excursie

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

Publicat pe Actualizat pe

Cu cortul prin Fagarasul meu drag

    Data: 08-10.07.2016

    Scop: tura montana

    Traseu: M-tii Fagaras (Balea Lac – Lacul Capra – Creasta – Lacul Podragu – Podragel – Balea Lac)

    Trupa: Aniko, Eu, Dani Opris si Maria, Akos, Szabi cu colegii

    Este luna iulie si inca nu am reusit sa iesim cu cortul, asa ca acum e momentul. Vremea se anuta buna iar Szabi, Akos si ceva colegi urcau in Fagaras. Un prilej bun sa mergem si noi, doar-doar ne potrivim la o poveste.

    Miercuri vorbesc cu varul Dani de la Alba care se alatura plin de entuziasm. Clar ca mergem!

    Planul a fost de la inceput sa urcam vineri seara sa dormim cu cortul la Lacul Capra. La ora 20:00 impreuna cu Aniko am inceput sa urcam de la Paltinul spre creasta si la ora 21:10 eram langa lac unde ne-am instalat tabara. Dupa o masa copioasa si niste visinata buna ne-am pus la somn.

     Sambata la ora 8:30 ne-am trezit pe o vreme superba. Pe la 9:00 a aparut Akos si ne-am luat la povesti. Dani a aparut si el pe la 9:40 si am pornit pe creasta spre Fereasta Zmeilor, Trei Pasi de Moarte, Nerlingher, Varful Mircii… si dupa aproximativ 8 ore am ajuns langa Lacul Podragu unde am pus cortul. Seara am mers in cabana sa luam pulsul la un pahar de ceai cald. Era multa lume bine dispusa, un grup mare si galagios de spanioli… dar toate bune si frumoase. Pe la ora 22:30 ne-am retras prin ceata spre corturile noastre.

      Noaptea a plouat si a batut vantul destul de tare dar am dormit bine. Dimineata ne-am trezi pe vreme buna dar destul de frig. Au fost cred 5-7 grade ceea ce ne-a facut sa stam cu polarele si pufoicile pe noi.

    Retragerea am facut-o prin caldari, trecand pe langa Lacul Podragel si apoi caldarea superioara a Arpasului pana sub Trei Pasi de moarte. De acolo eu am mers in fata spre Balea de unde am luat masina si am asteptat trupa pe partea sudica sub Refugiul Fereastra Zmeilor.

    O tura de care mi-a fost dor, in care am redescoperit placerea mersului cu rucsac de 20 de kg, cu pas lent, cu privit in zare si facut fotografii.

Multumesc Aniko, Dani si Maria pentru acest weekend frumos!

M-tii Fagaras
M-tii Fagaras

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

Publicat pe Actualizat pe

Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda

     Data: 03-11.01.2014
     Locatia: Italia – Moena – 3Valii – Passo San Pellegrino – Sella Ronda
     Scop: ski alpin
     Trupa: 20 de oameni din Alba-Cluj (Dan Opris si Maria, nasii… finii, bucatarul misterios)
     Foto: Caba Dan
     A trecut Anul Nou si in data de 3 ianuarie am mers la servici. Ajung acasa, si la ora 17:00 un telefon ma trezeste din somnul de frumusete :P. E Dan, varul meu de la Alba, care imi propune: „Nu vi in Italia la ski? Plecam la ora 24:00 adica in 7 ore din Alba Iulia (90 de km de Medias). Esti singurul nebun care ar putea accepta o asa invitatie!”. Lasa-ma sa ma gandesc putin…
     In 2013 am plecat in Austria la ski tot in urma unei asemenea invitatii atunci acceptand si plecand de acasa in 12 ore. Acum timpul era mult mai scurt dar nu asta a fost o problema. La ora 18:00 ma deci sa plec si confirm. La ora 22:00 eram cu bagajul facut si skiuri in masina plecand spre Alba (asta dupa ce am facut si cumparaturi la supermarket, am fost la ai mei la o poveste…). Mi-am batut recordul ajungand la plecare in 4 ore :D.
     Pana in Moena au fost 1300 de km, dar cu 19 km inainte de a ajunge am ramas impotmoliti, afara ningand tare iar lanturile care le aveam nu erau bune. Am coborat 25 de km pana am cumparat alte lanturi si am reusit trecere Pasul Pellegrino care are 2000m altitudine.
     A nins doua nopti si o zi si altfel am avut aproape un metru de zapada proaspata, fiind printre putinii norocosi care aveau powder in Alpi/Dolomiti.
Am skiat 5 zile in care vremea si zapada au fost perfecte. Italia si Dolomitii iarna m-au impresionat. Zona skiabila fiind foarte raspandita si instalatiile divesificate si bine gandite.
Cireasa acestor zile a fost circuitul Sella Ronda, un circuit care noua pe GPS ne-a aratat 57 de km pe skiuri si cabluri. E ceva care te motiveaza si schiind tot pe alte partii cu alte peisaje iti confera o stare de satisfactie imensa. Noi, fiind multi, l-am parcurs in aproximativ 6 ore cu pauze, aspteptari, citit de harta… (asta ruta portocalie adica cea mai „grea”). In urmatoarea zi am revenit si am parcurs Sella Ronda in sens invers adica pe culoare verde si ne-a luat doar ~4 ore. 
     Trupa a fost foarte vesela si toti oamenii au fost minunati. Ne-am bucurat de fiecare km pe skiuri si fiecare poveste, bere si joc impreuna. Multumim bucatarului misterios care ne-a delectat cu mancaruri gatite la cel mai inalt nivel.
     A fost o iesire neprevazuta dar care m-a bucurat enorm. Italia in ceea ce priveste skiul m-am impresionat foarte placut. Va recomand Dolomitii!
Multumesc varu si Maria pentru invitatie si tipul minunat petrecut impreuna!
Viataaa!
Viataaa!
Varu Activatorus! :)
Varu Activatorus! 🙂
Zona Col Margherita
Zona Col Margherita
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Panorama spre Cima Uomo 3003m
Civetta - Gruppo Delle Pale
Civetta – Gruppo Delle Pale
Los Activatores
Los Activatores
Ski in Italia :)
Ski in Italia 🙂
Greu la ski
Col Fosco
Col Fosco
Grupo Sella
Grupo Sella
In pauza :)
In pauza 🙂
Panorama spre Passo Pordoi
Panorama spre Passo Pordoi
Sella la apus
Sella la apus
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat... am primit un cadou! :) Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa ce am alergat dupa ultima cabina, daca tot ne-am incadrat… am primit un cadou! 🙂 Asta e la ~2400 m si -5 grade
Dupa efort... ceva bun :)
Dupa efort… ceva bun 🙂
Masa romaneasca
Masa romaneasca
Moena
Moena
Italia... sper sa revin :)
Italia… sper sa revin 🙂
 
 

Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde

Publicat pe

Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde

     Data: 21-22.09.2013
     Scopul: iesire caritabila cu copii
     Locatia: M-tii Trascau – Cheile Galditei – cabana Florin Constantenec
     Trupa: membrii Dianthus si 4 copii (~ 16 persoane)
     Foto: Catalin Vasilescu si Feri Teglas
    A venit toamna cu ale sale culori pastelate, cu aerul racoros al diminetii, cu mirosul de frunze ruginii care acopera pamantul ca o patura, parca pregatindu-l de vremea rece ce va sa vina.
    In acest weekend am iesit in numar mare. Trupa numeroasa si vesela, ne-am bucurat de gazduierea bunul prieten Florin Constantenec. Am facut ceva plimbarele in zona si am adirat natura frumos colorata. Seara ne-am jucat mima, carti, iar povestile si chitara ne-au tinut trezi pana dimineata la 4:00. O tura de relaxare si odihna. Acum suntem doar in periaoda de „refacere” :P.
    Inima ne este deschisa si linistita! Parca si ea asteapta iarna… iar melodia celor de la Folk Syndrome spune multe: „Iarna ce ni se arata, va fi ca niciodata…”.
Deocamdata traim si traim frumos! Bucurati-va de fiecare clipa si nu uitati sa zambiti >:D<
Toamna in Trascau...
Toamna in Trascau…
Culori
Culori
Verde
Verde
Masina de spalat eco
Peisaj Peisaj
Masina de spalat eco
Trupa
Trupa
 

Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei

Publicat pe Actualizat pe

Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite

    Data: 27.04.2012 – 01.05.2012
    Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane
    Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan  
„A fost odata ca niciodata,
Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012.
     Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa  ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu.
      Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului.  Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Cascada Beusnita 3
    
O asa mare minune: apa!
Cascada Beusinitei
In fata peretelui de apa
Frumos!
Duminica am plecat in amontele Nerei spre Lacu Dracului. Drumul la dus a fost destul de lung (~ 6 ore) presarat cu o travesare prin Nera pana la brau in care ne-am racorit umpic datorita debitului mare a apei.
Spre Cantonul lui Damian
Nu se vede marcajul de pe fundul apei! 😀 Oare ne-am pierdut?
Pe malul Nerei
Traseul sapat in stanca a Cheilor Nerei
Hercule cel mic :))
Unul din pasajele de pe traseu
Vremea a fost impecabila. Eu, dupa cum mi-am promis acum 7 ani, am revenit cu ideea clara de a parcurge traseul si cu barca! Aceasta idee m-a tinut in priza tot timpul, incercand sa studiez traseul cu ochi de „barcagiu :P”. Bustenii cazuti, insulele de pe mijlocului cursului si bolovanii mari din apa au fost o provocare frumoasa.
     Pe la ora 16:30, dupa ce am admirat pastravii din Lacul Dracului si o masa copioasa am plecat in aventura acvatica impreuna cu Christine. Am prins destul de repede tainele navigatiei si am incercat sa ne bucuram de peisaj dar si de pasajele mai tehnice a traseului. Apa avand un debit crescut a facut coborarea una dinamica.
Lacul Dracului
Partieee!
Cum trupa se intorcea pe jos si era in urma nostra cu mult am optat sa coboram cu barca pana in Sasca Romana, dar cum eram noi relaxati am avut parte de o surpriza neplacuta. La un moment dat am intrat intr-o zona mai rapida a apei, cu o insula mare si plina de busteni in mijlocul cursului. O luam pe stanga…. ba nu… spre dreapta, derutati de o trupa ne naufragiati care montasera o cordelina intre insula si mal si nu stiam pe unde sa mergem, si uite asa am intrat direct in busteni. Ne-am rasturnat si a trebuit sa tragem la mal. Curentul puternic ne-a rasturant din nou la traversare pierzand vaslele. Am strans barca care era sparta si am urcat prin Turnele la Podul Bei. O tura plina de peripetii care as mai repetau oricand 😉
Tunelele din zona Podul Bei
   
In formatie de atac
Luni am optat sa plecam mai departe si anume spre Cazanele Dunarii cu directia Baile Herculane. Drumul pe malul Dunarii este pitoresc si mi-ar place mult sa-l parcurg si cu bicicleta. Ne-am oprit la statuia lui Decebal dar si la o cherhana unde am mancand o ciorba de peste si un salau proaspat. Acolo am simtit ca sunt in vacanta. Eram deja plecat de acasa de 2 zile jumate si inca mai aveam de stat o zi jumate. Niciun stres pe capul nostru, ceea ce ma facea sa ma gandesc unde si ce am mai putea vizita, numai spre casa sa nu mergem.
Al nostru Decebal!
    
Stres! Mult stres!
Ajunsi la Herculane am campat in amonte cu vreo 3 km si am coborat „sub pod” la o baie termala. Ma doare sufletul cand vad ce valoare (apa termala) si ce frumusete nu se exploateaza in zona asta.  Adica sa se faca TURISM! La noi faci baie in niste bazine betonate hidoase si pline de mizerie, malul Cernei e plin de peturi. Oribil! Totusi baia a fost ok pana in momentul in care au aparut vreo 4 cocalari negrii cu lanturi de aur la gat si cu o statie pentru muzica… binenteles delectandu-ne cu cele mai alese manele. Am plecat de acolo aproape in alergare!
      Seara s-a terminat mai mult decat superb cu cantece la chitara a’ la Feri cu acompaniament la muzicuta manuita cu dibacie de Dan.
      Marti dimineata refuzand sa plecam spre casa am urcat la Cascada Vanturatoarea, un monument al naturii deosebit care merita vizitat!
Cascada Vanturatoarea
Sa nu ma deochi!
In drumul spre casa ne-am mai oprit sa vedem Poarta Sarutului si Masa Tacerii a lui Brancusi in Targul Jiu.
Poarta sarutului
     
O multime de Caba! Un dezastru :))
O iesire frumoasa, pentru multele obiectivele vazute si divesifitatea lucrurilor facute. Trupa a fost mare si din pacate nu am reusit sa fiu liantul intre oameni. Fiecare are ideile, principiile lui, perceptii si o anumita dispozitie de a socializa si de a face o echipa sa functioneze.
      Iesirea a fost o reusita si am perceput in acele zile petrecute departe de casa, ca fiind o frantura din viata mea, si poate a fiecaruia. Momente in care radiezi fericire si te bucuri de un peisaj, de o apa de un transparent perfect, te bucuri de viata, te simti bine cand stai la foc si asculti acorduri de chitara facandu-te sa visezi… „fiecare cu visele lui!”.  Din pacate ca si in viata, ai momente de dezamagie cand te rastorni cu barca si o spargi; de frustari extrapoland la pierderea vaslelor… si alte nebunii:D.
      1 Mai 2012 a trecut si acum deabea astept sa merg undeva in vacanta pe mai multe zile… inca nu stiu unde… dar as mergem departe! Sa vad unde ajung! 🙂

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

     Data: 03-04.03.2012
     Zona: M-ții Ciucaș – Valea Berii
     Scopul: sărbătorirea bunei prietene Alina și revederea cu Oana
     Trupa: Christine, Alina cu 9 prieteni din București și Oana cu cei 4 amici din Bacău
     Foto: Caba Dan si Tudor Lazareanu
     În acest weekend am plecat spre Ciucaș neputând refuza „chemarea la oști” a bunei prietene Alina. Se anunța lume multă mai ales ca venea si Oana cu o trupa draguță din Bacău. La o primă numărătoare eram 17 persoane :).
    Plecăm spre Brașov vineri pe la ora 16:15 cu speranța să reușesc să mai întâlnesc ceva prieteni dragi din timpul facultății. Agenda este mare și aș avea nevoie de cel puțin o săptămână sa reușesc să-i văd pe toți. Ieșim să mâncam o pizza irezistibilă de la Hot. Ne întâlnim cu Liana și George. Povestim și stabilim să ne vedem sâmbătă dimineața la 8:40 în Poiană să schiem 2 ore. Din păcate nicio instalație nu mergea din cauza vântului :(.
     Pe la ora 12:00 plecam spre Cheia și ne întâlnim cu Oana si trupa la intrarea pe Valea Berii. Spre surprinderea mea drumul este deszăpezit până sus la cabană.
Spre Cabana Ciucas pe Valea Berii
Oana este pentru prima dată pe schiuri de tură dar din 3 pași si doua mișcări este deja profesionistă. În două ore eram la cabana Ciucaș. Cea noua! Este… superbă și m-am bucurat că și in România se poate. Da! Se poate sa faci ceva calumea și de bun gust. Camere sunt superbe, băile sunt bine făcute și curățenia este impecabilă. Bravo!
     Începem cu un vin de Recaș asortat cu multa ceapă… și ceva… mâncare! 😛 Apoi, după una din vorbele mele preferate: ”Fie omul cat de mic, după masă… doarme umpic!”; mai ales că afară era viscol, nu că am fi noi leneși, a”trebuit” să dormim de amiază. :))
Vremea ne obliga la somn 🙂
Bamboooo? 😛
     Seara am povestit și am jucat un tenis de masă.
Duminică dimineața vremea era din păcate la fel de rea. Unii urca pe Vârful Ciucaș, alții merg pe creasta și au coborât pe la Cabana Muntele Rosu.
Acolo este varful!
Curajosii au plecat prin viscol!
Eu cu Christine și Oana am coborât pe schiuri pe Valea Berii. Zăpada era buna dar în prima parte valea este prea îngustă și plină de brazi căzuți, iar înclinație schi lipseste. Ne-am pus pieile și am continuat să coborâm pe firul văii.
Un tablou perfect
Pe firul Vaii Berii
Soarele apare doar la plecare 😦
Peisaj de iarna
Pe la ora 14:00 eram la mașină și soarele a început să-și arate fața.
    Încă un weekend petrecut cu prieteni dragi. Încă un weekend în care din cauza vremii rele ne-am odihnit, nu ca ne-a părut rău și nu ne-a prins bine :P.
   Melodia postului –> click 🙂 Alexandrina & Band – Te simt

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

Publicat pe Actualizat pe

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

     Data: 04-06.11.2011
     Locatia: M-tii Fagaras, Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului
     Trupa: Oana, Corina, Christine si Caba
     Scopul: tura montana de socializare si pregatire pentru Aconcagua
     Foto: Oana Roua
    Aceasta toamna ca si cea de anul trecut este superba. Vremea este perfecta pentru ture montane, asa ca am hotarat se iesim la o plimbarica prin Fagaras, prilej cu care puteam sa ne mai cunoastem cu Oana din Bacau cu care o sa plecam in Aconcagua in ianuarie.
    Zis si facut, si uite asa, vineri dupamasa ne intalnim in Sambata de Jos. Prima oprire a fost pe Valea Vistisoarei, dar nu inainte de a trece pe la bunii nostrii prieteni, familia Husea unde nu putem refuza o afinata de casa si cateva imbucaturi de slanina, branza si ceapa.
    In jurul orei 20:00 la lumina frontalelor, am montat corturile si in doar cateva minute eram instalati si in jurul focului. Caldura focului si placerea de a sta la povesti mancand un cartof in jar ne-a trimit la culcare doar dupa ora 23:30. Dimineata relaxati am adunat tabara si am plecat spre Lacul Vistisoara. Traseul pe vale este unul foarte pitoresc dar din pacate viiturile de acum 3-4 ani au schimbat umpic relieful.
Puterea naturii
Dupa aproximativ doua ore jumate iesim in golul alpin unde am savurat niste fructe uscate si ciocolata.
In viteza spre Lacul Vistisoara 😀
    Desi ai crede ca pana la Lac mai ai de trecut doar pragul glaciar superioar panta este sustinuta.
Valea Vistisoarei zona alpina
Spre pragul glaciar
In zona superioara peste 1900 de metrii incep si primele semne ale iernii. Am schimbat anotimpul si peisajul cu totul.
Am schimbat anotimpul
Spre... frumos!
Creasta Fagarasului este in fata ochilor dar bine strajuita de „ziduri” stancoase si impresionante.
    La ora 17:00 montam corturile langa Lacul Vistisoara care este inghetat bocna.
Tabara de baza
Punem primusul in functiune si bem o supa buna si cateva ceaiuri fierbinti. Doar vantul care a batut in rafale ne-a adus aminte ca suntem la o altitudine de peste 2000 m. Adapostul corturilor si echipamentul de puf ne face sa ne simtim aproape ca acasa.
    A doua zi, la ora 8:00 ne-a trezit si dupa ce am mancat bine si am strans corturile am pornit mai departe.
In "cetatea" Fagarasului
Primul obiectiv, Saua Racorele din Muchia Dragusului.
Spre Saua Racorele
Urcusul este sustinut, dar am fost rasplatiti de soarele si privelistea superba din sa.
Privelistea spre Urlea, Dara, Hartopul...
Am optat sa facem muchia pe sus, adica matematic.
Muchia Dragusului
Zona accidentat a Dragusului
Traseul este superb dar e nevoie de putina atentie! Partea inferioara a muchiei este mult mai usoara si parca ne-a facut o invitatie la un schiurile de tura la iarna. 🙂
Maretia Fagarasului
    La intrarea in padure am fost intampinati de doua ciute si un cerb cu niste coarne superbe. Am trecut de „am salutat” si casuta de vanatoare si apoi am coborat pe forestierul care inainteaza din pacate tot mai sus pe muchie.
     La ora 17:00 era la Partia de la Sambata unde am mancat. Asta dupa o operatiune de „salvare” a masinii lui Christine de pe Valea Vistisoarei care a ramas fara curent. Noroc cu un padurar saritor. Multumim!
     O tura clasica montana pe o vreme superba si un traseu excelent. Bine, sa nu pomenesc buna dispozitie si placuta companie a celor trei fete din echipa 😉
Trupa 😉
 

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Publicat pe

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Pesteri, chei, stanci, poieni… Superb!

     Data: 9-11.09.2011
     Locatia: M-tii Bihor (Apuseni) – zona Padis
     Trupa: Corina, Stefana, Alina si Caba
     Scopul: treking spre si prin cheile si pesterile zonei
     Foto: Corina Fodor
     Apusenii (M-tii Bihor) au fost singurii munti, din cei mari si reprezentativi, in care nu am ajuns pana acum. Desi am la activ vreo 36 de masive, zona Padisului nu am strabatut-o. Nu stiu de ce! Tot timpul am spus ca inca nu i-a venit momentul si nu am avut  „acea chemare”.
     Uite ca avand liber ziua de vineri mi se pare un prilej bun de a face marele pas. Plecam vineri de dimineata din Medias in formula de 4, eu si 3 fete :), asta dupa ce Flo renunta in ultimul moment.
      Drumul dupa cum ne asteptam este foarte lung, mai ales forestierul de 30 de km din Rachitele pana in Padis. La drum se lucreaza destul de intens asa ca in cativa ani se va asfalta :).
      Vremea desi se anuntase buna, este cam posomorata. Montam corturile pe la ora 13:30 in zona Cantonului Glavoi. Pentru ziua de vineri plecam intr-o tura mai scurta, Canton Glavoi – Pestera Neagra – Taul Negru – Pestera Ghetarul de la Barsa si coborare la corturi.
Spre pestra Neagra
Traseul pleca in urcare apoi se merge prin padure urmarind o curba de nivel cu urcusuri si coborasuri mici. Pana la primul obiectiv, Pestera Neagra am facu cam in 45-50 de minute. Intrarea in Pestere NeagraStanca de culoare neagra ne-a elucidat repede si de unde vine numele pesterii. Am coborat si am facut micul circuit prin galeriile formate frumos de apa,  din partea stanga a intrarii principare care coboara spre adancuri.
In Pestera Neagra
Pentru exploararea pesterii este nevoie de echipament special asa ca plecam mai deaprte.
     Am trecut pe la Taul Negru si am gasit dupa 20 de minute de plimbarica si Pestera Ghetarul de la Barsa.
Taul Negru
Intrarea se face pe o limba mare de zapada trasnformata in gheata. Noroc ca apa ploilor a sapat un sant prin care poti sa cobori .
Ghetarul de la Barsa
Pestera este mare si se exploreaza pe o lungime destul de mare. Noi am inaintat pe ramura dreapata care se termina cu o cascada de vreo 20 de metrii.
     Traseul a durat vreo 3 ore in regim de plimbare si explorare.
      Sambata a urmat o zi lunga. Am plecat cam tarziu dupa ce soarele ne-a facut sa lenevim o vreme buna. Primul obiectiv al zilei a fost Cetatile Ponorului.
Cetatile Ponorului
Prin Cetatile Ponorului
Zona este impresionanta mi-a placut foarte mult ciscuitul prin adancurile ponoarelor.
Pestra din Cetatile Ponorului
Am avut noroc de faptul ca nivelul apei este redus si parcurgerea cu atentie s-a facut fara probleme, nici macar nu am fost nevoiti sa ne descaltam si sa intram prin apa.
La iesirea din Cetatile Ponorului
Singurul regret este ca poteca nu este mai bine intretinuta in conditiile in care am intalnit oameni invarsta, parinti cu copii iar panta accentuata, pietrele ude si alunecoare pot produce neplaceri.
     Am plecam mai departe spre Izbucul Galbenei trecand pe langa Avenul Bortig.
Avenul Bortig
Ar merge un rapel pentru niste poze de efect in el :D.
     La intrarea in Gheile Galbenie ne oprim sa mancam si ne bucuram de intalnirea cu un cuplu de montaniarzi cu care ne-am intalnit azi iarna cand eram pe schiuri de tura in Retezat, Refugiul Bucura. Schimbam impresii si incepem coborarea. Poteca este destul de ingusta si sunt cateva saritori. O ajutam pe Iuka, cainele Stefanei sa coboare improvizand un ham dintr-o coarda.
Marmite in Cheile Galbenei
Panorama Cheile Galbenei
Intram prin cea de-a doua pestra iesind exact deasura cascadei Valul Miresei.
Cascada Valul Miresei
Ne-am simtit ca in ceva roman de lui Jule Verne in care exploram fiecare cotlon si vagauna. An trecut usor de partea de cabluri sarind de pe o piatra pe alta.
Pantera
Urcare prin Poiana Florilor nu a fost usoara si pe la ora 18:45 am intrat in pestera Focul Viu. Un monumet al naturii in care coloanele de gheata rezista pe tot parcursul anului. Impresionant! La ora 20:40 suntem la corturi unde trebuie sa ne intalnim cu prietenii nostrii dragi: Akos, Szobi si inca doi camarazi. Ei ajung pe la ora 21:30 venind pe biciclete sin Rachitele. Focul era deja facut iar tuica, berea si Unicum-ul au animat rapid si puternic atmosfera :)).
Trupa romano-ungureasca 🙂
      Duminca dimineata ne trezim greu. :D. Strangem corturile si dupa ce am mancat am plecat spre Cetatile Radesei.
Cetatile Radesei
Traseul prin Cetatile Radesei
Un alt obiectiv care trebuie vizitat in Padis. O pestera de mari dimensiuni care se terminca cu niste chei inguste si frumoase. Ocolim Cheile Somesului Cald pe partea dreapta si ne oprim la un balcon de unde privelistea este de vis.
Balcon deasupra Cheilor Somesului Cald
Apoi am coborat jos pe firul apei care l-am urmat pana la iesirea din Chei, parcurgand cheile in intrgime prin apa.
Cheile Somesului Cald prin apa
Bucuria apei 😀
Daca nivelul apei este mai mare, nu se pot parcurge inspre amonte. Sunt cateva zone foarte inguste cu marmite si cateva praguri alunecoase. Cheile merita facute desi iti cam ingheata piciorusele prin apa rece. :).Impresinat si deosebit este si izbucul din parte superioara a cheilor.
Izbucul
Apa este extraordinar de curata si rece, iar mica pestera formata in calcarul alb este frumos sculptata de natura.
      La ora 18:00 am fost la masina si apoi spre casa.
     O tura care ne-a cazut bine, am vazut o gramada de obiective, miscarea fiind foarte dinamica!
     Sigur o sa revenim! 😉
 

Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia

Publicat pe Actualizat pe

Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia

Episodul 1

     Data: 26-29.06.2011
     Zona: Slovenia, M-tii Alpii Iulieni
     Scopul: escaladarea Vf. Triglav 2864m
     Trupa: Corina, Mihai, Eugen, Adi, si eu
     Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110627Triglav
     Am plecat in concediu. Cam asa suna planul nostru! Ce o sa facem doua saptamani… o sa vedem in functie de zona, timp si chef. Plecam in Italia (Dolomiti) via Slovenia. Bine… avem noi in cap cateva obiectivele dorite spre atingere si o programare pe zile a actiunilor… dar ultimele detalii le vom clarifica din mers.
      Plecam in data de 26.06.2011 la ora 6:30 din Baia Mare cu Nissan-ul lui Mihai. Noroc ca este mare cat un camion pentru ca fara mari probleme umplem toata bena de bagaje. Echipament de altitudine, corzi si echipament de catarat, haine, mancare… Am merg spre Budapesta apoi Balaton, Mojstrana punctul terminus fiind cabana Aljazev Dom 1015 m altitudine. Obiectivul nostru, cel mai inalt varf din Alpii Iulieni si din Slovenia, este Varful Triglav 2864 m. Ne cazam in superba cabana dupa vreo 13 ore de drum pe la ora 19:00. Avem timp sa mancam linistiti, sa despachetam pentru ca a doua zi la ora 6:00 plecam spre varf.
       Cu rucsaceii usori de tura pentru o zi plecam dimineata. Stim ca traseul este destul de lung avand o diferenta de nivel pozitiva de ~ 1900 m, adica vreo 12 ore de mers. Vremea este superba si calcarul are  culoarea portocalie a soarelui de dimineata. Primul „prag” este saua Luknja 1758 m in care ajungem rapid dupa 1:30 ore. De aici ne luam hamurile si shock-absorberele pe noi, echipamentul obligatoriu de via ferrata. Traseul din sa este superb, mai ales in zona pragurilor mai abrupte unde sunt prezente si cablurile. Ne bucuram de fiecare pas, facem poze… Este un peisaj feeric, calcarul si aspectul stancilor ne duce cu gandul la muntele nostru  iubit, Piatra Craiului. Branele urca in serpentine incat castigam destul de repede in altitudine. Suntem numai noi pe aceste carari, deci decizia de a urca pe aici a fost una foarte inspirata. Orele au trecut si am ajuns in zona ghetarului.
     De aici mai avem pana pe varf  vreo 600 m diferenta de nivel. Ne oprim intre stanci si mancam. Inca 30 de minute si la ora 12:30 ajungem pe varf. Ne felicitam reciproc, sunam acasa, stam la soare. Coborarea este destul de interesanta creasta fiind mai ingusta dar calul de otel montat iti da siguranta. Urmeaza o parte mai abrupta unde pasesti si te ti de bari metalice.
    Ajungem la cabana Triglavski Dam 2515 m bem un ceai si pornim la vale pe ruta clasica „Prag” . Caldura este din ce in ce mai puternica pe masura ce coboram.Jos la raului ne oprim si ne imbaiem in apa ce se scurge din ghetar. Pe la ora 19:00 ne bem fericiti berea pe terasa cabanei Aljazev Dom.
     O tura de „incalzire” destul de serioasa, dar care a meritat din plin fiind rasplatiti de un munte superb, o vreme de milioane si de un peisaj mirific.
Va continua!

Cheile Manastirii si Rametului

Publicat pe

Cheile Mănăstirii și Rămețului

    Data: 17-19.06.2011
    Zona: Cheile Rametului si Manastirii
    Scopul: „proba” practica a unui curs montan de initiere pt. elevi
    Dupa un curs de 4 module cu mai multi liceeni din Medias, cei mai receptivi fiind elevii liceului St. L. Roth, plecam la un sfarsit de saptamana spre Cheile Rametului. Suntem vreo 22 de persoane asa ca ocupam o poiana intreaba. Voia buna incepe inca de pe drum, unii deplasandu-se cu micobuzul, altii cu masiniile proprii. Vineri seara se lasa cu povesti in jurul focului si cantece la chitara.
     Sambata dimineata pe la ora 10 plecam spre Cheile Rametului care le parcurgem pe poteca alpina ce merge prin partea superioara pe un brau extraordinar de pitoresc. Afara e foarte cald si toti asteptam intoarcerea pe care o facem prin apa pe firul vaii. Mai toti suntem ca niste „broscute” si cautam toate bulboanele cu apele mare. Ajungem la corturi flamanzi si dupa un pranz copios mergem sa cataram umpic. Punem doua manse, unde fiecare poate exersa primii pasi in escalada. Toata lumea e incantata de traseele nu foarte dificile. Seara din nou foc… chitara… mima…
      Duminica unii au revenit la escalada, iar altii am facut o plimbare ocolind prin partea stanga de curgere a apei Cheile Manastirii. O tura care a durat vreo 4 ore, in care fiecare s-a putut bronza dupa plac. La ora 16 plecam spre casa nu inainte de a ne opri in Blaj la terasa la cate o limonada… placinta…
     Sper din tot sufletul ca macar 2-3 tineri liceeni sa prinda gustul muntelui si sa ni se alature ;). Semnele sunt bune pana acum! 😀

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

     Data: 26.03.2011
     Zona: M-tii Capatanii – zona Tarnovul Mare
     Echipa: Christine, Corina, Florin si eu
      Foto: Corina Fodor
    Facusem deja o „pauza” de un weekend in care am nu am fost la munte, asa ca alegem sa iesim macar pe o zi, duminca anuntandu-se vreme rea. Problema era sa gasim un traseu pretabil vremii de afara, dar in acelasi timp ceva frumos intr-o zona inca neexplorata de noi.
    Imi aduc aminte de zona M-tiilor Capatanii, care i-am parcurs intr-o tura extraordinara venind din creasta Parangului si coborand in satul Salistea undeva pe la ora 23:00. Berea bauta la marginea drumului dupa multe ore de traseu si mai ales amintirea coborarii pe firul unei vai salbatice si accidentate (marcajul fiind aproape inexistent si nu l-am gasit) dupa o ploaie buna, prin frunze gigantice de brusturi ude si busteni alunecosi cazuti, este acum o amintire nepretuita.
    Plecam din Medias pe la ora 7:30 si dupa 200 de km parcam masina langa cladirea  hidrocentralei de la Ciungetu. M-tii Capatanii nu se lasa mai prejos nici in anul 2011 asa ca nu gasim nici urma de indicatoare si marcaje. Scoatem GPS-ul si prindem creasta matematica urcand spre Varful Tarnovul Mare 1846 m. Pe parcus ne dam seama ca nu e chiar asa plimbarica tura noastra. Unde am lasat masina era altitudinea de 600 de m, deci avem de facut o diferenta de nivel de ~ 1300 m.
    Traseul e frumos, creasta impadurita este animata de o spinare stancoasa abrupta spre partea N-V-ica care variaza intre 10 si 30 de metrii. Orele trec, trupa de distreaza de minune la auzul bancurilor si glumelor lui Florin. Dupa aproximativ 3:30 ore iesim in sfasit din padure. De aici incepe o alta distractie: zapada destul de mare si de moale.
     Vizibilitarea este destul de buna si creastele M-tiilor Capatanii si a Latoritiei ne trag cu ochiul. Inca mai sunt ceva culoare de zapada pe care ar merge un schi. 😀 Speram ca peste doua weekenduri sa iesim din nou pe schiri de tura pe undeva.
      Ajungem langa Piatra Tarnovului dar deja este tarziu, iar lipsa marcajelor fac sa ne retragem spre Stana Tarnovul Mic si apoi pe valea Repedea. Dupa 9 ore ajungem inapoi la masina bucurosi ca pe ultimii 3 km am fost luati la ocazie.
O tura draguta, intr-o zona foarte frumoasa si cu siguranta putin umblata de turisti. Primavara este pe noi, iar acum capul ne sta la antrenametele de alergat, turele cu bicicleta si spre ceea ce vrea a fi noua provocare… cataratul.
Mai multe poze puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5589779906807812385/1