Lacul

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Publicat pe Actualizat pe

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Episodul 2

     Data: 28-01.07.2011
     Zona: Triglav, Bled, Cortina D’Ampezzo
     Scop: catarare, baie, plimbarica
     Dupa tura extraordinara pe Varful Triglav, decidem sa cataram umpic si alegem o zona Bohinjska Bela aflata la ~ 35 de km de cabana unde suntem cazati Aljazev Dom. Zona de catarat este in spatele caselor unui satuc pitoresc care m-a fermecat. Daca m-as muta, in zona asta a Sloveniei mi-ar place! Totul este de un calm perfect. Ai o senzatie de spatiu atemporal, un aer de munte curat, case si gradini ingrijite si de o arhitectura de basm, este o zona in care te poti bucura de viata si poti practica o gramada de sporturi.
     Trasele de catarat sunt foarte bine batute pe ancore chimice, fiecare mansa are topul ei si poti exersa pe toate gradele. Noi am inceput cu ceva usurele de 4+ si 5 la final „jucandu-ne” pe ceva de gradele 6+ si 7. Multumiti de efortul depus si ademeniti de soarele si vremea superba am fugit spre Bled unde am pus ochii pe fantasticul lac de acolo. Cuvinte nu am sa va descriu exact cum este si ce am simitit. Este… perfect! Apa albastra de munte, culmea si calda, zona de plaja si baie amenajata cu gazon, piste de alergare si de ciclism… hmmmm ce sa mai spun! Un loc perfect de concediu care vi-l recomand din tot sufletul. Lacul este foarte mare si poti vizita o insulita cu biserica, poti pescui sau sa te dai cu caiacul… Facem o baie buna, mancam o pizza si mai buna si facem planuri, pentru ca in data de 29 iunie plecam spre Italia.
       Dupa un drum superb spre Cortina, in care am trecut un pas montan cu altitudinea de 2200 m, ne cazam la camping Dolomite. In prima zi planurile de a face o via ferrata pica deoarece dimineata e cam innorat si picura umpic. Asa ca facem o plimbarica circuit de vreo 5:30 ore si 1200 metri diferenta de nivel pana la Refugiu Faloria 2123 m. Cu ocazia asta admiram „turnurile” stancoase ce strajuiesc Cortina transforma zona intr-un pol magnetic pentru alpinismul italian si european. 
              Vremea tine cu noi si de data asta si satisfactia, bucuria de a fi pe munte, de a fi in concediu, de a fi cu prietenii este maxima.
Va urma!

Parangul, redescoperirea frumosului

Publicat pe Actualizat pe

Parangul, un munte pe care l-am redescoperit

O tura cu iz de trecut

    Data: 12-14.11.2010
    Zona: M-tii Parang; Cab. Groapa Seaca -> Ref. Agatat -> Vf. Parangul Mare -> Lacul Zanoaga -> Saua Huluzului
    Trupa: Christine Thellmann, Mihai Rusu, Imandi, Dan Caba
          Vremea buna din weekendul trecut ne-a scos negresit din casa. Dupa o tura deosebita in Crai mi-a fost destul de greu sa gasesc urmatoarea locatie. Nu insa dupa ce am vorbit cu Palos (Mihai Rusu) si a propus Parangul. O daaa! Acolo mergem!
       Si uite asa, am ales rapid cele doua-trei obiective principale la care vroiam sa ajungem (Refugiul Agatat, Varful Parangul Mare si Lacul Calcescu). Traseu parca s-a trasat ca si singur si uite-ne cum vineri ne-am luam o zi libera si pe la ora 8:00 plecam spre Cabana Groapa Seaca, zona Petrosani-Obarsia Lotrului.  Ca si drum de acces am ales ceva mai exotic, adica ruta Medias-Sibiu-Saliste-Jina-Valea Sadului-Lacul Oasa-zona Obarsia Lotrului. Un drum ce trece prin mai multe zone muntoase si este de un pitoresc cu totul aparte. Pe drumul asta chiar se lucreaza! Adica este in curs de asfaltare, 90% este gata, si este plin de utilaje care chiar isi fac treaba! NU e ceva „normal” in Romania, dar chiar se intampla si pare ca si fac treaba de calitate. Sa dea Domnul sa fie ceea ce si pare!
         Pe la ora 8:10 suna Palosh. Nu s-a trezit si a ratat trenul cu care trebuia sa vina din Timisoara. Ceva normal pentru el (sa piarda trenul), dar care ne intristeaza caci revederea noastra era compromisa din lipsa de variante de a ajunge la timp in Parang. 😦 Cu regret mergem mai departe in doi! E grozav si asa.
        Pe la ora 13:00 ne incepem urcusul spre Refugiul Agatat. De la bun inceput, doi catei cuminti ne-au insotit pe poteca care urmeaza in prima parte un drum forestier si apoi prinde o poteca cu o panta ceva mai inclinata. Fara efort in 3 ore eram la refugiu.  Aici mai erau 4 tineri care urcasera cu o zi inainte. Taiasera deja lemne de foc si pregateau jarul pentru un mic gratarel. Dupa ce au terminat am iesit si noi la aer in fata refugiului sa profitam de caldura focului ramas. Refugiul este cocotat pe un bolovan mare, cred pentru a fi o constructie mai deosebita si pentru a-l proteja de solul foarte umed din zona. Constructia este destul de mare si primitoare, are loc pentru a adapostii aproximativ 10 persoane in conditii bune. Caldura, mirosul si sunetul focului din soba de tabla ne-a trimis rapid la culcare.
        Dimineata am fost harnicei si la ora 8:00 plecam de la refugiu cu tinta Lacul Rosiile si binenteles Varful Parangul Mare. Linistea zonei si soarele ne imbia sa ne oprim la fiecare pas. Ne-am bucurat de privelistea extraordinara pe care o stiam de acum 8 ani cand am fost ultima data pe aceste creste; intr-o formula care a fost ani de zile una de referinta: Mihai Rusu, Corina, Cristi Ionescu…
        Nu mai explorasem partea mai abrupta a masivului, si urcand pe Valea Jietului pana in creasta, am avut ocazia sa o facem pe indelete. Am urcat pe o poteca nemarcata care ne-a scos mult in dreapta pe Muchia Slivei, desi nu acesta a fost planul initial ne-am bucurat caci am degustat in liniste si tihna toata caldarea glaceara si nu numai, strjuita de maretul Varf Parangul Mare 2519 m altitudine. Dupa aproximativ 5:30 eram in traseul de creasta banda rosie. Aici am intalnit un tip, un student montaniard care era singur. Am intrat in vorba si dupa ce a auzit planul nostru de a merge sa dormim la cort in zona Lacul Zanoaga ochii i-au „sclipit” asa ca l-am invitat sa vina cu noi, ceea ce a si facut. Eram 3 parteneri si 2 catei. Trupa a devenit mai mare! Cresta Parangului este una frumoasa si care am incercat sa o „descifrez” cu gandul ca s-ar putea sa ne intoarcem la iarna cu schiurile de tura, mai ales ca bunul prieten Akos are un plan interesant. Escaladarea tuturor celor 14 varfuri de peste 2500 de m din tara pe schiuri de tura, sau cel putin cat se poate. Un vis care sincer a aprins in mine o scanteie si care sper macar sa incercam sa-l punem in practica.
        Am mai intalnit un singur calator ce urca dinspre Ranca pe varful Parang in rest doar un ciopor de 6 capre negre „ne-au deranjat”. Calmul zilei la apusul soarelui a fost unul deosebit. Vizibilitatea extraordinar de buna ne-a provocat la o lectie de geografie a zonei: uite Jiul cu salba lui de lacuri, uite Retezatul, Sureanu, Lotrul si Cindrelul, uite chiar Varfurile Ciortea din Fagaras. Extraordinar!
        La ora 16:45 alegem un loc superb de cort mai sus de lacul Zanoaga la primele paraiase gingase de apa cristalina. Am facut un ceai mare si un pireu bun, dar nu inainte de a „ne face pofta de mancare” cu o gura de tuica buna. La ora 18:30 ne punem in sacii de puf sa ne intindem umpic. Cand din creasta se aud doua strigate. Oare cine o fi? O fi tipul singuratic ce se intorcea de pe Parangul Mare… Dupa 10 minute Negrut, cel mai cuminte caine care l-am vazut vreo data si care venea cu noi deja de 2 zile sa ne „apere”, latra. E cineva afara si i se vede lanterna. Imandi iasa din cort si persoana intreaba! Caut doi oameni din Medias. Pai sunt in cortul celalat. Ies grabit la auzul vorbelor! Cina sa fie? Palosh! A a venit Palosh! Ce tare e omul asta! A venit singur, fara cort sa ne vedem. Era sigur ca o sa ne intalnim, desi odata cu lasarea intunericului sperantele lui se diminuasera :)).
      Ne inbratisam! Palosh (Mihai Rusu) este prietenul si colegul meu de o viata. Cu el din liceu si apoi la faculate am umblat prin o gramada de munti! Si am umblat si am facut trasee nu gluma! De la descoperirile de basm din Piatra Craiului, pana la creasta Retezatului, Parangului, Fagarasului iarna si pana la ture rebele de cate 7 zile cu cortul in care am parcurs M-tii Ceahlau, Bistritei, Calimani…
        Trebuie sa sarbatorim! Scot tuica si ceva bere. Ne bucuram de reintalinirea specataculoasa. Povestile curg si dupa 3 ore bune de povesti ne punem in cort. Stelele de pe cerul imaculat si lumina lunii ne-au servit ca si felinar.
        Dimineata pe la 8:00 ne trezim si ne bucuram ca soarele se apropie rapid de locul de cort. Dupa un mic dejun copios strangem bagajele si urcam din nou in creasta. Coboram pe muchia ce cobora spre Saua Huluzului prin Varful Gaurii. Un traseu minumat datorita divesitatii reliefului, la inceput bolovanos, apoi inierbat urmat de ceva jnepenis; dar ceea ce il face special este vizibilitatea nemaipomenita aspura crestei principale. Genial! Vi-l recomand si cu siguranta o sa ma intorc pe el.
        Ne oprim in saua mai sus mentionata si ne punem la o gustare. E soare si cald si parca nu mai vrem sa ne „trezim”  din acest vis. Ce sa mai spun de intoarcerea acasa! 🙂
        La ora 15:30 eram la masina. Ne luam la revedere de la cainele Negrut si ii multumim de compania placuta. Coboram in Petrosani unde mancam niste prajitura si bem o bere/suc/vin fiert. Il ducem si il lasam pe Palosh in Deva si noi la ora 21:30 eram in Medias.
O tura superba, intr-o zona foarte frumoasa, curata, linistita, neumblata si specataculoasa!

 

Marețul Făgăraș, un tărâm de vis, amintiri, frumusețe!

Publicat pe Actualizat pe

Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avig – Vf. Ciortea – Refugiu Puha

     Data: 16-18 iulie 2010
     Traseu: Cab. Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avrig – Varful Ciortea – Refugiu Puha – Cab. Barciu
     Echipa: Christine, Gabi si eu
         In ideea consolidarii echipei pentru Kilimanjaro, exersarea „tehnicilor de campare”, testarea echipamentului si a „procedurilor de lucru” in echipa am plecat vineri dupa-masa sper Poiana Neamtului.
         Ajungem si ne pregatim de urcare. O luam incet la pas pe la ora 18:30.
        Am un semtiment asa… de nostalgie. Nu am mai urcat cu rucsac mare in spate de o gramada de timp. Concursurile si modul alert/dinamic de viata mi-au schimbat mult „stilul” de a merge la munte si de a face miscare. E bine sau rau…. nimeni nu poate spune. Ideea e clara! Mi-e tare dor sa merg asa… cu rucsac mare si greu intr-un ritm incet si constat in care pot sa ma bucur printre picaturile de sudoare de natura… de liniste… de munte.Kili Adventure Team
        Pe la ora 20:30 punem cortul langa cabana Barcaciu. O cabana si o zona dorita de multi dar care sincer pe mine nu m-a impresionat niciodata. Cred ca intre mine si cabana asta e un camp negativ din pacate. Dimineata plecam spre lacul Avrig. Vremea e superba, soare si nu prea cald. Poteca merge pe curba de nivel si apoi coboara in vale. Apa e superba. Ador sa ma clatesc in apa rece si curata. E mai revigorant decat sa iau un gel :P.
       Poteca urca destul de sustinut dar in 3 ore jumate suntem al marginea lacului. E o zona in care demult doream sa stau cu cortul. Sintem singurii cu cortul in momentul asta, dar pana seara mai apar vreo 4. Mancam si vrand-nevramd o ploicica de vara ne trimite in cort la somnul de amiza. La pra 18 insa afara e senin si soare. Asa ca ne hotarm sa urcam pe Varful Ciortea. Urcam pe traseul de iarna, adica pe un picior inierbat ce ne scoate aproape de varf.  La ora 20 suntem sus. Superb! Lacul Avig sub noi, se vede Negoiu si Lespezi… Budislavul… si Oltul jos in vale.Vf. Ciortea
         Doamne ce mult timp a trecut de cand am fost prima data pe aici… pe creasta… eram un pustan in clasa a 10-a si lumea era a mea. Nu aveam nici o grija… si muntele imi era deja prieten bun. Ganduri… umbre… reflexii… aer tare de munte… ganduri…
         Coboram la corturi pe poteca si la ora 21 ne incalzim cu o supa fierbinete facuta la primus.
          Dimineta ma trezesc! Afara este o vreme de basm. Soare, senin, liniste. Merg si ma spal  in apa rece a paraiasului de sub lac. Ce nu as da sa ma pot trezi in fiecare dimineata in conditiile astea de mediu.
          Urcam din nou in creasta si mergem pana in refugiu Puha. De aici initial am vrut sa coboram spre Cab. Negoiu si apoi sa cotim spre Barcaciu dar ceva nori incep sa se adune asa ca traversam caldarea pe sub varful Scara si coboram pe Piciorul Barcaciului.Lacul Avrig
          Jos in Poiana Neamtului facem o baita scurta si stam in soare la o bere. Fetele au mers de minune. O sa mai auziti de Echipa Kili Adventure sper, si de la inaltime mai mare. 🙂
Fagarasul, cel mai maret si mai impresionant munte din Romania, un munte de suflet care v-a fi si va ramane un tărâm de vis spre o viata mai linistita si mai buna.
Avig-Ciortea