Baia Mare

La plimbare prin Muntii Gutai

Publicat pe

Creasta Cocosului si Varful Ignis

Data: 04.06.2017

Locatie: M-tii Gutai – Creasta Cocosului si Varful Ignis

Trupa: Aniko, Abel, Cristi si Alexandra

A fost anul trecut, dar zilele petrecute in zona Muntilor Gutai trebuei consemnate. Cristi ne-a invitat la el la cabanuta, un loc mirific care l-am descoperit cu bucurie. Am facut cateva plimbari in zona redescoperind peisaje care le-am vazut in fuga in cadrul concursurilor de la EcoExplora si MTB la care am participat.

Abel creste intr-un an de nu il mai recunoastem! Fain baiat, ma bucur ca ii putem arata muntii, natura si activitati sportive care sa ii modeleze viitorul.

Reclame

Intotdeauna o provocare , Eco Explora 2011 – Valea Cernei

Publicat pe

Intotdeauna o provocare , Eco Explora 2011 – Valea Cernei

     Data: 14-18.09.2011
     Locatia: Valea Cernei – Baile Herculane
     Scopul: participare concurs de Adventure Race
     Trupa: Dan Chifu si Dan Caba = echipa ARC Explorer Team si sprijiniti de Madalina Chifu
     Foto: Hoinarii
     Adventure Race sau concurs de aventura… o provocare care de la inceput m-a fascinat si s-a pretat pe profilul meu de sportiv amator care nu exceleaza in nici un sport dar ma descurc binisor la toate :D. Modestul de mine. Concursurile acestea de 72 de ore cu probe diveste: bike, mers si alergare in zone montane, pluta, rapel si tiroliana, pestera, orientare; nu se pot incadra in tiparul unui sport anume. La aceste concursurii de aventura trebuei sa fi tare si sa treci peste toate limitele si barierele mintii inpingand corpul la ceva inuman de greu. Dar va spun! Reusita de a te autodepasii prin controlul mintii si a trupului te face „invincibil”. Te face mai bun, mai prietenos, mai umil mai vesel si optimist.
    Anul acesta, mai mult din „pofta” ne-am inscris la EcoExlora 2011. Concursul s-a desfurat langa Baile Herculane pe Valea Cernei. Echipa am facut cu camaradul din anii trecuti Dan Chifu. Amandoi ne doream sa facem un concurs bun. Aveam un antrenament bun la mers alergare insa la MTB eram cam… „pe spate”. Cel putin Dan care fiind plecat in Londra cu job-ul bike-ul era ceva…. lasat acasa.
   Miercuri am ajuns pe la ora 20:10 in tabara de corturi. Locul era frumos ales, intr-o poiana linistita si prieteneasca. La ora 21:15 incepe sedinta tehnica unde primim hartile si aflam traseul. Hmmm…. greu….. foarte greu! Cam asta a fost concluzia. Cel mai mare impediment care l-am simtit de la inceput si s-a si adeverit a fost lipsa hartilor bune cu zona. Sa te orientezi pe harti… super vechi sau fara prea multe indicii pe ele e destul de ciudat. Plus ca pentru noi doi toata zona era ceva nou, aici au avut avantaj Timisorenii.
    Ceva neasteptat au fost ca cei 140-150 km de MTB care s-au anuntat a fi 190 de km, in realitate treck-ul masurand undeva la 235 de km, asta daca nu te rataceai prea tare. 😀 La ora 7:00 s-a dat startul din centru Bailor Herculane. Am urmat vreo 10 km masina organizatorilor apoi am intrat pe Valea Iardasita spre primul punct de control din comuna Eftimie Murgu. S-a plecat moderat ca si viteza. Greucenii avand o problema tehnica la raful din spate au trebuei sa improvizeze prin bandajarea rotii, care culmea a si rezistat toata distanta. Ii felicit pe baieti (Alin si Rares) pentru hotararea de care au dat dovada.
     Ideea este ca traseu de bike a fost foarte frumos, pitoresc si solicitant. Zona asta a traseul a fost superbaDin pacate gresim am gresit destul de rapid ruta din cauza hartii si pierdem vreo 45 de minute numai bine cat sa ajungem tarziu in punctul de control. De aici am intrat pe viteza de navigatie de anduranta. Kilometrii au trecut ajungand in Ravensca dupa o urcare lunga din Bigar. Aici din pacate nu ne putem aproviziona de la magazinul satesc si plecat spre Lubcova, adica maul Dunarii. Prima parte a coborarii a fost foarte dura cu bolovani mari si nefixati dar drumul pe asfalt de langa Dunare a „facut toti banii”.
    In jurul orei 16:30 ajungem in Cozla, un catun cu 3 blocuri paraginete de unde incepe urcarea pe forestierul ce ne urca ma Biger.  Afara e cald si trebuie sa ne hidratm. Aflam ca este o mica alimentara intre blocuri si mergem sa vedem ce au. Spre bucuria noastra mai aveam o lebenita pe care am mancat-o intr-o clipita. Bucurosi si energizati am plecat mai departe. Pe la ora 19:00 eram in Bider. De aici a urmat o urcare serioasa si „dorsalele” noastre incepeau sa doara. Trecusera vreo 140 de km de la start. Gresim intrarea spre Varful Frasinul si ne intoarcem. Intram pe drumul bun si inaintam incet. Verificam harta.. dar degeaba. Drumul bun nici macar nu apare. Scoatem busola… mai mergem… ne consultam si decidem sa trecem creasta sa prindem o vale ce ne va cobora in Golful Mraconia. Si a inceput distractia! Daca la inceput caram bicicleta pe un vechi drum de exploatare apoi au inceput murele. Noaptea s-a lasat si a rasarit luna mare si roscata. Coboram prin padure pe o panta accentuata sarind peste crengi si bolovani. Asta evident cu bicicletele in spate. Apoi dam de un vechi drum forestier care din pacate acum este impracticabil. Sunt pomi cazuti peste tot. Inaintam greu visand ca vreo exploatare sa fie in zona si sa fi faca drumul ciclabil. Din pacate nu a fost asa! Din contra conditiile s-au inrautatit. Au inceput zone mari si compacte de mure si urzici pana la piept, cu o gramada de pomi cazuti. Parca eram in jungla. A fost un cosmar! Am parcurs vreo 5 km in 4 ore, iesind plini de sange pe picioare taiati de lastarii de mure. A urmat un drum forestier bun pana pe malul Dunarii unde pe la ora 1:00 ne-am oprit. Mai aveam vreo 7 km pana in Orsova, urmatorul CP.
     Desie noapte, era foarte placut. Cald si fara vant. Luna era mare pe cer luminand toata Dunarea si imprejurimile. Dupa vreo 10 minute de tacere am evaluat situatia care suna cam asa: fundurile ne dor, deabea mai stam pe biciclete, parcurseseram vreo 180 de km, si mai aveam vreo 60 de km pe o muchie cu diferenta mare de nivel, nemarcata si in care hartile nu prea ne ajutau, mai ales pe timp de noapte. Coborarea era pe la Pietrele Albe si stiam sigur ca trebuie sa caram bicicletele in spate… plus ca si la traseul de mers era siguri ca orientarea era mai mult ca dificila… asa ca stiindu-ne valoarea si recunoscandu-ne nivelul actual am decis sa abandonam. Nici unul nu a avut vre-un resentiment. Puteam sa continuam! Aveam mancare si eram relativ bine hidaratati. Puteam dormi si porni in zorii zilei, puteam termina daca chiar vroiam dar am preferat sa ne… pastram. Dupa inca vreo 25 de km de pedalat pe asfalt am ajuns in Gara Herculane Bai. Si la ora 6:30 eram in tabara.
         Urmatoarele zile au fost de relaxante. Am facut baie in baile termale de langa Roman, am fost la strand, am dormit si lenevit, am facut proba de caiac. Sambata am plecat sa vizitam Cheile Corcoaiei, lacul Iovanu si apoi am urcat sa cataram mansa din concurs. Am parcus Cheile Teslei care sunt superbe si traseul merita facut!
       Cireasa de pe tort a fost baia termala de la ora 23:00 unde vreo 20 de persoane i-am urat lui Alex Hoinarul „La multi ani”!
Socializarea... perfecta
     Duminica a fost premierea. Felicit castigatorii, adica prietenii nostrii Hoinari (Elena si Alex), dar si pe toti ceilalti care au terminat sau au participat. Toti au fost oameni bine pregatiti si au facut o treaba excelenta.
Castigatorii EcoExplora 2011
      Noi ramane sa ne mai pregatim… si la anul sigut vom veni la EcoExplora mai determianti si motivati. Felicitari tuturor organizatorilor pentru efortul depus. Stiu ca este greu, dar EcoExplora trebuei sa mearga mai departe ;).
Felicitari organizatorilor
 

Baia Mare – Baisoara

Publicat pe Actualizat pe

Baia Mare – catarare la Limpedea si vizita la Cavnic

Baisoara – recunoastere traseu alergare semimaraton Apuseni si intoarcere prin Cheile Pociovalistei  si Runcului

     Data: 10-13.06.2011
     Zona: Baia Mare (cariera de la Limpedea si Cavnic), Baisoara si Cheile Pociovalistei si Runcului
      Scop: planificare tura Triglav, Dolomiti, Alpi; alergare de recunoastere la Baisoara
      Trupa: Corina, Ghita, Roger, Christine, Flo, Caba
  Luni e zi libera asa ca de ce sa nu facem un mic concediu. Plecam de vineri in Baia Mare sa punem la punct cateva idei legate de plecarea in „strainataturi”, sa mai cataram umpic, sa ne aratam talentele de cataratori novici si fara prea mare experienta…
  Vineri dupamasa pe la ora 16:00 eram in Baia Mare, asa ca dam o prima fuga la Cariera de la Limpedea sa cataram umpic. Traseele sunt foarte multe dar cam… peste nivelul nostru. Intru cap in traseul Kiki cotat pe net 6+. Treaba nu merge asa ca dupa doua bucle cobor. Mihai ne arata miscarea… o tehnica noua si foarte buna care am „bagat-o la cap – Sprait cu mana de impingere :P”. Cataram si ceva mai usurel in partea superioara si mergem acasa.
   A doua zi dam o fuga la Cavnic unde erau ceva trasee dar ploaia si umeziala nu ne lasa ca facem decat o plimbare prin zona, cu ocazia asta vedem si imprejurimile si vizitam Biserica de Lemn din satul Salistea de Sus. „Cireasa de pe tort” a fost mancatul  cireselor direct din pom, unde ne-am facut pofta pe anul 2011.
   Duminica dimineata la ora 5:50 ce poate sa faca omul decat sa catere la Limpedea. Reusesc de data asta sa fac cap traseul Kiki si ne mai distram si pe B4. Apoi fuga spre Baisoara unde ne intalnim cu Christine si Flo. Dupa ce punem cortul, plecam in alergare pe traseul de semimaraton (21 de km) a Maratonului Apuseni. Un traseu pitoresc si placut, alergabil, care fara probleme si cateva pauze de orientare il facem in 3:10 ore.
    Duminica spre casa ne hotaram sa dam o tura prin Muntele Mare care are pentru noi doua Chei (Pociovalistei si Runcului). Relaxarea si voia buna este sporita de culesul fragutelor si soarele de pe cer.
    Patru zile in care am facut o gramada de lucruri deosebite! 😉