cort

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

Publicat pe

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

    Data: 14-15.06 2013
    Locatia: M-tii Trascau, Cheile Cetii – Baile Romane
    Scopul: canyoning si relaxare cu prietenii
    Trupa: Oli, Ghita, Andrei, Akos, Tunde, Christof, Szobi cu doi verisori, Raluca, Andreea si Csabi
    Foto: Caba Dan
     Weekend; vreme superba; o tupa de milioane cu oameni de suflet pe care ii iubesc; o locatie noua care ne-a uimit prin linsite, simplitate dar si diversitate; un loc de cort superb langa apa, la umbra unei livezi…
     Am plecat sambata dimineata,  iar la 9:30 ne intalneam cu trupa de clujeni in Teius. Am ales sa mergem in M-tii Trascau in Cheile Cetii numite si Baile Romane. Tot auzisem pareri de foarte bine despre aceasta zona asa ca dupa o documentare prealabila in jurul orei 10:30 ne montam corturile la umbra unor meri batrani.

O masa copioasa
O masa copioasa
Plecam spre chei
Plecam spre chei
Spre Cheile Cetii - Baile Romane
Spre Cheile Cetii – Baile Romane
     Dupa o masa copioasa ne-am echipat si am plecat sa facem un canyoning mic, adica o balaceala prin cascade de apa :P. Era pentru prima data pentru noi! Ocolin cheile prin stanga in sensul de urcare si ajungem la primul rapel de aproximativ 3 metrii. Ne echipam cu hamuri, coboratoare si casti. Eu „trisez” pentru ca mi-am adus costumul de neopren si fentez apa rece :). Gasim un top nou si sigur, de unde Akos rapeleaza, eu urmandu-l. Coboara pana in buza rapelului mare (~ 17 metrii) unde din cauza debitului mare a apei imaginea este impresionanta. O gaura mare si neagra, in ea apa zburand cu putere. Nu vedem ce e sub noi! Un top expus in lateral ne face cu ochiul dar este mult prea incomod pentru a regrupa mai mult de 2 oameni. Ne hotaram sa ne intoarcem si mergem dupa a doua semicoarda. Cei 60 de metrii acum ne permit sa rapelam pana jos pe aceleasi corzi. Imi dau drumul in haul negru si umed. Apa te stropeste si imaginea este impresionanta. Sub mine o marmita imensa ma asteapta parca sa ma inghita. Ajung jos unde apa imi cade cu putere in cap. Recuperez coarda captiva sub puterea apei si o arunc pentru a rapela si urmatoarea cascada de ~ 12 metrii. Adrenalina si senzatia este fantastica! Coboara Csabi si se aude cum striga de la apa rece! Este urmat de Szabi si Akos. Fara neopren e cam racoare asa ca baietii se apuca de flotari si genofelxiuni. Urmeaza un scoc in S in care apa curge cu putere. Rapelez si ajung intr-o zona de apa adanca unde nu ating fundul. Inot pana in buza marmitei de unde pot prinde cablul scarii de fier. Corzile de 60 de metrii au ajuns perfect de sus pana aici ;). Coboara si baietii si ne felicitam pentnru experianta deosebita :).
Un filmulet gasit pe net puteti vedea aici: film
Canionul Baile Romane
Canionul Baile Romane
Oare e uda apa?
Oare e uda apa?
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Deasupra scarii de fier
Deasupra scarii de fier
Seara ne-o petrecem in jurul focului la o slaniana la tapusa si o poveste. Temperatura parca te indeamna sa dormi sub cerul liber si instelat. Tarziu in noapte ne punem la somn.
      Dimineata, dupa micul dejun plecam sa cataram ceva! Descoperim zona de catarat dar care este putin utilizata. Ne jucam pe o mansa si incalziti de soarele puternic terminam cu o balaceala :).
Cataratoare fara frica
Cataratoare fara frica
Akso si Szobi
Akso si Szobi „boteaza” novica cu 7 lovituri de coarda
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Un dus racoritor :))
Un dus racoritor :))
Cascada scarii de fier
Cascada scarii de fier
Doi baieti
Doi baieti „rai” dar cei mai faini oameni
O tura superba in care am avut parte de relaxare si liniste dar si de adrenalina. Cel mai importat lucru a fost totusi compania unor oameni deosebiti. Va multumesc si sa ne revedem cat mai repede!
O trupa de notat in cartile de istorie
O trupa de notat in cartile de istorie
Reclame

Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei

Publicat pe Actualizat pe

Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite

    Data: 27.04.2012 – 01.05.2012
    Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane
    Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan  
„A fost odata ca niciodata,
Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012.
     Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa  ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu.
      Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului.  Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Cascada Beusnita 3
    
O asa mare minune: apa!
Cascada Beusinitei
In fata peretelui de apa
Frumos!
Duminica am plecat in amontele Nerei spre Lacu Dracului. Drumul la dus a fost destul de lung (~ 6 ore) presarat cu o travesare prin Nera pana la brau in care ne-am racorit umpic datorita debitului mare a apei.
Spre Cantonul lui Damian
Nu se vede marcajul de pe fundul apei! 😀 Oare ne-am pierdut?
Pe malul Nerei
Traseul sapat in stanca a Cheilor Nerei
Hercule cel mic :))
Unul din pasajele de pe traseu
Vremea a fost impecabila. Eu, dupa cum mi-am promis acum 7 ani, am revenit cu ideea clara de a parcurge traseul si cu barca! Aceasta idee m-a tinut in priza tot timpul, incercand sa studiez traseul cu ochi de „barcagiu :P”. Bustenii cazuti, insulele de pe mijlocului cursului si bolovanii mari din apa au fost o provocare frumoasa.
     Pe la ora 16:30, dupa ce am admirat pastravii din Lacul Dracului si o masa copioasa am plecat in aventura acvatica impreuna cu Christine. Am prins destul de repede tainele navigatiei si am incercat sa ne bucuram de peisaj dar si de pasajele mai tehnice a traseului. Apa avand un debit crescut a facut coborarea una dinamica.
Lacul Dracului
Partieee!
Cum trupa se intorcea pe jos si era in urma nostra cu mult am optat sa coboram cu barca pana in Sasca Romana, dar cum eram noi relaxati am avut parte de o surpriza neplacuta. La un moment dat am intrat intr-o zona mai rapida a apei, cu o insula mare si plina de busteni in mijlocul cursului. O luam pe stanga…. ba nu… spre dreapta, derutati de o trupa ne naufragiati care montasera o cordelina intre insula si mal si nu stiam pe unde sa mergem, si uite asa am intrat direct in busteni. Ne-am rasturnat si a trebuit sa tragem la mal. Curentul puternic ne-a rasturant din nou la traversare pierzand vaslele. Am strans barca care era sparta si am urcat prin Turnele la Podul Bei. O tura plina de peripetii care as mai repetau oricand 😉
Tunelele din zona Podul Bei
   
In formatie de atac
Luni am optat sa plecam mai departe si anume spre Cazanele Dunarii cu directia Baile Herculane. Drumul pe malul Dunarii este pitoresc si mi-ar place mult sa-l parcurg si cu bicicleta. Ne-am oprit la statuia lui Decebal dar si la o cherhana unde am mancand o ciorba de peste si un salau proaspat. Acolo am simtit ca sunt in vacanta. Eram deja plecat de acasa de 2 zile jumate si inca mai aveam de stat o zi jumate. Niciun stres pe capul nostru, ceea ce ma facea sa ma gandesc unde si ce am mai putea vizita, numai spre casa sa nu mergem.
Al nostru Decebal!
    
Stres! Mult stres!
Ajunsi la Herculane am campat in amonte cu vreo 3 km si am coborat „sub pod” la o baie termala. Ma doare sufletul cand vad ce valoare (apa termala) si ce frumusete nu se exploateaza in zona asta.  Adica sa se faca TURISM! La noi faci baie in niste bazine betonate hidoase si pline de mizerie, malul Cernei e plin de peturi. Oribil! Totusi baia a fost ok pana in momentul in care au aparut vreo 4 cocalari negrii cu lanturi de aur la gat si cu o statie pentru muzica… binenteles delectandu-ne cu cele mai alese manele. Am plecat de acolo aproape in alergare!
      Seara s-a terminat mai mult decat superb cu cantece la chitara a’ la Feri cu acompaniament la muzicuta manuita cu dibacie de Dan.
      Marti dimineata refuzand sa plecam spre casa am urcat la Cascada Vanturatoarea, un monument al naturii deosebit care merita vizitat!
Cascada Vanturatoarea
Sa nu ma deochi!
In drumul spre casa ne-am mai oprit sa vedem Poarta Sarutului si Masa Tacerii a lui Brancusi in Targul Jiu.
Poarta sarutului
     
O multime de Caba! Un dezastru :))
O iesire frumoasa, pentru multele obiectivele vazute si divesifitatea lucrurilor facute. Trupa a fost mare si din pacate nu am reusit sa fiu liantul intre oameni. Fiecare are ideile, principiile lui, perceptii si o anumita dispozitie de a socializa si de a face o echipa sa functioneze.
      Iesirea a fost o reusita si am perceput in acele zile petrecute departe de casa, ca fiind o frantura din viata mea, si poate a fiecaruia. Momente in care radiezi fericire si te bucuri de un peisaj, de o apa de un transparent perfect, te bucuri de viata, te simti bine cand stai la foc si asculti acorduri de chitara facandu-te sa visezi… „fiecare cu visele lui!”.  Din pacate ca si in viata, ai momente de dezamagie cand te rastorni cu barca si o spargi; de frustari extrapoland la pierderea vaslelor… si alte nebunii:D.
      1 Mai 2012 a trecut si acum deabea astept sa merg undeva in vacanta pe mai multe zile… inca nu stiu unde… dar as mergem departe! Sa vad unde ajung! 🙂

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

Publicat pe Actualizat pe

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

     Data: 04-06.11.2011
     Locatia: M-tii Fagaras, Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului
     Trupa: Oana, Corina, Christine si Caba
     Scopul: tura montana de socializare si pregatire pentru Aconcagua
     Foto: Oana Roua
    Aceasta toamna ca si cea de anul trecut este superba. Vremea este perfecta pentru ture montane, asa ca am hotarat se iesim la o plimbarica prin Fagaras, prilej cu care puteam sa ne mai cunoastem cu Oana din Bacau cu care o sa plecam in Aconcagua in ianuarie.
    Zis si facut, si uite asa, vineri dupamasa ne intalnim in Sambata de Jos. Prima oprire a fost pe Valea Vistisoarei, dar nu inainte de a trece pe la bunii nostrii prieteni, familia Husea unde nu putem refuza o afinata de casa si cateva imbucaturi de slanina, branza si ceapa.
    In jurul orei 20:00 la lumina frontalelor, am montat corturile si in doar cateva minute eram instalati si in jurul focului. Caldura focului si placerea de a sta la povesti mancand un cartof in jar ne-a trimit la culcare doar dupa ora 23:30. Dimineata relaxati am adunat tabara si am plecat spre Lacul Vistisoara. Traseul pe vale este unul foarte pitoresc dar din pacate viiturile de acum 3-4 ani au schimbat umpic relieful.
Puterea naturii
Dupa aproximativ doua ore jumate iesim in golul alpin unde am savurat niste fructe uscate si ciocolata.
In viteza spre Lacul Vistisoara 😀
    Desi ai crede ca pana la Lac mai ai de trecut doar pragul glaciar superioar panta este sustinuta.
Valea Vistisoarei zona alpina
Spre pragul glaciar
In zona superioara peste 1900 de metrii incep si primele semne ale iernii. Am schimbat anotimpul si peisajul cu totul.
Am schimbat anotimpul
Spre... frumos!
Creasta Fagarasului este in fata ochilor dar bine strajuita de „ziduri” stancoase si impresionante.
    La ora 17:00 montam corturile langa Lacul Vistisoara care este inghetat bocna.
Tabara de baza
Punem primusul in functiune si bem o supa buna si cateva ceaiuri fierbinti. Doar vantul care a batut in rafale ne-a adus aminte ca suntem la o altitudine de peste 2000 m. Adapostul corturilor si echipamentul de puf ne face sa ne simtim aproape ca acasa.
    A doua zi, la ora 8:00 ne-a trezit si dupa ce am mancat bine si am strans corturile am pornit mai departe.
In "cetatea" Fagarasului
Primul obiectiv, Saua Racorele din Muchia Dragusului.
Spre Saua Racorele
Urcusul este sustinut, dar am fost rasplatiti de soarele si privelistea superba din sa.
Privelistea spre Urlea, Dara, Hartopul...
Am optat sa facem muchia pe sus, adica matematic.
Muchia Dragusului
Zona accidentat a Dragusului
Traseul este superb dar e nevoie de putina atentie! Partea inferioara a muchiei este mult mai usoara si parca ne-a facut o invitatie la un schiurile de tura la iarna. 🙂
Maretia Fagarasului
    La intrarea in padure am fost intampinati de doua ciute si un cerb cu niste coarne superbe. Am trecut de „am salutat” si casuta de vanatoare si apoi am coborat pe forestierul care inainteaza din pacate tot mai sus pe muchie.
     La ora 17:00 era la Partia de la Sambata unde am mancat. Asta dupa o operatiune de „salvare” a masinii lui Christine de pe Valea Vistisoarei care a ramas fara curent. Noroc cu un padurar saritor. Multumim!
     O tura clasica montana pe o vreme superba si un traseu excelent. Bine, sa nu pomenesc buna dispozitie si placuta companie a celor trei fete din echipa 😉
Trupa 😉
 

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Publicat pe

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Pesteri, chei, stanci, poieni… Superb!

     Data: 9-11.09.2011
     Locatia: M-tii Bihor (Apuseni) – zona Padis
     Trupa: Corina, Stefana, Alina si Caba
     Scopul: treking spre si prin cheile si pesterile zonei
     Foto: Corina Fodor
     Apusenii (M-tii Bihor) au fost singurii munti, din cei mari si reprezentativi, in care nu am ajuns pana acum. Desi am la activ vreo 36 de masive, zona Padisului nu am strabatut-o. Nu stiu de ce! Tot timpul am spus ca inca nu i-a venit momentul si nu am avut  „acea chemare”.
     Uite ca avand liber ziua de vineri mi se pare un prilej bun de a face marele pas. Plecam vineri de dimineata din Medias in formula de 4, eu si 3 fete :), asta dupa ce Flo renunta in ultimul moment.
      Drumul dupa cum ne asteptam este foarte lung, mai ales forestierul de 30 de km din Rachitele pana in Padis. La drum se lucreaza destul de intens asa ca in cativa ani se va asfalta :).
      Vremea desi se anuntase buna, este cam posomorata. Montam corturile pe la ora 13:30 in zona Cantonului Glavoi. Pentru ziua de vineri plecam intr-o tura mai scurta, Canton Glavoi – Pestera Neagra – Taul Negru – Pestera Ghetarul de la Barsa si coborare la corturi.
Spre pestra Neagra
Traseul pleca in urcare apoi se merge prin padure urmarind o curba de nivel cu urcusuri si coborasuri mici. Pana la primul obiectiv, Pestera Neagra am facu cam in 45-50 de minute. Intrarea in Pestere NeagraStanca de culoare neagra ne-a elucidat repede si de unde vine numele pesterii. Am coborat si am facut micul circuit prin galeriile formate frumos de apa,  din partea stanga a intrarii principare care coboara spre adancuri.
In Pestera Neagra
Pentru exploararea pesterii este nevoie de echipament special asa ca plecam mai deaprte.
     Am trecut pe la Taul Negru si am gasit dupa 20 de minute de plimbarica si Pestera Ghetarul de la Barsa.
Taul Negru
Intrarea se face pe o limba mare de zapada trasnformata in gheata. Noroc ca apa ploilor a sapat un sant prin care poti sa cobori .
Ghetarul de la Barsa
Pestera este mare si se exploreaza pe o lungime destul de mare. Noi am inaintat pe ramura dreapata care se termina cu o cascada de vreo 20 de metrii.
     Traseul a durat vreo 3 ore in regim de plimbare si explorare.
      Sambata a urmat o zi lunga. Am plecat cam tarziu dupa ce soarele ne-a facut sa lenevim o vreme buna. Primul obiectiv al zilei a fost Cetatile Ponorului.
Cetatile Ponorului
Prin Cetatile Ponorului
Zona este impresionanta mi-a placut foarte mult ciscuitul prin adancurile ponoarelor.
Pestra din Cetatile Ponorului
Am avut noroc de faptul ca nivelul apei este redus si parcurgerea cu atentie s-a facut fara probleme, nici macar nu am fost nevoiti sa ne descaltam si sa intram prin apa.
La iesirea din Cetatile Ponorului
Singurul regret este ca poteca nu este mai bine intretinuta in conditiile in care am intalnit oameni invarsta, parinti cu copii iar panta accentuata, pietrele ude si alunecoare pot produce neplaceri.
     Am plecam mai departe spre Izbucul Galbenei trecand pe langa Avenul Bortig.
Avenul Bortig
Ar merge un rapel pentru niste poze de efect in el :D.
     La intrarea in Gheile Galbenie ne oprim sa mancam si ne bucuram de intalnirea cu un cuplu de montaniarzi cu care ne-am intalnit azi iarna cand eram pe schiuri de tura in Retezat, Refugiul Bucura. Schimbam impresii si incepem coborarea. Poteca este destul de ingusta si sunt cateva saritori. O ajutam pe Iuka, cainele Stefanei sa coboare improvizand un ham dintr-o coarda.
Marmite in Cheile Galbenei
Panorama Cheile Galbenei
Intram prin cea de-a doua pestra iesind exact deasura cascadei Valul Miresei.
Cascada Valul Miresei
Ne-am simtit ca in ceva roman de lui Jule Verne in care exploram fiecare cotlon si vagauna. An trecut usor de partea de cabluri sarind de pe o piatra pe alta.
Pantera
Urcare prin Poiana Florilor nu a fost usoara si pe la ora 18:45 am intrat in pestera Focul Viu. Un monumet al naturii in care coloanele de gheata rezista pe tot parcursul anului. Impresionant! La ora 20:40 suntem la corturi unde trebuie sa ne intalnim cu prietenii nostrii dragi: Akos, Szobi si inca doi camarazi. Ei ajung pe la ora 21:30 venind pe biciclete sin Rachitele. Focul era deja facut iar tuica, berea si Unicum-ul au animat rapid si puternic atmosfera :)).
Trupa romano-ungureasca 🙂
      Duminca dimineata ne trezim greu. :D. Strangem corturile si dupa ce am mancat am plecat spre Cetatile Radesei.
Cetatile Radesei
Traseul prin Cetatile Radesei
Un alt obiectiv care trebuie vizitat in Padis. O pestera de mari dimensiuni care se terminca cu niste chei inguste si frumoase. Ocolim Cheile Somesului Cald pe partea dreapta si ne oprim la un balcon de unde privelistea este de vis.
Balcon deasupra Cheilor Somesului Cald
Apoi am coborat jos pe firul apei care l-am urmat pana la iesirea din Chei, parcurgand cheile in intrgime prin apa.
Cheile Somesului Cald prin apa
Bucuria apei 😀
Daca nivelul apei este mai mare, nu se pot parcurge inspre amonte. Sunt cateva zone foarte inguste cu marmite si cateva praguri alunecoase. Cheile merita facute desi iti cam ingheata piciorusele prin apa rece. :).Impresinat si deosebit este si izbucul din parte superioara a cheilor.
Izbucul
Apa este extraordinar de curata si rece, iar mica pestera formata in calcarul alb este frumos sculptata de natura.
      La ora 18:00 am fost la masina si apoi spre casa.
     O tura care ne-a cazut bine, am vazut o gramada de obiective, miscarea fiind foarte dinamica!
     Sigur o sa revenim! 😉
 

Marețul Făgăraș, un tărâm de vis, amintiri, frumusețe!

Publicat pe Actualizat pe

Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avig – Vf. Ciortea – Refugiu Puha

     Data: 16-18 iulie 2010
     Traseu: Cab. Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avrig – Varful Ciortea – Refugiu Puha – Cab. Barciu
     Echipa: Christine, Gabi si eu
         In ideea consolidarii echipei pentru Kilimanjaro, exersarea „tehnicilor de campare”, testarea echipamentului si a „procedurilor de lucru” in echipa am plecat vineri dupa-masa sper Poiana Neamtului.
         Ajungem si ne pregatim de urcare. O luam incet la pas pe la ora 18:30.
        Am un semtiment asa… de nostalgie. Nu am mai urcat cu rucsac mare in spate de o gramada de timp. Concursurile si modul alert/dinamic de viata mi-au schimbat mult „stilul” de a merge la munte si de a face miscare. E bine sau rau…. nimeni nu poate spune. Ideea e clara! Mi-e tare dor sa merg asa… cu rucsac mare si greu intr-un ritm incet si constat in care pot sa ma bucur printre picaturile de sudoare de natura… de liniste… de munte.Kili Adventure Team
        Pe la ora 20:30 punem cortul langa cabana Barcaciu. O cabana si o zona dorita de multi dar care sincer pe mine nu m-a impresionat niciodata. Cred ca intre mine si cabana asta e un camp negativ din pacate. Dimineata plecam spre lacul Avrig. Vremea e superba, soare si nu prea cald. Poteca merge pe curba de nivel si apoi coboara in vale. Apa e superba. Ador sa ma clatesc in apa rece si curata. E mai revigorant decat sa iau un gel :P.
       Poteca urca destul de sustinut dar in 3 ore jumate suntem al marginea lacului. E o zona in care demult doream sa stau cu cortul. Sintem singurii cu cortul in momentul asta, dar pana seara mai apar vreo 4. Mancam si vrand-nevramd o ploicica de vara ne trimite in cort la somnul de amiza. La pra 18 insa afara e senin si soare. Asa ca ne hotarm sa urcam pe Varful Ciortea. Urcam pe traseul de iarna, adica pe un picior inierbat ce ne scoate aproape de varf.  La ora 20 suntem sus. Superb! Lacul Avig sub noi, se vede Negoiu si Lespezi… Budislavul… si Oltul jos in vale.Vf. Ciortea
         Doamne ce mult timp a trecut de cand am fost prima data pe aici… pe creasta… eram un pustan in clasa a 10-a si lumea era a mea. Nu aveam nici o grija… si muntele imi era deja prieten bun. Ganduri… umbre… reflexii… aer tare de munte… ganduri…
         Coboram la corturi pe poteca si la ora 21 ne incalzim cu o supa fierbinete facuta la primus.
          Dimineta ma trezesc! Afara este o vreme de basm. Soare, senin, liniste. Merg si ma spal  in apa rece a paraiasului de sub lac. Ce nu as da sa ma pot trezi in fiecare dimineata in conditiile astea de mediu.
          Urcam din nou in creasta si mergem pana in refugiu Puha. De aici initial am vrut sa coboram spre Cab. Negoiu si apoi sa cotim spre Barcaciu dar ceva nori incep sa se adune asa ca traversam caldarea pe sub varful Scara si coboram pe Piciorul Barcaciului.Lacul Avrig
          Jos in Poiana Neamtului facem o baita scurta si stam in soare la o bere. Fetele au mers de minune. O sa mai auziti de Echipa Kili Adventure sper, si de la inaltime mai mare. 🙂
Fagarasul, cel mai maret si mai impresionant munte din Romania, un munte de suflet care v-a fi si va ramane un tărâm de vis spre o viata mai linistita si mai buna.
Avig-Ciortea