Apuseni

Maraton Apuseni 2014

Publicat pe Actualizat pe

Maraton Apuseni 2014

    Data: 24.05.2014
    Locatia: Muntele Mare – Baisoara
    Scopul: participare maraton montan Apuseni
    Trupa: Corina, Sika, Ionut A., Christine, Bogdan, Ionut Negru…
    Foto: Ionut Anisca, Mihai Benea, Louise Tanasa
    Al treilea weekend, al treilea concurs… asta in conditiile in care am spus ca le reduc :)).
    La Maraton Apuseni am alergat la primele doua editii, deci stiam in mare la ce sa ma astept. Anul acesta am mers sa vad noua varinata de traseu, am mers sa alerg cu bunul meu prieten Sika, am fost acolo pentru a revedea prieteni faini din Cluj si defapt toata tara.
    Am incercat sa „ingras porcul in ajun” alergand cateva zile in saptamana concursului si i-ata-ne la start. Planul era sa alergam cat mai bine, dar fara stres si sa ne bucuram de cursa. Avea Sika emotii si pentru mine asa ca totul era echilibrat.
     Am plecat intr-un ritm mediu si totul a descurs foarte bine pana pe la km 20 cand aveam un timp de ~2:10. Eram bine pozitionati, picioarele inca erau destul de fresh. Dar dupa putin timp m-a lovit o lipsa de chef incat urmatorii 4-5 km am innaintat doar asa… sa treaca. Ma oboseau portiunile unde poteca lipsea si alergai prin iarba sau coborai foarte abrupt pe forestiere :D.
     Au urmat doua urcari zdravene dar pe care le stiam si le-am aboradat cu rabdare. Am mers bine, depasind oameni bine pregatiti.
Pe ultimii 4 km l-am ajuns pe Bogdan, si am lasat motoarele mai incet si adoptand o atitudine de non combat. Greseala a fost ca nu am intrebat pe ce pozitie suntem in clasament! Mare greseala, caci daca stiam sigur motivarea era cu totul alta.
     Am termiant cei 42 de km cu 2300 m difertenta de nivel pozitiva pe locul 13 la categorie si 31 la Open, cu timpul de 5:31 ore.  O pozitie frumoasa dar care putea fi si mai buna daca ne mobilizam pe final.
Am trecut linia de Finish de mana cu Sika si Bogdan ca si o echipa frumoasa! Felicitari baieti dar mai ales felicitari Christine care a castigat locul 1 la fete categoria ei de varsta (5 la Open).
    Un weekend frumos! Un concurs reusit, parca traseul putin cam greu 😀
Acum pe bike-uri ca urmeaza 4 Munti!!!
Super echipa
Super echipa
Finish in echipa la Maraton Apuseni 2014
Finish in echipa la Maraton Apuseni 2014

 

 

In recunoastere la Scarita-Belioara, pentru Maratonul Apuseni

Publicat pe

In recunoastere la Scarita-Belioara, pentru Maratonul Apuseni

    Data: 23-24.06.2012
    Zona: Muntele Mare -> Scarita-Belioara
    Trupa: Christine, Corina, Alina, Flo si Caba
    Scop: recunoasterea traseului de maraton Apuseni
    Foto: Florin Capalnean
    Cum lumea era prinsa in mai multe activitati, cu greu ne-am mobilizat si am plecat spre Valea Ariesului undeva pe la ora 15:30. Planul era sa campam pe Valea Posaga si sa alergam seara partea de maraton care nu este comuna cu semimaratonul, caci zona aia o cunosteam deja. Din pacate ora tarzie si ploaia ne-a facut sa amanam tura pentru duminica dimineata. Am instalat tabara si ne-am postat in jurul focului, unde ca si adolescentii de liceu am jucat Adevar sau Provocare :)).
    Dimineata am plecat sa alergam undeva la ora 10:00; de pe valea Belioarei unde se termina drumul forestier si incepe urcarea. Serpentinele si panta te solicita intens si ne-a prins foarte bine aceasta recunoastere, pentru a  ne doza mai bine efortul in timpul maratonului. Dupa aproximativ o ora si umpic era sus in platou unde ne-am intalnit cu d-nul Mititeanu care cauta noi variante pentru traseul anului 2013.
Poteca urmeaza un grohotis, apoi o zona stancoasa
    Zona este foarte pitoreasca mai ales acum caci toate florile sunt viu colorate iar mirosul este imbietor. Abruptul pe langa care se urca este de asemenea un obiectiv deosebit si impresionant. Turnurile de calcar sunt fantastice pentru fotografi dar si pentru cataratori.
Abruptul Scarita-Belioara
    Mai sunt cateva zile sine vedem la Start (http://www.maratonapuseni.ro). Pana atunci spor la antrenamente 😉

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Publicat pe

Descoperind lumea fantastica a Apusenilor

Pesteri, chei, stanci, poieni… Superb!

     Data: 9-11.09.2011
     Locatia: M-tii Bihor (Apuseni) – zona Padis
     Trupa: Corina, Stefana, Alina si Caba
     Scopul: treking spre si prin cheile si pesterile zonei
     Foto: Corina Fodor
     Apusenii (M-tii Bihor) au fost singurii munti, din cei mari si reprezentativi, in care nu am ajuns pana acum. Desi am la activ vreo 36 de masive, zona Padisului nu am strabatut-o. Nu stiu de ce! Tot timpul am spus ca inca nu i-a venit momentul si nu am avut  „acea chemare”.
     Uite ca avand liber ziua de vineri mi se pare un prilej bun de a face marele pas. Plecam vineri de dimineata din Medias in formula de 4, eu si 3 fete :), asta dupa ce Flo renunta in ultimul moment.
      Drumul dupa cum ne asteptam este foarte lung, mai ales forestierul de 30 de km din Rachitele pana in Padis. La drum se lucreaza destul de intens asa ca in cativa ani se va asfalta :).
      Vremea desi se anuntase buna, este cam posomorata. Montam corturile pe la ora 13:30 in zona Cantonului Glavoi. Pentru ziua de vineri plecam intr-o tura mai scurta, Canton Glavoi – Pestera Neagra – Taul Negru – Pestera Ghetarul de la Barsa si coborare la corturi.
Spre pestra Neagra
Traseul pleca in urcare apoi se merge prin padure urmarind o curba de nivel cu urcusuri si coborasuri mici. Pana la primul obiectiv, Pestera Neagra am facu cam in 45-50 de minute. Intrarea in Pestere NeagraStanca de culoare neagra ne-a elucidat repede si de unde vine numele pesterii. Am coborat si am facut micul circuit prin galeriile formate frumos de apa,  din partea stanga a intrarii principare care coboara spre adancuri.
In Pestera Neagra
Pentru exploararea pesterii este nevoie de echipament special asa ca plecam mai deaprte.
     Am trecut pe la Taul Negru si am gasit dupa 20 de minute de plimbarica si Pestera Ghetarul de la Barsa.
Taul Negru
Intrarea se face pe o limba mare de zapada trasnformata in gheata. Noroc ca apa ploilor a sapat un sant prin care poti sa cobori .
Ghetarul de la Barsa
Pestera este mare si se exploreaza pe o lungime destul de mare. Noi am inaintat pe ramura dreapata care se termina cu o cascada de vreo 20 de metrii.
     Traseul a durat vreo 3 ore in regim de plimbare si explorare.
      Sambata a urmat o zi lunga. Am plecat cam tarziu dupa ce soarele ne-a facut sa lenevim o vreme buna. Primul obiectiv al zilei a fost Cetatile Ponorului.
Cetatile Ponorului
Prin Cetatile Ponorului
Zona este impresionanta mi-a placut foarte mult ciscuitul prin adancurile ponoarelor.
Pestra din Cetatile Ponorului
Am avut noroc de faptul ca nivelul apei este redus si parcurgerea cu atentie s-a facut fara probleme, nici macar nu am fost nevoiti sa ne descaltam si sa intram prin apa.
La iesirea din Cetatile Ponorului
Singurul regret este ca poteca nu este mai bine intretinuta in conditiile in care am intalnit oameni invarsta, parinti cu copii iar panta accentuata, pietrele ude si alunecoare pot produce neplaceri.
     Am plecam mai departe spre Izbucul Galbenei trecand pe langa Avenul Bortig.
Avenul Bortig
Ar merge un rapel pentru niste poze de efect in el :D.
     La intrarea in Gheile Galbenie ne oprim sa mancam si ne bucuram de intalnirea cu un cuplu de montaniarzi cu care ne-am intalnit azi iarna cand eram pe schiuri de tura in Retezat, Refugiul Bucura. Schimbam impresii si incepem coborarea. Poteca este destul de ingusta si sunt cateva saritori. O ajutam pe Iuka, cainele Stefanei sa coboare improvizand un ham dintr-o coarda.
Marmite in Cheile Galbenei
Panorama Cheile Galbenei
Intram prin cea de-a doua pestra iesind exact deasura cascadei Valul Miresei.
Cascada Valul Miresei
Ne-am simtit ca in ceva roman de lui Jule Verne in care exploram fiecare cotlon si vagauna. An trecut usor de partea de cabluri sarind de pe o piatra pe alta.
Pantera
Urcare prin Poiana Florilor nu a fost usoara si pe la ora 18:45 am intrat in pestera Focul Viu. Un monumet al naturii in care coloanele de gheata rezista pe tot parcursul anului. Impresionant! La ora 20:40 suntem la corturi unde trebuie sa ne intalnim cu prietenii nostrii dragi: Akos, Szobi si inca doi camarazi. Ei ajung pe la ora 21:30 venind pe biciclete sin Rachitele. Focul era deja facut iar tuica, berea si Unicum-ul au animat rapid si puternic atmosfera :)).
Trupa romano-ungureasca 🙂
      Duminca dimineata ne trezim greu. :D. Strangem corturile si dupa ce am mancat am plecat spre Cetatile Radesei.
Cetatile Radesei
Traseul prin Cetatile Radesei
Un alt obiectiv care trebuie vizitat in Padis. O pestera de mari dimensiuni care se terminca cu niste chei inguste si frumoase. Ocolim Cheile Somesului Cald pe partea dreapta si ne oprim la un balcon de unde privelistea este de vis.
Balcon deasupra Cheilor Somesului Cald
Apoi am coborat jos pe firul apei care l-am urmat pana la iesirea din Chei, parcurgand cheile in intrgime prin apa.
Cheile Somesului Cald prin apa
Bucuria apei 😀
Daca nivelul apei este mai mare, nu se pot parcurge inspre amonte. Sunt cateva zone foarte inguste cu marmite si cateva praguri alunecoase. Cheile merita facute desi iti cam ingheata piciorusele prin apa rece. :).Impresinat si deosebit este si izbucul din parte superioara a cheilor.
Izbucul
Apa este extraordinar de curata si rece, iar mica pestera formata in calcarul alb este frumos sculptata de natura.
      La ora 18:00 am fost la masina si apoi spre casa.
     O tura care ne-a cazut bine, am vazut o gramada de obiective, miscarea fiind foarte dinamica!
     Sigur o sa revenim! 😉
 

Maraton Apuseni, un concurs pitoresc

Publicat pe

Maraton Apuseni, un concurs pitoresc

     Data: 25.06.2011
     Zona: Baisoara
     Scopul: participare semimaraton alergare montana 21 km
      Trupa: Christine, Corina, Flo, Caba, Mihai Tanase
     Uite ca clujenii (CAR) nu se lasa mai prejos si organizeaza un maraton care, de la prima editie, se anunta ceva foarte dragut si de calitate. Asa ca nu putem rata ocazia sa nu mergem, mai ales ca stim o multime de persoane din staff, si mai ales ca o sa fie prezent si ungurul (Akos).
      Suntem o trupa de 4 alergatori si un fotograf. Toti participam la semimaraton pentru ca in noaptea de dupa concurs eu o sa plec in Dolomiti via Triglav (Slovenia); si cum antrenamentele in ultimul timp au fost mai putine si mai usoare eram sigur ca o sa ma „intind” la maraton.
       Ajungem si ne cazam chiar la cabana unde o sa fie startul. Conditiile sunt f. bune. Ne intalnim cu multi prieteni si nu mai stim cum sa ne impartim sa povestim cu toti. Pe la ora 23 ne punem la somn.
       Dimineata ceasul suna la ora 7:30. Iesim pe balcon si fiecare se intreaba cu ce o sa alerge. E destul de rece afara si bate vantul. Mai sunt si ceva nori incat nu poti sti daca o sa ploaie sau nu. Hmm… La Start toata lumea e pregatita si fara sa apuc sa ma „foiesc” prea mult se da startul. Dupa primii 10 metrii a cursei iasa soarele, asa ca dau geaca repede jos. Alerg moderat sa-mi intru in ritm. In fata mea e Alex  Hoinarul si pe primii km il vad in fata pe Luci Clinciu. Deci ritmul e bun trebuie numai sa-l mentin. Ma ajuta mult pentru ca cunosc traseul. Coborarea cea mai tehnica din varful Pietrele Marunte trece mult mai usor si placut decat ma asteptam.
        Se despart traseele si vad in fata mea vreo 7 concurenti. Sunt sigur ca mai sunt cativa mai „sprintari” care s-au dus deja… Depasesc doi baieti si intru pe forestierul care urca pana la Finish vreo 4 km. Aici maresc ritmul sa dau tot ce pot din mine si sa mai prind ceva concurenti. Dar parca toti s-au ascuns in padure. Desi sunt convins ca alerg sustinut nu prind pe nici unul dar nici nu ma ajunge nimeni, ceea ce e bine. Doar cu cateva sute de metrii inainte de Finish intrec doi concurenti. Super! Trec linia de finish in 2:09 ore, pe pozitia 6 la categoria mea si 15  la Open. Sincer mi-ar fi placut sa intru sub 2 ore dar mai am umpic de lucrat. La anul insa… 😛
      Flo face si el o cursa supersi termina in 2:17 ore. Are in el stofa de alergator. Sunt sigur ca o sa ma „fugareasca” bine la anu!
      Christine ajunge si ea foarte bine. Se simte experiata care incepe sa o acumuleze. Sunt mandru de ea pentru ca „creste si invata” de la concurs la concurs!
Dupa concurs din nou prieteni… discutii… o ciorba buna… hidratare si apoi spre Baia Mare caci la ora 6:00 plecam spre Slovenia -> Italia ;).
      Un concurs bun, in care am alergat fara probleme si fara ca „dusmanul” meu crampele, sa ma chinuie. Cred ca noul stilul de antrenament are efect. 😀 Sper!
A fost un concurs la care m-as fi dorit sa pot mai mult. Asa este! Cu cat mergi mai bine cu atat vrei mai mult :P; caci doar asa progresam! 😉