montana

Semimarathon Cindrel 2015

Publicat pe

Semimarathon Cindrel 2015

Data: 2015.08.08

Locatia: M-tii Cindrel – Paltinis

Scop: participare semimarathon montan, 41 km cu 1100 m dif. de nivel

Echipa: Aniko, Caba, Ionut, Sika, Anca…

Dupa ce am vazut filmul de la MPC 2014 prezentat de Lucian Clinciu la Medias, am hotarat cu Aniko ca e momentul sa incerce primul ei semimarathon montan. Desi nu mai alergasem demult eram sigur ca o sa mergem bine si o sa ne bucuram de cursa. Am luat startul focusati pe abordarea traseului si am plecat relaxati sa avem timp de incalzire. Ne-am alimentat si hidratat atent;  primii km am impus eu ritmul iar apoi am lasat-o pe Aniko sa mearga dupa plac. Vazand ca suntem bine pozitionati am incercat sa o stimulez sa mentina ritmul chiar sa depaseasca concurentele din fata. Putina durere face reusita mai placuta si memorabila 🙂

Am trecut linia de Finish dupa 2:40 ore, iar Aniko a ocupat locul 4 la categorie si 16 la open. Super performanta! Te felicit iubita mea :*

Felicitari si lui Sika pentru locul 3 la categorie marathon si Ionut pentru inca o frumoasa abordare a acestui concurs.

 

UTF (Ultra Trai Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

Publicat pe Actualizat pe

UTF (Ultra Trail Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

     Data: 6-8.09.2013
     Locatia: M-tii Fagaras
     Scopul: alergare ultra-marathon montan de 3 zile – total ~ 75 km cu 5500 m dif. nivel pozitiva
     Traseul: ziua 1 – Avrig 4 km oras
                   ziua 2 – Cabana Ghiocelul – Cab. Barcaciu – Cab. Negoiu – Vf. Negoiu – Cab. Balea – Saua Capra – Conacul Ursului (AG) – 37 km cu 3100 m dif. nivel pozitiva
                   ziua 3 – Conacul Ursului – Trei pasi de moarte – Vf. Vistea Mare – Fereastra Mare a Sambetei – Manastirea Sambata – 33 km km cu 2300 m dif. nivel pozitiva
     Echipa: Vlad Sancraian si Caba Dan – echipa Spirit
     Foto: Corina Fodor si Adi Bostan
     Cand cineva trece linia de Finish cu lacrimi in ochi, inseamna ca a realizat ceva deosebit. Cand cineva vorbeste despre un concurs extrem de emotionat inseamna ca a fost altceva.
     UTF este altceva! Este un ultra-maraton montan care, pe langa imensa provocare fizica si dificultatea tehnica a traseului este o provocare a sinelui. Aici alergi cu sufletul! Parerea mea, este ca, venind la acest concurs trebuie sa vi cu inima deschisa si sa te bucuri sa fi acolo sus, acolo pe crestele marete ale Fagarasului.
     UTF este un concurs de echipa si in acest an partenerul meu de incredere a fost Vlad. Un om, cu care, dupa indelungate discutii telefonice si strategii complexe…..  cum se poate vedea mai jos, am hotarat sa participam.
V – Caba, nu facem echipa la UTF?
D – Iti dau raspuns cand ma intorc din Elvetia
= peste 2 saptamani =
D – mergem?
V – mergem!
Asta a fost toata discutia, si uite asa echipa Spirit se reunea in Avrig gata de start.
     Vlad e un tip meticulos si foarte calculat, foarte bine antrenat iar comunicarea, desi pare ciudat nu este necesara. Fiecare din noi stie ce are de facut, cum trebuie sa se pregateasca si ce trebuie sa faca. Am participat impreuna la 3Munti si Bucegi 7500 iar acum la UTF. Au fost ore in care am tras, ne-am motivat si sustinut reciproc. Am facut o echipa perfecta, in care am reusit sa ma intrec pe mine insumi.
      Au luat startul aproximativ 50 de echipe, cu oameni consacrati in alergarea montana. Vroiam sa facem un rezultat bun si pentru asta trebuia sa ne autodepasim.
      Prologul de 4 km din Avrig a trecut rapid. Nu am mai alergat pe asfalt de ani buni, dar am termiant in 16 minute.

Echipa Spirit
Echipa Spirit
La treaba!
La treaba!
Felicitand
Felicitand „concurenta” 🙂
      Seara, lumea socializeaza si asta este un lucru deosebit. Sa stai la povesti cu oameni faini din toate colturile tarii. Ne-am intalnit cu cei din Bacau, Cluj, Timisoara, Brasov… Aici se simte spiritul si atmosfera Carpathian Man si a concursurilor organizate de Luci Clinciu. E frumos sa uiti de competitie si sa te bucuri de prietenia unor oameni care iubesc muntele si sportul.
      Etapa 2 porneste de la Cabana Ghiocelul si se termina in Conacul Ursului. Este etapa cea mai grea si tehnica! Ne punem la Start si asteptam cuminti momentul zero. Dau mana cu Vlad si dintr-o clipire reciproca am spus totul: „o sa fie bine, o sa facem un concurs grozav”.
     Cei 7 km de drum forestier trec repede si incepe urcarea spre Negoiu. In spate ne sufla o echipe clujeana si echipa lui Roby din Tg. Mures. In 1:40 ore suntem la Barcaciu de unde plecam rapid. Poteca pana in Negoiu este tehnica dar are si portiuni rapide. Profitam de fiecare zona unde se poate alerga si asa pana in Cabana Negoiu depasim 2 echipe. Caldarea Mieilor ni se deschide in fata si stim ca de aici incepe „distractia” si urcusul adevarat.
     Impingem puternic in bete si incercam sa pastram un ritm alert. Vremea este perfecta: senin si o temperatura placuta. Ti-e mai mare dragul sa fi aici, iar cu coada ochiuli incercam sa ne bucuram de peisaj. Undeva dupa 3:50 ajungem pe Varful Negoiu. Incepe coborarea si mai depasim 2 echipe. Mergem bine si incercam sa ne hidratam si sa mancam cat mai constant.

Sub Varful Negoiu
Sub Varful Negoiu
No, uite si la sta micu!
No, uite si la sta micu!
Zona Laita
Zona Laita
Colaaaaaaaa
Colaaaaaaaa
Ne tot depasim cu echipa de mixt „In alergare”. Pun presiune pe noi, ceea ce ne tine concentrati. Coboram in Balea si urmeaza ultima urcare a zile in Saua Capra. Ne reamintim cu drag de ski de tura si de iarna din zona asta. 🙂 Coborarea pana in Conacul Ursului este lunga si grea. Nu cred ca o iubeste nimeni. Plecam mai tare cat timp poteca este mai bine conturata  apoi o lasam mai incet sa ne menajam genunchii. Dupa 7:31 ore trecem linia de Finish impreuna cu echipa In Alergare.  Fata de anul trecut ne-am imbunatatit timpul cu 1 :40 ore ceea ce este grozav.
     Seara din nou la povesti cu prietenii iar duminica dimineata la 7:00 plecam in etapa 3. Cei 7 km de asfalt nu imi plac deloc. Nu sunt un om de viteza si deabea astept sa inceapa treaba serioasa :D. Poteca incepe sub Refugiul Zmeilor, unde panta este din ce in ce mai accentuanta pana in creasta, in zona Trei Pasi de Moarte unde ajungem in 1:15 ore. Suntem cam a 9 echipa si pozitia asta ne place. Am mers perfect. Am tras pe portiunile rapide si am urcat matematic fiecare panta. Trecem de Lacul Podul Giurgiului si incercam sa nu pierdem distanta fata de echipa CPNT (Manu si Cornel), adversarii nostrii directi in clasament.
      Urcam Varful Vistea Mare si ne bucuram de prezenta medieseniilor Iulia, Flavius, Oli si Luci care ne incurajeaza. Alergam printre stanci si bolovani la vale si ma uimesc inca o data pe mine insumi de unde avem atata energie. Sincer m-am simtit perfect! Nu m-a durut sau deranjat nimic. In fata ne apropiem de echipa lui Rares Manea si asta e un semn ca suntem in grafic. Vine coborarea pe Valea Sambetei de care imi era asa groaza. Nu stiu ce s-a intamplat, dar am zburat pana jos. Am tras tare si am depasit, iar poteca de sub Cabana Sambata am servit-o in alergare nebuna ca o delicatesa.

Zburand spre Cabana Sambata
Zburand spre Cabana Sambata
Țop-țop spre Finish
Țop-țop spre Finish
Forestiereul pana la Manastirea Sambata este monoton dar stiam ca suntem aproape. Stiam ca am reusit!
    Dupa 6:11 ore, echipa Spirit a trecut linia de Finish tinandu-ne de mana. O mare victorie! O bucurie si o satisfactie imensa. Am alergat frumos si cu cap. Am incercat sa ne bucuram de vreme si peisaj. Am luptat ca si o echipa, iar Vlad a fost partenerul perfect.
     Am terminat si a doua editie de UTF pe locul 7 la masculin si cam 10 la general. 
Multumesc Vlad pentru tot! Felicit organizatorii si voluntarii! Multumesc familiei care m-a asteptat si incurajat la Finish!
Va doresc carari insorite!

Echipele de masculin UTF 2013
Echipele de masculin UTF 2013
Toata familia Carpathian Man
Toata familia Carpathian Man

O sarbatoare sportiva de exceptie – Maraton Apuseni 2012

Publicat pe Actualizat pe

Sarbatorindu-mi ziua de nastere prin alergarea a 42 de km

     Data: 2012.07.07
     Locatia: M-tii Muntele Mare; Baisoara
     Scopul: alergare montana Maraton Apuseni 42 km cu 1950 m dif de nivel
     Trupa: Christine, Flo, Akos, Mihai, Oli
    A fost ziua de 7 iulie 2012! A fost ziua mea si am ales sa mi-o petrec la munte, la un festival al sportului si anume la Maratonul Apuseni. Un concurs deosebit datorita organizatorilor, multi fiindu-mi sunt prieteni dragi, datorita devotamentului lor in a face ceva frumos si de calitate, datorita traseului si a zonei foarte pitoresti.
    Mi-am adus aminte ca exact acum 5 ani, tot pe 7 iulie participam la un maraton de MTB in Baia Mare, pe traseul lung de 110km. A fost o cursa pe cinste in care m-am simtit extraordinar de bine, in care vointa si nebunia m-au dus la linia de finish ca un invingator, asta dupa doua reprize dramatice de crampe si in care de doua ori, din cauza ratacirilor m-am trezit primul in cursa in fata „profesionistilor”.
    Anul acesta am avut parte de un cadou deosebit din partea lui Akos, „fratele” meu din Cluj care a alergat cu mine primul lui maraton. Secretul mi-a fost dezvaluit cu 2 minute inante de start. A fost o zi caniculara, caldura simtindu-se inca de la primii kilometrii. Urmat de aproape de Akos si Flo am plecat poate umpic prea tare la inceput, gresind strategia care a fost sa trec cu Akos linia de Finish.
Start Maraton Apuseni 2012
    
Traseu pitoresc prin padure
In viteza
Eu nu ma uit niciodata in spate, doar poate pe ultimii kilometrii. Acum, am fost tot timpul cu privirea inapoi sa vad daca Akos este acolo in spatele meu. Am alergat foarte bine primii 20 de km dar caldura si durea de genunchi a lui Akos au facut sa incetinim ritmul, indarjundu-ne parca si mai mult sa ducem aceasta provocare pana la final. A fost prima cursa in care m-am hidratat cum se cuvine in punctele de alimentare, si am mancat struguri si pepene rosu.
     A fost un concurs in care alaturi de prietenul meu, pe care il respect atat de mult, am parcurs un traseu extraodinar, am povestit si ne-am motivat reciproc. Ne-am adus aminte de iesirile de schi de tura cand Akos ma alerga pe mine si de trasele catarate impreuna.
Zbor!
   
Mult a fost, putin mai este!
Pe ultimii kilometrii am fost racoriti de ploaia bine venita dupa o zi torida, terminand impreuna acest maraton tinundu-ne de mana ca si doi invingatori. A fost primul maraton a lui Akos si am scos un timp frumos de 5:30 ore. Am castigat pentru inca o data ceea ce este cel mai important in viata: o prietenie adevarata!
     Florin, din pacate nu s-a simtit foarte bine tot din cauza caldurii, si desi era „planificat” sa ma bata la acest maraton mai are de asteptat umpic, probabil pana la Maratonul Cindrelului. Christine a terminat acest maraton pe locul 7 la feminin si spre „nelamurirea” ei a inceput sa fie tot mai competitiva si sa intreaca tot mai multi baieti. Sincere felicitari!
     Mihai si Oli au alergat semimaratonul bucurandu-se de miscare. Sunt niste polisportivi deosebiti. Bravo baieti!
Felicitari!
   
Tortul… Pam-pam!!!
300 de oameni ne-au cantat: La Multi Ani!
Dupa concurs am avut parte de mai multe surprize, incepand cu tortul de clatite cu gem si nutela pana la sampania cadou primitia de la organizatori.
     A fost un concurs model ca si organizare, care se incadreaza perfect in trio-ul de exceptie a maratoanelor din Romania. Merita sa participi si tu!
     Ziua mea a trecut dar o sa vina altele. Sper sa fie la fel de insorite si frumoase, in care sa fiu inconjurat de cel putin asa oameni deosebiti si iubitori.
Multumesc tuturor celor care ati fost cu adevarat langa mine, prin gandurile frumoase si sincere. >:D<
 

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

     Data: 201.06.26
     Locatia: M-tii Fagaras, Cabana Suru
     Echipa: Flo si Caba
     Scopul: recuperarea unei linguri si antrenament de alergare
    Voi ce spuneti? Merita oare sa mergi cu masina 200 de km si sa urci 1100 m diferenta de nivel intr-o dupamasa numai sa recuperezi o lingura? Eu am considerat ca da!
    Intriga a inceput acum doua saptamani cand intr-o tura la Cabana Suru mi-am uitat dintr-o greseala lingura de titan acolo. Lingura fiind unul din lucrurile necesare la aproape fiecare iesire i-am simtit lipsa, am demarat o misiune de salvare. Pentru a dinamiza „salvarea” l-am provocat pe Florin la o alergare pana la cabana. Cum Flo baiat de gasca a raspuns prezent, marti la ora 16:00 plecam din Medias spre Sebesul de Sus.
    La ora 18:00 am inceput alergarea din centrul satului. Am urcat pe muchia Moasei, marcaj, tringhi rosu. Poteca urca destul de violent in prima parte si la intrarea in padure am ezitat umpic pana am gasit marcajul. Poteca este superba de alergat si tracking! Alterneaza zonele de catarare cu cele de fals plat, iar padurea de fag iti da o senzatie de liniste, curat si multa libertate. In zona superioara a traseului panta se accentueaza din nou si poteca este pesarata cu radacini si zone stancoase dar care nu te impedica sa alergi (la vale) :D!
Traseul nostru pe Muchia Moasei
    Dupa exact 1:28 ore si 9,4 km din centrul Sebesului de Sus eram la Cabana Suru. Diferenta de nivel este de 1070 m. Am recuperat lingura mult dorita, am baut un ceai oferit de prietenul nostru si actualul cabanier Fane care ne-a prezentat evolutia cabanei si dusi am fost. Nu inainte de a face cateva poze in noua sala de mese si mansarda tocmai terminata.
Sala de mese a noii cabane Suru
   
Mansarda cabanei Suru 2012
La coborare, Florin si-a dorit sa scoatem sub o ora, ceea ce am si reusit. Am alergat cu o placere nebuna si am parcurs cei 8 km pana in sat intr-un timp de 43 de minute, cu o medie de 11,12 km/h.
     Fericiti ca misiunea a fost indeplinita si lingura salvata, dar mai ales multumiti de alergarea reusita am plecat sper casa unde Alina ne-a asteptat cu porumb fiert ;).
     Sigur, odata cu ruginirea frunzelor o sa ne intoarcem din nou la Suru! Pana atunci am un program infernal: 7 iulie Maraton Apuseni, 14 iulie Triatlon Sfanta Ana, 21 iulie Maraton 7500, 11 august Maraton Cindrel, poate 15-19 august Eco Explora…. 😀
     Sa ne vedem si auzim sanatosi!
La cabana Suru cu Florin, Ion si Fane

Satisfactia toamnei – Maratonul Pietrei Craiului

Publicat pe Actualizat pe

Satisfactia toamnei – Maratonul Pietrei Craiului

     Data: 01.10.2011
     Locatia: Zarnesti – M-tii Piatra Craiului
     Trupa: Caba, Corina si Flo
     Scopul: participare maraton de alergare montana Piatra Craiului (41 km cu 2150 m diferenta de nivel)
      Maratonul Pietrei Craiului! Hmmm toata lumea ma intreaba daca l-am alergat si cat am scos. Uite ca pana anul asta nu am participat la el. Fie nu m-am simtit antrenat, fie efectiv mi-a fost frica sa nu imi „rup” picioarele si genunchii pe cararile maratonului care sunt foarte tehnice, pline de crengi si bolovani; fie am fost plecat la pescuit in Delta.
      Acum doua weekenduri am participat la EcoEplora de unde venisem cu un gust usor amar neavand rezultatul dorit. Acum se punea problema daca sa participt sau nu la MPC 2011. Am reluat antrenamentele si am redescoperit placerea de a alerga. OK! O sa particip!
      Vineri dupamasa plec cu Flo si Corina spre Zarnesti. Ei o sa fie fotografi. Imi iau numarul si pachetelul care contine un tricou dragut de la Salomon, un gel si un baton Sponser. Seara ne cazam si imi aranjez hainele. Problema este ca se impune sa alegi cu rucsacel sau borseta. Optez pentru borseta Inov8 imprumutata de la Cata. A fost o alegere buna, mai ales ca avea camel-back incorporat si m-am putut hidrata rapid si usor.
      La ora 8:45 incep verificarile echipamentului si se intra in tarcul de start. Sunt vrea 500 de participanti.
Start MPC 2011
Aici au venit cei mai buni alergatori din tara. Sincer nu mi-am fixat un target, am plecat cu gandul sa fac un concurs bun, si sa ma bucur de traseu. Plec destul de bine plasat in pluton dar o las incet sa ma incalzesc. Aleg vre-un kilometru cu Elena si apoi incep sa maresc usor ritmul. Incepe urcarea si depasesc cate un concurent. Recunosc alergatori buni in jurul meu deci ritumul este corect ales. La un moment dat ma ajunge Ioana Ciulei. O depasesc pe coborari si apoi pe urcari mergem concomitent.
Spre Casa Folea
     Am ajuns La Table unde beau doua pahare de izotonic si imi completez in camel-back. Stiu ca pana in Plaiul Foii este cale lunga, iar in ultimele concursuri m-am fortat sa beau cat mai multe lichide pentru a evita crampele.
Hidratare in viteza
Plec rapid si in curand incepe urcarea spre Saua Funduri. Panta este mare si betele isi fac datoria la maxim. Mai intrec cativa concurenti. Si spre surprinderea mea ajung in creasta mai repede si mai usor decat speram. Coborarea pe corzi si zona abrupta zboara. Am chef de concurs si cobor in ritm alert. Alerg pe grohotis si o depasesc pe Dana Marin. Hmmm…  nu e rau. Traseul tehnic din Urzicii pana in Spirlea este super. Zona de care imi era teama cel mai mult inainte de start mi-a placut cel mai mult. Cu cat era mai dificil si tehnic cu atat ma stimula mai mult.
Obstacole naturale
Vedeam ca intrec concurenti si asta era bine. Coborarea din Spirlea este grea si spre finalul ei simt o usoara oboseala. Nu e bine! Iau un gel si slabesc ritumul sa imi revin.
     Forestierul spre Plaiul Foii nu imi place. Eu nu sunt un alergator de viteza si stiu ca din spate se apropie concurenta. Din fericire trec de punctul de control rapid si mai castig cateva pozitii in clasament. Cineva imi spune ca sunt pe pozitia… 33. Oooo nici nu ma gandeam sa stau asa bine. Un stimul in plus pentru urcarea in Diana care o fac intr-un ritm sustinut dar fara sa fortez. Stiu ca pana la Finish mai este „ceva”.
     Ma mir ca „prietenele” mele, crampele inca nu isi fac aparitia. Mi-e frica ca pe ultimii kilometrii o sa ma „atace”. Gandul asta ma omoara. Am facut un concurs perfect pana acum si ar fi pacat ca pe final sa-l stric. Trec de Diana in viteza si ajung in zona Chiliilor. Aici imi simt picoarele obosite. Imi da elan anuntul ca mai sunt 5 km pana in Zarnesti. Coborarea si poteca pe curba de nivel este superba si Zarnestiu este in fata mea. Sunt langa un sighisorean. Vedem doi baieti in fata si tragem sa-i ajungem. Ii depasim, dar stiu ca nu trebuie sa fortez.
Ultimi kilometrii!
Planul a fost sa nu fiu depasit pana la finish mai mult de doi concurenti. Cum deja depasisem un participant era mai mult decat perfect. Ultimii metrii prin soare si betoanele Zarnestiului trec greu dar uite si  linia de Finish. Am terminat Maratonul Pietrei Craiului 2011 cu timpul de 5:14 ore, pe pozitia 15 la categoria mea si locul ~ 30 la open.
Diploma MPC 2011
     Acest concurs mi-a oferit cea mai mare satisfactie sportiva din acest an. Am alergat de placere si am trecut linia de finish intr-o pozitie excelenta. Tot acest maraton a fost o premiera pentru mine fiind ca nu am avut nici o crampa musculara. Acum trebuie sa descoper ce m-a ajutat… deoarece am incercat mai multe metode :).
     Un sfarsit de an competitional cum nu se putea mai bun. La un moment dat ma gandeam sa o las mai moale cu concursurile dar sunt prea multe satisfactii sa renunt de tot. Prieteniile care se leaga cu oameni deosebiti din toate colturile tarii, sunt ceva special; satisafactia de a trece linia de Finish invingator fiind in sufeltul tau dupa o cursa buna; omul din tine care devi fiind mai bun, mai iubitor, mai intelegator si mai linisti; toate acestea si nunumai sunt ceva care nu te lasa „sa pleci” si sa intorci spatele competitiilor.
      Asa ca, probabil ca si voi multi altii, ma voi antrena spre a deveni mai competitiv, mai pregatit.
 
Sa auzim numai de ture frumoase!

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

     Data: 26.03.2011
     Zona: M-tii Capatanii – zona Tarnovul Mare
     Echipa: Christine, Corina, Florin si eu
      Foto: Corina Fodor
    Facusem deja o „pauza” de un weekend in care am nu am fost la munte, asa ca alegem sa iesim macar pe o zi, duminca anuntandu-se vreme rea. Problema era sa gasim un traseu pretabil vremii de afara, dar in acelasi timp ceva frumos intr-o zona inca neexplorata de noi.
    Imi aduc aminte de zona M-tiilor Capatanii, care i-am parcurs intr-o tura extraordinara venind din creasta Parangului si coborand in satul Salistea undeva pe la ora 23:00. Berea bauta la marginea drumului dupa multe ore de traseu si mai ales amintirea coborarii pe firul unei vai salbatice si accidentate (marcajul fiind aproape inexistent si nu l-am gasit) dupa o ploaie buna, prin frunze gigantice de brusturi ude si busteni alunecosi cazuti, este acum o amintire nepretuita.
    Plecam din Medias pe la ora 7:30 si dupa 200 de km parcam masina langa cladirea  hidrocentralei de la Ciungetu. M-tii Capatanii nu se lasa mai prejos nici in anul 2011 asa ca nu gasim nici urma de indicatoare si marcaje. Scoatem GPS-ul si prindem creasta matematica urcand spre Varful Tarnovul Mare 1846 m. Pe parcus ne dam seama ca nu e chiar asa plimbarica tura noastra. Unde am lasat masina era altitudinea de 600 de m, deci avem de facut o diferenta de nivel de ~ 1300 m.
    Traseul e frumos, creasta impadurita este animata de o spinare stancoasa abrupta spre partea N-V-ica care variaza intre 10 si 30 de metrii. Orele trec, trupa de distreaza de minune la auzul bancurilor si glumelor lui Florin. Dupa aproximativ 3:30 ore iesim in sfasit din padure. De aici incepe o alta distractie: zapada destul de mare si de moale.
     Vizibilitarea este destul de buna si creastele M-tiilor Capatanii si a Latoritiei ne trag cu ochiul. Inca mai sunt ceva culoare de zapada pe care ar merge un schi. 😀 Speram ca peste doua weekenduri sa iesim din nou pe schiri de tura pe undeva.
      Ajungem langa Piatra Tarnovului dar deja este tarziu, iar lipsa marcajelor fac sa ne retragem spre Stana Tarnovul Mic si apoi pe valea Repedea. Dupa 9 ore ajungem inapoi la masina bucurosi ca pe ultimii 3 km am fost luati la ocazie.
O tura draguta, intr-o zona foarte frumoasa si cu siguranta putin umblata de turisti. Primavara este pe noi, iar acum capul ne sta la antrenametele de alergat, turele cu bicicleta si spre ceea ce vrea a fi noua provocare… cataratul.
Mai multe poze puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5589779906807812385/1