Italia

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

Publicat pe Actualizat pe

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

     Data: 03-11.01.2014
     Locatia: Italia – Moena – 3Valii – Passo San Pellegrino – Sella Ronda
     Scop: ski alpin
     Trupa: 20 de oameni din Alba-Cluj (Dan Opris si Maria, nasii… finii, bucatarul misterios)
     Foto: Caba Dan
     A trecut Anul Nou si in data de 3 ianuarie am mers la servici. Ajung acasa, si la ora 17:00 un telefon ma trezeste din somnul de frumusete :P. E Dan, varul meu de la Alba, care imi propune: „Nu vi in Italia la ski? Plecam la ora 24:00 adica in 7 ore din Alba Iulia (90 de km de Medias). Esti singurul nebun care ar putea accepta o asa invitatie!”. Lasa-ma sa ma gandesc putin…
     In 2013 am plecat in Austria la ski tot in urma unei asemenea invitatii atunci acceptand si plecand de acasa in 12 ore. Acum timpul era mult mai scurt dar nu asta a fost o problema. La ora 18:00 ma deci sa plec si confirm. La ora 22:00 eram cu bagajul facut si skiuri in masina plecand spre Alba (asta dupa ce am facut si cumparaturi la supermarket, am fost la ai mei la o poveste…). Mi-am batut recordul ajungand la plecare in 4 ore :D.
     Pana in Moena au fost 1300 de km, dar cu 19 km inainte de a ajunge am ramas impotmoliti, afara ningand tare iar lanturile care le aveam nu erau bune. Am coborat 25 de km pana am cumparat alte lanturi si am reusit trecere Pasul Pellegrino care are 2000m altitudine.
     A nins doua nopti si o zi si altfel am avut aproape un metru de zapada proaspata, fiind printre putinii norocosi care aveau powder in Alpi/Dolomiti.
Am skiat 5 zile in care vremea si zapada au fost perfecte. Italia si Dolomitii iarna m-au impresionat. Zona skiabila fiind foarte raspandita si instalatiile divesificate si bine gandite.
Cireasa acestor zile a fost circuitul Sella Ronda, un circuit care noua pe GPS ne-a aratat 57 de km pe skiuri si cabluri. E ceva care te motiveaza si schiind tot pe alte partii cu alte peisaje iti confera o stare de satisfactie imensa. Noi, fiind multi, l-am parcurs in aproximativ 6 ore cu pauze, aspteptari, citit de harta… (asta ruta portocalie adica cea mai „grea”). In urmatoarea zi am revenit si am parcurs Sella Ronda in sens invers adica pe culoare verde si ne-a luat doar ~4 ore. 
     Trupa a fost foarte vesela si toti oamenii au fost minunati. Ne-am bucurat de fiecare km pe skiuri si fiecare poveste, bere si joc impreuna. Multumim bucatarului misterios care ne-a delectat cu mancaruri gatite la cel mai inalt nivel.
     A fost o iesire neprevazuta dar care m-a bucurat enorm. Italia in ceea ce priveste skiul m-am impresionat foarte placut. Va recomand Dolomitii!
Multumesc varu si Maria pentru invitatie si tipul minunat petrecut impreuna!
Viataaa!
Viataaa!
Varu Activatorus! :)
Varu Activatorus! 🙂
Zona Col Margherita
Zona Col Margherita
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Civetta - Gruppo Delle Pale
Civetta – Gruppo Delle Pale
Los Activatores
Los Activatores
Ski in Italia :)
Ski in Italia 🙂
Greu la ski
Col Fosco
Col Fosco
Grupo Sella
Grupo Sella
In pauza :)
In pauza 🙂
Panorama spre Passo Pordoi
Panorama spre Passo Pordoi
Sella la apus
Sella la apus
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat... am primit un cadou! :) Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat… am primit un cadou! 🙂 Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa efort... ceva bun :)
Dupa efort… ceva bun 🙂
Masa romaneasca
Masa romaneasca
Moena
Moena
Italia... sper sa revin :)
Italia… sper sa revin 🙂
 
 
Reclame

Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

Publicat pe Actualizat pe

Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

     Data: 04.07.2011
     Locatia: Italia – Dolomiti – Cortina D’Ampezzo, Cinque Torri
     Scopul: catarare in traseu de mai multe lungimi
     Foto: Corina Fodor
     Dupa o zi intreaga de escalada, langa Pasul Falzarego, unde am facut vreo 10 trasee superbe, hotaram ca in urmatoarea zi sa cataram si ceva de mai multe lungimi. Una din cele mai celebre si cunoscute zone de langa Cortina D’Ampezzo este Cinque Tori, niste turnuri frumoase avand o stanca rosiatica si un numar impresionant de trasee… undeva la 240.
      Pe la ora 10 ajungem in zona si incepem pregatirile echipamentului. In acel moment doi cataratori coboraru deja din perete si ii intrebam despre starea traseelor, mai precis de nivelul si calitatea asigurarilor. Confirma ca traseele au fost refacute si sunt bine spituite asa ca renuntam la asigurarile mobile si alte acareturi.
      Ajungem langa traseul la care ne gandeam sa-l facem, si incepem sa-i cautam linia. Ne tot uitam… si din stanga si din dreapta… mai consultam cartea cu rutele sa nu fi gresit zona si bolovanu, urcam mai sus… iarasi ne uitam… dar nu vedem nici un piton, spit, ancora chimica. Dupa vreo 10 minute de „holbat” la stanca, coboara vreo 3 militari aflati la catarat in zona, si vazandu-ne nedumeriti ne dau topo-ul detaliat a traseului care avea 5 lungimi de coarda. Si incep sa ne explice: prima lungime are un spit undeva la 60% si apoi… urmeaza o regrupare buna, aflata cam la 40 de metrii, a doua lungime are doua pitoane dar unul nu e bun, a treia lungime are un spit… si atat, a patra are un piton si un spit! Gata! Noi inmarmuriti, multumim frumos de indicatii apoi incepem sa radem. Ce „huda” mea de traseu e si asta? Pai trebuia sa nu-l mai puna in carte ca si traseu! Pai in 5 lungimi de coarda ai 5 spituri si un piton? :)) Daca era asa macar sa iti spuna ca este pentru mobile (bine, bine dar nici de mobile nu era grozava conformatia stancii si clar, in pasajele dificile nu avea unde sa le montezi). Nu doar „traseul nostru” era asa „bine” pitonat, toate cele 5 trasee din zona noastra erau la fel de „dezastroase”, fapt dovedit de linia de 5 lungimi facuta de Mihai si Corina apoi si Eugen cu Marius urmata de mine si de Adi (in primele 3 lungimi).
Asa se vedea in jos!
Eugen spus si ungurBO!
Traseul este frumos, dar cu prize slefuite, asigurari… 1,2 maxim pe lungime… Sincer am fost foarte dezamagit! Pai ei se lauda ca au 240 de trasee dar unde sunt alea!? :)) In fine! La noi in Aiud sau Truzii sa veniti sa vedeti trasee :P!
      Dupa ce ne-a batut vantul si ne-a prins frigul bine in „superbul traseu”, am coborat si ne-am mai distrat pe un bolovan care avea o fata inclinata si taiata parca de o spada de ureas. De departe nici urma de prize sau striatii a stancii. Traseul era un 7+ poate chair 8- unde ne-am ros espadrilele si degetele, dar a fost cea deosebit :).
Astia au furat prizele!
      A fost ultima dupamasa in zona Cortina! Gandul ne zbura spre noul obiectiv, si anume Varful Bernina!
Va urma!

Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti

Publicat pe Actualizat pe

 Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti

       Data: 01.07.2011
      Zona: Dolomiti, Varful Marmolada 3342m
      Trupa: Corina, Mihai, Adi, Eugen, Radu, Tucu si eu
      Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110702Marmolada
    Vremea se arata buna in Cortina D’Ampezzo, asa ca alegem sa plecam dis de dimineata spre cel mai inalt varf din Dolomiti si anume Marmolada. Drumul spre punctul de pornire are vreo 50 de km si este ceva superb pe sufletul oricarui bike-ar, fie ca e pe  cursiera sau pe o motocicleta suparata. Drumul urca abrupt in serpentine si cu o panta de pana la 18%. Nu degeaba trece Turul Italiei pe aici! Pasul Geau si Falzarego sunt niste puncte de interes turistic si de o frumusete aparte. Sunt la o altitudine de ~ 2200 m si privelistea pe care o ai in jur este de poveste.
    Dupa vreo ora de condus ajungem la punctul de plecare spre Marmolada si nume Lacul Fedaia 2052 m, de unde luam asa numitele butoaie (instalatie pe cablu) pana la cota 2650. Ruta noastra este sub forma de circuit si desi acasa hotarasem sa abordam varful din partea dreapta la vederea ghetarului hotaram sa urcam pe el. „Cel de sus” a tinut cu noi si de data asta asa ca vremea este perfecta pentru tura. Vizibiliate maxima, soare si o temperatura optima. Pe ghetar poteca este bine batuta si nu impune decat umpic de atentie. La iesirea sus in creasta este un pasaj de ~ 15o m de via ferrata  fara dificultati. Dupa 3 ore atingem varful Marmolada 3342 m. Mancam ceva fructe uscate si niste apa si dupa pozele de rigoare incepem coborarea. 
       Desprec coborare sunt multe de povestit… au fost vreo 500 m diferenta de nivel in descatarare pe o via feratta foate incitanta. Senzatia de a cobora in coltari pe scari metalice cabluri si pene de fier este chiar interesanta. Si mai interesent era suierul pietrelor care mai scapau de la cei de sus :P. Daca la urcare am facut 3 ore la coborarea am facu  3:30… bine… traseul este si mai lung. Cu ocazia asta ne-am facut „plinul” de via ferrata urmand ca in urmatoarele zile sa cataram.
      Inca un obiectiv indeplinit cu brio si o satisfactie frumoasa dupa o tura echilibrata intr-o zona sportiva deosebita.