montaniard

Expeditia Ararat 5165m pe skiuri de tura la FINAL

Publicat pe Actualizat pe

Expeditia Ararat 5165m pe skiuri de tura la FINAL

     Perioada: 24.04 – 04.05.2013
     Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma si Caba Dan
     Scopul: escaladarea varfului Ararat 5165 m pe skiuri de tura
     Locatia: Estul Turciei, 6 km de Armenia si 30 de Iran
     Foto: Caba Dan – galeria aici!
     Partener oficial cu multe multumri: Transavia 
      A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar povesti, o echipa de oameni care au visat spre varfuri inzapezite si pentru care skiul de tura i-a unit intr-un „Spirit”.
Expeditia Ararat 2013 a devenit realizatate numai cu ajutorul partenerului Transavia, care ne-a inteles si ne-a sprijinit sa ne indeplinim visul. Un vis care il avusem si acum ~ 10 ani dar care sa materializat in acest an.
     Mi-am dorit foarte mult sa mergem in formula de patru a echipei Spirit. O echipa sudata si care a functionat perfect de-a lungul timpului, formata din niste oameni pentru care prietenia, iubirea de munte, determinarea in atingerea inaltimilor dar si simplitatea sunt virtuti esentiale. 
     Expeditia a durat 11 zile iar deplasarea s-a facut pe ruta: Medias – Bucuresti, avion cu escala la Istambul pana la Agri iar de acolo inca 100 de km cu autobuzul pana in orasul Dogubayazit (1400 m altitudine). Aici ne-am intalnit cu ghizii nostrii (Saphat un kurd 100% si Anisca o poloneza), care s-au dovedit a fi de la o alta agentie de turism dar niste oameni deosebiti, prietenosi si foarte bine intentionati.

La o masa traditionala incercand preparatele specifice
La o masa traditionala incercand preparatele specifice
Descoperint mirodeni, fructe uscate, dulciuri...
Descoperint mirodeni, fructe uscate, dulciuri…

Dupa o noapte intr-un hotel de doua margarete dar cu camere mari si un mic dejun bun ne-am urcat intr-un microbuz care ne-a dus pana la altitudinea de ~ 2300 m. De aici bagajele mari au fost puse pe cai iar noi cu rucsacei mici am urcat ~ 3 ore pana in tabara 1 – 2800 m. La primul contact cu muntele, analizand conformatia conica, inclinatia, altitudinea de la care incepea zapada dar si roca vulcanica am tras concluzia ca Araratul este, daca pot spune asa, un „hibrid” intre Varful Elbrus din Rusia si Kilimanjaro din Tanzania.

Varful Ararat ne asteapta
Varful Ararat ne asteapta
Caii care ne vor transporta bagajele
Caii care ne vor transporta bagajele

Prognoza de vreme buna pentu urmatoarele 7 zile s-a adeverit, ninsorile au incetat cu cateva zile de venirea noastra, temperaturile au urcat in oras undeva la 18 grade iar pe varful muntelui undeva la -12 grade. Vizibilitatea buna ne-a permis sa analizam muntele de la distanta, facand tot felul de planuri si analizand culoarele de ski. Dupa ce am montat corturile am decis sa urcam pe skiuri de tura pentru aclimatizare spre tabara 2.

Ruta noastra
Ruta noastra
Cu cateva bomboane, prietenie a fost legata
Cu cateva bomboane, prietenie a fost legata

Ne-am miscat bine si in nici 2 ore am atins altitudinea de 3200 m. Ne-am dat seama ca zapada este buna de ski doar in timpul zilei intre orele 12:00 – 14:30 cand incalzita de soare era mult mai permisiva. In rest era destul de valurita si crusta inghetata iti dedea ceva emotii la coborare.

      Deoarece eram in afara sezonului, pe munte eram doar 9 persoane care urcam. Noi, 4 romani, 2 americani si 2 englezi. In prima zi ne-am petrecut cu alte doua expeditii una de nemti destul de numeroasa de ~ 20 de persoane si inca una mai micuta de austrieci. Din pacate nu ajunsesera pe varf din cauza vantului puternic si a vremii instabile.
      Seara ne-am adunat la un ceai in cortul bucatarie unde ne-am pus la taclale. Ghizii ne-au confirmat ca era primii romani pe Ararat veniti ce skiuri de tura, ca ukrainienii sunt montaniarzi foarte puternici si ca in ultimii ani numarul turistilor este tot mai mare. Vantul a suflat violent toata seara, dar corturile fiind bine ancorate si de calitate nu de-au creat emotii.

Apus in tabara 1 la 2800 m
Apus in tabara 1 la 2800 m
Seara, la sedinta tehnica :)
Seara, la sedinta tehnica 🙂
Seara la -13 grade si vant de 70  km la ora, cortul de bucatarie pare o vela a unei corabii
Seara la -13 grade si vant de 70 km la ora, cortul de bucatarie pare o vela a unei corabii
Tabara 1, situata la limita zapezii
Tabara 1, situata la limita zapezii
Akos, cautand in zare Varful Vladeasa :P
Akos, cautand in zare Varful Vladeasa 😛
La micul dejun!
La micul dejun!

A doua zi dimineata dupa ce am impachetat tot ne-am mutat tabara la 3400 m. Vremea buna si inaintarea pe skiuri a fost placuta, reusind sa urcam pentru aclimatizare pana undeva la altitudinea de 4000 de metrii. In pachetul agentiei aveam doau mese incluse, dimineata fiind un mic dejun cu ceai, cafea, biscuiti, fructe uscate, branzeturi, rosii, castraveti dar si ceva dulciuri. Seara ne bucuram de cate o ciorba consistenta cu linte, fasole si legume, iar felul doi cu ceva orez, legume si ceva carne.

Multumim Transavia
Multumim Transavia
Spre tabara 2 pe skiuri de tura
Spre tabara 2 pe skiuri de tura
Salam aleikum
Salam aleikum
Coborare din tura de aclimatizare la 4000 m
Coborare din tura de aclimatizare la 4000 m
In tabara 2 la 3400 de in formula completa
In tabara 2 la 3400 de in formula completa
 Fiind „niste inclusi” pe langa cei doi americani, care aveau planuit varful in ziua a treia a trebuit sa ne adaptam si sa incercam si noi varful odata cu ei. Ne simteam bine, eram in forma si vremea era perfecta asa ca la ora 3:00 ne-am ridicat din corturi. Inca era intuneric dar luna plina lumina toata tabara ca un felinar oferindu-ti un sentiment de calm si protectie. Ne pregatim echipamentul si facem inventarul: pufoicile, manusile, caciulile, crema cu UV, ochelarii de soare, termosul cu ceai, pieile de foca sunt pe skiuri asa ca plecam in liniste dupa ghidul nostru. Din pacate zapada este foarte inghetata si neavand coltari pe skiuri decidem ca e mai usor sa ne punem skiurile pe rucsaci.
Urcam incet si sigur
Urcam incet si sigur
Conul de umbra a varfului Ararat vazut la ora 5:00
Conul de umbra a varfului Ararat vazut la ora 5:00
Panta nu e usoara, noroc cu zapada inghetata
Panta nu e usoara, noroc cu zapada inghetata
Linia orizontului si teritoriul Iranian in departare
Linia orizontului si teritoriul Iranian in departare
Aici am lasat skiurile  - 4650 m
Aici am lasat skiurile – 4650 m
     Soarele incepe sa lumineze varfurile din jur si noi urcam constant si in tacere. Linistea este tulburata de un englez care cade la o intorcere si aluneca 150 m. Se ridica si face semne ce totul e in regula. Suflam usurati si continuam traseul. Soarele ne incalzeste si incepe sa inmoaie usor zapada, Dupa aproximativ 6 ore de la plecare atingem limita superioara a zapezii de unde se poate skia. Altitudinea este aproximativ 4650 , si aici lasam schiurile. Bem un pahar de ceai, mancam un baton si analizam traseul. Pana acum panta a fost destul de inclinata dar  nu tehnica. De aici urmeaza o muchie bolovanoasa, iar poteca urca in serpentine. Ghidul ne spune ca nu mai avem mult pana pe varf. Doar 5 ore. Ramanem blocati! Inca 5 ore? Hmmm… cam ciudat, dar vom vedea in curand. Ne dam seama ca nu e o gluma pentru ca inca nu vedem varful mare, care stiam de pe Google Earth ca este unul bontit si acoperit de zapada.
     Apa si ceaiul incepe sa se termine. In rest, inaintarea este constanta, starea de spirit buna iar vremea perfecta ne dau incredere in reusita noastra. Din pacate capul lui Akos incepe sa doara. Altitudinea se face simtita cu fiecare metru urcat iar fratele meu hotaraste sa se intoarca! O hotarare grea atat pentru el cat si pentru noi. Analizam situatia si stiind experienta si cunostintele lui Akos suntem siguri ca este o decizie luata in cunostinta de cauza. Nu are rost sa forteze! Nu are rost sa riste nimic. Muntele ramane acolo iar sanatatea este pe primul loc. Rugam ghidul sa coboare cu el pentru a nu cobora singur. De la 4900 m raman eu, Christine si Corina. Toti ne simtim bine dar parca necunoscutul ne dadea un plus de adrenalina. Oare cat mai facem pana pe varf. Oare o sa ne ajunga timpul sa si coboram pe lumina? Ma uit tot timpul in spate si incerc sa memorez exact ruta pe care o urmam. Sincer, pe timp de ceata orientarea sunt convins ca este foarte dificila.

Cu mult deasupra norilor
Cu mult deasupra norilor
     Urcam si depasim un varf, si inca unul, urmeaza altul. Parca acesta urcare nu se mai termina. Orele se scurg iar timpul incepe sa fie o problema. Acum avem contact vizual cu varful Ararat. Dar pana sa atingem altitudinea maxima de 5165 m mai avem mult! Corina ma intreaba daca numai iei i se pare grea si lunga aceasta urcare. Cadem de comun acord ca poate am subestimat putin aceasta provocare. Si ca de fiecare data, muntele te face sa intelegi cat de mic esti. Ca esti la dispozitia lui si nu te lasa ajugi acolo sus fara a invata o lectie, fara a fi umil si recunoscator, fara a aprecia mareti lui. Dar totodata sa ne uitam in interiorul noastru, si cu fiecare pas si fiecare greutate evolueaza, devine mai umil si iubitor, mai intelept si mai tolerant, mai prietenos si mai bun. 
    Ajungem pe un varf secundar dar unde dam de ghetarul vechi care viscolit de vanturi puternice a ramas dezgolit, primindu-ne ostil cu gheata albastra, dura si slefuita. Coltarii trebuie infipti bine pentru ca la fiecare pas poti sa aluneci, iar o asemenea greseala sigur se termina cu urmari grave. Sincer nu ne este tot una! Inclinatia nu este foarte mare dar daca ar fi sa aluneci nu ne-am mai opri…. decat in Iran. La urcare siguranta este parca mai buna dar analizand cele 10 ore jumate trecute de la plecare, cei 1800 m diferenta de nivel urcati si faptul ca de 2 ore nu mai bausem lichide de comun acord Christine decide sa ne astepte putin sub varf. 
     Continui cu Corina spre acel punct de maxim mult dorit dar aventura nu s-a terminat. Mai avem de trecut inca doua zone de gheata dura si inclinatie ridicata. Suntem la 20 de metrii sub varf si la 100 de metrii distanta. Oare merita riscul de a atinge acel stalp care indica 5165 de metrii. Corina ma lasa pe mine sa decid daca continuam sau nu. De multe ori m-am gandit ca am fost prea precaut dar acum suntem atat de aproape! Urc incet si fiecare pas il pun cu grija infigand coltarii cat se paote de mult. Si ca in filme, cand mai aveam un pas sa ies din zona de gheta, (ceea ce nu mi s-a intamplat niciodata) imi cade coltarul de pe clapar si aluneca la 2 metrii sub mine. Mi-a stat inima in loc. Corina se repede si pune batul de schi sub coltar, dar cand sa-l ridice aluneca din nou. Horror!!! Coltarul aluneca usor dar totul Corina reuseste sa-l opreasca. Pasul pana pe zapada a fost unul greu dar atat de important pentru mine. Am ajuns pe varful Ararat! Am reusit! E ora 15:05. Facem doua poze si nici macar nu apucam sa ne felicitam bine. Corina propune sa o facem cand ajungem jos pentru ca doar atunci o sa ne simtim in siguranta.

Corina victorioasa pe Varful Ararat 5125 m
Corina victorioasa pe Varful Ararat 5125 m
Transavia din nou la inaltime - Caba Dan pe Varful Ararat 5165 m
Transavia din nou la inaltime – Caba Dan pe Varful Ararat 5165 m
Varful Araratul mic si peisaj de pe cel ma inalt punct al Turciei
Varful Araratul mic si peisaj de pe cel ma inalt punct al Turciei
Christine la inaltime! Felicitari!
Christine la inaltime! Felicitari!
Coboram cu precautie si suspans. Trecem de campurile ghetarului si facem poze cu Christine care desi nu a atins acel maraj a fost acolo sus pe varf cu noi. A dat dovada ca este foarte puternica. 
     Coboram repede iar muntele arata asa de bine in apusul portocaliu a zilei. Ajungem la shiuri! Lipsa apei este tot mai puternic resimtita. Ne punem skiurile in picioare. Ne gandim la Akos si ne rugam sa fi ajuns cu bine jos. Coboram in cristiene scurte caci zapada este destul de inghetata. Ne asteptam reciproc si rapid ajungem la altudinea de 4200 de metrii unde decidem ca e mai usor sa coboram pe picioare. Visam la lichide: ceai…. apa multa… fructe…
       La ora 19:00 ajungem cu ultimele raze de soare in tabara 2 dar unde corturile si echipamentul a fost strans si trimis jos in tabara 1. Akos si ghidul nostru ne intampina bucurosi cu 2 mere si un litru de apa. Suntem obositi iar vestea ca trebuei sa coboram de pe munte in aceeasi zi parca nu ne afecteaza cu nimic. Coboram in tacere si dupa inca 1:30 ore ajungem in tabara 1 la 2800 m. Ne lasam claparii si luam ghetele. Marsul continua pana la ora 22:10. Suntem noi pregatiti fizic dar nici Supermani nu suntem. Ne punem in microbuz si la ora 23:15 intram in hotel. Ducem bagajele sus si cerem sa ni se pregateasca o omleta mare si o salata de rosii, lucru care se intampla. Bem lichide iar mancarea parca ne-a mai inviorat.
       A fost o zi lunga in care am mers 18 ore din care 11 in urcare.  Am facut 1800 m diferenta de nivel si am atins cel mai inalt varf al Turciei, varful Ararat 5165 m, locul unde arca lui Noe sa oprit dupa potop. Si pentru noi toti acest varf  fost o victorie, care pentru a nu stiu a cata data ne-a incercat, ne-a aproiat, ne-am dat emotii, dar totodata ne-a facut mai buni. Le multumesc coechipierilor mei, Chrisitine, Corina si Akos pentru tot! Au fost puternici si hotarati facand aceasta victorie posibila. Toti am fost acolo sus si ne-am unit in celasi Spirit!
 
Multumim Transavia pentru sprijin si suport!  

Adrenalina Fagaraseana – Creasta Arpasel-Vartopel de la V-E si Piscul Balei

Publicat pe Actualizat pe

Adrenalina Fagaraseana – Creasta Arpasel-Vartopel de la V-E si Piscul Balei

     Data: 03-04.11.2012
     Locatia: M-tii Fagaras
     Trasee: Balea Lac-Lacul Capra-Creasta Arpasel-Vartopel-Fereastra Zmeilor si Piscul Balei-Saua Doamnei
     Trupa: Corina, Christine, Voichita, Vlad, Akos si Caba
     Foto: Corina, Akos, Caba
     Visam la aceste ture de multa vreme. Nu le-am facut pentru ca nu avem cu cine, nu ma simteam pregatit… Cand a propus Akos aceasta iesire am stiut ca acum este momentul. Am vanat vremea buna si desi e destul de tarziu in toamna am avut noroc de o vreme perfecta: soare, caldut si fara vant. Doar partile nordice erau acoperite cu un strat de bruma/zapada.
      Vineri seara trupa de priteni din Cluj: Akos, Voichita si Vlad ajunge in Medias si ii cazez la mine sarbatorind cu paine de casa, slanina, ceapa si un vin bun, iar desert: pizza :). Sambata dimineata plecam pe la ora 5:45 spre Balea si la ora 8:00 eram la Balea Lac. Ne-am pregatit echipamentul si am plecat spre Saua Caprei cu directia Spintecatura Arpaselului, Akos preferant sa parcurgem creasta de la V la E, adica sa cataram pragurile cele mai mari de pe traseul.

Spre Saua Capra
In spintecatura Arpaselului catarand spre varful Spintecaturii

La ora 10:00 eram in Spintecatura, Akos plecand cap de coarda pe prima lungime care ajunge pe Varful Spintecaturii dupa aproximativ 50 de m. Corina pleaca a doua dar la un moment dat ajunge in cel mai dificil pas in care trebui sa travesezi usor spre dreapta. Pasajul este putin pe spate si Corina a preferat sa treaca tinandu-se de o bucla. S-a auzit un scurt chiuit si am vazu-to atarnand suspendata in aer cu bula cu pitonu cu tot in mana. :D. S-a redresat si dupa inca cateva incercari a decis sa coboare. A treia a fost Christine care m-a asteptat la traversare sa vada pasii. Am prins o bucla de o cordelina lasata intr-un piton si asa am iesit destul de mult spre dreapta sa pot prinde cu incredere pragul de deasupra mea, reusind sa urc. Am convins-o pe Christine sa coboare desi stiu ca isi dorea foarte mult, asa ca fetele ne-au asteptat in Fereastra Zmeilor. A urmat Vlad si uite asa echipa de trei, cei care am continuat creasta Arpaselului la ora 12:20 eram pe Varful Spintecaturi plecand legati mai departe. Ne-am deplasat destul de relaxati mergand concomitent, doar la pragurile stancoase am catarat filati de Akos de sus din regrupari.

Pe creasta Arpaselului cu vedere spre Varful Arpasul Mic
Vlad cel mare 😉
Pe ingusta creasta a Arpaselului

Am rapelat intre Urechile Iepurelui si am catarat urechia E-stica care desi pare impresionanta ofera prize bune. Am ajuns pe Varful Fantanii continund sa descataram Creastra Vartopel. Acesta zona mie mi-a placut foarte mult, pentru ca este destul de accidentata si ingusta fiecare pas trebuie foarte atent gandit. Cu atentie si vreme buna, mergand cu o echipa experimentata este o placere aceasta tura.

Clujenii mei faini 😉
Peisaj alpin Fagarasan
Cu grija, pe lame stancoase

Desi am crezut ca am scapat inainte de Varful Vartopel am mai avut de descatarat o lama ingusta de stancarii, iar urcarea pe varf a fost acoperita de zapada/bruma care face inaintarae foarte alunecoasa. Am coborat cu grija si ne-am bucurat de fiecare pasaj si mai ales de privelistea oferita de maretul Fagaras cu ale lui varfuri, creste si muchii superbe.

Muchia Albotei ne asteapta
Suntem acolo sus.. pe una din Urechile Iepurelui
Zile superbe de toamna tarzie
Mici mici dar voinici 🙂

La ora 16:15 eram in Fereastra Zmeilor cu zambetul pe buze felicitadu-ne reciproc. Am pleact spre Balea unde am ajuns dupa o coborare ca un derdelus plina de zapada inghetata. La ora 18:00 eram la Balea Lac unde ne-am cazat la vechiul refugiu salvamont, unde am gasit niste oameni foarte caldurosi si primitori.

„Poza cu rama” in Fereastra Zmeilor
     Duminica ne-am trezit tarziu neavand un plan precis si mai ales auzind vantul care batea destul de bine. La ora 10:00 ne mobilizam siiesim din refugiu hotarand sa urcam Psicul Balei spre varful Lespezilor urmand un picior secundar care este folosit mai mult la retragerea alpinistiilor din muchie. Noi am decis sa urcam pe acolo, desi spre final am ajuns pe niste fete mai dubioase. Ne-am regrupat sus si dupa un moment de relaxare am pornit spre Saua Doamnei peste Varful Lespezilor care coboara spectaculos si destul de abrut.

In piscul Balei aproape de Varful Laspezi
Ce priveliste…
Trupa in formatie completa 🙂

Sunt mai multe praguri care trebuie descatarate cu grija, dar traseul este foarte placut si incitant.

Akos, deschizatorul de drumuri
Descatarand Varful Lespezi
Trupa frumos insirata si ascultatoare 🙂
Semicoarda salvatoare
Piscul Balei
Respect si multumiri frate
Echipa cea viteaza

Ajunsi in Saua Doamnei am coborat spre masini un ne astepta Voichita cu nerabdare… si am pornit spre casele noastre..

O ultima privire spre traseul de azi
     A fost un weekend plin de adrenalina in care am reusit doua trasee mult dorinte. Creasta Arpasel-Vartopel de la V la E si Piscul Balei sunt doua zone care trebuie parcurse dar cu echipamentul adecvat, cunostintele necesare, pe vreme buna dar mai ales cu oameni priceputi si frumosi cum am avut eu norocul sa am parteneri in acesta tura. Toate acestea pentru niste amintiri care sa ti lea duci aminte cu entuziasm peste mult, multi ani.
      Multumesc prieteni pentru inca o experianta plina de adrenalina in muntele rege, Fagaras.

Bilantul anului 2011 – Raport sportiv

Publicat pe Actualizat pe

Bilantul anului 2011 – Raport sportiv

A trecut si anul 2011!

Am ajuns la momentul in care trebuie sa tragem linie si sa privim spre viitor. Pe “cele rele” deja le-am uitat iar in mintea noastra au ramas doar realizarile frumoase, zambetele, prieteni si oameni frumosi, locuri deosebite prin care am trecut.

2011 a fost un an foarte bun pentru mine, o perioada in care am “profitat” de libertate si  in care “mi-am” cam facut de cap calatorind foarte mult.

Pe plan sportiv, maratoanele de alergare montana au fost cap de afis culminand cu o satisfactie nemaipomenita la Maratonul Pietrei Craiului. In ceea ce priveste alpinismul, desi nu se anunta nimic deosebit pentru anul care tocmai a trecut, am reusit escaladarea mai multor varfuri din afara tarii, in niste zone fermecatoare.

O mare realizare a fost fara doar si poate proiectul <Vis alb pe schiuri de tura spre cele 13 “porti” ale Carpatilor>, in care am reusit in formula echipei Spirit (Corina, Akos, Caba), in premiera nationala,  sa escaladam in aceeasi primavara toate cele 13 varfuri peste 2500 de m altitudine din Romania pe schiuri de tura.

            In 2011 am fost un invingator, si am castigat:
–        Un frate! Pe Akos, un om cu care am o legatura speciala si asa va ramane si peste mult timp
–        Un prieten adevarat! Flo, un camarad de antrenament redutabil, un om care stie sa iti fie prieten, sa te accepte asa cum esti, si sa te ajute la nevoie
–        O sora! Corina, care a confirmat pentru a nu stiu cata oara cat de puternica este, fiind un partener de nadejde si o sora intotdeauna cu mana intinsa sa ajute
–        O coechipiera si o prietena deosebita! Christine, o fata care de la rochite si tocuri, in 2 ani a ajuns o montaniarda si sportiva adevarata
Am castigat multi prieteni care m-au sustinut si incurajat in tot ceea ce fac.

Va multumesc!

Acum incep planuri pentru alte provocari, alte ambitii, alte locuri care asteapta sa fie descoperite, in care sper ca ne vom revedea cu zambetul pe buze, plini de iubire si satisfactii implinite!

Ce imi doresc si propun pentru 2012?

In 8 ianuarie plec in Aconcagua, si sper din totul sufletul sa fie o expeditie reusita. Sper sa alerg si sa pedalaz, sa particip la ceva triatloane, sa schiez si sa catar…. sa fiu sanatos si poate D-zeu ma va ajuta ca in 2012 sa “umplu” si singurul “gol” ramas din viata mea!

Va doresc un 2012 plin de liniste, implinire si multa sanatate!

In anul 2011 am avut:
46 de „actiuni” (concursuri, ture montane, ski, expeditie, pescuit)
102 de zile petrecute in aceste “actiuni”, fara antrenamente
4 maratoane de alergare montana
2 triatloane
1 concurs de Adventure Race
 Escaladarea Varfului Bernina 4049 m – Italia/Elvetia – cel mai inalt varf din Alpii Retici
– Escaladarea Varfului Marmolada – Punta Penia 3342 m – Italia – cel mai inalt varf din Dolomiti
– Escaladarea Varfului Musala 2925 m (Rila) – 26.11.2011 – Bulgaria – cel mai inalt varf din Balcani       
– Escaladarea Varfului Triglav 2864 m (cel mai inalt din Slovenia)

 

Ianuarie:
–        28-02.01.2011 – Revelion  – M-tii Retezat – Rausor
–        22-23.01.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Muchia Dragusului
–        29-30.01.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Valea Sambata – Vf. Dara si Vf. Hartopul
Februarie:
–        04-13.02.2011 – Ski aplin – Austria – Alpi – Zillertall – Ghetar Hintertux
–        26-27.02.2011 – Ski de tura – M-tii Parang – Vf. Parangul Mare
Martie:
–        04-06.03.2011 – Ski de tura – M-tii Retezat – Vf. Peleaga si Vf. Papusa
–        12-13.03.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras –Vf. Moldoveanu
–        26.03.2011 – Tura montana – M-tii Capatanii – Vf. Tarnovul Mare
Aprilie:
–        03.04.2011 – Bike – Mosna-Richis-Nemsa si Catarare Bazna
–        09.04.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Aiudului
–        16.04.2011 – Organizare concurs alergare – Crosul Binder
–        17.04.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Tureni si vizita Salina Turda
–        26-27.04.2011 – Alergare montana- M-tii Bucegi – Moeciu antrenament
–        29-01.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Vf. Negoiu, Vf. Caltun si Vf. Lespezi
Mai:
–        06-08.05.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Bucegi – Moeciu (42 km – 5:07 min)
–        14.05.2011 – Ski de tura –M-tii Bucegi – Vf. Omu si Vf. Bucura
–        15.05.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Vf. Vanatoarea lui Buteanu
–        21.05.2011 – Tura Montana si Catarare – M-tii Trascau – Piatra Secuiului – Remetea
–        28.05.2011 – Catarare –M-tii Trascau –Cheile Turzii – Turnul Ascutit
Iunie:
–        10-11.06.2011 – Catarare – Baia Mare – Limpedea
–        12.06.2011 – Alergare Montana – M-tii Apuseni – Baisoara antrenament
–        17-19.06.2011 – Tura montana si Catarat – M-tii Trascau – Cheile Rametului
–        24-26.06.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Apuseni – Baisoara
Iulie:
–        26-10.07.2011 – Expeditie (Catarare si Alpinism)
–            Slovenia – Vf. Triglav 2864 m
–            Italia – M-tii Dolomiti – Catarare si Vf. Marmolada 3342 m
–            Italia – M-tii Alpi – Vf. Bernina 4050 m
–        15-17.07.2011 – Triathlon Sfanta Ana – M-tii Harghita
–        23.07.2011 – Cu pluta pe Tarnava Mare – Proiect EcoFun
–        31.07.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei
August:
–        06-07.08.2011 – Triathlon – Reci (Sf. Gheorghe)
–        12-14.08.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Turzii (Quo Vadis si Erasmus)
–        20-21.08.2011 – Tura montana – M-tii Piatra Craiului – Padina Lancii–Poiana Inchisa–Braul Rosu
Septembrie:
–        02-04.09.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Ciucas (42 km – 5:16 min)
–        09-11.09.2011 – Tura montana – M-tii Apuseni – Cetatile Ponorului si Radesei-Circuitul Galbenei-Cheile Somesului Cald
–        15-18.09.2011 – Concurs Adventure Race – Eco Explora – M-tii Cernei, Almaj, Mehedinti
Octombrie:
–        30-02.10.2011 – Maraton alergare montana  – M-tii Piatra Craiului (41.5 km – 5:14 min) si Tura montana  – Ref. La Butoi
–        05-09.10.2011 – Pescuit de stiuca in Delta – Bratul Dunavat
–        22-23.10.2011 – Tura Montana – M-tii Sureanu – Aniversare Amicii
–        29.10.2011 – Organizare concurs aventura – Comoara Cetatii Medias 2011 et. a IV-a
Noiembrie:
–        04-06.11.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului
–        12-13.11.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Cabana Turnuri-Podragu
–        25-27.11.2011 – Tura montana – Bulgaria – M-tii Rila – Varful Musala 2925 m
Decembrie:
–        01-03.12.2011 – Tura montana – M-tii Retezat – Cabana Pietrele-Lacul Galesul-Vf. Peleaga-Cab. Gentiana
–        09-11.12.2011 – Lira Dianthus – M-tii Cindrel – Valea Sadului
–        13-18.12.2011 – Ski alpin – Ukraina –Bukovel
–        26-02.01.2012 – Ski aplin – Revelion Austria – Ghetar Stubai – Neustift


Catarare Cheile Aiudului (Valisoarei)

Publicat pe Actualizat pe

Catarare Cheile Aiudului (Valisoarei)

     Data: 09.04.2011
     Zona: Cheile Aiudului (Valisoarei)
     Scopul: escalada
     Trupa: Akos, Mircea, Christine, Florin, Corina si eu
 
     Desi vremea se anunta incerta, ba chiar cod galben de vanturi puternice noi nu putem sta acasa, asa ca duminica dimineata fugim in Cheile Aiudului la catarare. Bineinteles ne intalnim cu Akos „mentorul” nostru care a venit din Cluj. Traseele le stim de acum un an, au ramas la fel de frumoase dar si de greu de escaladat. Vantul bate in rafale atat de puternice incat ai senzatia ca iti iei zborul de pe stanca. Noi, elevi constinciosi continuam sa cataram epuizand mansele (cele de grade mai pt. noi 5+ si 6+) :).
     Desi nu eram 100% pregatit, am acceptat provocarea lui Akos aceea de a urca cap de coarda. Traseul il facusem anul trecut, era unul in care m-am simtit bine (este un 5+ / 6, din pacate imi scapa numele lui) asa ca am plecat. Recunosc ca la primii pasi parca nu mi-a fost tot una, dar de la a doua bucla stiam ca totul este safe si sub control. Traseul a iesit si am fost foarte bucuros. Am facut „un pas mare” pe care mi l-am dorit mult.
      Zona este foarte frumoasa si sper sa revenim cat se poate de curand mai ales ca Akos „ma ameninta” cu ceva trasee de mai multe lungimi de coarda. 🙂

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

Publicat pe Actualizat pe

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

         Data: 12-13.03.2011
         Zona: M-tii Fagaras (Valea Vistea Mare – Varful Moldoveanu 2544m)
         Trupa: Corina, Christine, Oana, Akos, Raluca, Szabi, Voichita, Radu si Dan Caba
         Foto: Corina Fodor
         Inca un weekend de vreme buna, asa ca plecam spre un nou varf de peste 2500 m, si nu oricare, ci cel mai semeț dintre toate, Varful Moldoveanu 2544 m.
L-am mai escaladat pe timp de iarna intr-un 1 Decembrie, acum vreo 6 ani, intr-o tura temerara cu prietenul meu Mihai Rusu. Atunci am urcat pe Valea Sambetei si am parcurs traseul de creasta pe o vreme de white-out total, ajungand in refugiul Vistea pe la ora 21:30 seara. Din pacate nu am vazut nimic din peisajul hivernal al zonei Sambata-Moldoveanu-Podragu.
        Acum insa vremea e superba, ziua s-a marit si atmosfera este foarte placuta. Suntem trupa mare de noua oameni. La ora 9:10 lasam masinile la intrarea pe Valea Vistea, langa „banca turistului”. Dupa cativa km de forestier zapada e din ce in ce mai consistenta si ne punem pe schiuri. Sunt doar doi oameni care sunt perpedes, dar nu e o problema deoarece poteca este facuta de doi turisti care urcasera mai de dimineata.
       Mergem constant fara a ne grabi. Ne bucuram de peisaj si de primavara care isi face prezenta din ce in ce mai pregnant. Prin padure sunt cateva locuri in care zapada a curs dar nu  sunt probleme. Ajungem in vreo 3 ore la limita cu golul alpin si suntem surprinsi de noul refugiu sferic din fibra de sticla. Este mare, cred ca are vreo 20 de locuri. Sa dea D-nul sa se pastreze cat mai mult si mai curat! Zapada devine din ce in ce mai mare si cei doi aventurieri perpedes incep o munca titanica. Stau cu ei de vorba sa treaca mai rapid timpul. Ajungem in zona vechiului refugiu pe un mic umar glaciar si de aici vedem cei doi turisti care coborau din dreapta noastra de sub varful Vistea. Sunt curioas daca au ajuns in creasta pe acea variata.
          Panta se accentueaza si ajungem sub zona abrupta, sub un mic umar ce urca spre „zidurile stancoase ale crestei”. Punem schiurile pe rucsaci si scoatem coltarii si pioletii. Urcam incet si prudent printre stanci, gheata si zone de zapada viscolita. Orele trec… si trec… … e placut afara, vantul nu sufla mai deloc, iar zapada reflecta lumina lunii si a cerului instelat. La ora 20:20 iesim in creasta iar la ora 20:30 deschidem usa refugiului Vistea. Ne aranjam culcusul dar nu inainte de a manca bine si a ne hidrata cu ceaiurile facute la primusuri.
          Duminica pe la ora 7:30 ne trezim si incepe forfota. Umplem termosurile cu lichide, mancam si la ora 9:10 plecam din refugiu. Lasam rucsacii in Fereastra Vistei si urcam spre Vistea-Moldoveanu. Doar Akos e cu schiurile la el. Vremea e minunata, privelistea iti fura privirea. Ajungem pe Varful Vistea Mare. Pana pe Moldoveanu se vad cateva zone mai expuse si fetele raman aici. Parcurgem matematic portiunea si la ora 11:00 suntem pe „Acoperisul Romaniei”, Varful Modovenu. Am ajuns aici: Akos, Corina, Szobi, Vlad si eu. Facem poze, iau rucsacul lui Akos care se pregateste sa coboare pe schiuri. Isi alege o lini direct de pe varf. E meserias! Respect. A coborat rapid si sigur fara ca zapada destul de putina si zona accidentata sa-i faca probleme foarte mari. Mi-ar fi placut o coborare din Spintecatura, dar fiind grup mare am fost unul din „pastori”. Un rol frumos, provocator, dar si destul de riscant. Cand iti pui pielea ta la „bataie” e cu totul altceva, dar cand esti cu altii, emotiile si adrenalina sunt cu totul altele.
         Coboram incet, foarte incet de pe Vistea dar si mai departe. Nu vrem sa riscam nimic asa ca fiecare pas e analizat cu atentie. Incurajam fetele care s-au comportat exemplar. Pentru ele si nunumai a fost o tura care cu siguranta le va ramane in minte ca fiind una „din acelea memorabile”.
         Valea Vistei e lunga, la ora 19:00 eram la masini bucurosi si fericiti de marea noastra reusita.
         Muntele ne-a lasat sa ne bucuram de splendoarea lui, dar nu fara a ne reaminti ca acolo sus suntem niste fiinte mici si firave, care, daca nu stim sa „plecam capul” si sa privim cu respect natura putem  fi ceva efemer.
        O tura intre prieteni si oameni de munte, o tura scoala, in care toti am alcatuit o echipa inchegata, care prin spiritul de sacrificiu, devotament si placerea de a fi pe munte am reusit ce ne-am propus. 
Sa auzim numai de ture adevarate!
Galeria completa foto o gasiti aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5583880206542521361/1