Cheile

Escalada in Peretele Aerian

Publicat pe Actualizat pe

In Cheile Turzii cu Mazu si Bebe

Data: 2018.06.10

Locatia: Cheile Turzii – Peretele Aerian

Scop: escalada

Trupa: Manzu si Bebe

Duminica dimineata am fugit la o tura rapida de escalada. Am ales Peretele Aerian desi stiam ca este expus la soare. Am catarat traeele: Zburatorul 5c+, LM (6a+, 7-), Trio (6b+, 7+). M-am bucurat ca mi-au iesit cap si m-am simtit bine in ele :D.

Multumesc parteneriilor mei din Mures: Dan Egri si Bebe.

Reclame

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

Publicat pe Actualizat pe

Tabara de alpinism in Cheile Turzii

    Data: 12-15.08.2011
    Locatia: Cheile Turzii
    Scopul:alpinism in trasee clasice de mai multe lungimi
    Trupa: Ghita, Sanda, Akos si CAR Cluj
    Foto: Silvique (http://www.silvique.ro/) si Caba Dan
    Mihnea, de la CAR Cluj, a avut frumoasa idee sa organizeze o tabara de alpinism in care lumea sa parcurga traseele clasice din Cheile Turzii. Mai ales ca vine si ungurul meu preferat, Akos, nu am cum „sa nu ma prezint si eu la apel”.
    Plecam vineri dupa servici si pe la ora 20:15 montam corturile in campingul din amonte a Cheilor (Sat Petrestii de Jos). Atmosfera este la inaltime mai ales ca sunt o multime de oameni cunoscuti din Cluj dar si din Timisoara (Hoinarii, fam. Tanase…) si Baia Mare (Calin si Diana). Povestile fac ca timpul sa zboare si cu greu pe la ora 00:30 mergem la culcare.
     Sambata dimineata suntem „verificati” si instruiti in zona Scolii Turdene cu privire la modalitati de regrupare, tehnici de filare si de siguranta. Lucruri care fiecare catarator trebuei sa la stapaneasca si cu ochii inchisi. Cataram prima lungime din Scoala Turdeana, urcam pe prusice pe coarda suspendata pregatita de Akos in zona pesterii si apoi pe la ora 14:00 fugim la corturi sa mancam ceva. Eu fac echipa cu Akos si decidem ca in dupamasa asta sa cataram traseul Erasmus dar nu inainte de a escalada traseul Jgheabului de 2 lungimi de coarda. Gradul este de 6 dar in prima lungime este mai ciudatel. Erasmus insa este un traseu foarte frumos in care am parcurs primele 2 lungimi. Prima lungime este un traverseu orientat spre dreata si intersectand mai multe linii apoi cea dea doau lungime urmareste relativ in serpentine o fisura. Foarte frumos si provocator!
    Duminica cum era „bataie” mare pe trasee din cauza aglomeratiei de cataratori, la ora 8:30 suntem la baza traseului Quo Vadis de 7 lungimi de coarda, grad 7-. Ideea este ca traseul este foarte frumos dar mai inca de „muncit” pana sa pot merge cap de caorda si sa mai fiu si „relaxat”. Pasul cel mai dificil este in lungimea a 4-a in Peretele Porumbeilor, dar cel mai specataculos este fara doar si poate zona hornurilor surplombate de culoare neagra din lungimea a 6-a. Sa te uiti pritre picioare si sa vezi sub tine cateva sute de metrii de perete aproape verticali, sa vezi poteca ca un fir de ata cu oamenii care sunt niste furnici… este ceva deosebit!
    Dupa  5 ore terminam cele 7 lungimi si ne felicitam! Inca un traseu memorabil care cine stie cat o sa-l repet. Ne retragem rapid rapeland prin Grota lui Hili fiindca nori negri se apropie. Ploaia ne prinde langa Pestera Romaneasca unde ne adapostim cu mai multa lume.
    Seara din nou povesti cu toata lumea faina din camping pana tarziu.
    Luni ne trezim mai tarziu, uscam corturile si dupa ce mancam plec cu Ghita si Sanda sa cautam ceva manse mai usurele. Le gasim dar din pacate erau ocupate. Si asa era tarziu asa ca printre poze si povesti ne intorcem la masina si apoi spre casa. 
     Au fost 4 zile extraordinare intre prieteni inca am facut si trasee de o frumusete deosebita.
 
Multumesc Silvique pentru fotografii. M-au inspirat si motivat si sunt sigur ca o sa aibe acelasi efect si pentru altii.

Catarare Cheile Aiudului (Valisoarei)

Publicat pe Actualizat pe

Catarare Cheile Aiudului (Valisoarei)

     Data: 09.04.2011
     Zona: Cheile Aiudului (Valisoarei)
     Scopul: escalada
     Trupa: Akos, Mircea, Christine, Florin, Corina si eu
 
     Desi vremea se anunta incerta, ba chiar cod galben de vanturi puternice noi nu putem sta acasa, asa ca duminica dimineata fugim in Cheile Aiudului la catarare. Bineinteles ne intalnim cu Akos „mentorul” nostru care a venit din Cluj. Traseele le stim de acum un an, au ramas la fel de frumoase dar si de greu de escaladat. Vantul bate in rafale atat de puternice incat ai senzatia ca iti iei zborul de pe stanca. Noi, elevi constinciosi continuam sa cataram epuizand mansele (cele de grade mai pt. noi 5+ si 6+) :).
     Desi nu eram 100% pregatit, am acceptat provocarea lui Akos aceea de a urca cap de coarda. Traseul il facusem anul trecut, era unul in care m-am simtit bine (este un 5+ / 6, din pacate imi scapa numele lui) asa ca am plecat. Recunosc ca la primii pasi parca nu mi-a fost tot una, dar de la a doua bucla stiam ca totul este safe si sub control. Traseul a iesit si am fost foarte bucuros. Am facut „un pas mare” pe care mi l-am dorit mult.
      Zona este foarte frumoasa si sper sa revenim cat se poate de curand mai ales ca Akos „ma ameninta” cu ceva trasee de mai multe lungimi de coarda. 🙂

O tura de toamna, prin M-tii Trascau, Cheile Galditei

Publicat pe Actualizat pe

O tura de toamna, prin M-tii Trascau, Cheile Galditei

        Data: 10.10.2010
        Zona: M-tii Trascau, Cheile Galditei, cabana Florin Constantenec
        Trupa: Christine, Gheorghe Banu, Corina, Diana, Feri, cam tot Dianthus-ul!
        Scop: relaxare si ceva plimbarici prin frunzele ruginii
       Florin Constantenec ne-a invitat la el la cabana. O cabanuta moderna si frumos amplasata intr-o zona perfecta turelor de toamna, asa cum este tot masivul Trascau. Eu, vineri noaptea m-am intors din Delta de la pescuit dar nu puteam sa lipsesc de la aceasta tura, asa ca sambata dimineata la 6:45 eram in masina cu Christine spre Cheile Galditei.
        Am ajuns dimineata cand lumea incepea sa faca ochi. Am mancat si am iesit afara sa jucam un Freesbee si sa ne incercam stabilitatea si mobilitatea pe o banda foarte bine intinsa la o jumatate de metru de pamant intre doi pomi. Vremea a fost superba si atmosfera a fost de relaxare (desi Christine vroia sa fim mai productivi in sensul unui traseu montan mai lung si incitant 🙂 ). Asta pana cand am pus umarul la treaba sa-l ajutam pe Florin activitatile necesare unei cabane: spart lemne, vopsit… 
        Dupamasa am mancat rapid ceva si dupa un somn scurt 🙂 am plecat intr-o plimbare prin zona din josul cabanei. Stanci, grohotis, iarba, si o potecuta firava ne-au scos pe un mic varf de unde privelistea era de ansamblu. Am mancat porumbele si coarne. Cornele sunt niste fructe sanatose si cu un gust dulce-acrisor si astringent, iar lemnul pomului este de o duritate cunoscuta, folosit in trecut pentru confectioanrea arcurilor. Seara ne-am pus in jurul focului unde am facut niste gratare gustoare, si ciuperci :P…. binenteles nelipsind vinul rosu.
         A doua zi am plecat pe la ora 11:30 de la cabana si ne-am oprit in Cheile Intregalde. Am urcat la Portal si pana in zona Poienii Narciselor.
Traseul a fost unul linistitor, care a pus in evidenta frumusetea zonei. Incarcati cu energie si plini de amintiri am plect spre casa nu inainte de a manca o placinta buna in Blaj.
        

Primul meu traseu de alpinism

Publicat pe Actualizat pe

Primul meu traseu de catarare/alpinism in Cheile Aiudului

Traseul Memorial Adrian Chifa – gradul 7+ cu 3,5 lungimi de coarda

        Data: 5-6.06.2010
        Locatia: Cheile Aiudului
        Scop: escalada si alpinism
        Trupa: din Cluj, mentorii: Akos cu Tunde, Szobi cu Raluca, din Medias: Feri, Flo, Diana, Lotzi, Catalin, sefa lui Feri si surioara, din Mures Huni cu Oshy
        A mai trecut un weekend frumos in care, dupa cum am promis, am fost din nou in Cheile Aiudului la catarare. Trupa mare si vesela. Eu am plecat in Cluj de vineri, si am fost gazduit regeste de Akos si Tunde care a facut o pizza de vis, sa nu mai zic de tuica de pruna bauta de pofta de mancare :P.Exersand
        Sambata dimineata plecam pe la ora 9 din Cluj si pe la 11 ne intalnim cu toti in Cheile Aiudului. Urcam in Poligonul de catarare si incepem sa ne pregatim. „Instructorii” pun vrea 4-5 manse pe care ne dam toata ziua pana ne saturam. Am catarat: Easy Girl 6-; Gemini 7-; Gipsy 5+; Don’t worry 7-; Colt Alb 6+; Mumf 6- (preferatul meu din aceasta zona :P) si mi-am rupt in „spurcaciunea” de traseul Toledo 6- care nu mi-a placut deloc desi l-am facut dar nu cu placere; poate eram deja la final si eram obosit si nemancat :P! Scuze puerile :)).
        Pe la ora 19:00 eram la corturi si ne-am pus pe mancat si hidratat cu Timisoreana. Am adunat lemene, si am stat pana le la ora 24:00 la foc si la chitara. Tare dor imi era de asa ceva.  
       Dimineata la 8:00 trezirea! Facem doua echipe, Feri cu Szobi si eu cu Akos si plecam sa facem in sfarsit ceva trasee adevarate de mai multe lungimi de coarda. in Traseul Andrei ChifaAlegem Amurgul si Prieteniei amandoua de 3,5 lungimi de coarda si gradul 6. Noi, eu cu Akos intram in Prieteniei, dar deja la prima regrupare ne dam seamam ca am intrat in ceva traseu mai in dreapta (Adica Memorialul Adrian Chifa cu gradul de 7+ :P). Akos stapan pe sine si incantat la maxim merge mai departe pe acest traseu urmarind atent spiturile destul de noi. Traseul merge matematic pe un picior stancos catarand meticulos toate fetele indiferent de inclinatie. La un moment dat Akos imi  spune: iti las scarita ca aici e un pasaj mai greu si sa poti sa-l treci fara sa te chinui! OK!? Atunci am inceput sa-mi pun intrebari! Oare o sa pot sa merg mai departe? Teorie stiu… cum trebuei sa folosesc echipamentul… scarita dar era pentru prima data cu adevarat:). Akos ajunge in regrupare si imi da semnalul ca pot sa plec! Urc usor la incepus si ajung la scarita! Pun piciorul… ma trag.. ma imping.. si trec! Super! Nici nu a fost asa greu pe cat credeam. Ajung in regrupare!
         Urmeaza a 3-a jumatate de lungime! Aici nu sunt probleme mari! Regrupam din nou! Ultima lungime e din nou mai grea.. pe o fata destul de verticala si saraca in prize. Akos imi lasa scarita unde incepe greul si incep sa urc! Rambo daca m-ar fi vazut ar fi murit de ciuda! Ma rup in scheme si urc sustinut pas cu pas. Mut scarita.. ma trag.. la un moment dat.. imi dau seama ca ma tineam doar intr-o mana cu cealalta scotand carabiniera scaritei.. si cu picioarele semisuspendate! Sunt tare :P.
        Iesim sus unde ne intalnim cu Feri si Szobi. Si traseul lor a fost frumos si sunt multumiti de realizare. Coboram la corturi sa mancam! Pe la 12 mai facem cateva manse in zona Coltul Bogza si anume: Extrema de mijloc 5+ si Extrema Dura 6-; asta pana la ora 17:00 cand o luam incet spre casa. 
O tura superba, in care am facut ceva in premiera. Am fost multumit de prestatia mea si ma face sa sper cat mai repede sa ma vad in ceva pereti! Ca si secund inca :P.in sus!