escalada

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Publicat pe

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Joaca de-a exploratorii

    Data: 29-30 aprilie 2013
    Locatia: Estul Turciei, la Nord de lacul Van; 
    Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
    Scopul: schi de tura si atingerea in premiera romaneasca a Varful Suphan 4016m
    Foto: Caba Dan – galeria aici
– 
     Dupa ce am reusit escaladarea Varfului Ararat 5165 m si inca o zi de odihna, am plecat spre al doilea nostru obiectiv si anume al doilea varfal turciei, Varful Suphan 4061 m. Dimineata pe la ora 10:30 paraseam orasul Dogubayazit intr-un microbuz cu directia Lacul Van. Am avut de parcurs o distanta de ~ 180 de km pana la baza muntelui in asa zisa tabara de baza, unde urma sa campam. De-a lungul drumului am descoperit o Turcie saraca, cu sate mici dar dese, in care cresterea animalelor si o agricultura primara cred ca sunt singurele surse de existenta. Case mici, construite din piatra, drumuri laturalnice de pamant, vegetatie putina si urme interesante de lava din vechile eruptii vulcanice. Tot acest peisaj insa era animat de copii care se jucau nestingheriti sau veneu de la scoala in uniforme albastre.
     Dupa aproximativ 5 ore eram undeva sub munte si ne-am dat seama ca soferul habar nu avea pe unde sa urce, ce sa mai spun de asa numita tabara de baza. Singurul lucru care ne linstea era faptul ca vremea buna si stabila, aveam contact vizual cu varful si stiam ca acolo sus trebuie sa facem sa ajungem. Pe GPS am creionat de acasa doua posibile rute, dar acum eram mai la Est de ele. Reusim totusi sa urcam pe un drum de macadam ce duce pe un varf secundar numit Kiz Dag unde erau amplsate ceva antene de telecomunicatii. Atingem o mica sa si altitudinea de ~ 2500m. Aici drumul e blocat de zapada si oricum de aici se indeparta de varful nostru, Suphan.
     Decidem sa campam intr-un loc dragut si linistit intre niste stanci. Eram doar noi si ceva marmote pe tot acest munte si sincer ne simteam ca niste mici exploratori. Vedeam cu aproximatie varful, stiam altitudinea lui dar atat. Aveam de urcat 1600 de metrii diferenta de nivel. Aici nu sunt marcaje, rute standard, fiecare isi creoneaza propria ruta. Suntem doar noi, fara ghid dar linistea oferita de soarele la apus, muntele cu fetele lui inzapezite, floricele galbui, verdele crut al ierbii si frumusetea lacului Van ce se vede acolo jos sub munte ne dau un calm de nedescris.

Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Lacul Van este acolo jos...
Lacul Van este acolo jos…
Ne uitam spre varf si incercam sa creionam ruta pe care sa urcam, incercand sa ramanem cat mai mult pe skiurile de tura. Ne este foame si ne punem sa mancam cu pofta.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
Instalam corturile si avand timp destul, Akos propune sa skiem pe o limba de zapada care parea mai „aproape”. Plecam cu skiurile si claparii in rucsac si doar dupa aproximativ 50 de minute ajungem la zapada cu pricina. Atunci ne-am dam seama ca ziua urmatoare o sa fie una lunga… iar cei 4061 de m ai Varfului Suphan se vor lasa dupa multe ore atinsi.

Plecam la miscarea de amiaza :)
Plecam la miscarea de amiaza 🙂
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii :)
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii 🙂
Ski de primavara in Turcia
Ski de primavara in Turcia
Spirit Team
Spirit Team
Pam-pam!
Pam-pam!
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
     Skiem si ne bucuram de fiecare viraj, iar intunericul ne prinde in jurul primusului la un ceai cald. Cerul este instelat si corturile arata bine la lumina frontalelor.
Tabara noastra, casa noastra!
Tabara noastra, casa noastra!
     Ceasul suna la ora 3:50. Ies din cort si aprind primusul. Stim ca avem nevoie de lichide multe iar ceaiul cald din termosuri o sa fie minunat acolo sus. Fiecare se rupe cu greu de sub sacii caldurosi. Akos inca este racit, Christine este somnoroasa si Corina inca e adormita rau. Afara e intuneric dar luna lumineaza totul in jurul nostru.
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
La ora 4:40 parasim tabara si in liniste plecam cu skirile in spate spre linia zapezii la care ajungem dupa aproxiamativ 1:15 ore.
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abea a inceput
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abeaa inceput
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite

 Soarele e sus pe cer deja de multa vreme. Ne dezbracam si ne protejam cu multa crema cu protectie UV. Ne lasam bocancii intr-un sac impermeabil si ne rugam sa-i mai gasim la intoarcere. Sincer marmotelor nu cred ca le erau buni :)). Urcam intr-un ritm constant si castigam diferenta de nivel.

Fetele cerceteaza linia orizontului
Fetele cerceteaza linia orizontului
Calauziti de luna
Calauziti de luna
Zig-zag pe zapada primavaratica
Zig-zag pe zapada primavaratica
Deci incotro?
Deci incotro?
      Pe la ora 10:00 spre surprinderea noastra ne intersectam cu un grup de austrieci care veneau mai de la Sud. Pastram aceeasi ruta si dupa aproximativ 6 ore avem contact cu varful. Ultima portiune este destul de inclinata si o abordam cu skiuri in spate. Akos este singurul om care urca pe panta de 60% pe skiuri iar bucuria si adrnalina acestei reusite il face in sfarsit sa uite de raceala si sa se bucure de ceea ce iubieste el acolo sus: muntele, zapada si skiul de tura!
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
Akos urca spre cer
Akos urca spre cer
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Corina si Christine la 5 minte sub varf
Corina si Christine la 5 minte sub varf
 
La ora 12:30, dupa 8:30 ore atingem in premiera romaneasca varful Suphan cu altitudinea pe 4061m, pe skiuri de tura. Facem poze, ne imbratisam veseli  si multumim inca odata partenerului nostru Transavia pentru increderea acordata. Suntem acolo sus, iar visul nostru s-a indeplinit. Am sperat la acest moment, am crezut in noi si am reusit! Am facut-o cu bucurie si cu inima deschisa iar muntele ne-a lasat pentru inca odata sa ajungem acolo sus.

Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Toate cele bune - Transavia!
Toate cele bune – Transavia!
Ne punem skiurile si coboram cu prudenta. Sub noi peisajul este feeric si parca incremenit. Zapada este buna, iar in urma noastra ramane un desen abstract compus din linii serpuinde care reflecta bucuria momentului si a vietii traite la maxim.

Abrupt dealul asta!
Abrupt dealul asta!
Bucuria skiului
Bucuria skiului
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
     Dupa ~3:00 ore de la plecarea de pe varf suntem din nou la corturi. Mancam si inpachetam! Misiune indeplinita! Plecam spre civilizatie cu destinatia orasul Van. Ne oprim sa mai cumparam apa si mancam rapid o shaorma la pachet impachetata efectiv in ziar :D.
In ochii nostri se vede satisfactia reusitei dar si a dorului de casa, de familii, de prieteni dar si de codrii verzi, de raurile limpezi, de Carpatii nostrii!
Viata e frumoasaaaaaaaaaaaaa!!!
Reclame

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

     Data: 25.08.2012
     Locatia: M-tii Gilau si Trascau
     Scop: bike si catarare
      In ziua de azi, din pacate, sunt tot mai putini oameni care sa-ti fie apropiati si care sa-i numesti  prieteni adevarati (nu amici). Eu sunt un norocos deoarece am in jurul meu PRIETENI! Nu multi, dar de calitate!
     Cu acesti oameni te intalnesti odata si din acel moment se stabileste o legatura pe care nimic nu o mai rupe. Nici timpul, nici greutatiile vremii sau distanta.
     Acesti oameni speciali iti fac ziua frumoasa doar cu un simplu telefon, doar cu un mic comment pe FB, ce sa mai spun de momentele cant te intalnesti cu ei si le strangi mana cu respect.
     In weekendu trecut am facut tocmai asta! Am mers la Cluj sa ma intalnesc cu doi oameni speciali din viata mea, pe care ii apreciez foarte mult si am multe de invatat de la fiecare. Akos si Csabi sunt si vor ramane ceva pe sufletul meu!
     Pentru ca fara umpic de miscare in aer liber nu se poate, sambata impreuna cu Tunde, Akos si Soby am facut o tura de MTB de aproximativ 50 de km prin M-tii Gilaului. Peisajul este superb facand zona una perfecta pentru biciclit.
     Duminica impreuna cu vedeta iesirii, Christof superbul baiat al lui Tunde ai Akos in varsta de 10 luni si Csabi si Andreea am mers sa cataram in Cheile Turzii. A fost o zi agreabila in care orele au zburat ramanad doar amintiri deosebite.
     
Bike prin M-tii Gilaului
Deja musc din carabe, sa vedeti voi in cativa ani 🙂
Asa tata asa fiu! BRAVOOO!
Csabi draga, saptamana viitoare ham si escadrile imi cumperi!
In prima masa din viata!
Romane! De aici se vede Balatonul 😀
Cu un inger in brate!
Blogger te face Caba :))
Echipa si la stanca
Tot o fibra 😛
Eu si viitorul campion la escalada
Va multumesc prieteni pentru tot! >:D<

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

    Data: 12-15.08.2011
    Locatia: Cheile Turzii
    Scopul:alpinism in trasee clasice de mai multe lungimi
    Trupa: Ghita, Sanda, Akos si CAR Cluj
    Foto: Silvique (http://www.silvique.ro/) si Caba Dan
    Mihnea, de la CAR Cluj, a avut frumoasa idee sa organizeze o tabara de alpinism in care lumea sa parcurga traseele clasice din Cheile Turzii. Mai ales ca vine si ungurul meu preferat, Akos, nu am cum „sa nu ma prezint si eu la apel”.
    Plecam vineri dupa servici si pe la ora 20:15 montam corturile in campingul din amonte a Cheilor (Sat Petrestii de Jos). Atmosfera este la inaltime mai ales ca sunt o multime de oameni cunoscuti din Cluj dar si din Timisoara (Hoinarii, fam. Tanase…) si Baia Mare (Calin si Diana). Povestile fac ca timpul sa zboare si cu greu pe la ora 00:30 mergem la culcare.
     Sambata dimineata suntem „verificati” si instruiti in zona Scolii Turdene cu privire la modalitati de regrupare, tehnici de filare si de siguranta. Lucruri care fiecare catarator trebuei sa la stapaneasca si cu ochii inchisi. Cataram prima lungime din Scoala Turdeana, urcam pe prusice pe coarda suspendata pregatita de Akos in zona pesterii si apoi pe la ora 14:00 fugim la corturi sa mancam ceva. Eu fac echipa cu Akos si decidem ca in dupamasa asta sa cataram traseul Erasmus dar nu inainte de a escalada traseul Jgheabului de 2 lungimi de coarda. Gradul este de 6 dar in prima lungime este mai ciudatel. Erasmus insa este un traseu foarte frumos in care am parcurs primele 2 lungimi. Prima lungime este un traverseu orientat spre dreata si intersectand mai multe linii apoi cea dea doau lungime urmareste relativ in serpentine o fisura. Foarte frumos si provocator!
    Duminica cum era „bataie” mare pe trasee din cauza aglomeratiei de cataratori, la ora 8:30 suntem la baza traseului Quo Vadis de 7 lungimi de coarda, grad 7-. Ideea este ca traseul este foarte frumos dar mai inca de „muncit” pana sa pot merge cap de caorda si sa mai fiu si „relaxat”. Pasul cel mai dificil este in lungimea a 4-a in Peretele Porumbeilor, dar cel mai specataculos este fara doar si poate zona hornurilor surplombate de culoare neagra din lungimea a 6-a. Sa te uiti pritre picioare si sa vezi sub tine cateva sute de metrii de perete aproape verticali, sa vezi poteca ca un fir de ata cu oamenii care sunt niste furnici… este ceva deosebit!
    Dupa  5 ore terminam cele 7 lungimi si ne felicitam! Inca un traseu memorabil care cine stie cat o sa-l repet. Ne retragem rapid rapeland prin Grota lui Hili fiindca nori negri se apropie. Ploaia ne prinde langa Pestera Romaneasca unde ne adapostim cu mai multa lume.
    Seara din nou povesti cu toata lumea faina din camping pana tarziu.
    Luni ne trezim mai tarziu, uscam corturile si dupa ce mancam plec cu Ghita si Sanda sa cautam ceva manse mai usurele. Le gasim dar din pacate erau ocupate. Si asa era tarziu asa ca printre poze si povesti ne intorcem la masina si apoi spre casa. 
     Au fost 4 zile extraordinare intre prieteni inca am facut si trasee de o frumusete deosebita.
 
Multumesc Silvique pentru fotografii. M-au inspirat si motivat si sunt sigur ca o sa aibe acelasi efect si pentru altii.

Catarare in Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei

Publicat pe Actualizat pe

Catarare in Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei

    Data: 31.07.2011
    Zona: Cheile Aiudului (Valisoarei) si Calcarele Ampoitei
    Trupa: Christine si Flo
    Scopul: escalada
    Sambata nu stiu cum de am stat pe acasa… parca se anuntase vreme rea asa ca duminica trebuie sa iesim undeva si dam o fuga in Cheile Aiudului. Pe la ora 10 eram in Chei cautand traseul „Creasta Fetelor”, un traseu de 5 lungimi cu grad mai pt. noi adica un 4+. Gasim traseele vecine si intr-un final si traseul dorit dar se apre ca nu a fost refacut iar pitoanele cam ruginite ne-au facut sa nu ne aventuram in ceva nesigur. Din fericire avem acces la topul Traseelor „Blandul Ben” si „Garfield” cu gradul de 6+ unde cu doua semicorzi instalam o mansa. Garfield este un traseu mai rar catarat dupa prize si muschii crescuti pe stanca dar Blandul Ben este dragut, cu 2 pasaje mai provocatoare :).
    Dupa ce ne-am dat fiecare am hotarat sa dam o fuga in Calacarele Ampoitei mai mult sa le vedem decat sa cataram neaparat in ele. Eu fusesem acolo acum… vreo 8 ani 🙂 si stiam albul frumos a stancii. Odata ajunsi acolo punem si o mansa si facem traseele scoala de pe el. Aici trebuei sa revenim pentru ca zona are mare potential de escalada ;).
    A fost o zi deosebit de relaxanta si dinamica!

Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

Publicat pe Actualizat pe

Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

     Data: 04.07.2011
     Locatia: Italia – Dolomiti – Cortina D’Ampezzo, Cinque Torri
     Scopul: catarare in traseu de mai multe lungimi
     Foto: Corina Fodor
     Dupa o zi intreaga de escalada, langa Pasul Falzarego, unde am facut vreo 10 trasee superbe, hotaram ca in urmatoarea zi sa cataram si ceva de mai multe lungimi. Una din cele mai celebre si cunoscute zone de langa Cortina D’Ampezzo este Cinque Tori, niste turnuri frumoase avand o stanca rosiatica si un numar impresionant de trasee… undeva la 240.
      Pe la ora 10 ajungem in zona si incepem pregatirile echipamentului. In acel moment doi cataratori coboraru deja din perete si ii intrebam despre starea traseelor, mai precis de nivelul si calitatea asigurarilor. Confirma ca traseele au fost refacute si sunt bine spituite asa ca renuntam la asigurarile mobile si alte acareturi.
      Ajungem langa traseul la care ne gandeam sa-l facem, si incepem sa-i cautam linia. Ne tot uitam… si din stanga si din dreapta… mai consultam cartea cu rutele sa nu fi gresit zona si bolovanu, urcam mai sus… iarasi ne uitam… dar nu vedem nici un piton, spit, ancora chimica. Dupa vreo 10 minute de „holbat” la stanca, coboara vreo 3 militari aflati la catarat in zona, si vazandu-ne nedumeriti ne dau topo-ul detaliat a traseului care avea 5 lungimi de coarda. Si incep sa ne explice: prima lungime are un spit undeva la 60% si apoi… urmeaza o regrupare buna, aflata cam la 40 de metrii, a doua lungime are doua pitoane dar unul nu e bun, a treia lungime are un spit… si atat, a patra are un piton si un spit! Gata! Noi inmarmuriti, multumim frumos de indicatii apoi incepem sa radem. Ce „huda” mea de traseu e si asta? Pai trebuia sa nu-l mai puna in carte ca si traseu! Pai in 5 lungimi de coarda ai 5 spituri si un piton? :)) Daca era asa macar sa iti spuna ca este pentru mobile (bine, bine dar nici de mobile nu era grozava conformatia stancii si clar, in pasajele dificile nu avea unde sa le montezi). Nu doar „traseul nostru” era asa „bine” pitonat, toate cele 5 trasee din zona noastra erau la fel de „dezastroase”, fapt dovedit de linia de 5 lungimi facuta de Mihai si Corina apoi si Eugen cu Marius urmata de mine si de Adi (in primele 3 lungimi).
Asa se vedea in jos!
Eugen spus si ungurBO!
Traseul este frumos, dar cu prize slefuite, asigurari… 1,2 maxim pe lungime… Sincer am fost foarte dezamagit! Pai ei se lauda ca au 240 de trasee dar unde sunt alea!? :)) In fine! La noi in Aiud sau Truzii sa veniti sa vedeti trasee :P!
      Dupa ce ne-a batut vantul si ne-a prins frigul bine in „superbul traseu”, am coborat si ne-am mai distrat pe un bolovan care avea o fata inclinata si taiata parca de o spada de ureas. De departe nici urma de prize sau striatii a stancii. Traseul era un 7+ poate chair 8- unde ne-am ros espadrilele si degetele, dar a fost cea deosebit :).
Astia au furat prizele!
      A fost ultima dupamasa in zona Cortina! Gandul ne zbura spre noul obiectiv, si anume Varful Bernina!
Va urma!

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Publicat pe Actualizat pe

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Episodul 2

     Data: 28-01.07.2011
     Zona: Triglav, Bled, Cortina D’Ampezzo
     Scop: catarare, baie, plimbarica
     Dupa tura extraordinara pe Varful Triglav, decidem sa cataram umpic si alegem o zona Bohinjska Bela aflata la ~ 35 de km de cabana unde suntem cazati Aljazev Dom. Zona de catarat este in spatele caselor unui satuc pitoresc care m-a fermecat. Daca m-as muta, in zona asta a Sloveniei mi-ar place! Totul este de un calm perfect. Ai o senzatie de spatiu atemporal, un aer de munte curat, case si gradini ingrijite si de o arhitectura de basm, este o zona in care te poti bucura de viata si poti practica o gramada de sporturi.
     Trasele de catarat sunt foarte bine batute pe ancore chimice, fiecare mansa are topul ei si poti exersa pe toate gradele. Noi am inceput cu ceva usurele de 4+ si 5 la final „jucandu-ne” pe ceva de gradele 6+ si 7. Multumiti de efortul depus si ademeniti de soarele si vremea superba am fugit spre Bled unde am pus ochii pe fantasticul lac de acolo. Cuvinte nu am sa va descriu exact cum este si ce am simitit. Este… perfect! Apa albastra de munte, culmea si calda, zona de plaja si baie amenajata cu gazon, piste de alergare si de ciclism… hmmmm ce sa mai spun! Un loc perfect de concediu care vi-l recomand din tot sufletul. Lacul este foarte mare si poti vizita o insulita cu biserica, poti pescui sau sa te dai cu caiacul… Facem o baie buna, mancam o pizza si mai buna si facem planuri, pentru ca in data de 29 iunie plecam spre Italia.
       Dupa un drum superb spre Cortina, in care am trecut un pas montan cu altitudinea de 2200 m, ne cazam la camping Dolomite. In prima zi planurile de a face o via ferrata pica deoarece dimineata e cam innorat si picura umpic. Asa ca facem o plimbarica circuit de vreo 5:30 ore si 1200 metri diferenta de nivel pana la Refugiu Faloria 2123 m. Cu ocazia asta admiram „turnurile” stancoase ce strajuiesc Cortina transforma zona intr-un pol magnetic pentru alpinismul italian si european. 
              Vremea tine cu noi si de data asta si satisfactia, bucuria de a fi pe munte, de a fi in concediu, de a fi cu prietenii este maxima.
Va urma!

Concurs de pescuit la Bradeni, si catarare in Cheile Tureni

Publicat pe Actualizat pe

Concurs de pescuit la Bradeni, si catarare in Cheile Tureni

     Data: 05.06.2011
     Locatia: Cheile Tureni
     Scopul: escalada
     Trupa: Christine, Corina, Roger, Flo, Akos, Tunde, Caba
    Sambata am avut o zi grea, cu trezire la ora 4:00 participat la un concurs de pescuit la Bradeni organizat pt. angajatii Romgaz. Cum trebuia sa-mi apar titlul, lucru care l-am si facut… 😛 am scos toate „fâțele” din balta si un crapcean care mai arata a peste. Oricum s-au strans vreo 4,3 kg :).     Apoi fuga acasa si mers la nunta „mentorului” si bunului prieten Florin Constantenec.
     Duminca am plecat cam adormiti spre Cheile Tureni unde ne intalnim cu Akos si Tunde. Mergem sa incercam ceva manse. Ungurul „isi prinde capul” pe un traseu de 8- (Delir), eu pe un 7 (Fox) iar ceilalti s-au distrat pe Bolek (6-). Apoi ne-am mutat pe Diangonal (5+) si Deget in Ochi (6+). Desi a fost cald ne-am adapostit la umbra si ziua a trecut foarte repede. Ceea ce a lipsit a fost o baia intr-un lac sau rau cu apa curata, caci valea ce curge pe acolo… e un dezastru ecologic :(.
     Inca un weekend incarcat si dinamic care a zburat cat am clipit! Vine urmatorul, 😛 si  din nou suntem plecati 😉