marcaj

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

Publicat pe Actualizat pe

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

    Data: 08-10.07.2016

    Scop: tura montana

    Traseu: M-tii Fagaras (Balea Lac – Lacul Capra – Creasta – Lacul Podragu – Podragel – Balea Lac)

    Trupa: Aniko, Eu, Dani Opris si Maria, Akos, Szabi cu colegii

    Este luna iulie si inca nu am reusit sa iesim cu cortul, asa ca acum e momentul. Vremea se anuta buna iar Szabi, Akos si ceva colegi urcau in Fagaras. Un prilej bun sa mergem si noi, doar-doar ne potrivim la o poveste.

    Miercuri vorbesc cu varul Dani de la Alba care se alatura plin de entuziasm. Clar ca mergem!

    Planul a fost de la inceput sa urcam vineri seara sa dormim cu cortul la Lacul Capra. La ora 20:00 impreuna cu Aniko am inceput sa urcam de la Paltinul spre creasta si la ora 21:10 eram langa lac unde ne-am instalat tabara. Dupa o masa copioasa si niste visinata buna ne-am pus la somn.

     Sambata la ora 8:30 ne-am trezit pe o vreme superba. Pe la 9:00 a aparut Akos si ne-am luat la povesti. Dani a aparut si el pe la 9:40 si am pornit pe creasta spre Fereasta Zmeilor, Trei Pasi de Moarte, Nerlingher, Varful Mircii… si dupa aproximativ 8 ore am ajuns langa Lacul Podragu unde am pus cortul. Seara am mers in cabana sa luam pulsul la un pahar de ceai cald. Era multa lume bine dispusa, un grup mare si galagios de spanioli… dar toate bune si frumoase. Pe la ora 22:30 ne-am retras prin ceata spre corturile noastre.

      Noaptea a plouat si a batut vantul destul de tare dar am dormit bine. Dimineata ne-am trezi pe vreme buna dar destul de frig. Au fost cred 5-7 grade ceea ce ne-a facut sa stam cu polarele si pufoicile pe noi.

    Retragerea am facut-o prin caldari, trecand pe langa Lacul Podragel si apoi caldarea superioara a Arpasului pana sub Trei Pasi de moarte. De acolo eu am mers in fata spre Balea de unde am luat masina si am asteptat trupa pe partea sudica sub Refugiul Fereastra Zmeilor.

    O tura de care mi-a fost dor, in care am redescoperit placerea mersului cu rucsac de 20 de kg, cu pas lent, cu privit in zare si facut fotografii.

Multumesc Aniko, Dani si Maria pentru acest weekend frumos!

M-tii Fagaras
M-tii Fagaras

Cu rucsacul in spate pe creasta Rodnei

Publicat pe Actualizat pe

Cu rucsacul in spate pe creasta Rodnei

    Data: 15-17.08.2014
    Locatia: M-tii Rodnei
    Scopul: traseu montan
    Traseu: Pasul Prislop – Lacul Izvorul Bistritei – Vf. Gargalau – Vf. Ineu – Lacul Lala – Pasul Rotunda
    Trupa: 13 oameni – Corina, Christine, Bogdan, Horatiu, Rares, Rares, Dan, Ramon, Aniko, Ionut Anisca, Caba
    Foto: Ionut Anisca si Caba Dan
    Vineri zi libera mai rar, asa ca profitam de minivacanta de 3 zile si am decis sa plecam undeva mai departe si anume in M-tii Rodnei. Pana la Borsa sunt cam 290 km! Trupa mare si vesela ajungem in Pasul Prislop la ora 15:00 unde inainte sa incepem tura, mancam un balmoş. Prima zi am ales un traseu maiscurt asa ca dupa doua ore montam corturile langa Lacul Izvorul Bistritei. Cate o gura de palinca si ne-am strans cu toii in jurul focului la depanat amintiri iar Flo si Jolt au sustinut un adevarat spectacol de bancuri.
    Sambata am urcat in Saua Gargalau si am continuat pe creasta spre varful Ineu. Mi-am adus aminte de concursul de aventura Eco Explora in care am parcurs in doua nopti si o zi cam 80% din traseele din Muntii Rodnei, cumuland o diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 6500 de metri. Ce concurs! Ce vremuri!
     Vremea a fost foarte schimbatoare, trecand prin perioade de soare, ploaie cu gheata, ceata, ploaie mocaneasca. Totusi ne-am bucurat de peisaj si de acesti munti frumosi, inca salbatici si curati. Am campat langa Lacul Lala dupa 7 ore de traseu.
     Duminica am coborat in Pasul Rotunda unde am ajuns in zona noului refugiu dupa 3 ore.
O tura deosebita, care ne-a mers la suflet aducand multa liniste in noi.
Felicitari trupei care a fost formata din oameni de nota 10 si care au savurat din plin acest traseu.
Plecare din Pasul Prislop
Plecare din Pasul Prislop
Tabara 1 langa Lacul Izvorul Bistritei
Tabara 1 langa Lacul Izvorul Bistritei
Privind cerul spre Calea Lactee
Privind cerul spre Calea Lactee
Lacul Izvorul Bistritei
Lacul Izvorul Bistritei
Varful Gargalau
Varful Gargalau
Lacul Lala
Lacul Lala
Fericire!
Fericire!
 

Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel

Publicat pe Actualizat pe

Refugiul Saruni, locul unde stelele stralucesc altfel

     Data: 30-01.12.2013
     Locatia: M-tii Trascau – Zlatna – Ref. Saruni
     Scopul: plimbarica de socializare Dianthus
     Trupa: 12 persoane – Sika, Ale, Feri, Anamaria, Ioana x2, Marian, Ana, Miruna..
     Foto: Caba Dan
      Iubesc toamna cand cerul e senin si soare imi incalzeste inima; iubesc aerul tare si rece care imi ingheata fata. Toamna e frumoasa desi natura se pregateste de iernat, iar vibratia culorilor nu mai este asa vie. Linitea si calmul ce pluteste toamna parca ne impaca sufletul si ne face mai sensibili.
     Iesirea la Saruni cu oamenii din Dianthus a picat la fix. Aveam chef de o plimbarica asa ca, cu ajutorul prietenilor de la Zlatna prin Adrian Puiulet (caruia ii multumesc) am avut acces in refugiu. Un exemplu clar ca unde pui suflet, ceva cu suflet se naste. Este un loc unde te simti acasa si asta il face special. Este perfect pozitionat si iti ofera o perspectiva unica asupa zonei.
      Trupa a fost vesela, iar cei mai noi membrii Dianthus au facut cunostinta cum e sa urci cu rucsacelul in spate si cum toata oboseala dispare cand caldura focului de leme te incalzeste. Unii au prin „gustul” si sper sa iasa si pe viitor cu noi la munte.
      Iesirea s-a terminat cu mult umor, cand o fata a plecat incaltat cu ghetele lui Sika 41 cand ea avea la picior 37 :)). Ganditi-va cum a coborat Sika cu ghete 37 =)) 2 ore pana la masina :P.
Sper sa va placa fotografiile, la care am folosit mai multe tehnic noi de editare 🙂 – panorama nocturna pe roua randuri verticale din 18 fotografii; si poze folosind tehnica Stacking pentru mai multe zone de focus :).

La pas
La pas
Pe calea cea buna!
Pe calea cea buna!
Peisaj colorat
Peisaj colorat
Panorama
Panorama
Catelul ghid
Catelul ghid
Noapte de basm
Noapte de basm
O altfel de tonalitate! Iubesc culoarea :D
O altfel de tonalitate! Iubesc culoarea 😀
 

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

Publicat pe Actualizat pe

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

     Data: 17-19.08.2012
     Locatia: M-tii Aninei, Cheile Carasului si Garlistei, Pestera Comarnic, Racovita si Tolosu
     Scopul: parcurgerea Cheilor Carasului partea salbatica prin apa si vizitarea pesterilor din zona
     Foto: Florin Capalnean
     In Romania este seceta mare si canicula, deci este vremea perfecta pentru balaceala. Acum vreo 7-8 ani cand am trecut prin M-tii Aninei am strabatut o parte din Cheile Carasului promitandu-mi ca voi reveni peste ani aici sa le parcurg in intregime in momentul cand voi avea costum de neopren.
      Acum toate conditiile erau indeplinite. Plecam vineri in graba spre Carasova cu doua masini. Avem de sarbatorit, caci e ziua Oanei care a venit tocmai din Bacau sa fim impreuna. >:D<
       Cei 330 de km pana la destinatie trec destul de greu, intunericul ne prinde pe drumul forestier spre cantonul Pestera Comarnic, care este drum neindicat de parcurs cu mainile. Noi… nestiind zona l-am parcurs dar asta in conditiile in care drumul era uscat si stiam sigur ca nu va ploua in urmatoarele zile. Pe la ora 22:00 ajungem si punem corturile langa cabana Exploratorilor.
       Facem focul si inchinam pentru sanatatea Oanei careia ii doresc inca o data multa sanatate si sa ramana la fel de vesela si plina de viata ca si acum!
       Sambata dimineata ne trezim si mancam. Pe la ora 10:00 apare rangerul care este si ghid pentru pestera Comarnic si alegem sa intram sa o vizitam, pe ideea „Ce-i in mama nu-i minciuna!”. Pestera este foarte frumoasa, cu formatiuni deosebite si sali de mari dimensiuni. Turul a durat undeva la 2 ore asta in conditiile in care stiam ca azi mai avem mult de mers si ne-am miscat rapid.
Descoperind frumusetile din adancuri
     
Pestera Comarnic
O macaroana!
Stalacmite, stalactite si coloane
Mii de ani de creatie a naturii
Prins in gura monstrului impietrit
Formatiuni deosebite
Pe la ora 12:00 echipati de „scaldat” plecam spre tunelul vechii mocanite prin care trecem pentru a cobori apoi pe firul Carasului. Urma sa parcurgem aproximativ 10 kilometri de chei salbatice cu zone unde apa are o adancime de 4-5 metri si distanta intre peretii cheilor nu este mai mare de 3 metri. In aceste chei cu greu vezi razele soarelui si este indicat sa le parcurgi in costum de neopren si o saltea gonflabila ar fi perfecta daca vrei confort termic ;).
Ne pregateam de balaceala
    
Doi mari alergatori Oana si Alin
Scapa cine poate! :))
Alin in marea saritura 🙂
La inceput am fost ca si ratele! Pe unde era apa mai mare hop si noi, asta pana cand am facut prima oprire in zona Pesterii Emil Racovita si ne-a prins frigul :)). Am parcurs toata pestera si cred ca am facut record de viteza la iesirea din ea. Din cauza „racorii” care a cuprins lumea :D.
„Dintii” pesterii Emil Racovita
    
Capul jos si in pas alert ca inghetam!
Orele au zburat pentru ca locurile frumoase s-au succedat la fiecare pas.  Apa curata de un albastru pur era tulburata doar de trecerea noastra. Cheile sunt accesibile si nepericuloase petru ca nu exista zone cu saritori sau copaci si lemne cazute in apa. 
Zonele cu apa adanca se succed, facand tura foarte dinamica
Voia buna ne-a insotit pe tot parcursul cheilor
Unde soarele ajunge in chei, parca apa e mult mai calda
Adrenalina!!!
Dupa aproximativ 4 ore de la intrarea in apa am ajuns la marmite, acele „cazane” sapate de apa in stanca. Au dimensiuni impresionante de circa 7-8 metri. Le ocolim catarand muchia din dreapta lor cum urcam si inaintam spre un perete vertical de aproximativ de 100m la baza caruia gasim deschiderea pesterii Tolosu. Este o pestera mult ravnita pentru ca este accesibila doar in anotimpul secetos, intrarea de obicei se face prin apa trecand de un sifon lucru recomandat doar cunoscatorilor. Noi suntem norocosi si gasim pestera perfect uscata, inaintarea fiind foarte placuta. Aceasta pestera fiind spalata de aluviuni in fiecare an are o stanca foarte frumos sfeluita si de o culoare maro lucis. Noi am ajuns pana la cea mai frumoasa formatiune a pesterii, un baldachin de mari dimensiuni (6m latime si 3 inaltime), fiind apoi blocati de doua praguri de stanci imense. Atentie celor care intra in aceasta pestera sa nu ramana blocati de apa ploilor care inchid iesirea.
Marmitele din Cheile Carasului
    
Intrarea in pestera Tolosu
Terase naturale
Stanca este lustruita in fiecare an de apa
Tavanul pesterii este foarte inalt
Depuneri de calcit
Cel mai frumoasa piesa a Pesterii Tolosu – Baldachinul urias
Am continuat traseul iesind din zona cheilor salbatice dupa ce am trecut de cazanele Carasului print-un labirint cu apa adanca si  aproape 150 m lungime.
Ultima portiune a cheilor salbatice
    
Broscutele inghetate 🙂
Aici ar fi intereasant noaptea 😀
O echipa extrema!
Era ora 19:30! Ne-am schimbat repede si am plecat pe poteca prost marcata ba cu banda albastra ba cu triunghi albastru. Va recomand din tot sufeltul sa parcurgeti acest traseu, mai ales pe vreme rea sau pe noapte, avand un GPS la voi (in conditiile in care aveti un track bun si incarcat, sau macar acces la harti Google Earth). Pe noi ne-a prins intunericul intr-un lan imens de ferigi care din pacate ascundeau lujeri de mure. Noroc ca aveam telefonul cu hartile Google incarcate in cash. Oricum „distractia” a durat aproape 30 de minute pana am revenit pe poteca normala care este foarte prost conturata si marcajul apare foarte rar.
     Pe la ora 22:00 am ajuns la corturi, iar dupa o masa copioasa, ne-am adunat in jurul focului admirand jarul incins si profitand de caldura acestuia.
     Duminica ne-am trezit pe la ora 9:00 si pe la ora 10:30 am plecat spre Cheile Garlistei. Timpul ne presa dar totusi am reusit sa ajungem pana la primul tunel. Zona este frumoasa dar la fel poteca nu este deloc intretinuta. Ne-am oprit si la Densus la cea mai veche biserica din Romania.
Densus
      Am plecat spre casa bucurosi ca ne-am indeplit visul de a parcurge Cheile Carasului in intregime. Acest traseu face parte din bijuteriile naturale ale tarii si daca o sa aveti ocazia si echipamentul necesar vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
     

Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei

Publicat pe Actualizat pe

Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite

    Data: 27.04.2012 – 01.05.2012
    Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane
    Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan  
„A fost odata ca niciodata,
Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012.
     Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa  ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu.
      Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului.  Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Cascada Beusnita 3
    
O asa mare minune: apa!
Cascada Beusinitei
In fata peretelui de apa
Frumos!
Duminica am plecat in amontele Nerei spre Lacu Dracului. Drumul la dus a fost destul de lung (~ 6 ore) presarat cu o travesare prin Nera pana la brau in care ne-am racorit umpic datorita debitului mare a apei.
Spre Cantonul lui Damian
Nu se vede marcajul de pe fundul apei! 😀 Oare ne-am pierdut?
Pe malul Nerei
Traseul sapat in stanca a Cheilor Nerei
Hercule cel mic :))
Unul din pasajele de pe traseu
Vremea a fost impecabila. Eu, dupa cum mi-am promis acum 7 ani, am revenit cu ideea clara de a parcurge traseul si cu barca! Aceasta idee m-a tinut in priza tot timpul, incercand sa studiez traseul cu ochi de „barcagiu :P”. Bustenii cazuti, insulele de pe mijlocului cursului si bolovanii mari din apa au fost o provocare frumoasa.
     Pe la ora 16:30, dupa ce am admirat pastravii din Lacul Dracului si o masa copioasa am plecat in aventura acvatica impreuna cu Christine. Am prins destul de repede tainele navigatiei si am incercat sa ne bucuram de peisaj dar si de pasajele mai tehnice a traseului. Apa avand un debit crescut a facut coborarea una dinamica.
Lacul Dracului
Partieee!
Cum trupa se intorcea pe jos si era in urma nostra cu mult am optat sa coboram cu barca pana in Sasca Romana, dar cum eram noi relaxati am avut parte de o surpriza neplacuta. La un moment dat am intrat intr-o zona mai rapida a apei, cu o insula mare si plina de busteni in mijlocul cursului. O luam pe stanga…. ba nu… spre dreapta, derutati de o trupa ne naufragiati care montasera o cordelina intre insula si mal si nu stiam pe unde sa mergem, si uite asa am intrat direct in busteni. Ne-am rasturnat si a trebuit sa tragem la mal. Curentul puternic ne-a rasturant din nou la traversare pierzand vaslele. Am strans barca care era sparta si am urcat prin Turnele la Podul Bei. O tura plina de peripetii care as mai repetau oricand 😉
Tunelele din zona Podul Bei
   
In formatie de atac
Luni am optat sa plecam mai departe si anume spre Cazanele Dunarii cu directia Baile Herculane. Drumul pe malul Dunarii este pitoresc si mi-ar place mult sa-l parcurg si cu bicicleta. Ne-am oprit la statuia lui Decebal dar si la o cherhana unde am mancand o ciorba de peste si un salau proaspat. Acolo am simtit ca sunt in vacanta. Eram deja plecat de acasa de 2 zile jumate si inca mai aveam de stat o zi jumate. Niciun stres pe capul nostru, ceea ce ma facea sa ma gandesc unde si ce am mai putea vizita, numai spre casa sa nu mergem.
Al nostru Decebal!
    
Stres! Mult stres!
Ajunsi la Herculane am campat in amonte cu vreo 3 km si am coborat „sub pod” la o baie termala. Ma doare sufletul cand vad ce valoare (apa termala) si ce frumusete nu se exploateaza in zona asta.  Adica sa se faca TURISM! La noi faci baie in niste bazine betonate hidoase si pline de mizerie, malul Cernei e plin de peturi. Oribil! Totusi baia a fost ok pana in momentul in care au aparut vreo 4 cocalari negrii cu lanturi de aur la gat si cu o statie pentru muzica… binenteles delectandu-ne cu cele mai alese manele. Am plecat de acolo aproape in alergare!
      Seara s-a terminat mai mult decat superb cu cantece la chitara a’ la Feri cu acompaniament la muzicuta manuita cu dibacie de Dan.
      Marti dimineata refuzand sa plecam spre casa am urcat la Cascada Vanturatoarea, un monument al naturii deosebit care merita vizitat!
Cascada Vanturatoarea
Sa nu ma deochi!
In drumul spre casa ne-am mai oprit sa vedem Poarta Sarutului si Masa Tacerii a lui Brancusi in Targul Jiu.
Poarta sarutului
     
O multime de Caba! Un dezastru :))
O iesire frumoasa, pentru multele obiectivele vazute si divesifitatea lucrurilor facute. Trupa a fost mare si din pacate nu am reusit sa fiu liantul intre oameni. Fiecare are ideile, principiile lui, perceptii si o anumita dispozitie de a socializa si de a face o echipa sa functioneze.
      Iesirea a fost o reusita si am perceput in acele zile petrecute departe de casa, ca fiind o frantura din viata mea, si poate a fiecaruia. Momente in care radiezi fericire si te bucuri de un peisaj, de o apa de un transparent perfect, te bucuri de viata, te simti bine cand stai la foc si asculti acorduri de chitara facandu-te sa visezi… „fiecare cu visele lui!”.  Din pacate ca si in viata, ai momente de dezamagie cand te rastorni cu barca si o spargi; de frustari extrapoland la pierderea vaslelor… si alte nebunii:D.
      1 Mai 2012 a trecut si acum deabea astept sa merg undeva in vacanta pe mai multe zile… inca nu stiu unde… dar as mergem departe! Sa vad unde ajung! 🙂

In plimbare la noua cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

O tura de relaxare pe Valea Moasei cu urcare la cabana Suru

Alergare montana pe creasta Fagarasului spre Lacul Avrig

    Data: 15-17.06.2012
    Locatia: Valea Moasei -> Cabana Suru -> Lacul Avrig
    Trupa: Christine, Flo si Caba
    Scop: relaxare la munte cu antrenament de alergare montana
    Foto: Florin Capalnean
    Florin a propus ca si miscare in weekend alergare de pe Valea Moasei la Cabana Suru. Eu am acceptat ideea, dar am modificat umpic planul in sensul ca vineri seara pe la ora 19:00 campam intr-o poienita ca in povesti pe malul Vaii Moasei. Dupa ce  am mancat bine ne-am delectat cu un vin rosu, adormind in jurul focului.
Dormitul la cort intr-o poiana frumosa e terapie curata
    
Focul, cu al lui proprietati mistice
Dimineata ne-am trezit de voie, cand soarele era deja sus pe cer. Dupa ce ne-am facut siesta si am strans cortul, adica pe la ora 11:00, am plecat cu rucsaci mari spre cabana Suru. Ne-am oprit la cascadele Moasei care nu trebuie ratate. Totul a descurs cu un ritm de vacanta. Nici un stres, nici o graba!
Salamandra
    
Cascadele Vaii Moasei
Ce ochelarii! :))
Pe la ora 15:00 ajungem la noua Cabana Suru unde se lucreaza puternic. Se reconstruieste anexa (grajdul) care acum arata foarte bine. Termopane, rigisp, paturi noi cu saltele relaxa… Ideea este ca se investeste si se vrea sa iasa ceva calumea! Peste aproximativ 2 saptamani cred sa fie functionala in intregime. Asta presupune cabanier permanent, bucatarie unde se poate servi o ciorba, un ceai… o capacitate de cazare de aproximativ 8 locuri in camera si vreo 12 in mansarda. Numarul proprietarului este: 0725481575 – Adrian. Nu pot decat sa-i salut initiativa! Bravo! Se investeste in turismul montan ceea ce este de respectat.
Cabana Suru 2012
   
Noua camera a cabanei Suru
  Dupa o masa imbelsugata am tras un pui de somn la umbra unui brad, urmand un curs de introducere in fotografie tinut de Flo. Pe la ora 19:00 am urcat spre creasta pana la monument. Seara, am mancat o mamaliga cu branza, cas si urada proaspata de la stana din zona, asortata cu ceapa si slanina, mai ceva ca haiducii. 🙂
Mamaliga cu cas, branza si urda proaspata „A’ la Nea Fane”
    
Apus Fagarasan
Duminica chiar daca trezirea s-a facut tot in regim de „no stress” la ora 10:05 am plecat in alergare-mars fortat spre Lacul Avig si retur. Traseul are  o lungime de 16 km si o diferenta pozitiva de nivel de ~ 1500 m. Noi, in 2:15 ne spalam in apa limpede ca si cristalul a Lacului glaciar Avig. Dupa o pauza bine meritata cu plaja si o baie scurta a lui Flo, ne-am intors la cabana de data aceasta intr-un timp si mai bun, de 1:35 ore.
La monument
   
Eu… si Lacul Avig
Din nou masa, din nou somn si un deosebit „dus la oala” cu apa calda pregatita de nea Fane. Dupamasa, odihniti si curati pe la ora 18:30 am pornit pe muchie in jos. Flo s-a gandit ca nu se poate termina tura asa „simplu” si „a gasit el” o poteca care era un jgheab abrupt ce cobora pana in vale. Am coborat destul de greu, mai ales ca in ultimele sute de metrii jgheabul s-a transformat intr-un canion cu inclinat la ~ 50 de grade plin de saritori.
     Am supravietuit si de aceasta data si am pornit spre casa, nu inainte de a ne delecta cu o inghetata.
O tura superba in care chiar ne-am relaxat, chiar am simtit muntele cu al lui aer curat, cu ape reci si curate, cu o liniste deplina si un cer instelat in care satelitii si doua comete care au animat bolta cereasca. Alergarea montana a fost minunata, zona din Saua Surului pana la Avrig este geniala ca si peisaj si poteca alpina la mare inaltime.
    Viata e frumoasa si este exact cum ne-o facem!