cazare

Chemarea stiucii – Delta 2015

Publicat pe

Chemarea stiucii – Delta 2015

    Data: 23-30.08.2015

    Locatia: Bratul Dunavat – Delta Paradis

    Scop: pescuit stiuca

    Trupa: eu si tata

    Pentru mine a fost cea de a VI-a tura  de toamna la stiuca. Deja traditionala iesire in Delta anul asta a fost putin altfel. Am mers cu o luna mai repede si s-a dovedit a fi lozul castigator. Vreme a fost foarte buna, inca ziua de lumina lunga, caldura… iar stiuca chiar a mancat. Numeric am prins tura asta cat am prins in restul celor 5 partide precedente. Am avut capturi frumoase pana la 2,5 kg, dar din pacate nimic „maret”. Poperul meu a fost „magistral” inca o data 🙂

    O iesire foarte relaxanta si reusita in linistea Deltei impreuna cu tata.Cel mai frumos model si colorit Cel mai frumos model si colorit

Revelion 2014 – M-tii Hasmas – Piatra Singuratica

Publicat pe

Revelion 2014 – M-tii Hasmas – Piatra Singuratica

     Data: 31-02.01.2014
     Locatia: M-tii Hasmas, Cabana Piatra Singuratica
     Scopul: tura de Revelion
     Trupa: 15 pers (Ionut, Corina, Christine, Ela, Bogdan, Cristina S., Oana, Manu, Nico …)
      Foto: Caba Dan si Ionut Anisca
     Timpul zboara… a venit sfarsitul de an si m-am trezit direct la munte, in compania unor oameni dragi intr-un loc linistit si frumos.
Desi zapada nu ne-a ajutat, am reusit sa ne bucuram ca o plimbarica pe Varful Hasmasul Mic si un loc de belvedere. Cabana are un aer aparte, iar ospitalitatea gazdelor a fost ireprosabila. Am dormit si ne-am relaxat, incepand anul odihniti dar dornici de noi provocari si aventuri.
     Revelionul l-am petrecut ascultand cantece la chitara si troznetul lemnului din foc.
Ce ne va aduce anul 2014… o sa vedem. Sanatosi sa fim, iubiti si linistiti dar si inconjurati de oameni frumosi cu inimi mari si suflete calde.
Hasmasul Mic misterios
Hasmasul Mic misterios
Cabana Piatra Singuratica
Cabana Piatra Singuratica
Spre Hasmasul Mic
Spre Hasmasul Mic
Platoul Hasmasului Mic
Platoul Hasmasului Mic
Hasmasul, cu al lui comori
Hasmasul, cu al lui comori
La Multi Ani!!!
La Multi Ani!!!
Apus de an
Apus de an
Cabana Piatra Singuratica noaptea
Cabana Piatra Singuratica noaptea
Atractia inaltimilor
Atractia inaltimilor
Carpathian Man-ii, o parte din trupa
Carpathian Man-ii, o parte din trupa
 

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

Publicat pe Actualizat pe

Austria – HinterTux, ski si relaxare pe nepusa masa

     Data: 08-15.03.2013
     Locatia: Austria, Finkenberg – Hintertux Glacier
     Scop: ski de partie
     Foto: Dan Strava si Dan Caba
     Viata e tot mai dinamica. Timpul zboara si anul acesta iesirea in Austria la ski s-a desfasurat asa:
1. vineri ora 16:15 – eram pe dealuri pedalam la 20 de km de Medias, si primesc un telefon de la Adi Andone, care suna ceva de genu:
        A: este o camera libera, nu vi in Asutria la ski?
       D: cand se pleaca?
       A: peste  6:30 ore, adica la 23:00 dar trebuie sa vii cu masina ta
       D: ma gandesc
2. vineri ora 17:30 – in Medias unde confirm plecarea si imi notez adresa pensiunii
3. vineri ora 17:35 – o sun pe Christine: 
       D: esti singura „nebuna” care  nu refuza oferta, asa ca plecam in Ausutria!
       C: cand?
       D: dimineata la 6:30
       C: OK
4. vineri ora 22:00 aveam schiurile imprumutate de la Oli, plinul facut la masina, cumparaturile in portbagaj
5. sambata ora 23:10 eram la 1350 km de Medias, in Finkenberg cazati
     Trupa a fost numeroasa si faina, iar in afara de mici incidente (1 persoana cu ruptura de mana cu operatie si placi metalice introduse; 1 pers.  fisura la umerus, 2 persoane cu ligamente intinse/rupte,  o persoana cu gripa urata 2 zile), totul a fost perfect. Liniste, relaxare, ski in adevaratul sens al cuvantului, plimbarele si mici cumparaturi, vin bun, weiss beer… 
     Concluziile sunt simple: m-as putea obisnui sa traiesc in Austria!!!; si inca ceva: e bine in concediu, sa fi plecat prin locuri civilizate si curate! 😀
Vedere de la 3300m
Vedere de la 3300m
Asa arata o partie!
Asa arata o partie!
Cum sa nu placa inimi?
Cum sa nu placa inimi?
Energie!!!
Energie!!!
Printre munti si printre creste...
Printre munti si printre creste…
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie
Sus in dreapta se vad kilometrii de partie

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

Publicat pe Actualizat pe

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

     Data: 16.02.2013
     Locatia: Cabana Sambata, M-tii Fagaras
     Trupa: 17 oameni din Dianthus, membrii si simpatizanti
     Foto: Caba Dan
      Am multe amintiri legate de Cabana Sambata dar si din zona: Muchia Dragusului, Valea Vistisoarei, Varful Moldoveanu…  si as putea povesti mult si bine… si frumos cred ;)). Am urcat la cabana Sambata prima data cand aveam vreo 6-7 ani, cu parintii si de atunci am revenit cu drag de multe ori: vara-iarna, pe soare sau pe ploaie, in numar mare sau doar doi-trei, pe schiuri sau fara, urcand spre creasta sau doar la un ceai.
     Cabana si Valea Sambetei sunt niste locuri calduroase, care iti ofera o liniste aparte si te relaxeaza. Desi demult nu s-a mai investit in cabana si interesul pentru a reconstrui este nul sau blocat de birocratie, Sambata a reusit sa reziste si sa fie un loc care atrage.
      In weekend am fost trupa mare, de 17 oameni membrii Dianthus dar si prieteni si simpatizanti. A fost o tura clasica de relaxare in care dupa un urcus de 2:30 ore ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu slanina si ceapa multa, am mancat o ciorba buna de fasole. Somnul de amiaza a picat la fix urmat de o excursie scurta prin zapada pana la Chilia lui Arsenie Boca. Seara dupa o tura buna de ras la mima si joc de mafia, am coborat in sala de mese unde 3 chitari ne-au incantat la o seara folk agreabila.
      Duminica am urcat pana sub pragul mare din spre Fereastra Mare. Zapada, jocuri, glume, poze…
Am coborat la Pastravarie in 1:45 ore si cuminti ne-am intors acasa. O tura frumoasa in care fiecare s-a bucurat de munte, de zapada si de oameni faini.

Bobu in prima lui tura cu noi
Bobu in prima lui tura cu noi
Spre schit
Spre schit
Loc sfant
Loc sfant
Toata trupa se joaca cu lumina!
Toata trupa se joaca cu lumina!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Acolo sus o sa urc!
Acolo sus o sa urc!
Tot in sus
Tot in sus
"Cu
:D<” class /> Cu drag de Sambata >:D<
Trupa faina! Sa ramana pentru amintire 😉

Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo

Publicat pe

Ski de tura in Vladeasa si oamenii faini de acolo

     Data: 2013.01.05
     Locatia: Cabana Vladeasa
     Trupa: Christine, Corina, Akos si Caba
     Foto: Caba Dan – galerie: aici
     Am intrat in noul an si trebueia sa intregim echipa Spirit, ceea ce am si facut. Unde putem sa urcam decat „acasa” la Akos si anume in Vladeasa. Avem indicatii ca am putea gasi cateva linii unde putem schia, plus ca la meteo se anunta ninsoare usoara, asa ca pentru prima data cand mergem la munte ne rugam sa se innoreze, sa fie vremea rea si sa ninga :D.
     Vineri seara am fost gazduiti cu caldura in Cluj unde Kristof a fost in centru atentiei iar Tunde ne-a rasfatat cu 3 tavi de pizza :D. Multumim pentru tot.
      Sambata dimineata am plecat pe la ora 8:15 din Cluj iar pana in Rogoj am facut aproximativ o ora. Desi zapada era destul de putina am urcat mare parte din traseu pe skiurile de tura. Ajunsi la cabana, dupa ~ 2 ore, ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu multa ceapa si usturio am urcat spre zona crestei unde am gasit niste zone mai bogate in zapada.
      Ne-am distrat skiind printe jnepeni, crengi si brazi iar seara ne-am retras in sala de mese, unde la un vin fiert am socializat cu o trupa de rideri, toti oameni faini si de gasca. Ne-am jucat Mafia pana pe la ora 23:00.
       Duminica, cum vremea era in continuare destul de rea, ne-am trezit mai tarziu dar tot am reusit sa facem trei ture de ski.
Vladeasa este un loc unde ne simtim ca acasa datorita frumusetii peisajului, ospitalitati gazdei (cabanierei), dar si a oamenilor relaxati care urca in zona. vom reveni cand e powderul cat casa :)).
Kristof
Va arat eu ski…. maine! 😀
Prin padure dupa mure
Rasta by Corina
Clasic Valdeasa
La casuta din povesti
Bradul singuratic
Vladeasa
Echipa Spirit

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

Publicat pe Actualizat pe

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

     Data: 17-19.08.2012
     Locatia: M-tii Aninei, Cheile Carasului si Garlistei, Pestera Comarnic, Racovita si Tolosu
     Scopul: parcurgerea Cheilor Carasului partea salbatica prin apa si vizitarea pesterilor din zona
     Foto: Florin Capalnean
     In Romania este seceta mare si canicula, deci este vremea perfecta pentru balaceala. Acum vreo 7-8 ani cand am trecut prin M-tii Aninei am strabatut o parte din Cheile Carasului promitandu-mi ca voi reveni peste ani aici sa le parcurg in intregime in momentul cand voi avea costum de neopren.
      Acum toate conditiile erau indeplinite. Plecam vineri in graba spre Carasova cu doua masini. Avem de sarbatorit, caci e ziua Oanei care a venit tocmai din Bacau sa fim impreuna. >:D<
       Cei 330 de km pana la destinatie trec destul de greu, intunericul ne prinde pe drumul forestier spre cantonul Pestera Comarnic, care este drum neindicat de parcurs cu mainile. Noi… nestiind zona l-am parcurs dar asta in conditiile in care drumul era uscat si stiam sigur ca nu va ploua in urmatoarele zile. Pe la ora 22:00 ajungem si punem corturile langa cabana Exploratorilor.
       Facem focul si inchinam pentru sanatatea Oanei careia ii doresc inca o data multa sanatate si sa ramana la fel de vesela si plina de viata ca si acum!
       Sambata dimineata ne trezim si mancam. Pe la ora 10:00 apare rangerul care este si ghid pentru pestera Comarnic si alegem sa intram sa o vizitam, pe ideea „Ce-i in mama nu-i minciuna!”. Pestera este foarte frumoasa, cu formatiuni deosebite si sali de mari dimensiuni. Turul a durat undeva la 2 ore asta in conditiile in care stiam ca azi mai avem mult de mers si ne-am miscat rapid.
Descoperind frumusetile din adancuri
     
Pestera Comarnic
O macaroana!
Stalacmite, stalactite si coloane
Mii de ani de creatie a naturii
Prins in gura monstrului impietrit
Formatiuni deosebite
Pe la ora 12:00 echipati de „scaldat” plecam spre tunelul vechii mocanite prin care trecem pentru a cobori apoi pe firul Carasului. Urma sa parcurgem aproximativ 10 kilometri de chei salbatice cu zone unde apa are o adancime de 4-5 metri si distanta intre peretii cheilor nu este mai mare de 3 metri. In aceste chei cu greu vezi razele soarelui si este indicat sa le parcurgi in costum de neopren si o saltea gonflabila ar fi perfecta daca vrei confort termic ;).
Ne pregateam de balaceala
    
Doi mari alergatori Oana si Alin
Scapa cine poate! :))
Alin in marea saritura 🙂
La inceput am fost ca si ratele! Pe unde era apa mai mare hop si noi, asta pana cand am facut prima oprire in zona Pesterii Emil Racovita si ne-a prins frigul :)). Am parcurs toata pestera si cred ca am facut record de viteza la iesirea din ea. Din cauza „racorii” care a cuprins lumea :D.
„Dintii” pesterii Emil Racovita
    
Capul jos si in pas alert ca inghetam!
Orele au zburat pentru ca locurile frumoase s-au succedat la fiecare pas.  Apa curata de un albastru pur era tulburata doar de trecerea noastra. Cheile sunt accesibile si nepericuloase petru ca nu exista zone cu saritori sau copaci si lemne cazute in apa. 
Zonele cu apa adanca se succed, facand tura foarte dinamica
Voia buna ne-a insotit pe tot parcursul cheilor
Unde soarele ajunge in chei, parca apa e mult mai calda
Adrenalina!!!
Dupa aproximativ 4 ore de la intrarea in apa am ajuns la marmite, acele „cazane” sapate de apa in stanca. Au dimensiuni impresionante de circa 7-8 metri. Le ocolim catarand muchia din dreapta lor cum urcam si inaintam spre un perete vertical de aproximativ de 100m la baza caruia gasim deschiderea pesterii Tolosu. Este o pestera mult ravnita pentru ca este accesibila doar in anotimpul secetos, intrarea de obicei se face prin apa trecand de un sifon lucru recomandat doar cunoscatorilor. Noi suntem norocosi si gasim pestera perfect uscata, inaintarea fiind foarte placuta. Aceasta pestera fiind spalata de aluviuni in fiecare an are o stanca foarte frumos sfeluita si de o culoare maro lucis. Noi am ajuns pana la cea mai frumoasa formatiune a pesterii, un baldachin de mari dimensiuni (6m latime si 3 inaltime), fiind apoi blocati de doua praguri de stanci imense. Atentie celor care intra in aceasta pestera sa nu ramana blocati de apa ploilor care inchid iesirea.
Marmitele din Cheile Carasului
    
Intrarea in pestera Tolosu
Terase naturale
Stanca este lustruita in fiecare an de apa
Tavanul pesterii este foarte inalt
Depuneri de calcit
Cel mai frumoasa piesa a Pesterii Tolosu – Baldachinul urias
Am continuat traseul iesind din zona cheilor salbatice dupa ce am trecut de cazanele Carasului print-un labirint cu apa adanca si  aproape 150 m lungime.
Ultima portiune a cheilor salbatice
    
Broscutele inghetate 🙂
Aici ar fi intereasant noaptea 😀
O echipa extrema!
Era ora 19:30! Ne-am schimbat repede si am plecat pe poteca prost marcata ba cu banda albastra ba cu triunghi albastru. Va recomand din tot sufeltul sa parcurgeti acest traseu, mai ales pe vreme rea sau pe noapte, avand un GPS la voi (in conditiile in care aveti un track bun si incarcat, sau macar acces la harti Google Earth). Pe noi ne-a prins intunericul intr-un lan imens de ferigi care din pacate ascundeau lujeri de mure. Noroc ca aveam telefonul cu hartile Google incarcate in cash. Oricum „distractia” a durat aproape 30 de minute pana am revenit pe poteca normala care este foarte prost conturata si marcajul apare foarte rar.
     Pe la ora 22:00 am ajuns la corturi, iar dupa o masa copioasa, ne-am adunat in jurul focului admirand jarul incins si profitand de caldura acestuia.
     Duminica ne-am trezit pe la ora 9:00 si pe la ora 10:30 am plecat spre Cheile Garlistei. Timpul ne presa dar totusi am reusit sa ajungem pana la primul tunel. Zona este frumoasa dar la fel poteca nu este deloc intretinuta. Ne-am oprit si la Densus la cea mai veche biserica din Romania.
Densus
      Am plecat spre casa bucurosi ca ne-am indeplit visul de a parcurge Cheile Carasului in intregime. Acest traseu face parte din bijuteriile naturale ale tarii si daca o sa aveti ocazia si echipamentul necesar vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
     

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

Publicat pe Actualizat pe

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

     Data: 23-27.07.2012
     Locatia: Delta Dunarii, Bratul Sfantul Gheorghe – Cormoran
     Scop: concurs de pescuit
     Dupa maratonul din Bucegi, ce poate face un om, decat sa plece dupa doua ore de cand a ajuns acasa spre Delta Dunarii la un pescuit mic. Am pornit seara la ora 21:00 si dupa vreo 13 ore de dormit chinuit prin autocar am ajuns in zona bratului Sfantul Gheorghe unde ne-am cazat.
Casutele de la Cormoran
     A doua zi s-a desfasurat concursul de pescuit la crap care eu l-am inceput pescuind…  la stiuca :)). Toata lumea fugea spre standuri iar eu fugeam in directia opusa spre lacul de vizavii unde am vazut ca mananca stiuca. Am reusit sa prin in 1:30 ore trei stiuci si doi bibani in condiitiile in care am pescuit de pe mail. Cea mai frumoasa captura fiind de ~ 2,5 kg. Dupa ce am eliberat stiucile, caci asa erau regulile in zona, am fugit pe balta de crap unde in timpul ramas de 1 ora am  prins un crap de aproape 4 kg.
Stica de 2,5 kg
    
Stiuca prinsa la poperul norocos
Un crap romanesc frumusel
Pescuind la flori :))
Crap oglinda
Am am avut cateva escapade la pescuit unde am avut ceva capturi de aratat. Au fost zile de relaxare, in care caldura a fost anihilata de vant iar tantarii care apareau seara la ora 21:15 fix au fost opriti de plasele de la gemuri si in cazuri exceptionale de spray-urile cu DEET folosite in Africa :D.
 
    

Revenind pe cararile Bucegiul

Publicat pe

Plimbarica de recunoastere si antrenament pentru maratonul Bucegi 7500

     Data: 29-01.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Traseu: Gura Diham -> Poiana Izvoarelor -> Bucsoiu Mare -> Vf. Omu -> Batrana -> Poiana Gutanu -> Saua Strunga -> Padina -> Vf Omu -> Valea Cerbului (45 km cu 3500 m dif. de nivel)
     Trupa: Christine, Oana * 2, Cristina, Bogdan, Alina, Cristi,Virgil si Caba
    Un weekend liber si trebuie ocupat. Vorbim cu Oana si Cristina si aflam ca ele merg in Bucegi, deci hop si noi!
     Vineri seara campam in zona telecabinei din Busteni iar sambata dimineata plecam in traseu de la Gura Diham. Fetele au facut un traseu umpic mai lung, adica 90% din traseul de maraton 7500, tura scurta, doar 45 km si 3500 m diferenta de nivel cu doua urcari la Vf. Omu.
     Vremea a fost perfecta, odata cu urcarea spre inaltimi am scapat de canicula si ne-am bucurat de un aer proaspat si de peisajul din jurul nostru. Am mers sustinut dar fara sa ne stresam prea tare, trecand Muchia Bucsoiului si ajungand la Cabana Omu dupa 4 ore. Aici ne-am cazat, si am plecat mai departe spre Saua Batrana doar cu rucsaceii mici.
Muchia Bucsoiul Mare
    
Pe varful Bucsoiul Mare, inconjurat de fete serioase
Traseul spre Batrana mi-a adus aminte de primul meu concurs de Adventure cand cu rucsaci mari de 40 de litrii cu tot felul de prostii in ei trecem pe cararile acelea, prin ceata cautand atenti marcajul. Acum nu a mai fost cazul. Vizibilitatea a fost perfecta iar marcajul mult mai bun decat atunci.
Privire spre Costila
Trupa de soc!
Din saua Batrana am coborat spre Poiana Gutanu si aici am putut revedea bucla trei a EcoMaratonului. Un al concurs drag mie si altor catorva sute de oameni. Urcarea spre Saua Strunga a fost lunga dar povestile si voi buna au facut timpul sa zboare; la fel cum ne inchipuiam ca o sa zburam peste 2 saptamani spre linia de finish  a maratonului Bucegi 7500.  
Zona preferata de mine din Bucegi
    
Lipa-lipa spre Saua Strunga
O poteca de poveste
In Pestera am facut o pauza de masa printre manele, si alte hituri de ultima ora si dupa 12 ore de la plecare de la masina eram din nou pe Varful Omu dupa ce parcursesem valea Ialomitei. Era ora 21:10 si intampinati de Alina si Cristi ne-am pus la masa si la povesti.
Cascada Obarsia Ialomitei
    
Apus de soare peste Valea Ialomitei
    
La cabana Omu cu un bun prieten
Dimineata fara nici un stres ne-am trezit si am coborat spre Gura Diham pe Valea Cerbului. Ce usor si rapid am coborat pe schiuri acum doua primaveri si ce greu si cu grija pentru genunchi trebui sa ai acum vara :D.
Atmosfera spune totul!
    
Valea Cerbului
Carari insorite
O tura in care am facut trasee cat pentru vreo 4-5 zile de mers normal. Vom reveni in viteza peste cateva zile in aceste zone!

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

     Data: 201.06.26
     Locatia: M-tii Fagaras, Cabana Suru
     Echipa: Flo si Caba
     Scopul: recuperarea unei linguri si antrenament de alergare
    Voi ce spuneti? Merita oare sa mergi cu masina 200 de km si sa urci 1100 m diferenta de nivel intr-o dupamasa numai sa recuperezi o lingura? Eu am considerat ca da!
    Intriga a inceput acum doua saptamani cand intr-o tura la Cabana Suru mi-am uitat dintr-o greseala lingura de titan acolo. Lingura fiind unul din lucrurile necesare la aproape fiecare iesire i-am simtit lipsa, am demarat o misiune de salvare. Pentru a dinamiza „salvarea” l-am provocat pe Florin la o alergare pana la cabana. Cum Flo baiat de gasca a raspuns prezent, marti la ora 16:00 plecam din Medias spre Sebesul de Sus.
    La ora 18:00 am inceput alergarea din centrul satului. Am urcat pe muchia Moasei, marcaj, tringhi rosu. Poteca urca destul de violent in prima parte si la intrarea in padure am ezitat umpic pana am gasit marcajul. Poteca este superba de alergat si tracking! Alterneaza zonele de catarare cu cele de fals plat, iar padurea de fag iti da o senzatie de liniste, curat si multa libertate. In zona superioara a traseului panta se accentueaza din nou si poteca este pesarata cu radacini si zone stancoase dar care nu te impedica sa alergi (la vale) :D!
Traseul nostru pe Muchia Moasei
    Dupa exact 1:28 ore si 9,4 km din centrul Sebesului de Sus eram la Cabana Suru. Diferenta de nivel este de 1070 m. Am recuperat lingura mult dorita, am baut un ceai oferit de prietenul nostru si actualul cabanier Fane care ne-a prezentat evolutia cabanei si dusi am fost. Nu inainte de a face cateva poze in noua sala de mese si mansarda tocmai terminata.
Sala de mese a noii cabane Suru
   
Mansarda cabanei Suru 2012
La coborare, Florin si-a dorit sa scoatem sub o ora, ceea ce am si reusit. Am alergat cu o placere nebuna si am parcurs cei 8 km pana in sat intr-un timp de 43 de minute, cu o medie de 11,12 km/h.
     Fericiti ca misiunea a fost indeplinita si lingura salvata, dar mai ales multumiti de alergarea reusita am plecat sper casa unde Alina ne-a asteptat cu porumb fiert ;).
     Sigur, odata cu ruginirea frunzelor o sa ne intoarcem din nou la Suru! Pana atunci am un program infernal: 7 iulie Maraton Apuseni, 14 iulie Triatlon Sfanta Ana, 21 iulie Maraton 7500, 11 august Maraton Cindrel, poate 15-19 august Eco Explora…. 😀
     Sa ne vedem si auzim sanatosi!
La cabana Suru cu Florin, Ion si Fane

In plimbare la noua cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

O tura de relaxare pe Valea Moasei cu urcare la cabana Suru

Alergare montana pe creasta Fagarasului spre Lacul Avrig

    Data: 15-17.06.2012
    Locatia: Valea Moasei -> Cabana Suru -> Lacul Avrig
    Trupa: Christine, Flo si Caba
    Scop: relaxare la munte cu antrenament de alergare montana
    Foto: Florin Capalnean
    Florin a propus ca si miscare in weekend alergare de pe Valea Moasei la Cabana Suru. Eu am acceptat ideea, dar am modificat umpic planul in sensul ca vineri seara pe la ora 19:00 campam intr-o poienita ca in povesti pe malul Vaii Moasei. Dupa ce  am mancat bine ne-am delectat cu un vin rosu, adormind in jurul focului.
Dormitul la cort intr-o poiana frumosa e terapie curata
    
Focul, cu al lui proprietati mistice
Dimineata ne-am trezit de voie, cand soarele era deja sus pe cer. Dupa ce ne-am facut siesta si am strans cortul, adica pe la ora 11:00, am plecat cu rucsaci mari spre cabana Suru. Ne-am oprit la cascadele Moasei care nu trebuie ratate. Totul a descurs cu un ritm de vacanta. Nici un stres, nici o graba!
Salamandra
    
Cascadele Vaii Moasei
Ce ochelarii! :))
Pe la ora 15:00 ajungem la noua Cabana Suru unde se lucreaza puternic. Se reconstruieste anexa (grajdul) care acum arata foarte bine. Termopane, rigisp, paturi noi cu saltele relaxa… Ideea este ca se investeste si se vrea sa iasa ceva calumea! Peste aproximativ 2 saptamani cred sa fie functionala in intregime. Asta presupune cabanier permanent, bucatarie unde se poate servi o ciorba, un ceai… o capacitate de cazare de aproximativ 8 locuri in camera si vreo 12 in mansarda. Numarul proprietarului este: 0725481575 – Adrian. Nu pot decat sa-i salut initiativa! Bravo! Se investeste in turismul montan ceea ce este de respectat.
Cabana Suru 2012
   
Noua camera a cabanei Suru
  Dupa o masa imbelsugata am tras un pui de somn la umbra unui brad, urmand un curs de introducere in fotografie tinut de Flo. Pe la ora 19:00 am urcat spre creasta pana la monument. Seara, am mancat o mamaliga cu branza, cas si urada proaspata de la stana din zona, asortata cu ceapa si slanina, mai ceva ca haiducii. 🙂
Mamaliga cu cas, branza si urda proaspata „A’ la Nea Fane”
    
Apus Fagarasan
Duminica chiar daca trezirea s-a facut tot in regim de „no stress” la ora 10:05 am plecat in alergare-mars fortat spre Lacul Avig si retur. Traseul are  o lungime de 16 km si o diferenta pozitiva de nivel de ~ 1500 m. Noi, in 2:15 ne spalam in apa limpede ca si cristalul a Lacului glaciar Avig. Dupa o pauza bine meritata cu plaja si o baie scurta a lui Flo, ne-am intors la cabana de data aceasta intr-un timp si mai bun, de 1:35 ore.
La monument
   
Eu… si Lacul Avig
Din nou masa, din nou somn si un deosebit „dus la oala” cu apa calda pregatita de nea Fane. Dupamasa, odihniti si curati pe la ora 18:30 am pornit pe muchie in jos. Flo s-a gandit ca nu se poate termina tura asa „simplu” si „a gasit el” o poteca care era un jgheab abrupt ce cobora pana in vale. Am coborat destul de greu, mai ales ca in ultimele sute de metrii jgheabul s-a transformat intr-un canion cu inclinat la ~ 50 de grade plin de saritori.
     Am supravietuit si de aceasta data si am pornit spre casa, nu inainte de a ne delecta cu o inghetata.
O tura superba in care chiar ne-am relaxat, chiar am simtit muntele cu al lui aer curat, cu ape reci si curate, cu o liniste deplina si un cer instelat in care satelitii si doua comete care au animat bolta cereasca. Alergarea montana a fost minunata, zona din Saua Surului pana la Avrig este geniala ca si peisaj si poteca alpina la mare inaltime.
    Viata e frumoasa si este exact cum ne-o facem!

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărica de weekend la Cabana Ciucaș

     Data: 03-04.03.2012
     Zona: M-ții Ciucaș – Valea Berii
     Scopul: sărbătorirea bunei prietene Alina și revederea cu Oana
     Trupa: Christine, Alina cu 9 prieteni din București și Oana cu cei 4 amici din Bacău
     Foto: Caba Dan si Tudor Lazareanu
     În acest weekend am plecat spre Ciucaș neputând refuza „chemarea la oști” a bunei prietene Alina. Se anunța lume multă mai ales ca venea si Oana cu o trupa draguță din Bacău. La o primă numărătoare eram 17 persoane :).
    Plecăm spre Brașov vineri pe la ora 16:15 cu speranța să reușesc să mai întâlnesc ceva prieteni dragi din timpul facultății. Agenda este mare și aș avea nevoie de cel puțin o săptămână sa reușesc să-i văd pe toți. Ieșim să mâncam o pizza irezistibilă de la Hot. Ne întâlnim cu Liana și George. Povestim și stabilim să ne vedem sâmbătă dimineața la 8:40 în Poiană să schiem 2 ore. Din păcate nicio instalație nu mergea din cauza vântului :(.
     Pe la ora 12:00 plecam spre Cheia și ne întâlnim cu Oana si trupa la intrarea pe Valea Berii. Spre surprinderea mea drumul este deszăpezit până sus la cabană.
Spre Cabana Ciucas pe Valea Berii
Oana este pentru prima dată pe schiuri de tură dar din 3 pași si doua mișcări este deja profesionistă. În două ore eram la cabana Ciucaș. Cea noua! Este… superbă și m-am bucurat că și in România se poate. Da! Se poate sa faci ceva calumea și de bun gust. Camere sunt superbe, băile sunt bine făcute și curățenia este impecabilă. Bravo!
     Începem cu un vin de Recaș asortat cu multa ceapă… și ceva… mâncare! 😛 Apoi, după una din vorbele mele preferate: ”Fie omul cat de mic, după masă… doarme umpic!”; mai ales că afară era viscol, nu că am fi noi leneși, a”trebuit” să dormim de amiază. :))
Vremea ne obliga la somn 🙂
Bamboooo? 😛
     Seara am povestit și am jucat un tenis de masă.
Duminică dimineața vremea era din păcate la fel de rea. Unii urca pe Vârful Ciucaș, alții merg pe creasta și au coborât pe la Cabana Muntele Rosu.
Acolo este varful!
Curajosii au plecat prin viscol!
Eu cu Christine și Oana am coborât pe schiuri pe Valea Berii. Zăpada era buna dar în prima parte valea este prea îngustă și plină de brazi căzuți, iar înclinație schi lipseste. Ne-am pus pieile și am continuat să coborâm pe firul văii.
Un tablou perfect
Pe firul Vaii Berii
Soarele apare doar la plecare 😦
Peisaj de iarna
Pe la ora 14:00 eram la mașină și soarele a început să-și arate fața.
    Încă un weekend petrecut cu prieteni dragi. Încă un weekend în care din cauza vremii rele ne-am odihnit, nu ca ne-a părut rău și nu ne-a prins bine :P.
   Melodia postului –> click 🙂 Alexandrina & Band – Te simt

Încercare de schi de tură în Parâng :)

Publicat pe Actualizat pe

Încercare de schi de tură în Parâng 🙂

     Data: 25-26.02.2012
     Zona: M-ții Parâng
     Scopul: schi de tură
     Trupa: Akos, Lușu, Claudiu, Dragos, Caba
     „Este păcat să ratăm un weekend superb de schi de tură… deci să mergem în Parâng”; așa suna anunțul postat de Akos pe un grup de discuții, în căutarea unor colegi pentru experiența de neuitat 😀 pe care am trăit-o acum 2 zile în Munții Parâng.
     Vremea dă semne că primăvara începe să se trezească. Temperaturile au început să crească și zăpada să se topească; așa că nu putem decât sa ne luam schiurile și să plecăm undeva sus. Alegem Parângul pentru că aveam alternativa „pârtiilor” din zonă dar și posibilitatea de a ieși la ceva tură în zona crestei. Eu plec din Mediaș singur, dar în Alba mă întâlnesc cu băieții veniți din Cluj. Ne „combinam” într-o mașină și plecam mai departe.
     La ora 9:30 eram la telescaunul ce urcă în zona alpină a Părângului. Înghețam bine pe măsură ce urcăm și ceața este tot mai deasă iar vântul mai puternic. Sus suntem întâmpinați de un sincer „Bine ati venit!” din partea omului de la telescaun, ceva firesc, dar cam „nepracticat” în România. Totodată afară era un viscol în toată puterea cuvântului. Ne cazăm și singura tură care o puteam face era pe „Vârful somnul” = un somn bun de amiază. Zis și făcut! Am dormit ca niște prunci vreo 1:30 ore. Băieții s-au trezit cu forțe proaspete și s-au echipat. Afară același viscol cu ceată. Pe mine nu mă atrăgea deloc ideea de a ieși de la căldura cabanei. Băieții fac o coborâre pe pârtie și apoi se întorc pe schiuri de tură cu dorința de a urca pe Parângul Mic. Plec și eu cu ei dar zăpada pe tot piciorul spre vârf era spulberată rămânând doar un strat de gheata printre multi bolovani. Negăsind nici o satisfacție mă întorc la cabană. Clujenii mei dârji ca brazii ajung pe vârf.
Parangul Mic
După-masa târziu mai facem o coborâre până la intrarea în pădure, dar zăpada era beton. Și când spun beton mă gândesc la ceva extraordinar de înghețat în care canturile schiurilor de tură nu prindeau aproape deloc, făcând coborârea una pretabilă patinajului.
    Consolați că de această dată „nu pupăm” noi powder moale și pufos, ne retragem la gura sobei la povesti, „susținuți” de niște vin rosu, care a făcut seara una foarte agreabilă.
     Duminică ne trezim pe la ora 7:45 și hotărâm să schimbăm locația. Schiem până jos…  mai corect spus, coboram pe schiuri până jos la mașină. Ajungem în parcare transpirați, după o coborâre care va concura la cea mai urâta a anului; asta din cauza zăpezii! Plecam spre Cabana Groapa Seaca. Ne punem pe schiuri și urcăm spre Pasul Groapa Seacă pe punct galben.
In Pasul Groapa Seaca
Dezapezire cu masina din '64
Semne bune anul are!
La un moment dat ieșim în drumul principal. Vremea din păcate nu a ținut cu noi, dar totuși urcăm pe un vârf undeva la 1910 m în zona Vârfului Scovarda-Capra.
Spre... alb
Cand zapada buna nu e.... nici placere nu e!
Trupa
Din cauza ceții dese hotărâm să coborâm și uite așa s-a încheiat și tura noastră.
    O tura în care din păcate condițiile meteo nu au fost de partea noastră, dar totuși ne-a mișcat și ne-am ozonat plămânii. 😉 Orice ora petrecută cu oameni frumoși este un câștig, orice ieșire în natură are farmecul ei, trebuie doar „să vedem și să simțim” (în suflet) soarele ascuns de ceață și viscol.
Melodia postului!
Soarele este acolo… sus!

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

Publicat pe Actualizat pe

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

     Data: 13-18.12.2011
     Locatia: Ukraina, statiunea Bukovel
     Scopul: ski alpin
     Trupa: Chistine si Dan
    Este decembrie! Hmm… a mai trecut un an… Mai avem cateva zile de concediu si vrem sa profitam de ele. Christine vrea sa face ceva mai deosebit… si ma provoca sa aleg ceva mai special.
     Ma uit pe harta… si vad Ukraina! Mama! Asta da locatie! 😛 Sau nu? Vorbesc cu Palosh care imi spune de o statiune de ski, si „beculetul” s-a aprins! Acolo mergem!
Cautam pe internet si gasim un site oficial destul de ok a statiunii Bukovel. De cazare se ocupa o agentie care cu greu gaseste un hotel.
     Am plecat marti din Medias spre Bukovel, adica ~ 460 de km via Cluj – Baia Mare, iesind din tara pe la Sighetul Marmatiei. Drumul prin Romanie e asa cum il stiti… dar avem un avantaj, adica avem de data asta statie si „colegii” ne comunica orice miscare a politiei deci innaintam rapid si sigur spre „teritoriul inamic” al Ukrainei. Totul bine si frumos pana ajungem la granita! Cand te inveti cu binele… uiti ca se poate si rau! Ne punem la coada.. si stam… in fata noastra sunt doar vreo 15 masini, dar innaintarea se face… super incet. Se intra cate 6 masini in zona de granita pe partea Romaniei, vine un granicer plictisit si se uita la numarul masini… pleaca! Revine o tanti dupa cateva minute si noteaza numarul masinii… te intreaba incotro! Pleaca! Stai… vine granicerul… iti cere actele (pasaport, carte de indentitate a masinii si cartea verde a masinii masinii)… se uita lung si relaxat la fiecare! Pleaca… mai trec ceva minute si vine sa ne intrebe unde mergem si ce avem in masina! Deschisi portierele si portbagajul! Se uita ca boul la schiri, clapari… doua genti mari si un cos cu mancare… asta pentru inca cateva minute! Te intreaba: ce ai in geanta? Pai haine! Dai sa deschizi ca te grabesti si sa te lasa in pace! Aaa nu mai e nevoie! Pleca si peste alte cateva minute crezi ca ai scapat! Da de unde! Ajungi la ukrainieni! Acolo repeti procedura…. vine un tip… ii dai pasaportul… se uita… lung…. te intreaba ceva in ukraineana… hmm.. tu raspunzi politicos: „Sorry  English!”… relaxat iti mai zice odata tot in ukraineana! No ce vrea asta! Ma dau jos si deschide usile si portbagajul! El tot zice in ukraineana… eu… raspundeam: „SKI Bukovel!” si treaba asta se repeta de cate ori te intreaba sau zice cate ceva! Pleaca! In fata mea e un roman si il intreb totusi care e procedura! Imi explica ca trebuie sa te opresti la doua ghisee si un control. La fiecare dai spaga de 2 lei si areti actele pentru vize… si altele.
    In fine! Dupa aproimativ 2 ore si 40 de minute suntem in Ukraina! Teritoriul „inamic rusesc”! Ne oprim chair dupa granita, conform recomandarii romanului cu care am vorbit, la ceva magazine sa schimbam bani, adica sa cumparam grivini (pe net 1 leu = 0,41 grivini). La ei… 100 Euro = 1045 grivini! Nici nu am mai calculat cat vine. Am schimbat 150 de euro de persoana si gata eram. Drumul este usor sinistru… prin ceva sate mici si saracacioase, mai ales la lasarea serii, asa par. Pe drum masini Lada vechi care circula cu 30 km la ora! Cei aproximativ 100 de km pana in Bukovel i-am facut mergand tot cu 60 km la ora, fie ca eram prin localitati, fie erau curba, fie ne era frica de radar… In fine! Pe la ora 19:00 eram in statiunea Bukovel. Cautam Hotel Fiesta… dai un sus.. dai in jos… intreaba… si dupa vreo 30 de minte il gasim. O locatie foarte frumoasa, cu cabane din lemn! Intram si dam peste admistratoare! Bucurosi mai ca sa o luam sa o „pupam” incepe sa-i explicam: Romania! Reservation! Tourism Agency! You know?….. liniste!… Niet! Pas…. deci…  nu stiti de noi? NU!
Reluam: Romania! Reservation! Tourism Agency! si ii aratam voucher-ul! Nu stie nimic de rezervare.. de noi… ca trebuei sa vina 2 romani!
    Pune mana pe telefon si suna.. cred la fiul ei care o mai rupea pe engleza. Ii explicam tipului ce si cum.. dar care… ne spune: „Nu ne nici o problema! Stati la noi costa 500 de grivini pe noapte”! Stai prietene! Noi deja am platit la agentie toata suma! Noroc ca aveam un numar de contact de la ceva agentie intermediara din Ukraina la care sunam si pana la urma se clarica situatia si suntem cazati. Camera este chocheta si mare. Pff…. e bine si asa rau. Acum putem sa ne relaxam!
     A doua zi ne trezim amandoi raciti rau de tot. Christine cu super febra si frisoane! Minunat! Dormim toata ziua si seara iesim in recunoastere.
     In urmatoarea zi iesim sa recuperam skiul pierdut!
La ski in Ukraina
Zona de schi este foarte intinsa
Aflasem ca daca iti iei biletele intre ora 7:30 si 9:00 ai ceva reducere. Tarifele sunt ceva de genu: de luni pana vineri 200 grivini adica ~ 80 lei, vienerea 235 grivini ~ 100 lei, iar sambata si duminica 270 grivini adica ~ 120 lei. Cu engleza nu prea se „inghesuie” lumea, dar te descurci… daca joci si mima bine, esti de-a casei.
     Acum sa incepem cu partile bune! Au 50 de km de partii… si astea sunt partii! Adica bine gandite, late si indreptate ca in palma. Super bine conectate intre ele iar instalatiile sunt de generatie noua. Ai oameni care te ajuta la urcare si coborare, sunt baieti care patruleaza pe partii in contiunu si daca ai probleme imediat te ajuta. In parcare si defapt in toata statiunea ai oameni de la ceva firma de securitate care te indruma unde sa parchezi si spre deosebire de noi romanii astia au parcari! Adica 2 parcari supraetajate de 4-5 nivele in care incap mii de maisini, plus parcari exterioare. Au panouri de informare si harti cu partiile. Constructiile la ei sunt facute cu bun gust si bine integrate in mediu inconjurator. Adica s-a construit cu mult lemn.  Adica s-a respectat o arhitectura si o linie. NU ca la noi… fiecare cu marimea, culoare si forma cabanei lui!
Partii sunt foarte bine gandite
    Au centru de informare general pe toata statiune, unde poti afla detalii legate de partii, cazari, restaurante, harti… Respect! La coada… nici nu exista asa ceva.
Au partii cu nocturna si 90 % din ele au tunuri de zapada artificeala. Baga ratracul de 2 ori pe zi.. ce mai! Oamenii fac turism!
Zona este in continua dezvoltare
Ma tot intreb de ce naiba romanii astia de ras ce suntem nu putem si noi „sa ne trezim odata”! Nu trebuei sa inventam roata! Trebuei doar sa preluam/furam ce fac altii si cum o fac! Natura si resursele sunt peste tot… si noi ne batem joc de ele!
   Cristine a schiat impecabil tinand cont cat de putin a schiat pana acum, iar eu m-am bucurat de noile mele schiri 😀 Sunt… superbe!
Din pacate a inceput sa ninga doar sambata, noi duminica dimineata plecand spre casa.
Concluzia:
– Merita mers!
– preturile sunt cam ca pe la noi
– partiile sunt diversificate, multe si excelent intretinute
– macarea este buna si la acelasi pret ca la noi
– daca se rezolva problema cu statul la granita… este de vis (la intorcere in Romania nu am stat decat vreo 25 de minute pentru toata procedura, deci f. acceptabil)
Am uitat sa va spun! Casca este obligatorie iar cand te urci pe telescaun trebuei sa ti betele de ski intr-o mana! 🙂
Casca este obligatirie!

Hai Hui la Cabana Turnuri – Fagaras

Publicat pe

Hai Hui la Cabana Turnuri – Fagaras

     Data: 12-13.11.2011
     Locatia: M-tii Fagaras Cabana Turnuri si Podragu
     Scopul: tura de socializare cu preteni multi si dragi
     Trupa: 15 persoane din 5 localitati: Brasov, Medias, Iasi, Cluj, Timisoara (Palosh, George, Bobo, Christine, Corina, Alina…)
     Foto: Corina, Bobo, Adrina, John, Florin
     Desi ne batea gandul la o tura in Cindrel zona Iezerelor, vineri dimineata vorbesc cu Palosh. Vine din Timisoara sa mearga in Fagaras cu o trupa mare de oameni „stimulata” de  vechiu si dragul meu prieten George.
    Va dati seama ca planul s-a schimbat la 180 de grade si sambata dimineata plecam din Medias spre Victoria, punctul de intalnire. Trupa a fost foarte mare si toti au fost oameni de nota 100%, tineri si foarte energici, dornici de aventura si distractie.
Cei care au speriat... caprele negre!
Sub rochia toamnei
Sper din tot sufeletul sa pastram legatura si grupul „Hai Hui” sa faca o multime de actiuni frumoase.
Acele care te incanta
Acele care te incanta
    
Mister
Mister
    Urcarea spre cabana Turnuri a fost o placere, ritumul fiind unul de plimbarica si povestile cu toti cei cunoscuti si nunumai au facut ca orele sa zboare. La intersectia spre Valea Arpasului ne-am impartit in doua, pentru ca unii am mers sa revedem scumpa noastra Casuta din Arpas. Un loc special, un loc al inceputurilor mele de montaniard, un loc unde am fost cu multi prieteni adevarati, unde am devenit dependent de cantecele folk si acordurile de chitara. Casuta este locul in care am perecut 3 revelioane si tare m-am bucurat sa o gasesc in conditii bune, dupa reparatiile notabile facute de colegii mei din Dianthus.
Deci... acolo este Arpasul Mic
Ne-am intors in poteca si la lumina frontalelor pe la ora 18:00 am intrat in Cabana Turnuri. In sala de mese am fost intampinati de caldura sobei si mirosul de foc de lemne combinat cu cel a ceaiului. Dupa o masa buna ne-am pus la povesti si la „citit” cateva pahare. Am jucat Uno si pe la ora 24:30 ne-am dus la culcare.
Jocuri de cabana
    
Renul a fost cel mai iubit!
Dimineata, cum lumea nu avea chef de trasee vitejesti, gen muchia Tarata, am optat sa urcam intr-o plimbarica la Cabana Podragu. Povesti, glume, si impresii si iata-ne ajunsi sus.
Spre Cabana Podragu
Are totul la picioare...
Cabana Podragu
Cabana pe timpul iernii este inchisa si chiar ne gandeam ce pacat de o asa cabana ca nu este exploatata la maxim. La coboarare, cerul de culoare albastru-violet ne-a fermecat.
Culorile cerului
Am plecat tarziu de la cabana Turnuri coborand la lumina frontalelor fiind ca niste mici piciti ce iasa din mina :).
     O tura cum nu am mai facut de mult, gandindu-ma la numarul de particioanti; o tura in care am cunsocut o multime de oameni frumosi pe care deabea astet sa-i revad. De preferat pe schiuri :D!
Cei.... Hai Hui!
    
Renul cel pufos 😛