escalada

La catarat in Remetea

Publicat pe Actualizat pe

Adrenalina de primavara

Data: 22.04.2018

Locatia: Remetea, Piatra Secuiului

Scop: escalada

Trupa: Abel, Aniko, Akos si eleve

Duminica ne trezim relaxati si dam o fuga in Remetea sa incepem sezonul de escalada. Sper sa ies anul asta cat mai mult. Ne intalnim cu Akos si pun doua manse unde ne miscam primavaratic, dar cu experienta amintirilor din anii precedenti.

M-am bucurat ca si lui Abel si lui Aniko le-a placut si le-a cazut bine miscarea. Daca o luam incetisor cred ca putem toti trei sa facem ceva frumos la stanca.

Reclame

Escalada cu oameni faini la Remetea

Publicat pe

Escalada cu oameni faini la Remetea

    Data: 2014.07.06
    Locatia: Remetea – M-tii Trascau
    Scop: escalada
    Trupa: Akos, Tunde, Christos, Corina, Christine, Sika, Luci, Ionut, Caba, Raluca
    Foto: Corina Fodor
    Nu am mai fost de ceva vreme in Remetea la catarat, asa ca ne-am strans trupa frumoasa si intr-o zi de duminica am fugit la stanci. Am ales primele trasee din zona Coada Pietrei care sunt niste manse usoare si tare frumoase. Vreme buna, pofta de adrenalina, aer curat, priveliste, cateva rute catarate cap… toate astea termindu-se cu un festin culinar cu produse traditionale: afinata, mentata (tuica cu menta) asortate cu mici si mustar.
    Viata grea! 🙂

Catarare Calcarele Ampoitei

Publicat pe

Catarare Calcarele Ampoitei

    Data: 15.06.2014
    Locatia: Calcarele Ampoitei
    Scop: escalada
    Trupa: Luci, Ionut, Sika, Corina, Caba 
   Am fost o duminica… si am profitat de ziua lunga de vara, plecand doar pe la ora 15:00 spre Calcarele Ampoitei sa facem o miscare mica. Traseele dragute care le-am facut au deschis apetitul pentru catarat atat mie cat si omuletilor cu care am fost :).

Catarare in zona Cetatii de la Lita

Publicat pe Actualizat pe

Catarare in zona Cetatii de la Lita

     Data: 21-22.06.2014
     Locatia: Lita – M-tii Muntele Mare
     Scopul: escalada
     Trupa: Corina, Christine, Bogdan, Johny, Akos, Tunde, Christof, Raluca, Szabi, Caba
     Foto: Corina Fodor
     A fost un weekend in care ne doream sa ne mai vedem… asa ca intre prieteni, sa mai povestim, sa stam la cort in jurul focului… Si asa ne-am intalnit in zona Cetatii de la Lita.
Peisajul e frumos si da, am si catarat… incercand traseele din zona Sirul Pietrelor: Maioneza 5+, Bulion 5, Avocada 6+, David und Ronny 7 dar si in zona Stancile Ciobanului: Joint 6- si Lucky 6+.
Duminica dupamasa s-a lasat cu un gratar la Szabi si Raluca pe mosie unde a venit si Voichita si Vlad. Am fost aproape „toata familia”! 
     Va multumesc prieteni dragi!
Daca urc o sa-l gasesc?
Daca urc o sa-l gasesc?
 

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Publicat pe

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Joaca de-a exploratorii

    Data: 29-30 aprilie 2013
    Locatia: Estul Turciei, la Nord de lacul Van; 
    Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
    Scopul: schi de tura si atingerea in premiera romaneasca a Varful Suphan 4016m
    Foto: Caba Dan – galeria aici
– 
     Dupa ce am reusit escaladarea Varfului Ararat 5165 m si inca o zi de odihna, am plecat spre al doilea nostru obiectiv si anume al doilea varfal turciei, Varful Suphan 4061 m. Dimineata pe la ora 10:30 paraseam orasul Dogubayazit intr-un microbuz cu directia Lacul Van. Am avut de parcurs o distanta de ~ 180 de km pana la baza muntelui in asa zisa tabara de baza, unde urma sa campam. De-a lungul drumului am descoperit o Turcie saraca, cu sate mici dar dese, in care cresterea animalelor si o agricultura primara cred ca sunt singurele surse de existenta. Case mici, construite din piatra, drumuri laturalnice de pamant, vegetatie putina si urme interesante de lava din vechile eruptii vulcanice. Tot acest peisaj insa era animat de copii care se jucau nestingheriti sau veneu de la scoala in uniforme albastre.
     Dupa aproximativ 5 ore eram undeva sub munte si ne-am dat seama ca soferul habar nu avea pe unde sa urce, ce sa mai spun de asa numita tabara de baza. Singurul lucru care ne linstea era faptul ca vremea buna si stabila, aveam contact vizual cu varful si stiam ca acolo sus trebuie sa facem sa ajungem. Pe GPS am creionat de acasa doua posibile rute, dar acum eram mai la Est de ele. Reusim totusi sa urcam pe un drum de macadam ce duce pe un varf secundar numit Kiz Dag unde erau amplsate ceva antene de telecomunicatii. Atingem o mica sa si altitudinea de ~ 2500m. Aici drumul e blocat de zapada si oricum de aici se indeparta de varful nostru, Suphan.
     Decidem sa campam intr-un loc dragut si linistit intre niste stanci. Eram doar noi si ceva marmote pe tot acest munte si sincer ne simteam ca niste mici exploratori. Vedeam cu aproximatie varful, stiam altitudinea lui dar atat. Aveam de urcat 1600 de metrii diferenta de nivel. Aici nu sunt marcaje, rute standard, fiecare isi creoneaza propria ruta. Suntem doar noi, fara ghid dar linistea oferita de soarele la apus, muntele cu fetele lui inzapezite, floricele galbui, verdele crut al ierbii si frumusetea lacului Van ce se vede acolo jos sub munte ne dau un calm de nedescris.

Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Lacul Van este acolo jos...
Lacul Van este acolo jos…
Ne uitam spre varf si incercam sa creionam ruta pe care sa urcam, incercand sa ramanem cat mai mult pe skiurile de tura. Ne este foame si ne punem sa mancam cu pofta.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
Instalam corturile si avand timp destul, Akos propune sa skiem pe o limba de zapada care parea mai „aproape”. Plecam cu skiurile si claparii in rucsac si doar dupa aproximativ 50 de minute ajungem la zapada cu pricina. Atunci ne-am dam seama ca ziua urmatoare o sa fie una lunga… iar cei 4061 de m ai Varfului Suphan se vor lasa dupa multe ore atinsi.

Plecam la miscarea de amiaza :)
Plecam la miscarea de amiaza 🙂
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii :)
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii 🙂
Ski de primavara in Turcia
Ski de primavara in Turcia
Spirit Team
Spirit Team
Pam-pam!
Pam-pam!
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
     Skiem si ne bucuram de fiecare viraj, iar intunericul ne prinde in jurul primusului la un ceai cald. Cerul este instelat si corturile arata bine la lumina frontalelor.
Tabara noastra, casa noastra!
Tabara noastra, casa noastra!
     Ceasul suna la ora 3:50. Ies din cort si aprind primusul. Stim ca avem nevoie de lichide multe iar ceaiul cald din termosuri o sa fie minunat acolo sus. Fiecare se rupe cu greu de sub sacii caldurosi. Akos inca este racit, Christine este somnoroasa si Corina inca e adormita rau. Afara e intuneric dar luna lumineaza totul in jurul nostru.
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
La ora 4:40 parasim tabara si in liniste plecam cu skirile in spate spre linia zapezii la care ajungem dupa aproxiamativ 1:15 ore.
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abea a inceput
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abeaa inceput
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite

 Soarele e sus pe cer deja de multa vreme. Ne dezbracam si ne protejam cu multa crema cu protectie UV. Ne lasam bocancii intr-un sac impermeabil si ne rugam sa-i mai gasim la intoarcere. Sincer marmotelor nu cred ca le erau buni :)). Urcam intr-un ritm constant si castigam diferenta de nivel.

Fetele cerceteaza linia orizontului
Fetele cerceteaza linia orizontului
Calauziti de luna
Calauziti de luna
Zig-zag pe zapada primavaratica
Zig-zag pe zapada primavaratica
Deci incotro?
Deci incotro?
      Pe la ora 10:00 spre surprinderea noastra ne intersectam cu un grup de austrieci care veneau mai de la Sud. Pastram aceeasi ruta si dupa aproximativ 6 ore avem contact cu varful. Ultima portiune este destul de inclinata si o abordam cu skiuri in spate. Akos este singurul om care urca pe panta de 60% pe skiuri iar bucuria si adrnalina acestei reusite il face in sfarsit sa uite de raceala si sa se bucure de ceea ce iubieste el acolo sus: muntele, zapada si skiul de tura!
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
Akos urca spre cer
Akos urca spre cer
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Corina si Christine la 5 minte sub varf
Corina si Christine la 5 minte sub varf
 
La ora 12:30, dupa 8:30 ore atingem in premiera romaneasca varful Suphan cu altitudinea pe 4061m, pe skiuri de tura. Facem poze, ne imbratisam veseli  si multumim inca odata partenerului nostru Transavia pentru increderea acordata. Suntem acolo sus, iar visul nostru s-a indeplinit. Am sperat la acest moment, am crezut in noi si am reusit! Am facut-o cu bucurie si cu inima deschisa iar muntele ne-a lasat pentru inca odata sa ajungem acolo sus.

Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Toate cele bune - Transavia!
Toate cele bune – Transavia!
Ne punem skiurile si coboram cu prudenta. Sub noi peisajul este feeric si parca incremenit. Zapada este buna, iar in urma noastra ramane un desen abstract compus din linii serpuinde care reflecta bucuria momentului si a vietii traite la maxim.

Abrupt dealul asta!
Abrupt dealul asta!
Bucuria skiului
Bucuria skiului
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
     Dupa ~3:00 ore de la plecarea de pe varf suntem din nou la corturi. Mancam si inpachetam! Misiune indeplinita! Plecam spre civilizatie cu destinatia orasul Van. Ne oprim sa mai cumparam apa si mancam rapid o shaorma la pachet impachetata efectiv in ziar :D.
In ochii nostri se vede satisfactia reusitei dar si a dorului de casa, de familii, de prieteni dar si de codrii verzi, de raurile limpezi, de Carpatii nostrii!
Viata e frumoasaaaaaaaaaaaaa!!!

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Cu fratii mei dragi, la un bike prin Gilau si catarat in Cheile Turzii

     Data: 25.08.2012
     Locatia: M-tii Gilau si Trascau
     Scop: bike si catarare
      In ziua de azi, din pacate, sunt tot mai putini oameni care sa-ti fie apropiati si care sa-i numesti  prieteni adevarati (nu amici). Eu sunt un norocos deoarece am in jurul meu PRIETENI! Nu multi, dar de calitate!
     Cu acesti oameni te intalnesti odata si din acel moment se stabileste o legatura pe care nimic nu o mai rupe. Nici timpul, nici greutatiile vremii sau distanta.
     Acesti oameni speciali iti fac ziua frumoasa doar cu un simplu telefon, doar cu un mic comment pe FB, ce sa mai spun de momentele cant te intalnesti cu ei si le strangi mana cu respect.
     In weekendu trecut am facut tocmai asta! Am mers la Cluj sa ma intalnesc cu doi oameni speciali din viata mea, pe care ii apreciez foarte mult si am multe de invatat de la fiecare. Akos si Csabi sunt si vor ramane ceva pe sufletul meu!
     Pentru ca fara umpic de miscare in aer liber nu se poate, sambata impreuna cu Tunde, Akos si Soby am facut o tura de MTB de aproximativ 50 de km prin M-tii Gilaului. Peisajul este superb facand zona una perfecta pentru biciclit.
     Duminica impreuna cu vedeta iesirii, Christof superbul baiat al lui Tunde ai Akos in varsta de 10 luni si Csabi si Andreea am mers sa cataram in Cheile Turzii. A fost o zi agreabila in care orele au zburat ramanad doar amintiri deosebite.
     
Bike prin M-tii Gilaului
Deja musc din carabe, sa vedeti voi in cativa ani 🙂
Asa tata asa fiu! BRAVOOO!
Csabi draga, saptamana viitoare ham si escadrile imi cumperi!
In prima masa din viata!
Romane! De aici se vede Balatonul 😀
Cu un inger in brate!
Blogger te face Caba :))
Echipa si la stanca
Tot o fibra 😛
Eu si viitorul campion la escalada
Va multumesc prieteni pentru tot! >:D<

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

    Data: 12-15.08.2011
    Locatia: Cheile Turzii
    Scopul:alpinism in trasee clasice de mai multe lungimi
    Trupa: Ghita, Sanda, Akos si CAR Cluj
    Foto: Silvique (http://www.silvique.ro/) si Caba Dan
    Mihnea, de la CAR Cluj, a avut frumoasa idee sa organizeze o tabara de alpinism in care lumea sa parcurga traseele clasice din Cheile Turzii. Mai ales ca vine si ungurul meu preferat, Akos, nu am cum „sa nu ma prezint si eu la apel”.
    Plecam vineri dupa servici si pe la ora 20:15 montam corturile in campingul din amonte a Cheilor (Sat Petrestii de Jos). Atmosfera este la inaltime mai ales ca sunt o multime de oameni cunoscuti din Cluj dar si din Timisoara (Hoinarii, fam. Tanase…) si Baia Mare (Calin si Diana). Povestile fac ca timpul sa zboare si cu greu pe la ora 00:30 mergem la culcare.
     Sambata dimineata suntem „verificati” si instruiti in zona Scolii Turdene cu privire la modalitati de regrupare, tehnici de filare si de siguranta. Lucruri care fiecare catarator trebuei sa la stapaneasca si cu ochii inchisi. Cataram prima lungime din Scoala Turdeana, urcam pe prusice pe coarda suspendata pregatita de Akos in zona pesterii si apoi pe la ora 14:00 fugim la corturi sa mancam ceva. Eu fac echipa cu Akos si decidem ca in dupamasa asta sa cataram traseul Erasmus dar nu inainte de a escalada traseul Jgheabului de 2 lungimi de coarda. Gradul este de 6 dar in prima lungime este mai ciudatel. Erasmus insa este un traseu foarte frumos in care am parcurs primele 2 lungimi. Prima lungime este un traverseu orientat spre dreata si intersectand mai multe linii apoi cea dea doau lungime urmareste relativ in serpentine o fisura. Foarte frumos si provocator!
    Duminica cum era „bataie” mare pe trasee din cauza aglomeratiei de cataratori, la ora 8:30 suntem la baza traseului Quo Vadis de 7 lungimi de coarda, grad 7-. Ideea este ca traseul este foarte frumos dar mai inca de „muncit” pana sa pot merge cap de caorda si sa mai fiu si „relaxat”. Pasul cel mai dificil este in lungimea a 4-a in Peretele Porumbeilor, dar cel mai specataculos este fara doar si poate zona hornurilor surplombate de culoare neagra din lungimea a 6-a. Sa te uiti pritre picioare si sa vezi sub tine cateva sute de metrii de perete aproape verticali, sa vezi poteca ca un fir de ata cu oamenii care sunt niste furnici… este ceva deosebit!
    Dupa  5 ore terminam cele 7 lungimi si ne felicitam! Inca un traseu memorabil care cine stie cat o sa-l repet. Ne retragem rapid rapeland prin Grota lui Hili fiindca nori negri se apropie. Ploaia ne prinde langa Pestera Romaneasca unde ne adapostim cu mai multa lume.
    Seara din nou povesti cu toata lumea faina din camping pana tarziu.
    Luni ne trezim mai tarziu, uscam corturile si dupa ce mancam plec cu Ghita si Sanda sa cautam ceva manse mai usurele. Le gasim dar din pacate erau ocupate. Si asa era tarziu asa ca printre poze si povesti ne intorcem la masina si apoi spre casa. 
     Au fost 4 zile extraordinare intre prieteni inca am facut si trasee de o frumusete deosebita.
 
Multumesc Silvique pentru fotografii. M-au inspirat si motivat si sunt sigur ca o sa aibe acelasi efect si pentru altii.