cazare

Chemarea stiucii – Delta 2015

Publicat pe

Chemarea stiucii – Delta 2015

    Data: 23-30.08.2015

    Locatia: Bratul Dunavat – Delta Paradis

    Scop: pescuit stiuca

    Trupa: eu si tata

    Pentru mine a fost cea de a VI-a tura  de toamna la stiuca. Deja traditionala iesire in Delta anul asta a fost putin altfel. Am mers cu o luna mai repede si s-a dovedit a fi lozul castigator. Vreme a fost foarte buna, inca ziua de lumina lunga, caldura… iar stiuca chiar a mancat. Numeric am prins tura asta cat am prins in restul celor 5 partide precedente. Am avut capturi frumoase pana la 2,5 kg, dar din pacate nimic „maret”. Poperul meu a fost „magistral” inca o data 🙂

    O iesire foarte relaxanta si reusita in linistea Deltei impreuna cu tata.Cel mai frumos model si colorit Cel mai frumos model si colorit

Revelion 2014 – M-tii Hasmas – Piatra Singuratica

Publicat pe

Revelion 2014 – M-tii Hasmas – Piatra Singuratica

     Data: 31-02.01.2014
     Locatia: M-tii Hasmas, Cabana Piatra Singuratica
     Scopul: tura de Revelion
     Trupa: 15 pers (Ionut, Corina, Christine, Ela, Bogdan, Cristina S., Oana, Manu, Nico …)
      Foto: Caba Dan si Ionut Anisca
     Timpul zboara… a venit sfarsitul de an si m-am trezit direct la munte, in compania unor oameni dragi intr-un loc linistit si frumos.
Desi zapada nu ne-a ajutat, am reusit sa ne bucuram ca o plimbarica pe Varful Hasmasul Mic si un loc de belvedere. Cabana are un aer aparte, iar ospitalitatea gazdelor a fost ireprosabila. Am dormit si ne-am relaxat, incepand anul odihniti dar dornici de noi provocari si aventuri.
     Revelionul l-am petrecut ascultand cantece la chitara si troznetul lemnului din foc.
Ce ne va aduce anul 2014… o sa vedem. Sanatosi sa fim, iubiti si linistiti dar si inconjurati de oameni frumosi cu inimi mari si suflete calde.
Hasmasul Mic misterios
Hasmasul Mic misterios
Cabana Piatra Singuratica
Cabana Piatra Singuratica
Spre Hasmasul Mic
Spre Hasmasul Mic
Platoul Hasmasului Mic
Platoul Hasmasului Mic
Hasmasul, cu al lui comori
Hasmasul, cu al lui comori
La Multi Ani!!!
La Multi Ani!!!
Apus de an
Apus de an
Cabana Piatra Singuratica noaptea
Cabana Piatra Singuratica noaptea
Atractia inaltimilor
Atractia inaltimilor
Carpathian Man-ii, o parte din trupa
Carpathian Man-ii, o parte din trupa
 

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

Publicat pe Actualizat pe

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

     Data: 08-15.03.2013
     Locatia: Austria, Finkenberg – Hintertux Glacier
     Scop: ski de partie
     Foto: Dan Strava si Dan Caba
     Viata e tot mai dinamica. Timpul zboara si anul acesta iesirea in Austria la ski s-a desfasurat asa:
1. vineri ora 16:15 – eram pe dealuri pedalam la 20 de km de Medias, si primesc un telefon de la Adi Andone, care suna ceva de genu:
        A: este o camera libera, nu vi in Asutria la ski?
       D: cand se pleaca?
       A: peste  6:30 ore, adica la 23:00 dar trebuie sa vii cu masina ta
       D: ma gandesc
2. vineri ora 17:30 – in Medias unde confirm plecarea si imi notez adresa pensiunii
3. vineri ora 17:35 – o sun pe Christine: 
       D: esti singura „nebuna” care  nu refuza oferta, asa ca plecam in Ausutria!
       C: cand?
       D: dimineata la 6:30
       C: OK
4. vineri ora 22:00 aveam schiurile imprumutate de la Oli, plinul facut la masina, cumparaturile in portbagaj
5. sambata ora 23:10 eram la 1350 km de Medias, in Finkenberg cazati
     Trupa a fost numeroasa si faina, iar in afara de mici incidente (1 persoana cu ruptura de mana cu operatie si placi metalice introduse; 1 pers.  fisura la umerus, 2 persoane cu ligamente intinse/rupte,  o persoana cu gripa urata 2 zile), totul a fost perfect. Liniste, relaxare, ski in adevaratul sens al cuvantului, plimbarele si mici cumparaturi, vin bun, weiss beer… 
     Concluziile sunt simple: m-as putea obisnui sa traiesc in Austria!!!; si inca ceva: e bine in concediu, sa fi plecat prin locuri civilizate si curate! 😀
Vedere de la 3300m
Vedere de la 3300m
Asa arata o partie!
Asa arata o partie!
Cum sa nu placa inimi?
Cum sa nu placa inimi?
Energie!!!
Energie!!!
Printre munti si printre creste...
Printre munti si printre creste…
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

Publicat pe Actualizat pe

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

     Data: 16.02.2013
     Locatia: Cabana Sambata, M-tii Fagaras
     Trupa: 17 oameni din Dianthus, membrii si simpatizanti
     Foto: Caba Dan
      Am multe amintiri legate de Cabana Sambata dar si din zona: Muchia Dragusului, Valea Vistisoarei, Varful Moldoveanu…  si as putea povesti mult si bine… si frumos cred ;)). Am urcat la cabana Sambata prima data cand aveam vreo 6-7 ani, cu parintii si de atunci am revenit cu drag de multe ori: vara-iarna, pe soare sau pe ploaie, in numar mare sau doar doi-trei, pe schiuri sau fara, urcand spre creasta sau doar la un ceai.
     Cabana si Valea Sambetei sunt niste locuri calduroase, care iti ofera o liniste aparte si te relaxeaza. Desi demult nu s-a mai investit in cabana si interesul pentru a reconstrui este nul sau blocat de birocratie, Sambata a reusit sa reziste si sa fie un loc care atrage.
      In weekend am fost trupa mare, de 17 oameni membrii Dianthus dar si prieteni si simpatizanti. A fost o tura clasica de relaxare in care dupa un urcus de 2:30 ore ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu slanina si ceapa multa, am mancat o ciorba buna de fasole. Somnul de amiaza a picat la fix urmat de o excursie scurta prin zapada pana la Chilia lui Arsenie Boca. Seara dupa o tura buna de ras la mima si joc de mafia, am coborat in sala de mese unde 3 chitari ne-au incantat la o seara folk agreabila.
      Duminica am urcat pana sub pragul mare din spre Fereastra Mare. Zapada, jocuri, glume, poze…
Am coborat la Pastravarie in 1:45 ore si cuminti ne-am intors acasa. O tura frumoasa in care fiecare s-a bucurat de munte, de zapada si de oameni faini.

Bobu in prima lui tura cu noi
Bobu in prima lui tura cu noi
Spre schit
Spre schit
Loc sfant
Loc sfant
Toata trupa se joaca cu lumina!
Toata trupa se joaca cu lumina!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Acolo sus o sa urc!
Acolo sus o sa urc!
Tot in sus
Tot in sus
"Cu
:D<” class /> Cu drag de Sambata >:D<
Trupa faina! Sa ramana pentru amintire 😉

Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo

Publicat pe

Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo

     Data: 2013.01.05
     Locatia: Cabana Vladeasa
     Trupa: Christine, Corina, Akos si Caba
     Foto: Caba Dan – galerie: aici
     Am intrat in noul an si trebueia sa intregim echipa Spirit, ceea ce am si facut. Unde putem sa urcam decat „acasa” la Akos si anume in Vladeasa. Avem indicatii ca am putea gasi cateva linii unde putem schia, plus ca la meteo se anunta ninsoare usoara, asa ca pentru prima data cand mergem la munte ne rugam sa se innoreze, sa fie vremea rea si sa ninga :D.
     Vineri seara am fost gazduiti cu caldura in Cluj unde Kristof a fost in centru atentiei iar Tunde ne-a rasfatat cu 3 tavi de pizza :D. Multumim pentru tot.
      Sambata dimineata am plecat pe la ora 8:15 din Cluj iar pana in Rogoj am facut aproximativ o ora. Desi zapada era destul de putina am urcat mare parte din traseu pe skiurile de tura. Ajunsi la cabana, dupa ~ 2 ore, ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu multa ceapa si usturio am urcat spre zona crestei unde am gasit niste zone mai bogate in zapada.
      Ne-am distrat skiind printe jnepeni, crengi si brazi iar seara ne-am retras in sala de mese, unde la un vin fiert am socializat cu o trupa de rideri, toti oameni faini si de gasca. Ne-am jucat Mafia pana pe la ora 23:00.
       Duminica, cum vremea era in continuare destul de rea, ne-am trezit mai tarziu dar tot am reusit sa facem trei ture de ski.
Vladeasa este un loc unde ne simtim ca acasa datorita frumusetii peisajului, ospitalitati gazdei (cabanierei), dar si a oamenilor relaxati care urca in zona. vom reveni cand e powderul cat casa :)).
Kristof
Va arat eu ski…. maine! 😀
Prin padure dupa mure
Rasta by Corina
Clasic Valdeasa
La casuta din povesti
Bradul singuratic
Vladeasa
Echipa Spirit

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

Publicat pe Actualizat pe

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

     Data: 17-19.08.2012
     Locatia: M-tii Aninei, Cheile Carasului si Garlistei, Pestera Comarnic, Racovita si Tolosu
     Scopul: parcurgerea Cheilor Carasului partea salbatica prin apa si vizitarea pesterilor din zona
     Foto: Florin Capalnean
     In Romania este seceta mare si canicula, deci este vremea perfecta pentru balaceala. Acum vreo 7-8 ani cand am trecut prin M-tii Aninei am strabatut o parte din Cheile Carasului promitandu-mi ca voi reveni peste ani aici sa le parcurg in intregime in momentul cand voi avea costum de neopren.
      Acum toate conditiile erau indeplinite. Plecam vineri in graba spre Carasova cu doua masini. Avem de sarbatorit, caci e ziua Oanei care a venit tocmai din Bacau sa fim impreuna. >:D<
       Cei 330 de km pana la destinatie trec destul de greu, intunericul ne prinde pe drumul forestier spre cantonul Pestera Comarnic, care este drum neindicat de parcurs cu mainile. Noi… nestiind zona l-am parcurs dar asta in conditiile in care drumul era uscat si stiam sigur ca nu va ploua in urmatoarele zile. Pe la ora 22:00 ajungem si punem corturile langa cabana Exploratorilor.
       Facem focul si inchinam pentru sanatatea Oanei careia ii doresc inca o data multa sanatate si sa ramana la fel de vesela si plina de viata ca si acum!
       Sambata dimineata ne trezim si mancam. Pe la ora 10:00 apare rangerul care este si ghid pentru pestera Comarnic si alegem sa intram sa o vizitam, pe ideea „Ce-i in mama nu-i minciuna!”. Pestera este foarte frumoasa, cu formatiuni deosebite si sali de mari dimensiuni. Turul a durat undeva la 2 ore asta in conditiile in care stiam ca azi mai avem mult de mers si ne-am miscat rapid.
Descoperind frumusetile din adancuri
     
Pestera Comarnic
O macaroana!
Stalacmite, stalactite si coloane
Mii de ani de creatie a naturii
Prins in gura monstrului impietrit
Formatiuni deosebite
Pe la ora 12:00 echipati de „scaldat” plecam spre tunelul vechii mocanite prin care trecem pentru a cobori apoi pe firul Carasului. Urma sa parcurgem aproximativ 10 kilometri de chei salbatice cu zone unde apa are o adancime de 4-5 metri si distanta intre peretii cheilor nu este mai mare de 3 metri. In aceste chei cu greu vezi razele soarelui si este indicat sa le parcurgi in costum de neopren si o saltea gonflabila ar fi perfecta daca vrei confort termic ;).
Ne pregateam de balaceala
    
Doi mari alergatori Oana si Alin
Scapa cine poate! :))
Alin in marea saritura 🙂
La inceput am fost ca si ratele! Pe unde era apa mai mare hop si noi, asta pana cand am facut prima oprire in zona Pesterii Emil Racovita si ne-a prins frigul :)). Am parcurs toata pestera si cred ca am facut record de viteza la iesirea din ea. Din cauza „racorii” care a cuprins lumea :D.
„Dintii” pesterii Emil Racovita
    
Capul jos si in pas alert ca inghetam!
Orele au zburat pentru ca locurile frumoase s-au succedat la fiecare pas.  Apa curata de un albastru pur era tulburata doar de trecerea noastra. Cheile sunt accesibile si nepericuloase petru ca nu exista zone cu saritori sau copaci si lemne cazute in apa. 
Zonele cu apa adanca se succed, facand tura foarte dinamica
Voia buna ne-a insotit pe tot parcursul cheilor
Unde soarele ajunge in chei, parca apa e mult mai calda
Adrenalina!!!
Dupa aproximativ 4 ore de la intrarea in apa am ajuns la marmite, acele „cazane” sapate de apa in stanca. Au dimensiuni impresionante de circa 7-8 metri. Le ocolim catarand muchia din dreapta lor cum urcam si inaintam spre un perete vertical de aproximativ de 100m la baza caruia gasim deschiderea pesterii Tolosu. Este o pestera mult ravnita pentru ca este accesibila doar in anotimpul secetos, intrarea de obicei se face prin apa trecand de un sifon lucru recomandat doar cunoscatorilor. Noi suntem norocosi si gasim pestera perfect uscata, inaintarea fiind foarte placuta. Aceasta pestera fiind spalata de aluviuni in fiecare an are o stanca foarte frumos sfeluita si de o culoare maro lucis. Noi am ajuns pana la cea mai frumoasa formatiune a pesterii, un baldachin de mari dimensiuni (6m latime si 3 inaltime), fiind apoi blocati de doua praguri de stanci imense. Atentie celor care intra in aceasta pestera sa nu ramana blocati de apa ploilor care inchid iesirea.
Marmitele din Cheile Carasului
    
Intrarea in pestera Tolosu
Terase naturale
Stanca este lustruita in fiecare an de apa
Tavanul pesterii este foarte inalt
Depuneri de calcit
Cel mai frumoasa piesa a Pesterii Tolosu – Baldachinul urias
Am continuat traseul iesind din zona cheilor salbatice dupa ce am trecut de cazanele Carasului print-un labirint cu apa adanca si  aproape 150 m lungime.
Ultima portiune a cheilor salbatice
    
Broscutele inghetate 🙂
Aici ar fi intereasant noaptea 😀
O echipa extrema!
Era ora 19:30! Ne-am schimbat repede si am plecat pe poteca prost marcata ba cu banda albastra ba cu triunghi albastru. Va recomand din tot sufeltul sa parcurgeti acest traseu, mai ales pe vreme rea sau pe noapte, avand un GPS la voi (in conditiile in care aveti un track bun si incarcat, sau macar acces la harti Google Earth). Pe noi ne-a prins intunericul intr-un lan imens de ferigi care din pacate ascundeau lujeri de mure. Noroc ca aveam telefonul cu hartile Google incarcate in cash. Oricum „distractia” a durat aproape 30 de minute pana am revenit pe poteca normala care este foarte prost conturata si marcajul apare foarte rar.
     Pe la ora 22:00 am ajuns la corturi, iar dupa o masa copioasa, ne-am adunat in jurul focului admirand jarul incins si profitand de caldura acestuia.
     Duminica ne-am trezit pe la ora 9:00 si pe la ora 10:30 am plecat spre Cheile Garlistei. Timpul ne presa dar totusi am reusit sa ajungem pana la primul tunel. Zona este frumoasa dar la fel poteca nu este deloc intretinuta. Ne-am oprit si la Densus la cea mai veche biserica din Romania.
Densus
      Am plecat spre casa bucurosi ca ne-am indeplit visul de a parcurge Cheile Carasului in intregime. Acest traseu face parte din bijuteriile naturale ale tarii si daca o sa aveti ocazia si echipamentul necesar vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
     

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

Publicat pe Actualizat pe

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

     Data: 23-27.07.2012
     Locatia: Delta Dunarii, Bratul Sfantul Gheorghe – Cormoran
     Scop: concurs de pescuit
     Dupa maratonul din Bucegi, ce poate face un om, decat sa plece dupa doua ore de cand a ajuns acasa spre Delta Dunarii la un pescuit mic. Am pornit seara la ora 21:00 si dupa vreo 13 ore de dormit chinuit prin autocar am ajuns in zona bratului Sfantul Gheorghe unde ne-am cazat.
Casutele de la Cormoran
     A doua zi s-a desfasurat concursul de pescuit la crap care eu l-am inceput pescuind…  la stiuca :)). Toata lumea fugea spre standuri iar eu fugeam in directia opusa spre lacul de vizavii unde am vazut ca mananca stiuca. Am reusit sa prin in 1:30 ore trei stiuci si doi bibani in condiitiile in care am pescuit de pe mail. Cea mai frumoasa captura fiind de ~ 2,5 kg. Dupa ce am eliberat stiucile, caci asa erau regulile in zona, am fugit pe balta de crap unde in timpul ramas de 1 ora am  prins un crap de aproape 4 kg.
Stica de 2,5 kg
    
Stiuca prinsa la poperul norocos
Un crap romanesc frumusel
Pescuind la flori :))
Crap oglinda
Am am avut cateva escapade la pescuit unde am avut ceva capturi de aratat. Au fost zile de relaxare, in care caldura a fost anihilata de vant iar tantarii care apareau seara la ora 21:15 fix au fost opriti de plasele de la gemuri si in cazuri exceptionale de spray-urile cu DEET folosite in Africa :D.