Maraton

MTB pe MBM70 km

Publicat pe

Primavara este de pedalat

Data: 21.04.2018

Traseu: MBM70 (Medias-Richis-Fetea-Copsa Mare-Biertan-Dupus-Atel-Buzd-Medias)

Detalii: ~ 1700 m dif.+, 70 km in 4,45 ore de pedalat

Trupa: Paulica, Binderu si eu

Primavara este cea mai buna vreme de pedalat in zona Tarnavelor. Totul este verde si curat, aerul perfect pentru miscare, iarba mica si innaintarea usoara. Am avut o tura in care am mers bine, si ne-am bucurat de natura si satele sasesti cu cetatiile lor impunatoare.

Sper la cat mai multe!

Reclame

Maraton Piatra Craiului – a X-a hora in jurul reginei Carpatilor

Publicat pe Actualizat pe

Maraton Piatra Craiului – a X-a hora in jurul reginei Carpatilor

Data: 03.10.2015

Locatia: M-tii Piatra Craiului – Zarnesti

Scop: alergare maraton montan – 41 km si 2100 m dif. nivel

Echipa: Aniko, Sika, Corina, Cristina Bacau, Oli, Oana…

Sa vorbesti despre MPC si mai ales despre cea de a X-a editie aniversara e dificil. E greu pentru ca aceasta manifestare sportiva este un fenomen. MPC este samanta care a incoltit in noi, si cand spun noi, ma refer la toti cei care iubesc muntele, alergarea, natura si viata frumoasa, toti cei care iubesc Carpatii si Romania. Echipa MPC este un grup de oameni care au suflet luminos si au reusit ca in acesti zece ani sa schimbe oameni, sa schimbe destine. Au deschis ochi si au format caractere!

Datorita samburelui MPC, au „incoltit” mii de alergatori montani au aparut concursuri. Fiecare participant s-a transformat, descoperindu-se pe sine atat in orele petrecute alergand in jurul Pietrei Craiului dar si in sutele de km alergati tot timpul anului dea lungul antrenamentelor.

Seria Carpathian Man este fratele mai mare a MPC-ului. Este seriei de patru concursuri: Postavaru Night – ski de tura, 4 Munti – MTB, Ultra Trail Fagaras – ultra maraton montan. Fiecare incercare e un prag greu de urcat dar care e atat de special, de instens si de frumos. Cand treci fiecare linie de Finish, tragi tare aer in piept si simti ca traiesti! Anul acesta am incheiat cu succes seria celor patru concursuri si am primit medalionul Carpathian Man. O recunoastere care ma onoreaza si ma face sa spun: „Multumesc si Respect Luci Clinciu”. Multumesc partenerului meu Vlad Sancraian impreuna cu care, formand echipa Spirit am devenit un spirit. Am fost o echipa perfect sudata si rezultatele s-au vazut.

La cea de-a zecea editie MPC am alergat impreuna cu Aniko, pentru primul ei maraton montan. A fost greu dar atat de frumos! Am luptat, am ras, am glumit, am socializat, am transpirat si suferit impreuna. A fost exact asa cum trebuie sa fie: o amintire de neuitat! Am reusit impreuna sa trecem linia de finish alergand cu zambetul pe buze si plini de energie! Iubita mea te felicit pentru tot: curaj, vointa, putere, nebunie, si puterea de care ai dat dovada.

Felicitari echipei MPC, felicitari Cristina Scortanu, Sika, tuturor participantilor.

     Pozele vorbesc de la sine… Sa ne vedem sanatosi pe creste!O poza dintr-un loc care sper sa fie reconstruit si redat Craiului O poza dintr-un loc special care sper sa fie reconstruit si redat Craiului

Maraton Apuseni 2014

Publicat pe Actualizat pe

Maraton Apuseni 2014

    Data: 24.05.2014
    Locatia: Muntele Mare – Baisoara
    Scopul: participare maraton montan Apuseni
    Trupa: Corina, Sika, Ionut A., Christine, Bogdan, Ionut Negru…
    Foto: Ionut Anisca, Mihai Benea, Louise Tanasa
    Al treilea weekend, al treilea concurs… asta in conditiile in care am spus ca le reduc :)).
    La Maraton Apuseni am alergat la primele doua editii, deci stiam in mare la ce sa ma astept. Anul acesta am mers sa vad noua varinata de traseu, am mers sa alerg cu bunul meu prieten Sika, am fost acolo pentru a revedea prieteni faini din Cluj si defapt toata tara.
    Am incercat sa „ingras porcul in ajun” alergand cateva zile in saptamana concursului si i-ata-ne la start. Planul era sa alergam cat mai bine, dar fara stres si sa ne bucuram de cursa. Avea Sika emotii si pentru mine asa ca totul era echilibrat.
     Am plecat intr-un ritm mediu si totul a descurs foarte bine pana pe la km 20 cand aveam un timp de ~2:10. Eram bine pozitionati, picioarele inca erau destul de fresh. Dar dupa putin timp m-a lovit o lipsa de chef incat urmatorii 4-5 km am innaintat doar asa… sa treaca. Ma oboseau portiunile unde poteca lipsea si alergai prin iarba sau coborai foarte abrupt pe forestiere :D.
     Au urmat doua urcari zdravene dar pe care le stiam si le-am aboradat cu rabdare. Am mers bine, depasind oameni bine pregatiti.
Pe ultimii 4 km l-am ajuns pe Bogdan, si am lasat motoarele mai incet si adoptand o atitudine de non combat. Greseala a fost ca nu am intrebat pe ce pozitie suntem in clasament! Mare greseala, caci daca stiam sigur motivarea era cu totul alta.
     Am termiant cei 42 de km cu 2300 m difertenta de nivel pozitiva pe locul 13 la categorie si 31 la Open, cu timpul de 5:31 ore.  O pozitie frumoasa dar care putea fi si mai buna daca ne mobilizam pe final.
Am trecut linia de Finish de mana cu Sika si Bogdan ca si o echipa frumoasa! Felicitari baieti dar mai ales felicitari Christine care a castigat locul 1 la fete categoria ei de varsta (5 la Open).
    Un weekend frumos! Un concurs reusit, parca traseul putin cam greu 😀
Acum pe bike-uri ca urmeaza 4 Munti!!!
Super echipa
Super echipa
Finish in echipa la Maraton Apuseni 2014
Finish in echipa la Maraton Apuseni 2014

 

 

Prietenie, munte, spirit – Maraton Piatra Craiului 2013

Publicat pe Actualizat pe

Prietenie, munte, spirit – Maraton Piatra Craiului 2013

    Data: 2013.11.02
    Locatia: Zarnesti – M-tii Piatra Craiului
    Scopul: participare maraton montanPiatra Craiului
    Trupa: Sika, Corina, Christine, Cristina, Oana, Bogdan, Montana, Caba
     Foto: fotografii maratonului
     MPC – Maratonul Pietrei Craiului este si va ramane concursul model deoarece combina cel mai bine tot ce poate sa insemne frumos si vibratie. Aici reteta incepe prin adaugarea de mult suflet, fie ca e vorba de organizatori cat si de participanti; in a doilea rand prin prietenia sicera si respectul intre participanti. Piatra Craiului ca si munte, a fost si va ramane „regina” spectaculoasa a Carpatiilor. Dificultatea si duritatea traseului de la MPC, provocarea fizica si mentala fac din acest maraton o bijuterie.
    Spiritul Carpathian Man insamantat de Luci Clinciu in noi, creste de al an la an. Respectul pentru munte si o viata sanatoasa, dorinta de creste carunte, carari neumblate, ape limpezi, imbinate cu o forta vitala pe masura, pot sa te transforme in cel mai frumos mod.
    MPC-ul pentru mine in acest am a insemnat o abordare diferita. Stiam ca nu ma antrenasem sa-mi bat timpul de 5:14 ore, asa ca am ales sa fiu un mic antrenor. Am alergat cu prietenul meu Sika care a parcurs primul lui maraton din viata. Desi este un traseu tehnic si greu am avut incredere in coechipierul meu, pentru ca am functionat ca si o echipa. Am incercat sa il impulsionez, sa ii spun cand sa se hidrateze, cand sa forteze si cand sa-si menajeze fortele. Am facut o cursa foarte buna. Ne-am bucurat de fiecare zona revazuta in Crai.. desi in fuga (Cerdacul Stanciului, Marele Grohotis, Padina Lancii…).
    Am terminat cursa cu o satisfactie deosebita, trecand linia de Finish ca doi invingatori dupa 5:41 ore, undeva pe locul 83 la Open din ~ 680 participanti.
Felicitari Sika, Christine, Cristina, Oana, Bogdan, tuturor participantiilor dar si Luci si echipa.
A fost frumos, a fost maret… acum poate sa vina zapadaa!!! 🙂
Deasupra de Saua Funduri
Deasupra de Saua Funduri
Sika, un mare marathonist
Sika, un mare marathonist
Coborand spre Valea Urzicii
Coborand spre Valea Urzicii
Dupa Plaiul Foiii
Dupa Plaiul Foiii
O victorie, o prietenie, o viata
O victorie, o prietenie, o viata
Finish MPC 2013
Finish MPC 2013
Felicitari prietene!
Felicitari prietene!

UTF (Ultra Trai Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

Publicat pe Actualizat pe

UTF (Ultra Trail Fagaras) 2013 – trairi intense, pe custuri Fagarasene

     Data: 6-8.09.2013
     Locatia: M-tii Fagaras
     Scopul: alergare ultra-marathon montan de 3 zile – total ~ 75 km cu 5500 m dif. nivel pozitiva
     Traseul: ziua 1 – Avrig 4 km oras
                   ziua 2 – Cabana Ghiocelul – Cab. Barcaciu – Cab. Negoiu – Vf. Negoiu – Cab. Balea – Saua Capra – Conacul Ursului (AG) – 37 km cu 3100 m dif. nivel pozitiva
                   ziua 3 – Conacul Ursului – Trei pasi de moarte – Vf. Vistea Mare – Fereastra Mare a Sambetei – Manastirea Sambata – 33 km km cu 2300 m dif. nivel pozitiva
     Echipa: Vlad Sancraian si Caba Dan – echipa Spirit
     Foto: Corina Fodor si Adi Bostan
     Cand cineva trece linia de Finish cu lacrimi in ochi, inseamna ca a realizat ceva deosebit. Cand cineva vorbeste despre un concurs extrem de emotionat inseamna ca a fost altceva.
     UTF este altceva! Este un ultra-maraton montan care, pe langa imensa provocare fizica si dificultatea tehnica a traseului este o provocare a sinelui. Aici alergi cu sufletul! Parerea mea, este ca, venind la acest concurs trebuie sa vi cu inima deschisa si sa te bucuri sa fi acolo sus, acolo pe crestele marete ale Fagarasului.
     UTF este un concurs de echipa si in acest an partenerul meu de incredere a fost Vlad. Un om, cu care, dupa indelungate discutii telefonice si strategii complexe…..  cum se poate vedea mai jos, am hotarat sa participam.
V – Caba, nu facem echipa la UTF?
D – Iti dau raspuns cand ma intorc din Elvetia
= peste 2 saptamani =
D – mergem?
V – mergem!
Asta a fost toata discutia, si uite asa echipa Spirit se reunea in Avrig gata de start.
     Vlad e un tip meticulos si foarte calculat, foarte bine antrenat iar comunicarea, desi pare ciudat nu este necesara. Fiecare din noi stie ce are de facut, cum trebuie sa se pregateasca si ce trebuie sa faca. Am participat impreuna la 3Munti si Bucegi 7500 iar acum la UTF. Au fost ore in care am tras, ne-am motivat si sustinut reciproc. Am facut o echipa perfecta, in care am reusit sa ma intrec pe mine insumi.
      Au luat startul aproximativ 50 de echipe, cu oameni consacrati in alergarea montana. Vroiam sa facem un rezultat bun si pentru asta trebuia sa ne autodepasim.
      Prologul de 4 km din Avrig a trecut rapid. Nu am mai alergat pe asfalt de ani buni, dar am termiant in 16 minute.

Echipa Spirit
Echipa Spirit
La treaba!
La treaba!
Felicitand
Felicitand „concurenta” 🙂
      Seara, lumea socializeaza si asta este un lucru deosebit. Sa stai la povesti cu oameni faini din toate colturile tarii. Ne-am intalnit cu cei din Bacau, Cluj, Timisoara, Brasov… Aici se simte spiritul si atmosfera Carpathian Man si a concursurilor organizate de Luci Clinciu. E frumos sa uiti de competitie si sa te bucuri de prietenia unor oameni care iubesc muntele si sportul.
      Etapa 2 porneste de la Cabana Ghiocelul si se termina in Conacul Ursului. Este etapa cea mai grea si tehnica! Ne punem la Start si asteptam cuminti momentul zero. Dau mana cu Vlad si dintr-o clipire reciproca am spus totul: „o sa fie bine, o sa facem un concurs grozav”.
     Cei 7 km de drum forestier trec repede si incepe urcarea spre Negoiu. In spate ne sufla o echipe clujeana si echipa lui Roby din Tg. Mures. In 1:40 ore suntem la Barcaciu de unde plecam rapid. Poteca pana in Negoiu este tehnica dar are si portiuni rapide. Profitam de fiecare zona unde se poate alerga si asa pana in Cabana Negoiu depasim 2 echipe. Caldarea Mieilor ni se deschide in fata si stim ca de aici incepe „distractia” si urcusul adevarat.
     Impingem puternic in bete si incercam sa pastram un ritm alert. Vremea este perfecta: senin si o temperatura placuta. Ti-e mai mare dragul sa fi aici, iar cu coada ochiuli incercam sa ne bucuram de peisaj. Undeva dupa 3:50 ajungem pe Varful Negoiu. Incepe coborarea si mai depasim 2 echipe. Mergem bine si incercam sa ne hidratam si sa mancam cat mai constant.

Sub Varful Negoiu
Sub Varful Negoiu
No, uite si la sta micu!
No, uite si la sta micu!
Zona Laita
Zona Laita
Colaaaaaaaa
Colaaaaaaaa
Ne tot depasim cu echipa de mixt „In alergare”. Pun presiune pe noi, ceea ce ne tine concentrati. Coboram in Balea si urmeaza ultima urcare a zile in Saua Capra. Ne reamintim cu drag de ski de tura si de iarna din zona asta. 🙂 Coborarea pana in Conacul Ursului este lunga si grea. Nu cred ca o iubeste nimeni. Plecam mai tare cat timp poteca este mai bine conturata  apoi o lasam mai incet sa ne menajam genunchii. Dupa 7:31 ore trecem linia de Finish impreuna cu echipa In Alergare.  Fata de anul trecut ne-am imbunatatit timpul cu 1 :40 ore ceea ce este grozav.
     Seara din nou la povesti cu prietenii iar duminica dimineata la 7:00 plecam in etapa 3. Cei 7 km de asfalt nu imi plac deloc. Nu sunt un om de viteza si deabea astept sa inceapa treaba serioasa :D. Poteca incepe sub Refugiul Zmeilor, unde panta este din ce in ce mai accentuanta pana in creasta, in zona Trei Pasi de Moarte unde ajungem in 1:15 ore. Suntem cam a 9 echipa si pozitia asta ne place. Am mers perfect. Am tras pe portiunile rapide si am urcat matematic fiecare panta. Trecem de Lacul Podul Giurgiului si incercam sa nu pierdem distanta fata de echipa CPNT (Manu si Cornel), adversarii nostrii directi in clasament.
      Urcam Varful Vistea Mare si ne bucuram de prezenta medieseniilor Iulia, Flavius, Oli si Luci care ne incurajeaza. Alergam printre stanci si bolovani la vale si ma uimesc inca o data pe mine insumi de unde avem atata energie. Sincer m-am simtit perfect! Nu m-a durut sau deranjat nimic. In fata ne apropiem de echipa lui Rares Manea si asta e un semn ca suntem in grafic. Vine coborarea pe Valea Sambetei de care imi era asa groaza. Nu stiu ce s-a intamplat, dar am zburat pana jos. Am tras tare si am depasit, iar poteca de sub Cabana Sambata am servit-o in alergare nebuna ca o delicatesa.

Zburand spre Cabana Sambata
Zburand spre Cabana Sambata
Țop-țop spre Finish
Țop-țop spre Finish
Forestiereul pana la Manastirea Sambata este monoton dar stiam ca suntem aproape. Stiam ca am reusit!
    Dupa 6:11 ore, echipa Spirit a trecut linia de Finish tinandu-ne de mana. O mare victorie! O bucurie si o satisfactie imensa. Am alergat frumos si cu cap. Am incercat sa ne bucuram de vreme si peisaj. Am luptat ca si o echipa, iar Vlad a fost partenerul perfect.
     Am terminat si a doua editie de UTF pe locul 7 la masculin si cam 10 la general. 
Multumesc Vlad pentru tot! Felicit organizatorii si voluntarii! Multumesc familiei care m-a asteptat si incurajat la Finish!
Va doresc carari insorite!

Echipele de masculin UTF 2013
Echipele de masculin UTF 2013
Toata familia Carpathian Man
Toata familia Carpathian Man

In alergare la maratonul Cindrelului

Publicat pe

In alergare la maratonul Cindrelului

     Data: 2012.08.11
     Locatia: M-tii Cindrel, Paltinis
     Scopul: alergare maraton montan, 40 km cu 2000 m dif. nivel
     Cindrelul este cel mai aproape munte de noi, de medieseni. Am fost aici vara si iarna, pe vreme buna sau rea, pe jos pe bicicleta sau pe schiuri, asa ca era momentul sa il vedem si din alergare.
      Traseul il stiam aproape in totalitate, doar bucla spre iezerul Cindrelului nu imi era cunoscuta.
       Startul s-a dat la ora 9:00 si desi a fost prima editie a concursului am recunoscut mai multi alergatori foarte buni prezenti la start.
Start Maraton Cindrel 2012
Am plecat in alergare usoara, fara nici un plan, nici o strategie. Am alergat sa ma simt bine! Pana in Stana din zona Batrana, deja eram in zona oamenilor de valoare apropiata mine; ii cunosteam de la alte concursuri.
Hopa sus!
Spre Stana Batrana
      
Spre Iezerul Cindrelului
Pozitia in clasament era de la kilometru 15 destul de bine stabilita. Vremea a fost superba in sensul ca au fost ~ 15 grade cu cer senin si un soare nu foarte puternic. Pe urcarea spre Varful Cindrel lumea s-a cernut. De pe varf am alergat aproape tot timpul sigur. Aveam doi baieti in fata mea de care ma mai apropiam dar clasamentul nu s-a schimbat. Nu am depasit pe nimeni, nimenu nu m-a depasit.
Traseul este superb!
   
In alergare pe creata Cindrelului
Picioarele au mers bine si m-am bucurat de o stare placuta de energie si bucurie pe ultimii 10 km. Mi-am dorit sa termin sub 5 ore ceea ce s-a si intamplat. Am trecut linia de finish dupa 4:55 ore, pe locul 7 la categorie si 15 la Open. Un loc frumos si un timp care ar fi putut fi imbunatatit cu vreo 15 minute :P.
     Am plecat „mult prea odihnit” spre casa, dar la urma urmei am facut ce mi-a placut: am alergat de placere! 😉
 

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

Publicat pe Actualizat pe

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

     Data: 21.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Echipa: Activ Spirit (Cristina Sortanu si Caba Dan); hobby-mixt
     Scopul: participare la cel mai greu maraton montan din Romania
     Traseu: 45 km cu 3200 m diferenta de nivel pozitiva (Salvamont Pestera – Valea Obarsiei – Omu – Valea Cerbului – Gura Diham – Poiana Izvoarelor – La Prepeleac – Bucsoiu – Cab. Omu – Doamnele – Poiana Gutanu – Saua Strunga – Salvamont Pestera )
     M-am hotarat destul de tarziu sa particip la acest maraton doar pe ultima suta de metrii mi-a venit cheful sa concurez la ceva tare, in care sa trag si sa imi fie greu. Stiam ca Cristina din Bacau voia sa participe si isi cauta partener/ra si mai stiam ca anul trecut castigase la sectiunea hobby-mixt asa ca dorinta de a trage cat mai sus pe podium era indeplinita. 
      Experianta amandurora a facut pregatirile cat se poate de usoare. Fiecare stie cu ce sa se imbrace, ce sa manance, cum sa se hidrateze. Despre strategie aproape nu am vorbit.  Stiam ca nu o sa fie usor, si de aceea am lasat-o pe Cristina sa impuna ritmul, singura mea „grija” era sa raman in spatele ei.
     
Maraton Bucegi 7500 – 2012
Tabara de baza a fost la Padina unde am ajuns vineri seara chiar la sedinta tehnica. Avem noroc ca fusesem doar cu trei saptamani in recunoastere pe tot traseul de maraton si stiam exact care, unde, cand, cum (ruta, puncte de alimentare, apa, Cp-uri). Seara ne facem rucscacii si ne verificam reciproc echipamentul obligatoriu. Incerc sa fiu cat se poate de usor si am ales sa parcurg traseul cu o borserta Inov-8 de 4 litri cu camelback de 2 litri orizontal.
       La ora 5 suna ceasul si suntem in picioare. Mancan ceva si cu ultimelele pregatiri ne asezam la linia de start. Ma gandesc acum daca am avut emotii. Cred ca am avut. Eram curios cat de tare o sa tragem si vroiam din tot sufetul sa facem un timp mai bun decat facuse Cristina anul trecut adica de 9 ore.
       Vremea e buna si plecam direct la tricou. Sunt 99 de echipe la traseul de 45 de km. Cea mai de temut echipa din concurs este cea compusa din Hiroko-Lixandru. La ora 6:00 se da startul si plecam intr-un ritm alert. Din primele minute ne pozitionam pe locul 2 la mixt. Nu are rost sa fortam la inceput pentru ca stiam ca mai avem…. mult.
       Dupa nici 20 de minute am simptome de varsaturi. Ce naiba! Nu am patit asa ceva niciodata! Ma gandesc ce o sa spuna Cristina cand o sa ma vada vomitand de la inceput. Nici de rusine nu pot face asa ceva! Trag aer adanc in piept si mentin ritumul. Beau apa si relativ rapid imi revin. Ajungem in 1 ora si 20 de minute pe Varfu Omu tot pe pozitia 2. Rezolvam repede tranzitia si incepem coborarea pe Cerbului in alergare printe bolovani. De la inceput mi-a fost groaza de coborarea asta care m-a bantuit de cand am participat la Carpathian Adventure in 2006. Imi era frica sa nu imi stric genunchii. Dar kilometrii au zburat poate si datorita greutatii mici pe care o aveam la noi si desi suntem intrecuti de o echipa ajungem in 1:17 minute la CP2 in drumul de Gura Diham.
      Pana aici e perfect. Ne simtim bine, suntem in graficul de timp pentru timpul propus de sub 9 ore si Hiroko este inca in spate, celelalte echipe au doar 4-6 minte in fata noastra. Alergam pana la Gura Diham si ne umplem camelback-urile cu apa caci afara este tot mai cald si pana pe Omu nu o sa mai avem apa.
Spre Prepeleac se face tot mai torid dar incercam sa mentinem un ritm alert. Intrecem o echipa de la mixt si mai multe de la baieti. Poteca dupa Prepeleac este foarte urata si caldura parca suge energia din noi. Ne hidratam si luam cate un gel. Urcam impingandu-ne tare in bete si in zona lanturilor la iesirea din jnepenis vedem prima echipa in fata noastra. Problema este ca apare si Hiroko in spate si situatia se complica. E frumos sa fi printre echipele fruntase. Chiar ma gandeam ca imi lipsesc concursurile de Adventure Race. Mai ales in care eram printre primele echipe. Asa si acum! Ne interesa doar ce este in fata noastra si ce vine chiar dupa noi. Eram pe podium pana in acest moment dar mai era mult din cursa.
      Cristina din pacate se simte tot mai rau din cauza unei stari generale de rau si greata. Continuam sa urcam dar la un ritm mult sub potentialul nostru. Nu e nimic! O sa ne revenim si o sa ii prindem si pe primii. Dupa Bucsoiul Mare echipa Hiriko-Lixandru ne depaseste. Nu putem sa reactionam pentru ca chiar nu avem puterea sa fortam. Ajungem pe varful Omu (a doua oara) dupa  3:35 ore de la CP2. Fug si cumpar doua Cola. Bem si ne umplem cu ceva apa rucsacii. Plecam parca cu alte forte. Vad echipa din fata si incerc sa imi dau seama ce avans au. Numar minutele: 9! Un avans mare dar nu de remontat. Alergam spre Batrana cat putem de mult, coborand rapid spre Poiana Gutanului. Din pacate Cristina nu se simte bine… din contra, starea ei se inrautateste. Hiroko are avans de 15 minte in acest CP iar prima echipa, Valcenii au 20 de minute. Ne dam seama ca in conditiile date nu prea avem ce face si incercam sa ne pastram locul 3. Plecam spre Saua Strunga spre care ritumul scade considerabil. Ne miram cum nu ne ajunge nici o echipa! Ceva nu e in regula. De ce nu vin concurentii. Nu ca ne suparam! Cristina se chinuie dar nu vrea sa renunte pentru nimic in lume. Ajungem in Saua Strunga unde o conving sa ia un gel. Ori ii face bine, oricum mai rau decat ii era nu aveam cum sa-i faca. Dupa nici 5 minute totul devine mai roz si o luam la fuga spre Perstera. E mai bine!
     Am luptat si am tras pana aici… ar fi pacat sa nu luptam pana la capat! Ma uit in spate… vad o echipa de baieti dar de care ne departam. Perfect! Pe ultimii kilometrii glumim si povestim. Trec repede si se vede linia de finish. Am terminat acest maraton greu in 9:58 ore, pe pozitia 3 la mixt si 9 la open, adica doar 6 echipe de baieti ne-au batut.
Cu zambetul pe buze pe ultima suta de metrii
     
Suntem pe podium!
Trecand linia de Finish invingatori 🙂
Am facut un concurs grazav. Am aratat ca facem o echipa buna si ca am tras pana la final. Din pacate raul Cristinei nu ne-a permis sa ne batem pentru prima treapta a podiumului anul asta. Stiu ca suna a lauda, dar daca ne simtiam bine amandoi, pe final era o lupta interesanta cu celelalte echipe pana pe ultimul metru.
Locul 3 la Hobby Mixt 😉
     
Felicitari castigatorilor!
Echipa Activ Spirit
Felicitari castigatoriilor, felicitari si multumiri coechipierei mele, felcitari organizatoriilor din CPNT pentru mobilizare si tuturor particioantiilor, mai ales celor de la traseul lung.
       Pentru mine a fost concursul anului! Un podium frumos de care ma bucur foarte mult.
Prieteni frumosi!!!