clasament

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

Publicat pe Actualizat pe

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

     Data: 21.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Echipa: Activ Spirit (Cristina Sortanu si Caba Dan); hobby-mixt
     Scopul: participare la cel mai greu maraton montan din Romania
     Traseu: 45 km cu 3200 m diferenta de nivel pozitiva (Salvamont Pestera – Valea Obarsiei – Omu – Valea Cerbului – Gura Diham – Poiana Izvoarelor – La Prepeleac – Bucsoiu – Cab. Omu – Doamnele – Poiana Gutanu – Saua Strunga – Salvamont Pestera )
     M-am hotarat destul de tarziu sa particip la acest maraton doar pe ultima suta de metrii mi-a venit cheful sa concurez la ceva tare, in care sa trag si sa imi fie greu. Stiam ca Cristina din Bacau voia sa participe si isi cauta partener/ra si mai stiam ca anul trecut castigase la sectiunea hobby-mixt asa ca dorinta de a trage cat mai sus pe podium era indeplinita. 
      Experianta amandurora a facut pregatirile cat se poate de usoare. Fiecare stie cu ce sa se imbrace, ce sa manance, cum sa se hidrateze. Despre strategie aproape nu am vorbit.  Stiam ca nu o sa fie usor, si de aceea am lasat-o pe Cristina sa impuna ritmul, singura mea „grija” era sa raman in spatele ei.
     
Maraton Bucegi 7500 – 2012
Tabara de baza a fost la Padina unde am ajuns vineri seara chiar la sedinta tehnica. Avem noroc ca fusesem doar cu trei saptamani in recunoastere pe tot traseul de maraton si stiam exact care, unde, cand, cum (ruta, puncte de alimentare, apa, Cp-uri). Seara ne facem rucscacii si ne verificam reciproc echipamentul obligatoriu. Incerc sa fiu cat se poate de usor si am ales sa parcurg traseul cu o borserta Inov-8 de 4 litri cu camelback de 2 litri orizontal.
       La ora 5 suna ceasul si suntem in picioare. Mancan ceva si cu ultimelele pregatiri ne asezam la linia de start. Ma gandesc acum daca am avut emotii. Cred ca am avut. Eram curios cat de tare o sa tragem si vroiam din tot sufetul sa facem un timp mai bun decat facuse Cristina anul trecut adica de 9 ore.
       Vremea e buna si plecam direct la tricou. Sunt 99 de echipe la traseul de 45 de km. Cea mai de temut echipa din concurs este cea compusa din Hiroko-Lixandru. La ora 6:00 se da startul si plecam intr-un ritm alert. Din primele minute ne pozitionam pe locul 2 la mixt. Nu are rost sa fortam la inceput pentru ca stiam ca mai avem…. mult.
       Dupa nici 20 de minute am simptome de varsaturi. Ce naiba! Nu am patit asa ceva niciodata! Ma gandesc ce o sa spuna Cristina cand o sa ma vada vomitand de la inceput. Nici de rusine nu pot face asa ceva! Trag aer adanc in piept si mentin ritumul. Beau apa si relativ rapid imi revin. Ajungem in 1 ora si 20 de minute pe Varfu Omu tot pe pozitia 2. Rezolvam repede tranzitia si incepem coborarea pe Cerbului in alergare printe bolovani. De la inceput mi-a fost groaza de coborarea asta care m-a bantuit de cand am participat la Carpathian Adventure in 2006. Imi era frica sa nu imi stric genunchii. Dar kilometrii au zburat poate si datorita greutatii mici pe care o aveam la noi si desi suntem intrecuti de o echipa ajungem in 1:17 minute la CP2 in drumul de Gura Diham.
      Pana aici e perfect. Ne simtim bine, suntem in graficul de timp pentru timpul propus de sub 9 ore si Hiroko este inca in spate, celelalte echipe au doar 4-6 minte in fata noastra. Alergam pana la Gura Diham si ne umplem camelback-urile cu apa caci afara este tot mai cald si pana pe Omu nu o sa mai avem apa.
Spre Prepeleac se face tot mai torid dar incercam sa mentinem un ritm alert. Intrecem o echipa de la mixt si mai multe de la baieti. Poteca dupa Prepeleac este foarte urata si caldura parca suge energia din noi. Ne hidratam si luam cate un gel. Urcam impingandu-ne tare in bete si in zona lanturilor la iesirea din jnepenis vedem prima echipa in fata noastra. Problema este ca apare si Hiroko in spate si situatia se complica. E frumos sa fi printre echipele fruntase. Chiar ma gandeam ca imi lipsesc concursurile de Adventure Race. Mai ales in care eram printre primele echipe. Asa si acum! Ne interesa doar ce este in fata noastra si ce vine chiar dupa noi. Eram pe podium pana in acest moment dar mai era mult din cursa.
      Cristina din pacate se simte tot mai rau din cauza unei stari generale de rau si greata. Continuam sa urcam dar la un ritm mult sub potentialul nostru. Nu e nimic! O sa ne revenim si o sa ii prindem si pe primii. Dupa Bucsoiul Mare echipa Hiriko-Lixandru ne depaseste. Nu putem sa reactionam pentru ca chiar nu avem puterea sa fortam. Ajungem pe varful Omu (a doua oara) dupa  3:35 ore de la CP2. Fug si cumpar doua Cola. Bem si ne umplem cu ceva apa rucsacii. Plecam parca cu alte forte. Vad echipa din fata si incerc sa imi dau seama ce avans au. Numar minutele: 9! Un avans mare dar nu de remontat. Alergam spre Batrana cat putem de mult, coborand rapid spre Poiana Gutanului. Din pacate Cristina nu se simte bine… din contra, starea ei se inrautateste. Hiroko are avans de 15 minte in acest CP iar prima echipa, Valcenii au 20 de minute. Ne dam seama ca in conditiile date nu prea avem ce face si incercam sa ne pastram locul 3. Plecam spre Saua Strunga spre care ritumul scade considerabil. Ne miram cum nu ne ajunge nici o echipa! Ceva nu e in regula. De ce nu vin concurentii. Nu ca ne suparam! Cristina se chinuie dar nu vrea sa renunte pentru nimic in lume. Ajungem in Saua Strunga unde o conving sa ia un gel. Ori ii face bine, oricum mai rau decat ii era nu aveam cum sa-i faca. Dupa nici 5 minute totul devine mai roz si o luam la fuga spre Perstera. E mai bine!
     Am luptat si am tras pana aici… ar fi pacat sa nu luptam pana la capat! Ma uit in spate… vad o echipa de baieti dar de care ne departam. Perfect! Pe ultimii kilometrii glumim si povestim. Trec repede si se vede linia de finish. Am terminat acest maraton greu in 9:58 ore, pe pozitia 3 la mixt si 9 la open, adica doar 6 echipe de baieti ne-au batut.
Cu zambetul pe buze pe ultima suta de metrii
     
Suntem pe podium!
Trecand linia de Finish invingatori 🙂
Am facut un concurs grazav. Am aratat ca facem o echipa buna si ca am tras pana la final. Din pacate raul Cristinei nu ne-a permis sa ne batem pentru prima treapta a podiumului anul asta. Stiu ca suna a lauda, dar daca ne simtiam bine amandoi, pe final era o lupta interesanta cu celelalte echipe pana pe ultimul metru.
Locul 3 la Hobby Mixt 😉
     
Felicitari castigatorilor!
Echipa Activ Spirit
Felicitari castigatoriilor, felicitari si multumiri coechipierei mele, felcitari organizatoriilor din CPNT pentru mobilizare si tuturor particioantiilor, mai ales celor de la traseul lung.
       Pentru mine a fost concursul anului! Un podium frumos de care ma bucur foarte mult.
Prieteni frumosi!!!

Cu pofta de concurs la Triathlonul de la Reci

Publicat pe Actualizat pe

Cu pofta de concurs la Triathlonul de la Reci

     Data: 07.08.2011
     Locatia: Reci, langa Sf. Gheorghe
     Scopul: participare triathlon
     Trupa: Christine, Flo, Corina, Caba si suport Liana
     Dupa triatlonul de la Sf. Ana, unde a trebuit sa abandonez la proba de bike dupa ce o creanga mi-a rupt urechia de la schimbator, mi-am propus sa merg la Reci mai ales ca anul acesta a devenit xterra (adica alergare si bike offroad). Asa ca am alternat antrenamentele pentru a-mi intra in forma de concurs :P.
     Decidem sa plecam de vineri dupamasa in Brasov pentru a-mi revedea orasul studentiei. Frumos oras! Munte… oameni… istorie… liniste! 🙂 Timpul trece repede si din pacate ma intalnesc cu prea putina lume din toti cu care mi-ar fi placut sa-i vad. Duminica dimineata plecam spre Reci la ora 7:45. Ajungem si ne luam numerele, asta dupa „greseala” care am facut-o netrimitand formularul de inscriere on-line (platisem on-line si am crezut ca asta e tot :P). Pana la urma se rezolva si asa ca la ora 10:00 se da startul.
      Prima proba inot! Ma trag mai in lateral pentru a avea loc si pentru a nu ma inghesui cu ceilalti concurenti. Daca la celelalte triatloane inotul meu s-a numit vorba lui Alex de la Hoinari „supravietuire” acum chiar am inotat. Adica am facut miscari corecte, la un efort constant si bine concentrat. Ca si timp… nu ma pot lauda dar cel putin am fost foarte multumit sufleteste de prestatia mea :)). Kilometru de inotat (care cred ca a fost mai mult) l-am facut in 30:40 minute.
      Plec din tranzitie destul de rapid. Traseul de mountain-bike are 30 de km cu ture de 6 km. Track-ul este foarte frumos si variat, ba prin padure ba prin poieni, ba la umbra ba la soare, cu zone de viteza unde rulam fara probleme cu 34 de km la ora, dar si zone de nisip ca la mare unde trebuia sa ai mare grija. In a doua tura ma ajunge Balanescu si plec in spatele lui sa vad cum pedaleaza „campionul”. Stau fara mari probleme in spatele lui cei 6 km a turei si ii pierd in aglomeratia din zona de start. Acum nu stiu… era in tura de „relaxare”… sau asa pedaleaza el. Cert este ca mi-a dat 6 minute in fata la bike ceea ce este destul de mult, dar daca mai pedalam anul asta vreo 1000 de km alta era situatia :D. Modestul de mine :)). Termin bike-ul in 1:15 ore.
    La alergare plec cam incordat dar cei 9 km trec rapid in 46:31 minute. M-ar fi avantajat un traseu mai tehnic si cu ceva urcari hotarate fiindca platul m-a facut sa scot un timp modest :P. Scuze puerile!
     Cert este ca termin concrusul in 2:32 pe locul 9 la categoria mea si pe locul 17 la Open din 70 de participanti.
     Christine si Flo au facut echipa, desi au ramas fara bike-ar, impresionand prin determinare dar mai ales prin mesajul transmis lumii: „Poti face miscare indiferent de pregatirea profesionala, experianta si echipament! Trebuie doar sa AI VOINTA si sa-ti doresti sa ai o viata sanatoasa!”. Ei au alergat in camasa cu cravata si au pedalat in rochie cu margele :)).
     Un concurs la care m-am simti foarte bine, am pedalat ca pe vremuri, adica bine si cu pofta, si am inotat multumitor cu perspective de inbunatatire pe viitor. Ce va urma… inca nu stiu… Ciucas Trail Running poate Piatra Craiului… si imi dorect foarte mult Eco Explora! Asta in afara de posibila plecare in Nepal :D!
Spor la antrenamente si sa auzim numai de ture frumoase!