excursie
Cu cortul prin Fagarasul meu drag
Cu cortul prin Fagarasul meu drag
Data: 08-10.07.2016
Scop: tura montana
Traseu: M-tii Fagaras (Balea Lac – Lacul Capra – Creasta – Lacul Podragu – Podragel – Balea Lac)
Trupa: Aniko, Eu, Dani Opris si Maria, Akos, Szabi cu colegii
Este luna iulie si inca nu am reusit sa iesim cu cortul, asa ca acum e momentul. Vremea se anuta buna iar Szabi, Akos si ceva colegi urcau in Fagaras. Un prilej bun sa mergem si noi, doar-doar ne potrivim la o poveste.
Miercuri vorbesc cu varul Dani de la Alba care se alatura plin de entuziasm. Clar ca mergem!
Planul a fost de la inceput sa urcam vineri seara sa dormim cu cortul la Lacul Capra. La ora 20:00 impreuna cu Aniko am inceput sa urcam de la Paltinul spre creasta si la ora 21:10 eram langa lac unde ne-am instalat tabara. Dupa o masa copioasa si niste visinata buna ne-am pus la somn.
Sambata la ora 8:30 ne-am trezit pe o vreme superba. Pe la 9:00 a aparut Akos si ne-am luat la povesti. Dani a aparut si el pe la 9:40 si am pornit pe creasta spre Fereasta Zmeilor, Trei Pasi de Moarte, Nerlingher, Varful Mircii… si dupa aproximativ 8 ore am ajuns langa Lacul Podragu unde am pus cortul. Seara am mers in cabana sa luam pulsul la un pahar de ceai cald. Era multa lume bine dispusa, un grup mare si galagios de spanioli… dar toate bune si frumoase. Pe la ora 22:30 ne-am retras prin ceata spre corturile noastre.
Noaptea a plouat si a batut vantul destul de tare dar am dormit bine. Dimineata ne-am trezi pe vreme buna dar destul de frig. Au fost cred 5-7 grade ceea ce ne-a facut sa stam cu polarele si pufoicile pe noi.
Retragerea am facut-o prin caldari, trecand pe langa Lacul Podragel si apoi caldarea superioara a Arpasului pana sub Trei Pasi de moarte. De acolo eu am mers in fata spre Balea de unde am luat masina si am asteptat trupa pe partea sudica sub Refugiul Fereastra Zmeilor.
O tura de care mi-a fost dor, in care am redescoperit placerea mersului cu rucsac de 20 de kg, cu pas lent, cu privit in zare si facut fotografii.
Multumesc Aniko, Dani si Maria pentru acest weekend frumos!
Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda
Arta fugitului de acasa – Ski in Italia – Dolomiti – 3Valii – Sella Ronda
Data: 03-11.01.2014 Locatia: Italia – Moena – 3Valii – Passo San Pellegrino – Sella Ronda Scop: ski alpin Trupa: 20 de oameni din Alba-Cluj (Dan Opris si Maria, nasii… finii, bucatarul misterios) Foto: Caba Dan – A trecut Anul Nou si in data de 3 ianuarie am mers la servici. Ajung acasa, si la ora 17:00 un telefon ma trezeste din somnul de frumusete :P. E Dan, varul meu de la Alba, care imi propune: „Nu vi in Italia la ski? Plecam la ora 24:00 adica in 7 ore din Alba Iulia (90 de km de Medias). Esti singurul nebun care ar putea accepta o asa invitatie!”. Lasa-ma sa ma gandesc putin… In 2013 am plecat in Austria la ski tot in urma unei asemenea invitatii atunci acceptand si plecand de acasa in 12 ore. Acum timpul era mult mai scurt dar nu asta a fost o problema. La ora 18:00 ma deci sa plec si confirm. La ora 22:00 eram cu bagajul facut si skiuri in masina plecand spre Alba (asta dupa ce am facut si cumparaturi la supermarket, am fost la ai mei la o poveste…). Mi-am batut recordul ajungand la plecare in 4 ore :D. Pana in Moena au fost 1300 de km, dar cu 19 km inainte de a ajunge am ramas impotmoliti, afara ningand tare iar lanturile care le aveam nu erau bune. Am coborat 25 de km pana am cumparat alte lanturi si am reusit trecere Pasul Pellegrino care are 2000m altitudine. A nins doua nopti si o zi si altfel am avut aproape un metru de zapada proaspata, fiind printre putinii norocosi care aveau powder in Alpi/Dolomiti. Am skiat 5 zile in care vremea si zapada au fost perfecte. Italia si Dolomitii iarna m-au impresionat. Zona skiabila fiind foarte raspandita si instalatiile divesificate si bine gandite. Cireasa acestor zile a fost circuitul Sella Ronda, un circuit care noua pe GPS ne-a aratat 57 de km pe skiuri si cabluri. E ceva care te motiveaza si schiind tot pe alte partii cu alte peisaje iti confera o stare de satisfactie imensa. Noi, fiind multi, l-am parcurs in aproximativ 6 ore cu pauze, aspteptari, citit de harta… (asta ruta portocalie adica cea mai „grea”). In urmatoarea zi am revenit si am parcurs Sella Ronda in sens invers adica pe culoare verde si ne-a luat doar ~4 ore. Trupa a fost foarte vesela si toti oamenii au fost minunati. Ne-am bucurat de fiecare km pe skiuri si fiecare poveste, bere si joc impreuna. Multumim bucatarului misterios care ne-a delectat cu mancaruri gatite la cel mai inalt nivel. A fost o iesire neprevazuta dar care m-a bucurat enorm. Italia in ceea ce priveste skiul m-am impresionat foarte placut. Va recomand Dolomitii! Multumesc varu si Maria pentru invitatie si tipul minunat petrecut impreuna!
- Greu la ski
Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde
Culori si aer de toamna in M-tii Trascau – Intregalde
Data: 21-22.09.2013 Scopul: iesire caritabila cu copii Locatia: M-tii Trascau – Cheile Galditei – cabana Florin Constantenec Trupa: membrii Dianthus si 4 copii (~ 16 persoane) Foto: Catalin Vasilescu si Feri Teglas – A venit toamna cu ale sale culori pastelate, cu aerul racoros al diminetii, cu mirosul de frunze ruginii care acopera pamantul ca o patura, parca pregatindu-l de vremea rece ce va sa vina. In acest weekend am iesit in numar mare. Trupa numeroasa si vesela, ne-am bucurat de gazduierea bunul prieten Florin Constantenec. Am facut ceva plimbarele in zona si am adirat natura frumos colorata. Seara ne-am jucat mima, carti, iar povestile si chitara ne-au tinut trezi pana dimineata la 4:00. O tura de relaxare si odihna. Acum suntem doar in periaoda de „refacere” :P. Inima ne este deschisa si linistita! Parca si ea asteapta iarna… iar melodia celor de la Folk Syndrome spune multe: „Iarna ce ni se arata, va fi ca niciodata…”. Deocamdata traim si traim frumos! Bucurati-va de fiecare clipa si nu uitati sa zambiti >:D<
Peisaj
- Masina de spalat eco
Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei
Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite
Data: 27.04.2012 – 01.05.2012 Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan – „A fost odata ca niciodata, Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012. Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu. Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului. Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș
Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș
Data: 03-04.03.2012 Zona: M-ții Ciucaș – Valea Berii Scopul: sărbătorirea bunei prietene Alina și revederea cu Oana Trupa: Christine, Alina cu 9 prieteni din București și Oana cu cei 4 amici din Bacău Foto: Caba Dan si Tudor Lazareanu – În acest weekend am plecat spre Ciucaș neputând refuza „chemarea la oști” a bunei prietene Alina. Se anunța lume multă mai ales ca venea si Oana cu o trupa draguță din Bacău. La o primă numărătoare eram 17 persoane :). Plecăm spre Brașov vineri pe la ora 16:15 cu speranța să reușesc să mai întâlnesc ceva prieteni dragi din timpul facultății. Agenda este mare și aș avea nevoie de cel puțin o săptămână sa reușesc să-i văd pe toți. Ieșim să mâncam o pizza irezistibilă de la Hot. Ne întâlnim cu Liana și George. Povestim și stabilim să ne vedem sâmbătă dimineața la 8:40 în Poiană să schiem 2 ore. Din păcate nicio instalație nu mergea din cauza vântului :(. Pe la ora 12:00 plecam spre Cheia și ne întâlnim cu Oana si trupa la intrarea pe Valea Berii. Spre surprinderea mea drumul este deszăpezit până sus la cabană.
Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii
Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii
Data: 04-06.11.2011 Locatia: M-tii Fagaras, Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului Trupa: Oana, Corina, Christine si Caba Scopul: tura montana de socializare si pregatire pentru Aconcagua Foto: Oana Roua – Aceasta toamna ca si cea de anul trecut este superba. Vremea este perfecta pentru ture montane, asa ca am hotarat se iesim la o plimbarica prin Fagaras, prilej cu care puteam sa ne mai cunoastem cu Oana din Bacau cu care o sa plecam in Aconcagua in ianuarie. Zis si facut, si uite asa, vineri dupamasa ne intalnim in Sambata de Jos. Prima oprire a fost pe Valea Vistisoarei, dar nu inainte de a trece pe la bunii nostrii prieteni, familia Husea unde nu putem refuza o afinata de casa si cateva imbucaturi de slanina, branza si ceapa. In jurul orei 20:00 la lumina frontalelor, am montat corturile si in doar cateva minute eram instalati si in jurul focului. Caldura focului si placerea de a sta la povesti mancand un cartof in jar ne-a trimit la culcare doar dupa ora 23:30. Dimineata relaxati am adunat tabara si am plecat spre Lacul Vistisoara.
Traseul pe vale este unul foarte pitoresc dar din pacate viiturile de acum 3-4 ani au schimbat umpic relieful.
Descoperind lumea fantastica a Apusenilor
Descoperind lumea fantastica a Apusenilor
Pesteri, chei, stanci, poieni… Superb!
Data: 9-11.09.2011 Locatia: M-tii Bihor (Apuseni) – zona Padis Trupa: Corina, Stefana, Alina si Caba Scopul: treking spre si prin cheile si pesterile zonei Foto: Corina Fodor – Apusenii (M-tii Bihor) au fost singurii munti, din cei mari si reprezentativi, in care nu am ajuns pana acum. Desi am la activ vreo 36 de masive, zona Padisului nu am strabatut-o. Nu stiu de ce! Tot timpul am spus ca inca nu i-a venit momentul si nu am avut „acea chemare”. Uite ca avand liber ziua de vineri mi se pare un prilej bun de a face marele pas. Plecam vineri de dimineata din Medias in formula de 4, eu si 3 fete :), asta dupa ce Flo renunta in ultimul moment. Drumul dupa cum ne asteptam este foarte lung, mai ales forestierul de 30 de km din Rachitele pana in Padis. La drum se lucreaza destul de intens asa ca in cativa ani se va asfalta :). Vremea desi se anuntase buna, este cam posomorata. Montam corturile pe la ora 13:30 in zona Cantonului Glavoi. Pentru ziua de vineri plecam intr-o tura mai scurta, Canton Glavoi – Pestera Neagra – Taul Negru – Pestera Ghetarul de la Barsa si coborare la corturi.
Stanca de culoare neagra ne-a elucidat repede si de unde vine numele pesterii. Am coborat si am facut micul circuit prin galeriile formate frumos de apa, din partea stanga a intrarii principare care coboara spre adancuri.
Traseul a durat vreo 3 ore in regim de plimbare si explorare.
Sambata a urmat o zi lunga. Am plecat cam tarziu dupa ce soarele ne-a facut sa lenevim o vreme buna. Primul obiectiv al zilei a fost Cetatile Ponorului.
Am avut noroc de faptul ca nivelul apei este redus si parcurgerea cu atentie s-a facut fara probleme, nici macar nu am fost nevoiti sa ne descaltam si sa intram prin apa.
Impresinat si deosebit este si izbucul din parte superioara a cheilor.
Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia
Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia
Episodul 1
Data: 26-29.06.2011 Zona: Slovenia, M-tii Alpii Iulieni Scopul: escaladarea Vf. Triglav 2864m Trupa: Corina, Mihai, Eugen, Adi, si eu Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110627Triglav – Am plecat in concediu. Cam asa suna planul nostru! Ce o sa facem doua saptamani… o sa vedem in functie de zona, timp si chef. Plecam in Italia (Dolomiti) via Slovenia. Bine… avem noi in cap cateva obiectivele dorite spre atingere si o programare pe zile a actiunilor… dar ultimele detalii le vom clarifica din mers. Plecam in data de 26.06.2011 la ora 6:30 din Baia Mare cu Nissan-ul lui Mihai. Noroc ca este mare cat un camion pentru ca fara mari probleme umplem toata bena de bagaje. Echipament de altitudine, corzi si echipament de catarat, haine, mancare… Am merg spre Budapesta apoi Balaton, Mojstrana punctul terminus fiind cabana Aljazev Dom 1015 m altitudine.
Obiectivul nostru, cel mai inalt varf din Alpii Iulieni si din Slovenia, este Varful Triglav 2864 m. Ne cazam in superba cabana dupa vreo 13 ore de drum pe la ora 19:00. Avem timp sa mancam linistiti, sa despachetam pentru ca a doua zi la ora 6:00 plecam spre varf.
Cu rucsaceii usori de tura pentru o zi plecam dimineata. Stim ca traseul este destul de lung avand o diferenta de nivel pozitiva de ~ 1900 m, adica vreo 12 ore de mers. Vremea este superba si calcarul are culoarea portocalie a soarelui de dimineata. Primul „prag” este saua Luknja 1758 m in care ajungem rapid dupa 1:30 ore. De aici ne luam hamurile si shock-absorberele pe noi, echipamentul obligatoriu de via ferrata. Traseul din sa este superb, mai ales in zona pragurilor mai abrupte unde sunt prezente si cablurile. 
Ne bucuram de fiecare pas, facem poze… Este un peisaj feeric, calcarul si aspectul stancilor ne duce cu gandul la muntele nostru iubit, Piatra Craiului. Branele urca in serpentine incat castigam destul de repede in altitudine. 
Suntem numai noi pe aceste carari, deci decizia de a urca pe aici a fost una foarte inspirata. Orele au trecut si am ajuns in zona ghetarului.
De aici mai avem pana pe varf vreo 600 m diferenta de nivel. Ne oprim intre stanci si mancam. 
Inca 30 de minute si la ora 12:30 ajungem pe varf. Ne felicitam reciproc, sunam acasa, stam la soare.
Coborarea este destul de interesanta creasta fiind mai ingusta dar calul de otel montat iti da siguranta. Urmeaza o parte mai abrupta unde pasesti si te ti de bari metalice. 
Ajungem la cabana Triglavski Dam 2515 m bem un ceai si pornim la vale pe ruta clasica „Prag” . Caldura este din ce in ce mai puternica pe masura ce coboram.
Jos la raului ne oprim si ne imbaiem in apa ce se scurge din ghetar. 
Pe la ora 19:00 ne bem fericiti berea pe terasa cabanei Aljazev Dom.
O tura de „incalzire” destul de serioasa, dar care a meritat din plin fiind rasplatiti de un munte superb, o vreme de milioane si de un peisaj mirific.
Va continua!
Cheile Manastirii si Rametului
Cheile Mănăstirii și Rămețului
Data: 17-19.06.2011 Zona: Cheile Rametului si Manastirii Scopul: „proba” practica a unui curs montan de initiere pt. elevi – Dupa un curs de 4 module cu mai multi liceeni din Medias, cei mai receptivi fiind elevii liceului St. L. Roth, plecam la un sfarsit de saptamana spre Cheile Rametului.
Suntem vreo 22 de persoane asa ca ocupam o poiana intreaba. Voia buna incepe inca de pe drum, unii deplasandu-se cu micobuzul, altii cu masiniile proprii. Vineri seara se lasa cu povesti in jurul focului si cantece la chitara.
Sambata dimineata pe la ora 10 plecam spre Cheile Rametului care le parcurgem pe poteca alpina ce merge prin partea superioara pe un brau extraordinar de pitoresc. 
Afara e foarte cald si toti asteptam intoarcerea pe care o facem prin apa pe firul vaii. 
Mai toti suntem ca niste „broscute” si cautam toate bulboanele cu apele mare. Ajungem la corturi flamanzi si dupa un pranz copios mergem sa cataram umpic. Punem doua manse, unde fiecare poate exersa primii pasi in escalada. 
Toata lumea e incantata de traseele nu foarte dificile. Seara din nou foc… chitara… mima…
Duminica unii au revenit la escalada, iar altii am facut o plimbare ocolind prin partea stanga de curgere a apei Cheile Manastirii. O tura care a durat vreo 4 ore, in care fiecare s-a putut bronza dupa plac.
La ora 16 plecam spre casa nu inainte de a ne opri in Blaj la terasa la cate o limonada… placinta…
Sper din tot sufletul ca macar 2-3 tineri liceeni sa prinda gustul muntelui si sa ni se alature ;). Semnele sunt bune pana acum! 😀
Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare
Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare
Data: 26.03.2011 Zona: M-tii Capatanii – zona Tarnovul Mare Echipa: Christine, Corina, Florin si eu Foto: Corina Fodor Facusem deja o „pauza” de un weekend in care am nu am fost la munte, asa ca alegem sa iesim macar pe o zi, duminca anuntandu-se vreme rea. Problema era sa gasim un traseu pretabil vremii de afara, dar in acelasi timp ceva frumos intr-o zona inca neexplorata de noi. Imi aduc aminte de zona M-tiilor Capatanii, care i-am parcurs intr-o tura extraordinara venind din creasta Parangului si coborand in satul Salistea undeva pe la ora 23:00. Berea bauta la marginea drumului dupa multe ore de traseu si mai ales amintirea coborarii pe firul unei vai salbatice si accidentate (marcajul fiind aproape inexistent si nu l-am gasit) dupa o ploaie buna, prin frunze gigantice de brusturi ude si busteni alunecosi cazuti, este acum o amintire nepretuita. Plecam din Medias pe la ora 7:30 si dupa 200 de km parcam masina langa cladirea hidrocentralei de la Ciungetu. M-tii Capatanii nu se lasa mai prejos nici in anul 2011 asa ca nu gasim nici urma de indicatoare si marcaje. Scoatem GPS-ul si prindem creasta matematica urcand spre Varful Tarnovul Mare 1846 m. Pe parcus ne dam seama ca nu e chiar asa plimbarica tura noastra. Unde am lasat masina era altitudinea de 600 de m, deci avem de facut o diferenta de nivel de ~ 1300 m.
Traseul e frumos, creasta impadurita este animata de o spinare stancoasa abrupta spre partea N-V-ica care variaza intre 10 si 30 de metrii. 
Orele trec, trupa de distreaza de minune la auzul bancurilor si glumelor lui Florin. Dupa aproximativ 3:30 ore iesim in sfasit din padure. De aici incepe o alta distractie: zapada destul de mare si de moale. 
Vizibilitarea este destul de buna si creastele M-tiilor Capatanii si a Latoritiei ne trag cu ochiul. Inca mai sunt ceva culoare de zapada pe care ar merge un schi. 😀 Speram ca peste doua weekenduri sa iesim din nou pe schiri de tura pe undeva.
Ajungem langa Piatra Tarnovului dar deja este tarziu, iar lipsa marcajelor fac sa ne retragem spre Stana Tarnovul Mic si apoi pe valea Repedea. 
Dupa 9 ore ajungem inapoi la masina bucurosi ca pe ultimii 3 km am fost luati la ocazie.
O tura draguta, intr-o zona foarte frumoasa si cu siguranta putin umblata de turisti. Primavara este pe noi, iar acum capul ne sta la antrenametele de alergat, turele cu bicicleta si spre ceea ce vrea a fi noua provocare… cataratul.
Mai multe poze puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5589779906807812385/1
cabadan.wordpress.com 