a trebuit sa renunte, pentru el Denali fiind al cincilea varf din seria Seven Summits. Al doilea membru al expeditiei sa alaturat echipei pe ultima suta de metrii in persoana lui Tiberiu Pintilie din Galati/Bucuresti, om cu multe expeditii pe cele mai renumite varfuri ale lumii in Himalaya, Pamir..; Al trelea membru fiind eu, Dan Caba pentru care Varful Denali a insemnat cel de-al patrulea varf din seria Seven Summits si a X-a expeditie la activ.

Am zburat in data de 12 iunie pe ruta Bucuresti – Amsterdam – Seatle (9:30 ore) – Anchorage (2:30) unde am aterizat la ora 19:15. Ne-am cazat la Hotel Super 8 si dupa ce am lasat bagajele in camera de „2 stele cazute” am iesit sa mancam si sa bem o bere de Alaska. Am descoperit o tara, o lume unde timpul a ramas in urma, adica aproximativ in anii ’85 – ’90. Sincer, sunt departe rau! Totul e functional dar invechit, oamenii sunt albi/albastrui cu priviri pierdute, stresati, manipulati, ingroziti de Putin, Rusia, ISIS si teroristi. Nu ma credeti! O sa va convingeti singuri…

Pe data de 13 iunie am inchiriat rachetele de zapada si am facut cumparaturile necesare: mancare, butelii de gaz, protectii de soare pt nas… Apoi am facut transferul cu un microbuz in Talkeetna, un orasel micut, cochet si linistit. Este punctul de plecare spre mare aventura. Ne-am cazat la Mrs. Path, House of 7 Trees unde am stat intr-un vechi garaj amenajat foarte prietenos.

Ziua de 14 iunie a fost rezervata bagajelor, cantarirea lor, rezolvarea formalitatilor pentru zborul pe ghetar facut cu cei de la Talkeetna Air Taxi. Am plecat personal cu 49 de kg de echipament, adica o geanta de 100 litrii si un rucsac de 70 l. Mult sau putin… greu de spus. In conditiile in care esti izolat pe ghetar pentru ~20 de zile trebuie sa ai bine gandit totul.

In 15 iunie am avut sedinta tehnica cu Rangerii parcului, unde ni s-a facut instructajul, am primit ultimele detalii legate de traseu,  starea zapezii si crevaselor, am primit containerul obligatoriu pentru „deseuri umane solide”, saci biodegradabili. Mai jos este o poza cu numarul de alpinisti inregistrati in anul 2015, adica 1057 si un procentaj de 45% de reusita in atingerea varfului.

La ora 16:45 ne-am urcat in avionul de 5 locuri si am zburat timp de 45 de minute peste peisajul unic al tundrei pana pe ghetar, unde am aterizat in tabara de baza de la altitudinea de 2200 m.

Aici primim saniile si canistrele de benzina. Incepem operatiunea de confectionare a sistemului de tragere pentru sanii, legarea bagajelor. Este o operatiune unde ai nevoie de ceva informatii dar mai ales imaginatie. La ora 19:00 plecam spre tabara 1 de la 2400 m unde ajungem la ora 00:30.  Am preferat sa urcam seara tarziu desi temperaturile scadeau destul de mult, dar riscul de a cadea in crevase era mult diminuat iar inaintarea pe zapada inghetata era mult mai facila. Era pentru prima data cand foloseam rachetele de zapada, prima data cand inaintam tragand o sanie dupa mine; dar ritmul constant a facut ca deplasarea sa fie fluenta. Am montat corturile si dupa ce am mancat si baut binemeritatul ceai ne-am pus la somn.

Dimineata zilei de 16 iunie ne-a intampinat cu cer senin. Crema cu filtru UV, ochelari de soare, sepci, Buff-uri toate protectiile necesare trebuiau folosite pentru ca soarele sa nu ne arda. Strangem fara graba toata tabara si cand temperaturile au inceput din nou sa scada am plecat si noi spre tabara 2 undeva la ora 17:45. La inceputul urcarii numita Sky Hill ne-am intalnit cu Mihnea si Ciprian care coborau dupa ce reusisera sa escaladeze varful cu 2 zile inainte.  I-am felicitat, am schimbat impresii si am pornit din nou. Bagajul mare si greu, frigul si diferenta de nivel de 800 de metrii pana in tabara de la 3200 m s-a resimtit in cele 8 ore de mers (ora 1:45). Am avut noroc ca am gasit locuri bune de cort si totul era incremenit de un calm de nedescris. Aici ai avantajul imens ca nu esti presat de venirea noptii pentru ca ai lumina 24/24. Soarele disparea de pe cer doar pentru cateva ore dar era lumina continua.

Ziua de 17 iunie a fost destinata aclimatizarii, odihnei. Am mancat si am citit.

In ziua de 18 iunie la ora 9:00 am pus in rucsaci mancarea si o parte din echipament pentru a-l urca in tabara 3 de la 4300m. Vremea continua sa ne uimeasca prin temperaturile relativ ridicate si perioada lipsita de vant. Nici chiar pe urcare in zona Squirrel Hill sau Windy Corner nu am avut probleme. Ne simteam bine si am profitat din plin, glumind si bucurandu-ne de peisaj. Am ajuns in zona taberei la ora 15:00 si am ingropat tot echipamentul marcand locul cu betele si tagurile primite de la rangeri. Pe la ora 16:30 am inceput coborarea si in nici doua ore eram la corturi.

Ziua de 19 iunie a fost „ziua cheiei” din aceasta expeditie, caci am hotarat sa ramanem pentru odihna in tabara de la 3200 m. A fost ziua in care ne-am aclimatizat perfect si asta s-a simtit in ritmul urmatoarelor zile dar si voia buna care ne-a insotit pe toata durata turei.

In dimineata zilei de 20 iunie am strans toata tabara, am ingropat ceva mancare si echipament pentru zilele de intoarcere si ne-am mutat la 4300m. Eu si Tibi am urcat doar cu rucsacii, Cristi a urcat si cu sania care a fost de foarte mare ajutor la coborare. Dupa Windy Corner am intrat in ceata si a inceput sa ninga. Atunci ne-am dat seama cat de urat si periculos este acest munte pe vreme rea. Am urmarit orbeste poteca pana in tabara unde pe ninsoare am montat corturile. S-au asezat aproximativ 30 de cm de powder dar care datorita temperaturii ridicate a facut priza buna cu straturile precedente si s-a compactat repede incepand din acea seara. Noaptea cerul s-a deschis iar vremea buna s-a instalat din nou.

21-22 iunie, doua zile de odihna. Am sunat acasa si prin intermediu SMS-urilor, avand prognoza meteo, am facut planul pentru urmatoarele zile. Ne-am delectat cu somon de Alaska, lipie, cascaval dar si slanina romaneasca :). Eu am folosit mai multe produse de la Sponser, ca si suplimente minerale, vitamine, hidratare dar si a compensa pierderea de proteine. Le recomand cu caldura!

In data de 23 iunie, decisi sa urcam cat mai usori, am curcat doar cu cortul lui Tibi si mancare pentru 3 maxim 4 zile. Am urcat zona cea mai inclinata a traseului numita The Wall unde este montata o coarda fixa. Am folosit blocatorul si pe masura ce urcam, apreciam tot mai mult tehnica alpina deprinsa de la bunul meu prieten Akos, in zilele de catarat impreuna. Dupa The Wall urmeaza o muchie frumoasa care se urmeaza matematic. Daca vremea e buna si nu bate vantul, te poti bucura de privelistea deosebita din aceasta zona, cea mai frumoasa de pe intreg traseul. Dupa 7 ore, in jurul orei 21:00 am montat cortul in tabara superioara. Cele aproximativ – 20 de grade Celsius, care pana dimineata au ajuns la aproximativ -25 le resimteam acceptabil. Datorita apusului rosiatic ce prognoza o urmatoare zi cu vreme frumoasa si a faptului ca toti trei ne simteam bine am decis sa incercam varful a doua zi.

Dimineata am asteptat soarele sa ne incalzeasca si relaxati am topit zapada pentru ceaiuri. In jurul ore 10:30 am inceput sa urcam spre Denali Pass. Traverseul este destul de inclinat si necesita prudenta ridicata, mai ales in functie de starea zapezii. Exista ancore fixe din 30 in 30 de metrii de care am asigurat. La ora 14:30 eram sus in sa. Am continuat spre „Football field” castigand diferenta de nivel. Am fost niste norocosi avand o vreme ideala din toate punctele de vedere. Senin perfect, fara vant si o temperatura acceptabila. Cum nu eram presati de venirea intunericului am continuat sa urcam relaxati. Ultima parte este abrupta, urmata de o creasta impodobita de cornise spectaculoase. La ora 19:30 am ajuns in cel mai inalt punct al continetului American, Varful Denali 6194 m. Am facut poze, ne-am felicitat, am sunat acasa bucurosi. Coborarea am inceput-o la 20:30 si in 4 ore eram din nou la adapostul cortului nu innainte de a resimti din plin frigul aspru din zona traverseului dinstre Denali Pass.

Toata ziua de 25 am dormit si ne-am hidratat. Am strans incet tabara si la ora 19:30 am inceput coborarea. La ora 21:20 eram in tabara de la 4300. Am decis sa impachetam si tabara asta si sa ne continuam retragerea, plecam pe la ora 00:30. Noroc cu sania lui Cristi pe care am incarcat mare parte din echipament. Cele aproxiamtiv 35 de kg de pe sanie s-au simtit pe coborarea din Squirrel Hill iar in zona Motocile Hill am filat sania „stil rapel” lucru care ne-a usurat munca considerabil. In tabara 2, de la 3200, am ajuns la ora 3:15. Am dezgropat bagajele si le-am repartizat pe doua sanii. Dorinta de a nu mai petrece inca o zi pe ghetar ne-a mobilizat continuand retragerea spre tabara de baza 2200 m. Dupa exact 16 ore de mers (ora locala 11:30) de cand am plecat din tabara superioara 5200 m eram la avion. Dupa o asteptare de 5 ore, in care am primit bonus fiecare o doza de bere = lichid miraculos, am zburat spre civilizatie in Talkeetna (ora 18:51).

Aici dupa un binemeritat dus am fugit sa contiunuam hidratarea, delectandu-ne cu o friptura de vita de nota 10. 🙂

Relaxare, plimbari in zona lacurilor si activitatea extra a continuat cu un pescuit organizat la somon. A costat o mica avere, de prins nu prea am prins, dar asa o data in viata merita incercat. Am avut placerea si onoare sa primim in vizita fostului ambasador SUA in Romania, el fiind translatorul intre Ceausescu si Nixon. Un om deosebit care vorbea excelet romaneste desi trecusera 30 de ani de la plecare sa.

Pe data de 29 iunie ne-am intors in Anchorage, iar pe 30 iunie impreuna cu Cristi am mai facut o tura pe traseul numit Crow Pass Trail intre Girdwood de unde am plecat la ora 12:45 si Eagle River State Park unde am ajuns dupa un mars sustinut dupa 10 ore ~ora 22:30. Din pacate nu am reusit sa convingem sa ne ia nimeni la ocazie si dupa inca 2 ore de mers „degeaba” l-am sunat pe Tibi care a venit pe la 01:30 cu un taxi :).

In data de 2 iulie am facut o tura cu bicicletele in zona Flattop Mountain unde am descoperit niste trail-uri de MTB si downhill foarte incitante. Am parcurs aproxiamtiv 40 de km dar nu va spun cu ce biciclete (de imprumut). :))

O expeditie care a „curs”. A iesit totul perfect! Am fluturat steaguri (peste tot) si am ras pe cinste. Am fost o echipa frumoasa, am fost cei mai norocosi avand o vreme perfecta. Conditii mai bune nu cred ca se pot intalni pe acest munte. Un varf frumos, o experienta pe cinste dar care trebuie tratat cu maxima seriozitate.

Va multumesc baieti pentru inca o treapta urcata cu succes.

 

 

 

 

 

 

Pregatire pentru MPC – in recunoastere

Publicat pe Actualizat pe

Pregatire pentru MPC – in recunoastere

Data: 18.09.2015

Locatia: M-tii Piatra Craiului

Traseu: traseu MPC – Botorog-Folea-Funduri-Spirlea-PlaiulFoii

Trupa: eu si Aniko

Peste doua saptamani urma ca Aniko sa alerge primul ei maraton, si nu oricare ci MPC. Un maraton consacrat, deosebit pentru tot ce inseamna miscare, alergare, lume buna dar si pentru splendorile Pietrei Craiului.

Ne-am decis  sa mergem intr-o recunoastere a traseului pentru o pregatire mai buna, mai ales din punct de vedere psihologic dar si tactic. Ne-am bucurat de vremea superba, ba chiar pe urcarea spre Funduri am suferit de cald la cele 28 de grade de afara. Am povestit si i-am aratat diverse puncte cheie a Craiului: varfuri, vai, padini, refugii… Am facut poze si am petrecut o zi de neuitat. Dupamasa in jurul orei 18:00 am ajuns in Plaiul Foii unde am mancat o ciorba si am prins o masina care ne-a dus in Zarnesti.

Acum stiam ce ne asteapta! 🙂 Mai multe in postul dedicat concursului 😛

Liniste, soare si caiac – Laculul Oasa – muntii Sureanu

Publicat pe

Liniste, soare si caiac – Laculul Oasa – muntii Sureanu

Data: 29-31.08.2015

Locatia: Lacul Oasa – Varful Sureanu

Scop: caiac si tura montana

Trupa: Caba, Aniko, Ionut, Anca, Christine, Raluca si Luci

Foto: Caba Dan si Ionut Anisca

Se anunta un weekend canicular, asa sa cam fugit la munte dar in ideea de a ne balaci si a ne da cu caiacul. Am pus „vaporul” pe masina si cu viteza maxima inainte. Am ajuns sambata seara pe malul lacului Oasa intr-un loc superb. Luna plina a creat o ambianta de basm. Duminica am vaslit, am stat la plaja si ne-am simtit ca la mare. O relaxare de zile mari. Seara am atipit langa foc…

Luni am urcat pe Varful Sureanu trecand pe langa lacul glaciar si degustand afine si merisoare 🙂

Cu rucsacul in spate pe creasta Rodnei

Publicat pe Actualizat pe

Cu rucsacul in spate pe creasta Rodnei

    Data: 15-17.08.2014
    Locatia: M-tii Rodnei
    Scopul: traseu montan
    Traseu: Pasul Prislop – Lacul Izvorul Bistritei – Vf. Gargalau – Vf. Ineu – Lacul Lala – Pasul Rotunda
    Trupa: 13 oameni – Corina, Christine, Bogdan, Horatiu, Rares, Rares, Dan, Ramon, Aniko, Ionut Anisca, Caba
    Foto: Ionut Anisca si Caba Dan
    Vineri zi libera mai rar, asa ca profitam de minivacanta de 3 zile si am decis sa plecam undeva mai departe si anume in M-tii Rodnei. Pana la Borsa sunt cam 290 km! Trupa mare si vesela ajungem in Pasul Prislop la ora 15:00 unde inainte sa incepem tura, mancam un balmoş. Prima zi am ales un traseu maiscurt asa ca dupa doua ore montam corturile langa Lacul Izvorul Bistritei. Cate o gura de palinca si ne-am strans cu toii in jurul focului la depanat amintiri iar Flo si Jolt au sustinut un adevarat spectacol de bancuri.
    Sambata am urcat in Saua Gargalau si am continuat pe creasta spre varful Ineu. Mi-am adus aminte de concursul de aventura Eco Explora in care am parcurs in doua nopti si o zi cam 80% din traseele din Muntii Rodnei, cumuland o diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 6500 de metri. Ce concurs! Ce vremuri!
     Vremea a fost foarte schimbatoare, trecand prin perioade de soare, ploaie cu gheata, ceata, ploaie mocaneasca. Totusi ne-am bucurat de peisaj si de acesti munti frumosi, inca salbatici si curati. Am campat langa Lacul Lala dupa 7 ore de traseu.
     Duminica am coborat in Pasul Rotunda unde am ajuns in zona noului refugiu dupa 3 ore.
O tura deosebita, care ne-a mers la suflet aducand multa liniste in noi.
Felicitari trupei care a fost formata din oameni de nota 10 si care au savurat din plin acest traseu.
Plecare din Pasul Prislop
Plecare din Pasul Prislop
Tabara 1 langa Lacul Izvorul Bistritei
Tabara 1 langa Lacul Izvorul Bistritei
Privind cerul spre Calea Lactee
Privind cerul spre Calea Lactee
Lacul Izvorul Bistritei
Lacul Izvorul Bistritei
Varful Gargalau
Varful Gargalau
Lacul Lala
Lacul Lala
Fericire!
Fericire!
 

1 Mai – Vizita la Cascadele din zona Huda lui Papara

Publicat pe

1 Mai – Vizita la Cascadele din zona Huda lui Papara

     Data: 01-03.05.2014
     Locatia: M-tii Trascau – Huda lui Papara
     Scopul: Sarbatorit 1 Mai 😀 – iesire cu corturile
    Trupa: Sika, Ale, Corina, Cristina, Mihai, Arpi, Feri, Anamaria, Maria, Ionut, Ana
     1 Mai, joi si vineri libera! Fiind mini-vacanta planurile erau pentru o iesire in zona Pasului Jiu-Cerna cu ture in Retezatul Mic-Godeanu poate chiar Valcan. Din pacate prognoza meteo era foarte pesimista, asa ca am optat pentru vechiul nostru loc si anume Huda lui Papara. 
      Ne-am strans 12 oameni veseli si plini de energie si am plecat. Am fost in plimbare la Cascada Sipote (Cascada de Travertin) si in alta zi la Cascada Ponoare. Am stat in jurul focului la povesti si chitara… A fost relaxant si bine. Vremea a tinut cu noi si uite asa ne-am bucurat de zile de primavara curata si natura cruda!
Huda lui Papara
Huda lui Papara
Loc de rugaciune
Loc de rugaciune
Peisaj, pe valea Ariesului
Peisaj, pe valea Ariesului
Pac pac!
Pac pac!
Origini...
Origini…
Crud
Crud
Trupa vesela
Trupa vesela
Dormim aici?
Dormim aici?
Cascada Sipote (de Travertin)
Cascada Sipote (de Travertin)
Zbor!
Zbor!
Sika, un om deosebit
Sika, un om deosebit
Romania frumoasa! Cascada de Travertin
Romania frumoasa! Cascada de Travertin
a
 

Bilant sportiv 2013 – povestea merge mai departe

Publicat pe Actualizat pe

Bilant sportiv 2013 – povestea merge mai departe

     Data: 31.01.2014
     Scopul: o retrospectiva a anului sportiv 2013
     De ceva timp, la final de an, trag linie! Trag linie din mai multe motive: pentru a gestiona mai bine activitatiile avute, pentru a ma bucura de realizari, pentru o analiza a timpulul petrecut si pentru a face un plan pentru viitor.
     Anul trecut scriam: „Clepsidra timpului curge neincetat. Viata merge mai departe…”. Fiecare moment este un final si un inceput, fiecare poarta inchisa inseamna una deschisa. Eu sunt din ce in ce mai costient ca viata este exact un ying yang. Un cerc perfect rotund, cu suma partilor albe, luminoase, pozitive egal cu suma partilor negre, negative.
     Viata e frumoasa si daca ridici capul si deschizi ochii o sa vezi si tu! Viata noi ne-o facem! Luam decizii si trebuie sa ni le asumam. Trebuie sa speram, sa iubim, sa daruim si tot ceea ce facem bun o sa primim inapoi.
       Am inceput anul 2013 inchideam un cerc vicios in care am fost prins; si asltfel am respirat si m-am miscat altfel. Anul 2013 a fost anul incercarilor, sperantelor, confirmarilor dar si anul nesincronizarilor 😀 pe un anumit plan!
      Am cunoscut oameni frumosi, mi-am facut prieteni noi, am avut reusite frumoase pe plan sportiv. Am invatat multe…
Concluzia anului 2013: Viata e minunata! Trebuie doar sa deschidem ochii sa vedem asta. Daca nu vedem, inseamna ca ne uitam in alta directie! Fiti activi si puneti suflet in ceea ce faceti! Visati!
      Multumesc familiei pentru intelegere si sustinere, multumesc adevaratilor prieteni care sunt de cea mai nobila calitate, multumesc Transavia pentru ajutorul din expeditia din Ararat, multumesc oamenilor din Dianthus si va multumesc voua tuturor pentru orice gand bun, rostit sau nerostit.
    Sper ca articolele si pozele gasite pe acest blog sa va fi placut, poate chiar sa va fi motivat, sau macar sa va faca sa zburati cu gandul in locurile frumoase care am incercat sa vi le prezint!
     Pentru 2014… imi doresc, pe langa multa sanatate, liniste, iubire si libertate 😀 poate o expeditie in Alaska – McKinley sau ceva in Pamir.   
    Din punct de vedere sportiv 2013 a aratat asa:
–> ~97 zile pe munte/concursuri/expeditii
–> ~40 de iesiri/weekenduri
 
1. Ianuarie:
     – 31-02.01.2013 – Revelion Lepsa – M-tii Vrancei (Casacada Putnei si Cheile Tisitei)
     – 05-06.01.2013 – Vladeasa – Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo
     – 13.01.2013 – M-tii Fagaras – Balea si Doamnei – De ce iubim skiul de tura – Senzationalul Fagaras
     – 20.01.2013 – M-tii Cindrel – Varful Batrana
     – 26-27.01.2013 – M-tii Fagaras – Balea, ski, powder, prieteni si o raceala!
 
2. Februarie:
    – 01-03.02.2013 – M-tii Harghita – Madaras – ski
    – 15-17.02.2013 – M-tii Fagaras – Prin nameti la Cabana Sambata
 
3. Martie:
     – 02-03.03.2013 – M-tii Fagaras – Balea-Doamnei, locul de joaca a copiilor care iubesc skiul de tura
     – 09-17.03.2013 – Alpi – Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa
     – 24.03.2013 – M-tii Fagaras – Balea – cu Varul Dani
 
4. Aprilie:
      – 13-14.04.2013 – M-tii Trascau – Refugiul Saruni – Pestera Dambau
      – 21.04.2013 – bike – Blaj – Remetea
 
5. Mai:
     – 24-04.05.2013 – Expeditie Turcia – Ararat 5165m pe skiuri de tura
                                   – Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura
    
      – 11-12.05.2013 – M-tii Bucegi si Piatra Craiului – bike pe traseul de 3 Munti
     – 19.05.2013 – Organizare concurs: Crosul Binder 2013 – editia a III-a
 
6. Iunie :
      – 01-02.06.2013 – M-tii Fagaras – Cabana Suru
      – 07-09.06.2013 – Concurs MTB – 3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit
      – 15-16.06.2013 – M-tii Trascau – Baile Romane –  Adrenalina intr-un colt de Rai
      – 22-24.06.2013 – M-tii Fagaras – Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata
 
      – 28.06.2013 – Super Bike prin Cindrel Saliste_Cabana Crint_Cabana Fantanele_Orlat_Saliste
 
7. Iulie:
     –  06-07.07.2013 – M-tii Trascau – Prieteni, relaxare si putina miscare in Cheile Intregalde
     – 19-21.07.2013 – M-tii Bucegi – Marathon 7500 – Bucegi – O provocare frumoasa
     – 27.07.2013 – Manastirea Sambata – Pictat icoana
 
8. August:
      – 03.08.2013 – Aventura Park Paltinis
      – 16-31.08.2013 – Alpi – Elvetia: Circuit Klein Matterhorn 3883m – Breithorn 4165m – Castor 4228m – Liskam 4481m – Zumsteinspitze4563m
 
9. Septembrie:
      – 06-08.08.2013 – Concurs ultramaraton montan – UTF (Ultra Trail Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene
      – 15.08.2013 – Catarat Cheile Aiudului
      – 21-22.08.2013 – Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde
      –  29.08.2013 – M-tii Cindrel – Nebunie de toamna – Bike in zona Jina-Crint-Dobra
 
10. Octombrie:
      – 12.10.2103 – Organizare Concurs aventura: Comoara Cetatii Medias editie a VI-a
      – 15-20.10.2013 – Pescuit – Toamna se numara stiucile – Delta 2013
      – 26-27.10.2013 – Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras
 
11. Noiembrie:
      – 01-03.11.2013 –  Prietenie, munte, spirit – Maraton Piatra Craiului 2013
      – 16-17.11.2013 – Pe carari dragi, spre Casuta din inimile noastre – Fagaras – Arpas
      – 24.11.2013 – Primii pasi prin zapada – Valea Dejani-Curamtura Bratilei – M-tii Fagaras
 
12. Decembrie:
     –  30-01.12.2013 – Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel
     – 08.12.2013 – Prin nameti la Cabana Sambata
     – 14-15. 12.2013 – Vulturul Carpatin si prietenii dragi, pe skiuri in Vaii Blaznei – M-tii Rodnei
     –  26.12.2013 – ski Paltinis
     –  28.12. 2013. – ski Paltnis
     – 29.12.2013 – M-tii Fagaras – Valea Doamnei

Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras

Publicat pe

Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras

     Data: 26-27.09.2013
     Locatia: M-tii Fagaras – Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei
     Scop: tura alpina
     Echipa: Akos, Szobi, Ralu, Christine, Corina, Oana, Cristina, Bogdan, Vlad, Voichita…
     Foto: Caba Dan, Bogdan, Cristina Scortanu
     Urma ziua lui Szobi, iar Akos, a ales o tura speciala pentru prietenul nostru: Creasta Arapaselului.
     Ne-am stans trupa mare si frumoasa, oameni unul si unul din Medias, Cluj, Bacau, Brasov, Sibiu –  14 oameni.
Am incaput urcarea spre Lacul Capra, sambata dimineata pe la ora 9:30. Vremea a fost perfecta si lumea era bucuroasa si energica. Pe la ora 12:00 eram la Fereastra Zmeilor. Am intrat in traseu 12 persoane lucru care s-a simtit in timp. Am lucrat ca trei echipe, iar schimbul de corzi a decurs placut. Am povestit, am ras si ne-am bucurat de prieteni si de acest traseul minunat. Cu grija si tehnica necesara consider Creasta Arpaselului un traseu de alpinism bijuterie, care transmite perfect spiritul maretului Fagaras.
     Duminica am trecut in Valea Doamnei si am urcat pe Muchia Laitei in Curmatura Varoasa pana pe Varful Laita. Un traseu foarte linistit si placut,  cu un traverseu tehnic de aproximativ 40 m pe lama stancoasa matematica unde ne-am asigurat.
     Multumesc prieteni pentru tot! >:D<

Creasta Vartopel-Arpasel
Creasta Vartopel-Arpasel
Lacul Capra
Lacul Capra
La pas prin Fagaras
La pas prin Fagaras
Asigurare si indicatii
Asigurare si indicatii
Rapel din a doua ureche
Rapel din a doua ureche
La soare, inainte de prima
La soare, inainte de prima „ureche”
Panorama inainte de Fereastra Zmeilor
Panorama inainte de Fereastra Zmeilor
Copii au dat de zapada
Copii au dat de zapada
Spre Varful Laita
Spre Varful Laita
Priveliste Valea Doamnei
Priveliste Valea Doamnei
 
Urcand spre Varful Laita
Urcand spre Varful Laita
Feţele noastre spun totul
Feţele noastre spun totul
Creasta Arpasel in fundal
Creasta Arpasel in fundal

Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata

Publicat pe Actualizat pe

Intoarcerea la origini – Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Podragu – Muchia Tarata

Maretie si culoare in Fagaras

    Data: 22-24.06.2013
    Locatia: M-tii Fagaras pe traseul: Valea Ucea Mare – Varful Moldoveanu – Lacul Podragu – Muchia Tarata
    Trupa: Sika si Caba
    Scopul: descoperirea vaii nemarcate Ucea Mare, urcare Varful Moldoveanu
    Foto: Caba Dan – galerie  Click
     Intoarcerea la origini se traduce, pentru mine, cam asa:
– se ia harta Maretului Fagaras (in cazul de fata)
– se alege o zona pe unde nu am mai fost (ceva nemarcat din putinele care au mai ramas 🙂 ) – in cazul nostru Valea Ucea Mare
– se mobilizeaza un om fain cu care sa mergi – Sika (un super om, dornic sa invete si exploreze tot ce e legat de munte si miscare)
– se ia cortul si primusul…
– se suna un prieten si cauti pe net cat mai multe detalii despre traseu (nu multi au umblat pe acolo)
– pleci minim 3 zile intr-o alta lume
      Avand 3 zile la dispozitie am ales sa plecam in Fagaras cu rucsac mare asa cum faceam „pe vremuri”! Sa descoperim frumusetile nealterate a vailor si muchilor putin umblate si cunoscute. In aceste ture natura devine parte din tine. Linistea, senzatiile si concentrarea se rezuma la o vibratie pura si luminoasa. Esti concentrat doar la ce e in jurul tau, te gandesti la functiile primare: supravietuire, orientare, alimentatie, iar de restul este placere.
     In Valea Ucea Mare mi s-a pus „pata” sa ajung de acum 12 ani, cand am vazut-o din partea alpina a muchiei Gardomanu, urcati fiind atunci de pe valea la fel de putin explorata a Ucisoarei. Stiam ca este o zona cu o caldare larga cu zone bune de campare, cu iesire usoara in creasta.
      Cu ajutorul lui Ionut din Vistisoara, care administreaza zona de vanatoare a acestor parti a Fagarasului primesc o harta si informatii pretioase despre traseul care trebuie urmat. In prima parte se urca aproape matematic pe Muchia Gardoman pana intr-o exploatare imensa. De acolo se mai merge pe curba de nivel si se coboara in serpentine langa rau. Dupa 4 ore de mers ajunngem la casa de vanatoare din Valea Ucea. Casuta frumoasa, dar la care „oamenii fara minte”, exprimat plastic si frumos au reusit sa sparga un geam si sa rupa ceva sindrila. Casuta are un prici de aproximativ 5 locuri, are soba si in depozit acum era plin de lemne taiate cu drujba.
Poteca pe muchia Gardoman
Poteca pe muchia Gardoman
Casuta din Ucea Mare
Casuta din Ucea Mare
      Noi am continuat urcarea iesind in golul alpin dupa inca 3o de minute. Valea se deschide, iar partea mai saracacioasa si bolovanoasa este inlocuita pe masura ce urcam cu o priveliste tot mai spectaculoasa. O cascada lunga si serpuinda cu un prag glaciar care ne-a  luat inca 2 ore sa-l urcam.

Coada randunicii
Coada randunicii
Iubire
Iubire
Parte din cascada din Valea Ucea Mare
Parte din cascada din Valea Ucea Mare
Prind spre orizont
Prind spre orizont
Un buchet de Dianthus (garofite)
Un buchet de Dianthus (garofite)
     Caldarea superioara te intampina cu total o alta lume. Esti parca intr-un vis! O pajiste verde prin care raul serpuieste lin, spre creasta iti incanta privirea 3 cascade de apa cristalina iar creasta e „strajuita” de un perete maret de stanca. Bujorul de munte este la tot pasul si fetele muntelui sunt parca insangerate de culoare roz strident a acestor flori speciale.
     Campam langa rau pe iarba verde si moale. In vizita vine ciobanul si copii care il ajuta. Sunt in vacanta si pentru iei pastoritul si urcatul la stana este ceva normal. Te surpind cu deschiderea si entuziasmul lor. Sunt fericiti si asta te face si pe tine, turistul sa devi si mai prins in „acest film”. Suntem invitati seara la un bulz la stana, invitatie care nu o putem refuza. Mancam slanica, branza si ceapa! Aici totul e perfect!
Bine ati venit la noi! Va rog campati 🙂 In spate se vede caldarea Corabiei
Sa nu-mi spuneti ca nu va place! :)
Sa nu-mi spuneti ca nu va place! 🙂
Ni se prepara un bulz 'a la stana :D
Ni se prepara un bulz ‘a la stana 😀
 
Baciul
Baciul
Noaptea o furtuna scutura bine cortul dar dimineata suntem intampinati de o vreme superba. Facem poze! Multe poze! Vrem sa va aratam si voua ce am vazut noi!

Privelistea de
Privelistea de „Buna dimineata”!
Raiul din Ucea Mare
Raiul din Ucea Mare
Prin Alpii Romaniei
Prin Alpii Romaniei
 
 
      Pe la ora 9:30 plecam spre creasta, pe care o atingem dupa ce am abordat caldare mica, numita si Caldarea Corabiei.

La revedere loc de cort
La revedere loc de cort
Sika scrutand piscurile
Sika scrutand piscurile
Cu dedicatie!
Cu dedicatie!
Viata...
Viata…
     Ajungem in traseul de creasta dupa ~ 2:30 ore. Lasam rucsacii si luam la noi doar o bluza si gecile. Urcam in viteza Vistea Mare si dupa 50 de minute atingem cel mai inalt punct al Romaniei, Varful Moldoveanu 2544 m. Il felicit pentru reusita pe Sika. E prima data cand ajunge aici si ii simt entuziasmul! 
Acoperisul Romaniei
Acoperisul Romaniei
„Printre munti si printre creste; Ne-am aducat ca intro-o poveste”
Maretul Fagaras
Maretul Fagaras
 
Sika victorios
Sika victorios
Caba Dan pe Varful Moldoveanu
Caba Dan pe Varful Moldoveanu
     Revenim la rucsaci, toata plimbarica durand ~ 2:20 ore. Tinem traseul de creasta si dupa 2 ore ajungem la Cabana Podragu. Aici suntem primiti… prost… dar asta despre asta vreau sa scriu un alt articol. Campam langa lac intr-un loc plin de bujos, inconjurati de stancarii iar creasta oblindindu-se in luciul verde inchis al apei.
Pe creasta Fagarasului printre bujori de munte
Pe creasta Fagarasului printre bujori de munte
Lacul Podragu
Lacul Podragu
Cabana Podragu
Cabana Podragu
Lumini
Lumini
Peisaj Fagarasan - Caldarea Podragu
Peisaj Fagarasan – Caldarea Podragu
     Luni strangem cortul parca cu regret. Trebuei sa coboram, sa revenim in lume reala… de sub nori. Am ales ca coboram pe cel mai frumos traseu de pe muchiile marcate Fagarasene. E salbatic, e la inaltime, e pitoresc si linistit. Vedem capre negre si parca zburam printe nori.

Vedere din Muchia Tarata
Vedere din Muchia Tarata
Capra neagra
Capra neagra
Plimbare prin nori
Plimbare prin nori
Fluturasul din poteca
Fluturasul din poteca
     Ne picura putin si dupa 3 ore de coborare ajungem intr-o mare exploatare. Tinem cel mai din dreapta drum si ajungem din nou in marcaj. Inca 2 ore si ajungem la masina!
    Multumesc Sika pentru ca ai fost in companion deosebit in acesta tura fenomenala. V-o recomand cu caldura! 😉
 
Panorama Caldare Podragu
Panorama Caldare Podragu
Sper ca va placut povestea noastra!
Sper ca va placut povestea noastra!

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

Publicat pe Actualizat pe

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

     Data: 16.02.2013
     Locatia: Cabana Sambata, M-tii Fagaras
     Trupa: 17 oameni din Dianthus, membrii si simpatizanti
     Foto: Caba Dan
      Am multe amintiri legate de Cabana Sambata dar si din zona: Muchia Dragusului, Valea Vistisoarei, Varful Moldoveanu…  si as putea povesti mult si bine… si frumos cred ;)). Am urcat la cabana Sambata prima data cand aveam vreo 6-7 ani, cu parintii si de atunci am revenit cu drag de multe ori: vara-iarna, pe soare sau pe ploaie, in numar mare sau doar doi-trei, pe schiuri sau fara, urcand spre creasta sau doar la un ceai.
     Cabana si Valea Sambetei sunt niste locuri calduroase, care iti ofera o liniste aparte si te relaxeaza. Desi demult nu s-a mai investit in cabana si interesul pentru a reconstrui este nul sau blocat de birocratie, Sambata a reusit sa reziste si sa fie un loc care atrage.
      In weekend am fost trupa mare, de 17 oameni membrii Dianthus dar si prieteni si simpatizanti. A fost o tura clasica de relaxare in care dupa un urcus de 2:30 ore ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu slanina si ceapa multa, am mancat o ciorba buna de fasole. Somnul de amiaza a picat la fix urmat de o excursie scurta prin zapada pana la Chilia lui Arsenie Boca. Seara dupa o tura buna de ras la mima si joc de mafia, am coborat in sala de mese unde 3 chitari ne-au incantat la o seara folk agreabila.
      Duminica am urcat pana sub pragul mare din spre Fereastra Mare. Zapada, jocuri, glume, poze…
Am coborat la Pastravarie in 1:45 ore si cuminti ne-am intors acasa. O tura frumoasa in care fiecare s-a bucurat de munte, de zapada si de oameni faini.

Bobu in prima lui tura cu noi
Bobu in prima lui tura cu noi
Spre schit
Spre schit
Loc sfant
Loc sfant
Toata trupa se joaca cu lumina!
Toata trupa se joaca cu lumina!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Acolo sus o sa urc!
Acolo sus o sa urc!
Tot in sus
Tot in sus
"Cu
:D<” class /> Cu drag de Sambata >:D<
Trupa faina! Sa ramana pentru amintire 😉