apa

Lacul Colibita o bijuterie

Publicat pe

Caiac si innot pe un lac superb

Data: 04-06.08.2017

Scop: caiac

Locatia: Lacul Colibita – Bistrita

Trupa: eu si Aniko

Zile toride de vara ne indeamna sa fugim de acasa, si unde nu e mai bine decat pe un lac de munte. Am trecut o singura data pe la Colibita si mi-a placut mult.  Zona este curata si apa lacului de o claritate si un verde deosebit.

Sambata ne-am intalnit cu Magda si Ionut de la Campulung Moldovesc care participase la un triathlon aici si am stat la povesti. Dupamasa si apoi seara am dat doua ture in jurul lacului.

Duminica am traversat lacul odata eu pe caiac si Aniko innot, apoi invers si uite asa am inotat fiecare 1,9 km. O experienta frumoasa intr-o apa perfecta.

Va recomand cu caldura Colibita!

Cu caiacul pe Lacul Cincis

Publicat pe

Cort, Caiac, Camping… soare, balaceala si mult vaslit

Data: 28-30.07.2017

Locatia: Lacul Cincis – Hunedoara

Scop: caiac

Trupa: Aniko, Palosh si Alexandra

Data e vara si afara e cald cea mai buna solutie e sa mergi la balaceala. Mi-am adus aminte de Lacul Cincis si destinatia a fost aleasa. Caiacul pe masina, cortul de camping si in  2:40 ore de la Medias montam tabara in Camping Ledo. Daca ar interzice muzica in locatie ar fi conditii decente :). Lume multa mai ales duminica… mai o manea.. dar noi am profitat de turele cu caicaul in liniste, bucurandu-ne de vremea buna si peisajul pitoresc.

Liniste, soare si caiac – Laculul Oasa – muntii Sureanu

Publicat pe

Liniste, soare si caiac – Laculul Oasa – muntii Sureanu

Data: 29-31.08.2015

Locatia: Lacul Oasa – Varful Sureanu

Scop: caiac si tura montana

Trupa: Caba, Aniko, Ionut, Anca, Christine, Raluca si Luci

Foto: Caba Dan si Ionut Anisca

Se anunta un weekend canicular, asa sa cam fugit la munte dar in ideea de a ne balaci si a ne da cu caiacul. Am pus „vaporul” pe masina si cu viteza maxima inainte. Am ajuns sambata seara pe malul lacului Oasa intr-un loc superb. Luna plina a creat o ambianta de basm. Duminica am vaslit, am stat la plaja si ne-am simtit ca la mare. O relaxare de zile mari. Seara am atipit langa foc…

Luni am urcat pe Varful Sureanu trecand pe langa lacul glaciar si degustand afine si merisoare 🙂

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

Publicat pe

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

    Data: 14-15.06 2013
    Locatia: M-tii Trascau, Cheile Cetii – Baile Romane
    Scopul: canyoning si relaxare cu prietenii
    Trupa: Oli, Ghita, Andrei, Akos, Tunde, Christof, Szobi cu doi verisori, Raluca, Andreea si Csabi
    Foto: Caba Dan
     Weekend; vreme superba; o tupa de milioane cu oameni de suflet pe care ii iubesc; o locatie noua care ne-a uimit prin linsite, simplitate dar si diversitate; un loc de cort superb langa apa, la umbra unei livezi…
     Am plecat sambata dimineata,  iar la 9:30 ne intalneam cu trupa de clujeni in Teius. Am ales sa mergem in M-tii Trascau in Cheile Cetii numite si Baile Romane. Tot auzisem pareri de foarte bine despre aceasta zona asa ca dupa o documentare prealabila in jurul orei 10:30 ne montam corturile la umbra unor meri batrani.

O masa copioasa
O masa copioasa
Plecam spre chei
Plecam spre chei
Spre Cheile Cetii - Baile Romane
Spre Cheile Cetii – Baile Romane
     Dupa o masa copioasa ne-am echipat si am plecat sa facem un canyoning mic, adica o balaceala prin cascade de apa :P. Era pentru prima data pentru noi! Ocolin cheile prin stanga in sensul de urcare si ajungem la primul rapel de aproximativ 3 metrii. Ne echipam cu hamuri, coboratoare si casti. Eu „trisez” pentru ca mi-am adus costumul de neopren si fentez apa rece :). Gasim un top nou si sigur, de unde Akos rapeleaza, eu urmandu-l. Coboara pana in buza rapelului mare (~ 17 metrii) unde din cauza debitului mare a apei imaginea este impresionanta. O gaura mare si neagra, in ea apa zburand cu putere. Nu vedem ce e sub noi! Un top expus in lateral ne face cu ochiul dar este mult prea incomod pentru a regrupa mai mult de 2 oameni. Ne hotaram sa ne intoarcem si mergem dupa a doua semicoarda. Cei 60 de metrii acum ne permit sa rapelam pana jos pe aceleasi corzi. Imi dau drumul in haul negru si umed. Apa te stropeste si imaginea este impresionanta. Sub mine o marmita imensa ma asteapta parca sa ma inghita. Ajung jos unde apa imi cade cu putere in cap. Recuperez coarda captiva sub puterea apei si o arunc pentru a rapela si urmatoarea cascada de ~ 12 metrii. Adrenalina si senzatia este fantastica! Coboara Csabi si se aude cum striga de la apa rece! Este urmat de Szabi si Akos. Fara neopren e cam racoare asa ca baietii se apuca de flotari si genofelxiuni. Urmeaza un scoc in S in care apa curge cu putere. Rapelez si ajung intr-o zona de apa adanca unde nu ating fundul. Inot pana in buza marmitei de unde pot prinde cablul scarii de fier. Corzile de 60 de metrii au ajuns perfect de sus pana aici ;). Coboara si baietii si ne felicitam pentnru experianta deosebita :).
Un filmulet gasit pe net puteti vedea aici: film
Canionul Baile Romane
Canionul Baile Romane
Oare e uda apa?
Oare e uda apa?
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Deasupra scarii de fier
Deasupra scarii de fier
Seara ne-o petrecem in jurul focului la o slaniana la tapusa si o poveste. Temperatura parca te indeamna sa dormi sub cerul liber si instelat. Tarziu in noapte ne punem la somn.
      Dimineata, dupa micul dejun plecam sa cataram ceva! Descoperim zona de catarat dar care este putin utilizata. Ne jucam pe o mansa si incalziti de soarele puternic terminam cu o balaceala :).
Cataratoare fara frica
Cataratoare fara frica
Akso si Szobi
Akso si Szobi „boteaza” novica cu 7 lovituri de coarda
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Un dus racoritor :))
Un dus racoritor :))
Cascada scarii de fier
Cascada scarii de fier
Doi baieti
Doi baieti „rai” dar cei mai faini oameni
O tura superba in care am avut parte de relaxare si liniste dar si de adrenalina. Cel mai importat lucru a fost totusi compania unor oameni deosebiti. Va multumesc si sa ne revedem cat mai repede!
O trupa de notat in cartile de istorie
O trupa de notat in cartile de istorie

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

Publicat pe Actualizat pe

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

     Data: 17-19.08.2012
     Locatia: M-tii Aninei, Cheile Carasului si Garlistei, Pestera Comarnic, Racovita si Tolosu
     Scopul: parcurgerea Cheilor Carasului partea salbatica prin apa si vizitarea pesterilor din zona
     Foto: Florin Capalnean
     In Romania este seceta mare si canicula, deci este vremea perfecta pentru balaceala. Acum vreo 7-8 ani cand am trecut prin M-tii Aninei am strabatut o parte din Cheile Carasului promitandu-mi ca voi reveni peste ani aici sa le parcurg in intregime in momentul cand voi avea costum de neopren.
      Acum toate conditiile erau indeplinite. Plecam vineri in graba spre Carasova cu doua masini. Avem de sarbatorit, caci e ziua Oanei care a venit tocmai din Bacau sa fim impreuna. >:D<
       Cei 330 de km pana la destinatie trec destul de greu, intunericul ne prinde pe drumul forestier spre cantonul Pestera Comarnic, care este drum neindicat de parcurs cu mainile. Noi… nestiind zona l-am parcurs dar asta in conditiile in care drumul era uscat si stiam sigur ca nu va ploua in urmatoarele zile. Pe la ora 22:00 ajungem si punem corturile langa cabana Exploratorilor.
       Facem focul si inchinam pentru sanatatea Oanei careia ii doresc inca o data multa sanatate si sa ramana la fel de vesela si plina de viata ca si acum!
       Sambata dimineata ne trezim si mancam. Pe la ora 10:00 apare rangerul care este si ghid pentru pestera Comarnic si alegem sa intram sa o vizitam, pe ideea „Ce-i in mama nu-i minciuna!”. Pestera este foarte frumoasa, cu formatiuni deosebite si sali de mari dimensiuni. Turul a durat undeva la 2 ore asta in conditiile in care stiam ca azi mai avem mult de mers si ne-am miscat rapid.
Descoperind frumusetile din adancuri
     
Pestera Comarnic
O macaroana!
Stalacmite, stalactite si coloane
Mii de ani de creatie a naturii
Prins in gura monstrului impietrit
Formatiuni deosebite
Pe la ora 12:00 echipati de „scaldat” plecam spre tunelul vechii mocanite prin care trecem pentru a cobori apoi pe firul Carasului. Urma sa parcurgem aproximativ 10 kilometri de chei salbatice cu zone unde apa are o adancime de 4-5 metri si distanta intre peretii cheilor nu este mai mare de 3 metri. In aceste chei cu greu vezi razele soarelui si este indicat sa le parcurgi in costum de neopren si o saltea gonflabila ar fi perfecta daca vrei confort termic ;).
Ne pregateam de balaceala
    
Doi mari alergatori Oana si Alin
Scapa cine poate! :))
Alin in marea saritura 🙂
La inceput am fost ca si ratele! Pe unde era apa mai mare hop si noi, asta pana cand am facut prima oprire in zona Pesterii Emil Racovita si ne-a prins frigul :)). Am parcurs toata pestera si cred ca am facut record de viteza la iesirea din ea. Din cauza „racorii” care a cuprins lumea :D.
„Dintii” pesterii Emil Racovita
    
Capul jos si in pas alert ca inghetam!
Orele au zburat pentru ca locurile frumoase s-au succedat la fiecare pas.  Apa curata de un albastru pur era tulburata doar de trecerea noastra. Cheile sunt accesibile si nepericuloase petru ca nu exista zone cu saritori sau copaci si lemne cazute in apa. 
Zonele cu apa adanca se succed, facand tura foarte dinamica
Voia buna ne-a insotit pe tot parcursul cheilor
Unde soarele ajunge in chei, parca apa e mult mai calda
Adrenalina!!!
Dupa aproximativ 4 ore de la intrarea in apa am ajuns la marmite, acele „cazane” sapate de apa in stanca. Au dimensiuni impresionante de circa 7-8 metri. Le ocolim catarand muchia din dreapta lor cum urcam si inaintam spre un perete vertical de aproximativ de 100m la baza caruia gasim deschiderea pesterii Tolosu. Este o pestera mult ravnita pentru ca este accesibila doar in anotimpul secetos, intrarea de obicei se face prin apa trecand de un sifon lucru recomandat doar cunoscatorilor. Noi suntem norocosi si gasim pestera perfect uscata, inaintarea fiind foarte placuta. Aceasta pestera fiind spalata de aluviuni in fiecare an are o stanca foarte frumos sfeluita si de o culoare maro lucis. Noi am ajuns pana la cea mai frumoasa formatiune a pesterii, un baldachin de mari dimensiuni (6m latime si 3 inaltime), fiind apoi blocati de doua praguri de stanci imense. Atentie celor care intra in aceasta pestera sa nu ramana blocati de apa ploilor care inchid iesirea.
Marmitele din Cheile Carasului
    
Intrarea in pestera Tolosu
Terase naturale
Stanca este lustruita in fiecare an de apa
Tavanul pesterii este foarte inalt
Depuneri de calcit
Cel mai frumoasa piesa a Pesterii Tolosu – Baldachinul urias
Am continuat traseul iesind din zona cheilor salbatice dupa ce am trecut de cazanele Carasului print-un labirint cu apa adanca si  aproape 150 m lungime.
Ultima portiune a cheilor salbatice
    
Broscutele inghetate 🙂
Aici ar fi intereasant noaptea 😀
O echipa extrema!
Era ora 19:30! Ne-am schimbat repede si am plecat pe poteca prost marcata ba cu banda albastra ba cu triunghi albastru. Va recomand din tot sufeltul sa parcurgeti acest traseu, mai ales pe vreme rea sau pe noapte, avand un GPS la voi (in conditiile in care aveti un track bun si incarcat, sau macar acces la harti Google Earth). Pe noi ne-a prins intunericul intr-un lan imens de ferigi care din pacate ascundeau lujeri de mure. Noroc ca aveam telefonul cu hartile Google incarcate in cash. Oricum „distractia” a durat aproape 30 de minute pana am revenit pe poteca normala care este foarte prost conturata si marcajul apare foarte rar.
     Pe la ora 22:00 am ajuns la corturi, iar dupa o masa copioasa, ne-am adunat in jurul focului admirand jarul incins si profitand de caldura acestuia.
     Duminica ne-am trezit pe la ora 9:00 si pe la ora 10:30 am plecat spre Cheile Garlistei. Timpul ne presa dar totusi am reusit sa ajungem pana la primul tunel. Zona este frumoasa dar la fel poteca nu este deloc intretinuta. Ne-am oprit si la Densus la cea mai veche biserica din Romania.
Densus
      Am plecat spre casa bucurosi ca ne-am indeplit visul de a parcurge Cheile Carasului in intregime. Acest traseu face parte din bijuteriile naturale ale tarii si daca o sa aveti ocazia si echipamentul necesar vi-l recomand cu cea mai mare caldura.