asociatie

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

Publicat pe Actualizat pe

Cu mic cu mare la Cabana Sambata

     Data: 16.02.2013
     Locatia: Cabana Sambata, M-tii Fagaras
     Trupa: 17 oameni din Dianthus, membrii si simpatizanti
     Foto: Caba Dan
      Am multe amintiri legate de Cabana Sambata dar si din zona: Muchia Dragusului, Valea Vistisoarei, Varful Moldoveanu…  si as putea povesti mult si bine… si frumos cred ;)). Am urcat la cabana Sambata prima data cand aveam vreo 6-7 ani, cu parintii si de atunci am revenit cu drag de multe ori: vara-iarna, pe soare sau pe ploaie, in numar mare sau doar doi-trei, pe schiuri sau fara, urcand spre creasta sau doar la un ceai.
     Cabana si Valea Sambetei sunt niste locuri calduroase, care iti ofera o liniste aparte si te relaxeaza. Desi demult nu s-a mai investit in cabana si interesul pentru a reconstrui este nul sau blocat de birocratie, Sambata a reusit sa reziste si sa fie un loc care atrage.
      In weekend am fost trupa mare, de 17 oameni membrii Dianthus dar si prieteni si simpatizanti. A fost o tura clasica de relaxare in care dupa un urcus de 2:30 ore ne-am cazat si dupa o masa copioasa cu slanina si ceapa multa, am mancat o ciorba buna de fasole. Somnul de amiaza a picat la fix urmat de o excursie scurta prin zapada pana la Chilia lui Arsenie Boca. Seara dupa o tura buna de ras la mima si joc de mafia, am coborat in sala de mese unde 3 chitari ne-au incantat la o seara folk agreabila.
      Duminica am urcat pana sub pragul mare din spre Fereastra Mare. Zapada, jocuri, glume, poze…
Am coborat la Pastravarie in 1:45 ore si cuminti ne-am intors acasa. O tura frumoasa in care fiecare s-a bucurat de munte, de zapada si de oameni faini.

Bobu in prima lui tura cu noi
Bobu in prima lui tura cu noi
Spre schit
Spre schit
Loc sfant
Loc sfant
Toata trupa se joaca cu lumina!
Toata trupa se joaca cu lumina!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Iubim muntele si muntele ne iubeste pe noi!
Acolo sus o sa urc!
Acolo sus o sa urc!
Tot in sus
Tot in sus
"Cu
:D<” class /> Cu drag de Sambata >:D<
Trupa faina! Sa ramana pentru amintire 😉

Varful Aconcagua 6962m – Argentina – cel mai inalt varf al ambelor continente Americane

Publicat pe Actualizat pe

 Varful Aconcagua 6962m – Argentina – cel mai inalt varf al ambelor continente Americane

Cu adevarat in expeditie!

Nopti si zile in cort, la multe minus grade; mancat putin spre deloc; topit zapada pentru facut ceai si supa; rabdare si multe rugaciuni ca vremea sa fie favorabila si o aclimatizare cat mai buna.

Este greu!!! Pentru fiecare metru urcat parca trebuie sa „rupi” ceva din tine ca si o jertfa, dar si multumirea si satisfactia reusitei e mare.

     Data: 09-31.01.2012
     Locatia: Argentina, oras Mendoza, M-tii Anzi – Valea Horcones
     Scopul: escaladarea varfului Aconcagua 6962m, cel mai inalt varf din ambele continente Americane si cel mai inalt varf din Emisfera Sudica
     Trupa: Christine Thellmann, Gabriela Calburean, Oana Serban, Csabi Lorintz, Caba Dan
     Foto: Caba Dan si Oana Serban
    A povesti experienta unei expeditii este ceva aproape imposibil si cu siguranta nu poate fi rezumata intr-un articol. Trairile si sentimentele noastre privind ascensiunea pe Aconcagua, cu ceea ce a insemnat ea, se schimba cu trecerea fiecarei zile. Raman in minte doar lucrurile frumoase, rememorezi doar senzatiile si trairile placute, zambesti in sinea ta cand iti aduci aminte cate un banc sau o gluma, ramane doar satisfactia reusitei si a experientei unice pe care ai trait-o. Ultima zi pe munte a fost una foarte lunga si dificila cu un traseu care a durat 9 ore de-a lungul a 26 de km prin bolovanisul Vaii Horcones, ceea ce a insemnat coborarea din tabara de baza Plaza de Mulas 4300m pana la iesirea din parcul Aconcagua in punctul Puente del Inca 3000m. In acest interval am avut timp sa meditez la ce as vrea sa fac pe viitor, sau la ce si cum ar trebui sa arate acest post. Astfel, am ajuns la doua variante! Fie va povestesc faptele in ordine cronologica, fie sa impart continutul in doua mari zone:
– una cu ce a fost greu, urat, inuman, la limita igienei, in care variatiile de temperatura de pana la 30 de grade in interval de cateva minute te solicita si te macina, cu orele petrecute in cort intr-o stare de moleseala asteptand… doar sa treaca timpul… cu amanunte de genu cum trebuie sa iti faci treaba mare intr-o punga de plastic pe care sa o cari cu tine de la 4300m altitudine in taberele superioare si apoi sa o aduci si jos… (in rucsac langa echipamentul tau „pretios” de sute de euro); si alte picanterii
– si zona in care dupa ce ai ajuns acasa  povestesti ce peisaje deosebite ai vazut, ce echipa si ce oameni minunati ai cunoscut acolo, ce victorie mare inseamna ascensiunea acestui varf.
     Deci sa o luam cronologic!
     Cred ca ar trebui sa incep prin a multumi partenerilor nostrii/a mei in aceasta aventura: S.N.G.N. Romgaz S.A., Transavia SA si Scarpa.ro. In luna mai deja era sigur ca plecam, asa ca am inceput pregatirile. Cautarea unei agentii de turism, rezervarea biletelor de avion, achizitioanarea echipamentului tehnic care nu-l aveam, gen bocanci dublii, corturi, etc.
    Echipa trebuia sa fie formata din 6 persoane, dar din pacate Cristina Scortaru a avut ghinion si si-a rupt incheietura unei maini. Neputandu-se recupera la timp, a „delegat” toata suflarea Bacaului si Moldovei, Oanei Serban, care si-a „reprezentat” cu mandrie si cinste meleagurile. Csabi a fost cel de-al doilea barbat a expeditiei. Un om ocupat spre extraordinar de ocupat… care are un simt al umorului deosebit, un  devotat spirit de echipa si un bun simt de mare calitate. El si-a pastrat povestile si bancurile pentru zilele petrecute impreuna, si bine a facut, caci fara o companie placuta cred ca o iei razna in zilele de asteptare in cort.
    Am plecat din tara pe data de 9 ianuarie 2012 pe ruta Bucuresti -> Madrid -> Buenos Aires -> Mendoza. Mai pe scurt, drumul a durat undeva la 35 de ore cu escale si schimbat de aeropoarte si terminale. Prima peripetie am avut-o in aeroportul de la Madrid. Avand timp de asteptare vreo 5 ore intre avioane am spus sa socializam si sa sarbatorim inceputul expeditie cu un vin de fructe – Sangria.
Sarbatorind plecarea si reintregirea echipei
Dupa doua sticle atmosfera era perfecta si orele zburau, insa voia buna a disparut odata ce am aflat ca nu asteptam in terminalul bun si pentru a ajunge la poarta de decolare trebuia doar sa facem operatiunea: sa urcam un etaj, sa coboram la subsol, sa luam metroul, sa iesim din aeroport, sa luam autobuzul verde, sa mergem pana la ultimul terminal, sa face check-in-ul, si apoi… sa cautam poarta noastra. Noroc ca mai aveam vreo ora si in ritm de maraton ne-am descurcat sa ajungem la timp.
     Zborul transatlantic a durat 13 ore, dar sincer, fiind pe timp de noapte, nu mi s-a parut foarte obositor si lung, mai ales ca am stat langa usa de pe aripa si am putut sa ne intindem picioarele :).
     Dupa ce am rezolvat birocatia necesara pentru recuperarea bagajului Oanei, am schimbat aeroportul in Buenos Aires cu transfer cu autocar vreo ora, verificari, check-in-uri si emotii ca bagajele sa se incadreze ca si greutate si inca un zbor de 2 ore  am ajuns in sfarsit in Mendoza, orasul destinatie. Aici erau +35 de grade si 5 ore diferenta de fus orar fata de Romania. Asa ca pe la ora 23 acolo, ora 04:00 in Romania, eram cazati si degustam berea argentineana stand pe o terasa mica in pantaloni scurti si sandale :).
     In data de 11.01.2012 am mers sa platim taxa de acces in Parcul Aconcagua si permisul de varf in valoare de ~750 $. Apoi am mers in Carrefour unde am facut aprovizionarea cu mancare. Alimentatia a fost bazata pe paste, orez, multe supe, lapte praf, fulgi de cereale, carne uscata, fructe uscate, ceva dulciuri, eu si Csabi ne-am mai rasfatat cu o sticla mica de ulei de masline si kechup :P. La final geanta/sacul cu alimente pentru mine si Csabi a costat cam 230 de dolari si cantarea cu lichide cu tot vreo 40 de kg :)) si deabea l-am urcat in taxi!
     La ora 12:30 am plecat spre Penitentes, o mica localitate care este aproape de intrarea in parc. Distanta ~ 200 km, timp de deplasare vreo 3:30. Aici ne-am cazat intr-o cabanuta simpatica care apartine agentiei cu care am lucrat si anume Lanko. Seara am socializat cu doi tipi de treaba din Australia si America, care urmau sa incerce varful pe Ghetarul Polonez.
In Penitentes, ultima noapte in civilizatie
    
La povesti cu alti temerari
     Tot aici am gasit si o asociatie care imi este mare fan ;)) 😛
Din partea fanilor mei argentinieni :))
     Dimineata zilei de 12.01.2012 a fost una destul de relaxanta in care am impartit echipamentul in saci si sacose pentru a putea fi cantarite in vederea transportului cu catarii pana in tabara de baza, Plaza de Mulas 4300m. Fiecare dintre noi a avut echipament (cort, coltari, haine si alimente) in jurul greutatii de 35-40 de kg. Noi ne-am pregatit rucsacii cu cele necesare pentru doua zile jumate, adica perioada necesara pana sa ajungem in tabara de baza. Cum urma sa dormim in tabara intermediara de la 3300 m, Confluencia, aveam nevoie de mancare, saci de cormit, haine groase pentru serile cu temperaturi sub zero grade, dar si hainele de vara. Ziua cand vremea era buna si nu batea vantul temeraturile erau de ~20 de grade. Ochelarii de soare, crema cu factor de protectie 50 UV, sapca si Bufful devenind accesorii obligatorii. Soarele este atat de puternic incat daca stai expus si doar pentru 15 minute poti suferii arsuri grave. Aici in Aconcagua este un paradox: in acelasi moment al zilei poti sa faci insolatie, dar poti sa faci si hipotermie din cauza temperaturilor scazute.
     Am intrat in parc in zona numita Puente del Inca, 3000 m altitudine.
Pod natural format prin depuneri de sulf si calcar
Aici ne-am inregistrat la adminstratia parcului si am primit pungi de gunoi personalizate, fiecare cu punga lui pe care era notat numarul de pe permisul de acces.
Intrarea in Parc
Laguna de Horcones
Inceputul traseului si ultimele zone de vegetatie
Echipa medieseana
Varful e acolo... departe!
Cei doi magnifici
Catarii care pot duce pana la 60 de kg fiecare
Drumul pana la Confluencia a durat 3:30 ore si a avut o lungime de ~ 6 km cu diferenta de nivel de 400m.
     Ajunsi in tabara ne-am cazat intr-un cort mare cu paturi supraetajate unde am fost cam 20 de persoane, fiecare cu sforaitul lui. 🙂
Prima zi, prima tabara
    
Un mare alpinist
O echipa adevarata
Confluencia 3400m
Un apus argentinean
Ziua de 13.01.2012a fost prima zi dedicata aclimatizarii asa ca pe la ora 10:00 am plecat cu rucsacei mici spre Plaza Francia. Am ajuns pana undeva la 3900 m de unde se vedea foarte spectaculos fata sudica a muntelui. Dupa foto-shooting si o perioada de povesti am coborat. Sus unde batea vantul erau undeva la 0 grade, iar mai jos spre tabara erau peste +25 de grade, deci o caldura destul de suparatoare! Din acest motiv am hotarat sa plecam in urmatoarea zi sper tabara de baza la ora 5:00, pentru a evita mersul in soare si caldura cat de mult posibil.
Marmota descurcareata - Oana
    
Ghetarul acoperita de morene
Aconcagua si fata sa sudica
Zorii zilei de 14.01.2012 ne-au prins in mers urcand spre Plaza de Mulas. Valea Horcones este una foarte arida si moarta, dar este foarte frumoasa datorita culoriilor rocilor. Anzii fiind munti de incretire, versantii fiind niste muzee geologice vii. Se pot studia faliile si tipurile de roci care se suprapun intr-un mod placut, fiecare roca fiind delimitata destul de bine prin textura si culoare.
    Drumul este unul foarte anevoios din cauza bolovanilor si a potecii instabile, plus ca distanta de peste 20 de km poate face acest drum unul destul de plictisitor. Mai in gluma, mai in serios am denumit aceasta zona „Desertul Gobi”.
    
Valea Horcones - spre tabara de baza
Dupa exact 8 ore eram in tabara de baza care parca s-a jucat de „Va-ti ascunselea” cu noi, ascunzandu-se dupa mai multe praguri bolovanoase. A fost o zi destul de solicitanta si grea. Am inceput sa ne montam corturile pe soare si am terminat pe ninsoare! A nins aproape toata noapte iar dimineata era aproape 30 de cm de zapada.
Multumim Romgaz
     Ziua de 15  ianuarie a fost ziua de „odihna”, asta insemnand ca activiatea de baza a fost sa bem lichide si sa mancam. Recomandarea mediciilor este sa bei 6 litrii pe zi. Dar cine bea atat? Nici camilele nu cred ca pot sa bea atat! Va dati seama ca dupa 4 litrii cedezi, urmand partea neplacuta, adica eliminarea lichidului, care la un momnet dat devine enervant de repetitiva.
     Toata ziua fierbeam apa si facem ceai si supa, mesele principale fiind formate predominant din diferitet feluri de paste si orez.
Am reusit si sa ma racesc umpic, iar doua zile am fost cam slabit, lucru frustrant si deloc placut.
    Ideea de a sta este ceva placut la o altitudine normala. Aici, insa, la 4300 m altitudinea isi spune cuvantul. Esti slabit, corpul incearca din toate puterile sa se adapteze. Organele sunt „stresate”, asta insemnand ca stomacul accepta mancare mai greu, e mai pretentios, digera mai greu; ficatul „face scandal” la fiecare miros mai puternic, mai ales la mirosul mancarii pline de E-uri.
    Orice activitate este greoaie! Sa te apuci sa faci un ceai este o actiune care necesita curaj si vointa. Cand termini gafai in primele zile de aclimatizare de parca ai fi alergat 20 de km. Te pui in cort sa citesti… si parca ceva nu e placut! Nu ai stare… iti vine sa dormi… cred si din faptul ca sti ca trebuie sa iti economisesti energia.
    Lucrul deosebit era aici o mica galerie de arta a unui pictor excentric care expunea conform diplomei de la Cartea Recordurilor la cea mai mare altitudine din lume 4300m. Tot aici era singurul loc in care eram conectati cu lumea, adica telefon si net prin satelit.
Cea mai inalta galerie de arta din lume - 4300m
     
Legatura cu civilizatia!
Am facut controlul medical unde iti sunt verificate tensiunea, pulsul si nivelul de oxigen in sange. Toti eram in parametri, insa simteam ca ceva nu este in regula cu mine.
     Dimineata zilei de 16.01.2012a fost pentru mine cea mai proasta! Eram slabit si dupa cum imi simteam corpul nici nu aratam prea bine. Aceasta zi era dedicata in program urcarii in tabara 1 (Canada 4900m) pentru aclimatizare si pentru a duce al doilea cort si o parte din echipament. Trupa urca iar eu raman la somn. 
Partenerul de suflet, Transavia
Oana este motorul grupului. Ea era cea mai in forma, se aclimatizase foarte bine si era foarte optimista si vesela. Dupa ce au montat corturile au coborat. Din nefericire cortul nou nout al Christinei este luat de vant, cu tot cu echipamentul din el si este facut „sita” gaurindu-se in mai multe locuri. Noroc ca Oana l-a prins ca ramaneam fara el.
     Ziua de 17.01.2012a fost ziua in care cu toti am mutat tabara in Canada 4900 m. Traseul a durat aproximativ 4 ore. Am montat corturile si am inceput sa topim zapada pentru a ne hidrata. Aici in Canada apa este o problema foarte mare. Singurele surse de apa sunt zapada, asta in cazul in care exista, numai trebuie avut grija de unde este luata pentru ca exista sansa sa fie contaminata din cauza igienei precare din zona,  fie un mic paraias care curgea intre orele 11:00 – 15:00 apoi ingheta.
O poza care de iti da aripi
   
Tabara 1 - Canada - 4900 m
Suntem... in Anzi!
In Canada am stat 2 nopti. Orele intr-o expeditie trec foarte greu mai ales daca ai probleme de aclimatizare, de alimentatie si hidratare. Un mare noroc l-am avut cu Csabi care a mai animat atmosfera.
    Cred ca eu aproape 6 zile nu am mancat mai nimic. Stomacul meu protesta indiferent de ce-i ofeream, asa ca am decis sa nu-i mai ofer nimic :)). Imi pare rau ca nu am notat ce am mancat in zilele de ascensiune. In afara de cativa bisicuiti, o ciocolata, cateva fructe uscate, cateva cubulete de slanina si carne uscata nu pot sa va spun. Sunt sigur ca „dopingul” de dimineata in care luam vitamina C, spirulina si VitaMax a avut efectul dorit. Pe masura ce urcam si treceau zilele ma simteam tot mai bine si in forma.
     Fetele in schimb s-au comportat deosebit de bine si tin sa le felicit. S-au mobilizat si comportat exemplar. Ele s-au simtit bine si in afara de cateva dureri de cap usoare dimineata nu au acuzat probleme. Cu mancarea nu au avut probleme, parca in ciuda mea mancau tot ce apucau. Cand le vedem cum mananca cate o farfurie mare de paste si mai si turnau cate o conserfa de peste peste… eu faceam 180 de grade si fugeam sa nu stimt mirosul tonului :).
    Christine si Oana au fost singurele care au fost in recunoastere in tabara 2, Nido de Condores 5300 m.
Indeletnicirea de baza
   
O sa beau 6 litrii de lichide! 🙂
Barbate... suntem in expeditie! Unde e plaja, soarele si mancarea?
Apoi in data de 19.01.2012 am urcat cu totii in „Cuibul condorilor”. O tabara asezata pe un platou intins cu multe locuri de cort. Problema era mersul la toaleta, singurele paravane fiind niste bolovani care iti acopereau „gleznele”. :)) Aaaa unul dintre lite-motivele expeditiei a fost aceasta problema a mersului la toaleta! Este un subiect delicat… dar trebuei „rezolvat”. Ideea este ca din tabara de baza 4300m esti obligat de regulile parcului Aconcagua sa faci treaba mare intr-o punga! Da! Intr-o punga nici macar speciala, ci una normala si subtire, asemanatoare sacilor menajeri. Punga o cari cu tine pe tot parcursul ascensiunii spre varf dar si inapoi, returnand continutul strans administratiei parcului. Nerespectarea acestei regului este sanctionata cu 1500 $ (dolari).  Dificila misiune nu? 😀
    Ziua de 20.01.2012a fost zi de odihna. Doar marmota descurcareata, alias Oana a decis sa urca in tabara 3, Berlin 5900m. Noi am ramas in jurul cortului.
Phantom 6000, un bocanc care vi-l recomand din toata inima! Multumesc Scarpa.ro
Asa as bea un ceai!!! 😛 Sau defapt nici sa nu-l mai vad!
Dimineata era trezirea de urgenta, asta insemnand ca la venirea soarelui ieseam din cort cu totul, adica sac de dormit, saltea, si toate obiectele, deoarece la caldura soarelui, condensul care era in interiorul cortului de forma unui strat gros de gheata incepea sa se topeasca in cort incepand sa ploua. Nici o problema! Ne faceam invioararea, ne beam cafeaua de dimineata si termosul de ceia, adica in total aproape 1,5 litrii de lichide. Acest ritual era absolut necear, pentru ca dimineata eram si ne simteam atat de deshidratati, incat gatul si caile respiratorii nu puteau functiona in parametrii normali.  Ma simteam ca un fruct pus special la uscat :).
Varful e acolo si ne asteapta
   
Ghetari si creste
Spre Berlin 5900m
Pe la ora 11:30 in data de 21.01.2012am urcat in tabara 3, la 5900. Aici in Berlin datorita vremii rele anuntate pentru urmatoarele zile lumea coborase si am gasit liber unul dintre refugii. Aceste adaposturi sint niste casute din lemn, dar care au o stare foarte precara de igiena. Noroc ca temperaturile scazute, care nu cred ca urcau ziua la mai mult de -10 grade, tineau totul foarte bine inghetat si „la pastrare”.   Norocul nostru a fost ca am avut la noi o folie mare de rafie folosita pentru protejarea  cortului care am intins-o pe jos si astfel cu saltelutele si izoprenele asezate culcusul a fost gata.
Refugiul din Berlin, casa noastra pentru 2 nopti
   
Spre varf
Am urcat ceva...
Dupa ce am topit zapada pentru ceai si supe, procedura care a durat aproape doua ore din cauza frigului care eu il prognozez de -15 chair – 20 de grade in refugiu ne-am bagat in saci incercand sa facem planul de bataiei. Eram la aproape 6000 de metrii si trebuei sa ne hotaram daca 22 ianuarie o sa fie ziua de varf sau sa mai asteptam. Stiam ca pentru 22 ianuarie se anuta vant puternic de pana la 75 de km la ora dar totodata stiam ca data de 23 este o zi imposibil de urcat, fiind anutat viscol puternic, vantul avand viteze de pana la 90 de km. Deci concluzia mea a fost: „Ori maine ori niciodata!”. Aveam 4 zile „de rezerva” programate pentru varf. Daca nu urcam in 22 ianuarie trebuia sa coboram in Nido, si sa incercam in 24 si 25 ianuarie. Lucru nu imposibil, dar care insemna 4 zile in plus petrecute la peste ~6000m, iar cum mancare si hidratatea devin tot mai dificile pe zi ce trece, era probabil ca energia nostra sa scada prea mult.
     22 ianurie 2012. Ceasul suna la ora 4:45! Scot nasul cu greu din sacul de dormit. Impreuna cu Oana incepem sa topim zapada sa bem portia de lichide de dimineata si sa umplem termosurile. Cerul este senin dar vantul bate tare in rafale. Incepem sa ne echipam! Cred ca temperatura simtita afara cu vantul care batea a fost undeva la -35 de grade, poate si mai bine. Fiecare ia pe el hainele cele mai calduroase: sosetele pastrate pentru varf, pantalonii de puf, bluze de corp, pufoaica… Fiecare isi activeaza incalzitoarele. Acele pliculete cu oxizi de fier care la contactul cu oxigenul genereaza pentru 5-6 ore o temperatura intre 36 si 42 de grade. Incalzitoarele le bagam in bocanci si in manusile de puf.
    Dupa mai multe ajustari a echipamentului la ora 7:00 plecam spre varf. Intr-un fel am asteptat sa vedem evolutia vremii si ca ora la care incepe soarele sa bata sa fie cat mai apropiata. Urcam incet incercand sa ne gasim fiecare ritmul. Oana din pacate, din cauza frigului patrunzator, a preferat sa nu riste degeraturi la picioare si s-a intors in refugiu. Dupa ceva timp si Gabi a pus in balanta siguranta si perspectiva unei noi incercari si s-a intors.
     Am ramas trei: Christine, Csabi si eu. Christine era in forma desi se trezise dureri de cap. Degetele de la picioare erau singurul punct sensibil. Pe la ora 11:00 vantul si frigul au atins apogeul. Zapada era viscolita si ne-am oprit langa scheletul unui refugiu sa bem o cana de ceai cald din termos. Singurul lucru care il vedeam din traseu era o muchie mica peste care trecea poteca. Am hotarat sa mergem sa vedem ce urmeaza. Ajunsi sus am vazut Traversia si Canaleta. Cele doua mari portiuni de traseu care ne desparteau de varf. Vazandu-ne acolo sus si „atat de aproape” de a reusi Csabi a spus: „De aici nu ne mai intoarcem!”. Si asa a fost! Christine era prima si impunea ritmul, un ritm care la un moment dat era prea rapid pentru altitudinea, vremea si situatia noastra. Vroia sa ajungem cat mai repede! Din pacate acolo sus totul se petrece cu incetinitorul. Daca in mod normal in Romania am fi ajuns pe varf in maxim 1:30 – 2 ore, acolo sus noi am facut 5 ore! Da! Timpii,  fara discutie poti fi inmultiti cu 3 si asta in cazul in care totul merge bine.
     Travesia, desi suna a fi un traveseu pe curba de nivel este un traseu cu o panta chiar accentuata. La ora 14:30 eram la inceputul Canaletei unde Christine isi lasa rucsacul si luam doar strictul necesar la mine. Orice greutate in plus e o povara! In fata noastra sunt cateva grupuri mici insotiti de ghizi, lucru care intr-un fel ne da o siguranta. Insa aceasta liniste ne este spulberata cand te intalnesti cu persoane care renunta si se intorc. Fie din cauza vantului si a frigului, fie din cauza raului de altitudine.
     Sincer, ultima parte parca nu se mai termina. Varful era acolo… acolo sub ochii nostrii la o aruncatura de bat. Fiecare pas si metru castigat era o lupta crancena. 
   La ora 16:30, dupa 9:30 ore de urcus, am pus piciorul pe cel mai inalt punct al continentului Americam. Varful Aconcagua 6962 de metri altitudine. Dupa 12 zile de ascensiune iata-ne victoriosi. Cand ajungi acolo sus uiti cat de greu a fost, uiti ca esti la -20 de grade, uiti de fiecare durere. Am facut pozele de rigoare cu partenerii nostri si ne-am felicitat reciproc. A fost o batalie care am castigat-o impreuna! Fiecare din noi a pus umarul la victorie. Fiecare a stimulat grupul si l-a sprijinit in momentele grele.
    
Varful Aconcagua 6962m! Multumim Romgaz!
Christine Thellmann - o invingatoare
Am reusit!
Pe acoperisul Americiilor
Csabi draga suntem pe Aconcagua!
Cei 3 muschetari: Csabi, Christine si Dan
Dupa aproximativ 20 de minute am inceput coborarea care desi in mod normal dureaza ~ 3 ore noi am facut peste 5 ore. Csabi s-a simtit slabit si isi coordona greu picioarele.  Am stat cu el si l-am incurajat. A dat dovada de o putere extraordinara intelegand ca trebuie sa continuam sa ne miscam chiar daca ritmul era foarte scazut. Odata cu caderea intunericului am intrat si noi in refugiul Berlin. Eram doar noi trei, Oana si Gabi coborasera in Nido. Am tinut legatura prin statiile radio care le aveam si asa stiam ca toti suntem la adapost si teferi.
     In 23.01.2012 am coborat pana in tabara de baza, nu inainte de a strange cortul si lucrurile din tabara 2, Nido de Condores. Aici Oana a ramas pe pozitie sperand sa plece spre varf in dimineata zilei de 24 ianuarie. Fiecare am incurajat-o cum am putut mai bine, Christine lasandu-i bocancii ei dubli, eu sosetele de lana de la Meindel, mult superioare ca si calitate si comfort termic, decat mult laudatele Lorpen TETA, lucru confirmat si de mine si de Oana.
     Cu greu ne-am despatit de Oana, cu inima stransa si degetele incrucisate. Ea a fost marmota descurcareata, ea a fost omul cel mai puternic din echipa, care s-a simtit cel mai bine si din cauza bocancilor simpli a ratat varful. Mai avea o sansa, asta daca vremea i-ar fi permis. Coborarea pana in Plaza de Mulas am facut-o in 2:30 ore, la ora 16:30 fiind jos.
     Am fugit la singura posibilitate de a comunica  cu cei de acasa, aceasta fiind un telefon prin satelit si am anuntat ca suntem cu totii bine si am reusit.
Plaza de Mulas la intorcere
   
La revedere varfule
  24.01.2012–     Vremea din pacate s-a racit si mai mult, viscolul punand stapanire pe munte. Zapada si vanturile puternice au continuat pe tot parcursul noptii si a diminetii, incat au facut ascensiunea varfului imposibila. Oana la ora 10:30 era in tabara de baza. Daca mama natura era buna, ea ar fi urcat fara probleme. Nu a fost sa fie!
Mustata mea de Aconcagua :))
   
Ce ochelari am...
Am pregatit bagajele si am plecat spre iesirea din parc. Traseul insemna strabaterea intregii vai Horcones adica cei 26 de km arizi pe traseul bolovanos. Fetele au coborat in vreo 6:30 ore, eu am stat mai incet cu Csabi si am facut vreo 9 ore. Un traseu lung si obositor.
Valea cea fara de sfarsit
Valea Horcones
Ma concentrez 2 minute si mergem!
Tot inainte!
Imediat ajungem! Mai avem doar... 4 ore 😀
Am fost dusi cu masina la Penitentes unde la ora 22:30 am baut o bere rece si am macat un snitel de vita cu multa salata! Civilizatia asta…
     Asta a fost Aconcagua 2012! Ar fi atatea de povestit si de transmis…
     A fost… chiar o expeditie! In care am indurat temperaturi extreme, am ajuns la o altitudine si am facut un varf la care acum cativa ani nici nu visam. Am trait cu putina mancare, am stat 2 saptamani in aceleasi haine si am facut un singur dus (de la tabara 2 in sus servetelele umede erau inghetate bocna si erau inutilizabile). Am stat 14 zile in cort cu aceeasi persoana (oricand as pleca cu Csabi ca si partener), am suportat diferente de temeratura de 30 de grade in doar cateva minute si de pana la 65 de grade in 48 de ore (in Mendoza fiind +35 de grade iar in ziua varfului fiind cel putin -30). Am stat in conditii precare de salubritate si igiena, am baut apa din zapada topita, ne-a fost rau si ne-a durut capul din cauza altitudinii… si multe alte greutati care la un monent dat te fac sa visezi la plaje cu nisip fin, caldura si apa albastra in care sa faci baiei. Sa fi la all-inclusiv unde sa mananci cand vrei, ce vrei si cat vrei! (pe urcarea spre tabara 2 de la 5300 eu sincer am visat cu ochii deschis mancare! Asa o senzatie nu am mai trait. Efectiv inghiteam in sec dupa fiecare fel de mancare, dar ciudat era ca parca le-as fi gustat si simteam savoarea lor. Foarte placut. Nu mai vroiam sa „ma trezesc” din „incercat” mancarea pe care mi-o inchipuiam).
    Pe langa greutati insa vine si partea frumoasa! Satisfactia reusitei, savoarea si multumirea ca ai izbandit. Ca ai acceptat provocarea si ai dus-o la bun sfarsit. Ca ai facut ceva deosebit, ca ce a fost greu nu te-a omorat, ci te-a facut mai puternic. Dupa fiecare experienta de acest gen nu ai cum sa nu te schimbi in bine. Sa apreciezi viata asa cum e ea, sa te bucuri de lucrurile marunte care ne inconjoara, sa te bucuri de familie si cei dragi din jurul tau care iti sunt alaturi si te sprijina. Sa apreciezi confortul in care traiesti zi de zi: casa, caldura, electricitare, apa curenta si potabila (si calda), mancare… lucruri esentiale si marunte.
    Dupa o asemenea provocare iti iubesti coechipierii cu care ai trecut si te-ai ajutat reciproc in momentele dificile. Nu ai cum sa nu vezi cu alti ochi mai optimisti viata! In fiecare zi trebuie sa zambim, sa iubim! Sa credem si sa facem ceva pentru noi si cei din jur, sa fim creativi si sa aducem un aport acolo unde putem sa punem umarul.
     A fost greu! Asta e concluzia! Dar a meritat!
     O felicit pe Christine pentru aceasta expeditie si pentru ambitia ei in tot ceea ce face! O felicit pe Gabi care a acceptat aceasta provocare si chiar daca nu a ajuns pe varf trecerea barierei de 6000 de metrii este o performanta fantastica in conditiile in care trebuie sa te gandesti si la binele tau si la cel al copilului care te asteapta acasa. O felicit pe Oana care este o montaniarda desavarsita si de care cu siguranta o sa mai auziti.
     Il imbratisez cu drag pe Csabi si ii multumesc pentru ca a fost un coleg exemplar si un om de rara calitate [vad ca am o relatie mai deosebita cu ungurii astia :))… a se vedea si relatia mea cu fratele Akos, Feri].
     Cat despre mine… sunt tare mandru! Asa cum imi place mie sa fiu! Aveam o vorba: „Daca eu nu ma laud… atunci cine?” :)) Doamne ce modest sunt!
    Ce urmeaza… vom vedea! Sanatosi sa fim!
 
P.S. Multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de noi acolo sus si ati lasat mesaje, si nu numai!
 
O sa urmeze un alt post cu aventura in Mendoza! 😉
 
   
 
   
 
    

Concurs aventura – Comoara Cetatii Medievale 29 Oct. 2011

Publicat pe Actualizat pe

Concurs aventura – Comoara Cetatii Medievale

Editia a IV-a  – 29 Oct. 2011

 
 
Acceptă provocarea de a deveni un cavaler  medieval modern, formează o echipă de doi şi pleacă în căutarea comorii pierdute!
Ai practicat vreodată tir cu arma de paintball?
Ai travesat o vale la înălțime pe tiroliana?
Te-ai orientat utilizand busola?
Cand te-ai plimbat ultima dată prin pădure?

Daca vrei sa faci toate astea participă si tu!

 ATENTIE!
        – număr limitat de înscrieri (55 de echipe)
        – data limită pentru înscrieri 25 oct.2011
        – inscrierea este VALIDĂ dupa ce ati trimis formularul de inscriere la adresa de e-mail:concurs@dianthus-medias.ro si ați predat formularul printat si semnat, insoțit de adeverinta medicala. (actele se aduc in original in fiecare martia la ora 19:00 la Turnul Pitrarilor –  Str. Honterius, Nr. 44 – sediu Dianthus)
 

Echipe inscrise:

Nr.crt. Nume echipa Categoria Liceu/Scoala Concurent 1 Concurent 2
1 Tick Tack Tinere sperante Hermann Oberth Avram Mihaela Taran Iulia
2 Fratii Caramida Juniori St.L.Roth Filipas Vlad Bulucz Norbert
3 Papucu’ si Soseta Juniori St.L.Roth Virca Jessica Nemes Adrian
4 Skittels Juniori St.L.Roth Sillmen Eduard Helmuth Zsombori Lorand
5 Itzy Bitzy Juniori St.L.Roth Avram Diana Maria Tuli Madalina
6 Night Eagles Juniori S.N.G Marinache Andrei Mija Dorian
7 Amazoanele Tinere sperante Sc. Nr.1/ Sc. Nr. 4 Achimet Clarissa Maria Cozuc Andreea Larisa
8 Invincibilii Tinere sperante Hermann Oberth Chindea Tudor Fratila Vlad Andrei
9 Suntem trei si unu in umbra Juniori St.L.Roth Bati Stefan Untch Norbert
10 A -Team Juniori Axente Sever Campean Adrian Tordat Rares Andrei
11 Bounty Hunters Tinere sperante Hermann Oberth Costea Tudor Sabau Victor Andrei
12 Cei 3 Muschetari Juniori C.T.Mediensis Cornea Cosmin Lupu Liviu
13 Domnitele Cetatii Tinere sperante Hermann Oberth Chisalita Raluca Alexandra Olariu Andreea
14 Cercetasii 1 Tinere sperante
15 Cercetasii 2 Tinere sperante

1. Preambul

  Comoara pierduta a Cetatii Mediasului este cautata de tineri vanjosi de ani de zile. Comoara e pazita de misterul cetatii si de tainele cavalerilor care au ascuns-o departe de mainile celor necuvinciosi. Doar cei care vor dovedi intelepciune si rezistenta fizica vor reusi sa o gaseasca.  In 29 octombrie 2011, se va da startul in marea aventura.

 2. Programul si data concursului 

Concursul se va desfasura in data de 29 octombrie 2011.

Startul se va da la ora 9.00 dimineata. Locatia Startului o sa fie anuntata in curand!

In data de 28 octombrie 2011 la ora 18.00 va avea loc sedinta tehnica (in Turnului Pietrarilor) la care fiecare echipa inscrisa in concurs v-a trimite obligatoriu cel putin un membru care va prelua fisa de concurs a echipei si legitimatiile individuale a mebrilor echipei, legitimatii care vor fi purtate in permanenta pe timpul desfasurarii concursului la vedere.

Totodata se va citi regulamentul concursului si se vor imparti materialele necesare concursului (pixuri, fisa de concurs, harti…).

Premierea participantilor se va face in data de 29 octombrie 2011 la ora 15:00 in zona Finish-ului (Hotel Binder Bubi).

3. Participantii :

La concurs poate participa orice persoana cu varsta intre 10 si 19 ani impliniti, elevi a scolilor din Medias.

4. Conditii de participare :

Participarea se va face in echipa, fiecare echipa va contine doi coechipieri. Participarea se face pe proprie raspundere (sub semnatura parintelui) in urma completarii si semnarii Fisei de Inscriere. Totodata fiecare participant va aduce o adeverinta medicala de la medicul de familie, care sa ateste ca este « clinic sanatos – apt pentru efort fizic ».

Inscrierea si participarea la concurs este gratuita.

Fisele de inscriere for fi trimise in format electonic dupa completare la adresa: concurs@dianthus-medias.ro

5. Obligatiile participantilor :

  1. sa completeze si semneze Fisa de Inscriere.
  2. sa aduca o adeverinta medicala (clinic sanatos – apt pentru efort fizic) de la medicul de familie
  3. sa citeasca si sa respecte regulamentul concursului
  4. sa respecte cerintele din lista de echipament obligatoriu
  5. sa anunte imediat organizatorii in cazul abandonului sau retragerii din concurs a echipei
6. Obligatiile organizatorilor :
  1. sa ofere un regulament precis si concret
  2. sa puna la dispozitie echipamentul necesar probelor de orientare sportiva, tiroliana si paintball.
  3. sa ofere in 3 puncte de control apa si alimente (prevazute in regulament)
  4. sa recompenseze material castigatorii concursului cu sumele prevazute in regulament (la sfarsitul concursului)
7. Notatie :
            « Punct de control » v-a fi notat cu CP, prescurtare din limba engleza Check Point.
            Posturile de orientare vor fi notate cu P si numarul postului.

 

8. Reguli generale
Regulile sunt foarte simple: exista o singura linie de start si o singura linie de sosire. Toate probele din cadrul competitiei sunt obligatorii. Echipele vor trebui sa parcurga probele competitiei, fara sprijin din exterior, in timpul limita calculat de la punctul de pornire si pana la punctul de sosire (maxim 6 ore pana la finish).
Pe traseul concursului se vor gasi puncte de control obligatorii, iar trecerea echipelor prin acestea va fi dovedita de fisele individuale a fiecarei echipe dar si de fisele arbitrilor. Pe toata perioada competitiei, in punctele de control si pe traseu se vor afla arbitri care vor supraveghea desfasurarea si respectarea tuturor regulilor concursului.
 
            Participantii trebuie sa aiba conditie fizica buna, cunostinte minime de orientare cu busola si harta.
Daca un membru al echipei, din orice motiv nu poate continua competitia, echipa se considera descalificata.
Fiecare echipa va primi la sedinta tehnica fisa de concurs si legitimatiile nominale si tricourile personalizate a concursului, legitimatii care vor fi purtate pe toata perioada concursului obligatoriu la vedere.
            Legitimatiile vor fi controlate, iar fisele de concurs vor fi vizate la trecerea prin fiecare punct de control, lipsa unei vize care certifica trecerea printr-un punct de control ducand la descalificare
            Deplasare pe timpul concursului se va face pe jos, utilizarea oricarei forme de deplasare decat cea amintita se va penalize prin descalificarea echipei.
            Este interzisa utilizarea alcoolului, a stimulentelor fizice sau a medicamentelor (doar cu acordul organizatorilor) in ziua concursului.
Premiile:
Vor fi doua varste de concurs: 10-14 ani si 15-19, pentru fiecare vor fi trei categorii:
–       echipa de baieti
–       echipa mixta (fata-baiat)
–      echipa de fete
            Locul I :         – 200 lei
            Locul II:         – 150 lei
            Locul III:       -100 lei

 

Echipament obligatoriu:
            Echipament pentru echipa:
–        Minim un telefon mobil functional (de pe care se poate suna)
–        O lanterna
Echipament de concurrent:  
–        Rucsacel
–        geaca de ploaie
–        minim 0.5 litri de apa.
–         
Echipament recomandat:
–        Imbracaminte sport (trening, adidasi sau ghete)
–        Bluza de schimb
 

Toti concurentii trebuie sa ia la cunostinta si sa aprobe verificarea echipamentului inaintea cursei. Orice lipsa sau refuzul de a se supune inspectiei echipamentului va aduce dupa sine descalificarea echipei. Verificarile echipamentului pot sa intervina inainte de start sau oricand pe durata cursei, fara o instiintare prealabila. Orice parte a echipamentului obligatoriu depistata lipsa sau nefolosita ca atare pe durata cursei aduce dupa sine descalificarea echipei.

In cazul in care o echipa se decide sa abandoneze va fi obligata sa anunte, imediat, telefonic organizatorii la unul din numerele puse la dispozitie si trecute pe legitimatiile de concurs.

De asemenea, in cazul problemelor de orice natura se vor apela numerele de telefon primite a organizatorilor care va vor oferi sprijinul necesar.

Fiecare participant inscris la concurs poarta intreaga raspundere, atat pentru faptele sale in cadrul competitiei, cat si cu privire la starea de sanatate si capacitate motrica ce sa-i permita parcurgerea fara probleme de natura medicala a distantelor si a probelor de concurs.

Competitorii, asistentii si orice alte persoane acreditate care iau parte la aceasta competitie accepta in totalitate riscurile pe care le implica acest tip de eveniment. In consecinta, ei accepta sa participe in baza consimtamantului dat si pe raspunderea lor. Ei ante-absolva organizatorii de orice raspundere civila si/sau penala in caz de accident corporal sau al echipamentului, care ar putea aparea in timpul desfasurarii competitiei. Organizatorii nu sunt responsabili pentru pierderea sau distrugerea echipamentului individual.

Alimentatia
            Concurentii vor primi pe timpul concursului in trei puncte de control cate o sticla de apa  plata de 0,5 litri. Totodata in puncte diferite vor mai primi cate un pachet de biscuiti, o napolitana si o banana.
            Fiecare participant isi va aduce restul de apa si alimentatie de care crede ca are nevoie pe durata concursului (~ 9 ore pana dupa premiere).
 
Respectul pentru natura
         Concurentii nu trebuie sa provoace daune mediului natural atunci cand parcurg traseele de concurs. Respectul ecologic si protejarea mediului cer o mare atentie participantilor la competitie. Deseurile si gunoiul nu vor fi lasate pe traseu, ci se vor arunca in locuri special amenajate, iar daca acestea nu se gasesc in zona parcursa, se vor preda in primul CP sau in tabara de baza. Focul pe parcursul traseului este interzis.
 
Organizatorii isi rezerva dreptul de a modifica regulamentul in orice moment, chiar si in timpul concursului.
In caz de forta majora (vreme neprielnica, intemperii extreme) organizatorii isi rezerva dreptul de a amana concursul. 
 
9. Inscrierea :
Inscrierea se va face doar in urma completarii si semnarii Fisei de Inscriere (acordul parintiilor este obligatoriu).
Fisa de inscriere se poate descarca de aici: FORMULAR , si se va trimite la adresa de e-mail: concurs@dianthus-medias.ro
Fisele de inscriere completate vor fi trimise spre VALIDARE  la adresa de e-mail mai sus mentionata cel tarziu pana in data de 26.09.2011.
 
PANA la sedinta tehnica din data de 28.11.2011 ora 18 :00 in Turnul Pietrarilor fiecare participant trebuie sa semneze in original fisele de inscriere si sa aduca adeverintele medicale pentru a putea fi inscrisi OFICIAL in concurs.
 
            Fiecare participant va aduce (OBLIGATORIU) o adeverinta medicala de la medicul de familie, care sa ateste ca este « apt sanatos pentru efort fizic ».
 
Data limita a inscrieriilor este: 26.11.2011
10. Probele concursului
Concursul se va desfasura pe o distanta de aproximativ 11 km prin oras dar si prin padure.
Vor fi 4 probe mari : orientare cu busola, tiroliana, tir cu paintball, teoretice/indemanare. Pentru a ajunge la aceste « incercari », echipele trebuie sa treaca mai multe probe de cultura generala si inteligenta, dar si fizice, ca si cavalerii medievali.
            Concursul se va desfasura contra cronometru, echipa cu cel mai bun timp va castiga, bineinteles dupa calcularea eventualelor penalizari de timp ce pot surveni pe durata concursului.
            Vor fi doua momente din cursa in care timpul nu va fi cronometrat (se va scadea din timpul total de concurs).
  1. in timpul probei de tiroliana, siguranta participantiioor fiind primordeala.
  2. in timpul in care echipa se pregateste sa plece in proba de orientare.
            Traseul este si va fi secret, echipele vor descoperi traseul in timpul concursului.
Ca si probe concursul va cuprinde: poezie ghicitoare, puzzel, rebus, tiroliana, orientare, teorie, gasire indiciu (utilizand harta sau indicii).

 

11. Penalizari :
–  lipsa « codului secret » pe fisa de concurs este penalizata cu descalificarea echipei
–  la chestionarul teoretic, pentru fiecare intrebare cu raspuns gresit, echipa va primi 2 minute de penalizare.
–  refuzul unui concurent din echipa sa indeplineasca proba de tiroliana, va aduce penalizarea echipei din care face parte cu 30 minute. Refuzul ambilor coechipieri  sa indeplineasca proba de tiroliana va duce la descalificarea echipei.
–  organizatorii isi rezerva dreptul de a modifica regulamentul in orice moment a concursului, si pot sanctiona echipele cu penalizari in timp si pana la descalificare.

12. Organizatori :

Asociatia de Turism si Ecologie  DIANTHUS Medias
                        Str. Honterius, Nr. 44, Medias, Jud. Sibiu
                        Tel : 0749331718
                        E-mail: caba_dan19@yahoo.com

            in colaborare cu:

Rotary Club  Medias

                        District 2241              
Str. Herman Obert, Nr. 21, Medias, Jud. Sibiu
                        Tel: 0741075075
                        E-mail: mail@rotaryclubmedias.ro

Primaria Medis – prin Directia de Cultura, Sport, Turism si Tineret

13. Parteneri media:

           
Monitorul de Medias
Radio Ring
Radio Medias
Nova TV
Mesagerul de Sibiu
Antena 1 Sibiu
Tribuna
Medias News
Medias Info
Medias Breaking News

 

14._Contact:

Caba Dan      
                        Tel: 0749331718

                        E-mail: caba_dan19@yahoo.com

Crosul Binder 2011 la final

Publicat pe Actualizat pe

Prima Ediţie a Concursului “Crosul Binder”

16 Aprilie 2011

    
     Data: 16.04.2011
     Scop: concurs de tip Cros
     Lcoatia: Medias – Binder Bubi
         Sâmbătă a avut loc prima ediţie a concursului “Crosul Binder” organizată de A.T.E. Dianthus Mediaş şi Direcţia Municipală Sport, Turism şi Tineret a Primăriei Mediaş, sub moto-ul “Aleargă pentru tine şi aproapele tău!”. Acesta s-a desfăşurat în  zona pădurii dintre hotelul Binder Bubi, lacul Elesteu şi Platoul Buzdului.
 
        După o săptămână ploioasă, soarele nu a vrut sa apară, însă vremea înnorată nu a împiedicat medieşenii să iasă la o mişcare în aer liber şi să se bucure de natură. Concurenţii nu s-au lăsat aşteptaţi, iar la ora 8:30 au putut începe înscrierile. Prezenţa a  fost una diversificată atât prin categoriile de participanţi, de la spotivi la amatori, cât şi de la părinţi la copii. Aşa s-a făcut că au luat startul membri clubului de atletism de la Clubul  Sportiv Scolar Medias, fetele echipei de handbal ”C.S.S.Viitorul Mediaş”, reprezentanţi ai Asociaţiei de Voluntari din Agnita şi tineretul democrat liberal, părinţi şi copii, chiar şi  concurenţi din Oman, Iran şi Franţa au profitat de vizita lor la Mediaş şi au participat la acest cros.
 
        Din faţa Hotelului Binder Bubi, la ora 10:00 au luat startul 57 de concurenţi unde, cu mic cu mare, fiecare a putut simţi atmosfera de concurs.
 
        Dacă traseul lung de 14 km a fost parcurs în 56 min,cel mai bun timp de pe traseul scurt de 4,5km a fost de 22 min. Cei care au ieşit la o plimbare şi-au lăsat timp să se bucure de panorama minunată a oraşului si de pădurea înverzită.
 
        Fiecare participant a fost întâmpinat la linia de finish cu o medalie şi o diplomă de participare. La ora 12:30 concursul s-a închiat cu o premieră unde câştigătorilor le-a fost înmânată câte o cupă.
Pe podium s-au urcat la categoria
Traseu scurt de 4,5km
feminin:
Locul I Armean Alina
Locul II Ghiliman Antonia
Locul III  Dragotă Andreea
 
masculin
Locul I Baltag Marius
Locul II Vandor Alexandru
Locul III Matei Vlad
 
Traseu lung de 14 km
feminin:
Locul I Coldea Bianca
Locul II Calburean Gabriela
Locul III  Thellmann Christine
 
masculin:
Locul I Muscalu Alin
Locul II Matei Alexandru
Locul III Constantenec Mihai
 
        S-au acordat şi diplome speciale precum: pentru Cel Mai Tânăr Participant la Traseul Lung, Strava Andrei de 9 ani care a parcurs traseul împreuna cu tătăl sau în 2 ore şi pentru Mentorul Alergării în Binder Coldea Ion, care a pus bazele alergării la nivel de amatori în Mediaş.
 
        Din taxa de participare care a fost de 10 lei si 5 lei pentru elevi si studenţi şi donaţii s-a adunat generoasa sumă de 1010 lei cu care A.T.E Dianthus planifică o excursie la munte cu copii fără posibilităţi financiare, recomandaţi de Direcţia Socială.
 
       “M-am bucurat să văd că medieşenii au răspuns într-un mod pozitiv la acest eveniment, iar acest lucru îmi dă curajul pentru o a doua Ediţie, probabil anul viitor. Faptul că au participat tineri de la cluburi sportive, cât şi părinţi împreună cu copii lor încurajându-i la mişcare şi joacă în aer liber, au făcut ca acest eveniment să îşi împlinească obiectivele.  Mulţumesc Primăriei Municipiului Medias, Direcţia Municipală Sport, Turism şi Tineret a Primăriei Mediaş, Hotel Binder Bubi cât şi colegilor mei de la Dianthus.” Dan Caba  
Multumim partenerilor nostri media : Contrast Publicitate, Mediasinfo, Monitorul de Medias, Nova TV, Radio Ring, Mirceahodarnau.ro si comunitatii bloggerilor medieseni
 
Galeria foto AICI: https://picasaweb.google.com/sport.dianthus/20110417CrosulBinder