alpinist

Expeditia Ararat 5165m pe skiuri de tura la FINAL

Publicat pe 28/05/2013 Actualizat pe 29/05/2013

Expeditia Ararat 5165m pe skiuri de tura la FINAL

Perioada: 24.04 – 04.05.2013

Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma si Caba Dan

Scopul: escaladarea varfului Ararat 5165 m pe skiuri de tura

Locatia: Estul Turciei, 6 km de Armenia si 30 de Iran

Foto: Caba Dan – galeria aici!

Partener oficial cu multe multumri: Transavia

–

A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar povesti, o echipa de oameni care au visat spre varfuri inzapezite si pentru care skiul de tura i-a unit intr-un „Spirit”.

Expeditia Ararat 2013 a devenit realizatate numai cu ajutorul partenerului Transavia, care ne-a inteles si ne-a sprijinit sa ne indeplinim visul. Un vis care il avusem si acum ~ 10 ani dar care sa materializat in acest an.

Mi-am dorit foarte mult sa mergem in formula de patru a echipei Spirit. O echipa sudata si care a functionat perfect de-a lungul timpului, formata din niste oameni pentru care prietenia, iubirea de munte, determinarea in atingerea inaltimilor dar si simplitatea sunt virtuti esentiale.

Expeditia a durat 11 zile iar deplasarea s-a facut pe ruta: Medias – Bucuresti, avion cu escala la Istambul pana la Agri iar de acolo inca 100 de km cu autobuzul pana in orasul Dogubayazit (1400 m altitudine). Aici ne-am intalnit cu ghizii nostrii (Saphat un kurd 100% si Anisca o poloneza), care s-au dovedit a fi de la o alta agentie de turism dar niste oameni deosebiti, prietenosi si foarte bine intentionati.

La o masa traditionala incercand preparatele specifice

Descoperint mirodeni, fructe uscate, dulciuri... — Descoperint mirodeni, fructe uscate, dulciuri…

Dupa o noapte intr-un hotel de doua margarete dar cu camere mari si un mic dejun bun ne-am urcat intr-un microbuz care ne-a dus pana la altitudinea de ~ 2300 m. De aici bagajele mari au fost puse pe cai iar noi cu rucsacei mici am urcat ~ 3 ore pana in tabara 1 – 2800 m. La primul contact cu muntele, analizand conformatia conica, inclinatia, altitudinea de la care incepea zapada dar si roca vulcanica am tras concluzia ca Araratul este, daca pot spune asa, un „hibrid” intre Varful Elbrus din Rusia si Kilimanjaro din Tanzania.

Prognoza de vreme buna pentu urmatoarele 7 zile s-a adeverit, ninsorile au incetat cu cateva zile de venirea noastra, temperaturile au urcat in oras undeva la 18 grade iar pe varful muntelui undeva la -12 grade. Vizibilitatea buna ne-a permis sa analizam muntele de la distanta, facand tot felul de planuri si analizand culoarele de ski. Dupa ce am montat corturile am decis sa urcam pe skiuri de tura pentru aclimatizare spre tabara 2.

Cu cateva bomboane, prietenie a fost legata

Ne-am miscat bine si in nici 2 ore am atins altitudinea de 3200 m. Ne-am dat seama ca zapada este buna de ski doar in timpul zilei intre orele 12:00 – 14:30 cand incalzita de soare era mult mai permisiva. In rest era destul de valurita si crusta inghetata iti dedea ceva emotii la coborare.

Deoarece eram in afara sezonului, pe munte eram doar 9 persoane care urcam. Noi, 4 romani, 2 americani si 2 englezi. In prima zi ne-am petrecut cu alte doua expeditii una de nemti destul de numeroasa de ~ 20 de persoane si inca una mai micuta de austrieci. Din pacate nu ajunsesera pe varf din cauza vantului puternic si a vremii instabile.

Seara ne-am adunat la un ceai in cortul bucatarie unde ne-am pus la taclale. Ghizii ne-au confirmat ca era primii romani pe Ararat veniti ce skiuri de tura, ca ukrainienii sunt montaniarzi foarte puternici si ca in ultimii ani numarul turistilor este tot mai mare. Vantul a suflat violent toata seara, dar corturile fiind bine ancorate si de calitate nu de-au creat emotii.

Seara, la sedinta tehnica :) — Seara, la sedinta tehnica 🙂

Seara la -13 grade si vant de 70 km la ora, cortul de bucatarie pare o vela a unei corabii

Akos, cautand in zare Varful Vladeasa :P — Akos, cautand in zare Varful Vladeasa 😛

A doua zi dimineata dupa ce am impachetat tot ne-am mutat tabara la 3400 m. Vremea buna si inaintarea pe skiuri a fost placuta, reusind sa urcam pentru aclimatizare pana undeva la altitudinea de 4000 de metrii. In pachetul agentiei aveam doau mese incluse, dimineata fiind un mic dejun cu ceai, cafea, biscuiti, fructe uscate, branzeturi, rosii, castraveti dar si ceva dulciuri. Seara ne bucuram de cate o ciorba consistenta cu linte, fasole si legume, iar felul doi cu ceva orez, legume si ceva carne.

Coborare din tura de aclimatizare la 4000 m

In tabara 2 la 3400 de in formula completa

Fiind „niste inclusi” pe langa cei doi americani, care aveau planuit varful in ziua a treia a trebuit sa ne adaptam si sa incercam si noi varful odata cu ei. Ne simteam bine, eram in forma si vremea era perfecta asa ca la ora 3:00 ne-am ridicat din corturi. Inca era intuneric dar luna plina lumina toata tabara ca un felinar oferindu-ti un sentiment de calm si protectie. Ne pregatim echipamentul si facem inventarul: pufoicile, manusile, caciulile, crema cu UV, ochelarii de soare, termosul cu ceai, pieile de foca sunt pe skiuri asa ca plecam in liniste dupa ghidul nostru. Din pacate zapada este foarte inghetata si neavand coltari pe skiuri decidem ca e mai usor sa ne punem skiurile pe rucsaci.

Conul de umbra a varfului Ararat vazut la ora 5:00

Panta nu e usoara, noroc cu zapada inghetata

Linia orizontului si teritoriul Iranian in departare

Aici am lasat skiurile - 4650 m — Aici am lasat skiurile – 4650 m

Soarele incepe sa lumineze varfurile din jur si noi urcam constant si in tacere. Linistea este tulburata de un englez care cade la o intorcere si aluneca 150 m. Se ridica si face semne ce totul e in regula. Suflam usurati si continuam traseul. Soarele ne incalzeste si incepe sa inmoaie usor zapada, Dupa aproximativ 6 ore de la plecare atingem limita superioara a zapezii de unde se poate skia. Altitudinea este aproximativ 4650 , si aici lasam schiurile. Bem un pahar de ceai, mancam un baton si analizam traseul. Pana acum panta a fost destul de inclinata dar nu tehnica. De aici urmeaza o muchie bolovanoasa, iar poteca urca in serpentine. Ghidul ne spune ca nu mai avem mult pana pe varf. Doar 5 ore. Ramanem blocati! Inca 5 ore? Hmmm… cam ciudat, dar vom vedea in curand. Ne dam seama ca nu e o gluma pentru ca inca nu vedem varful mare, care stiam de pe Google Earth ca este unul bontit si acoperit de zapada.

Apa si ceaiul incepe sa se termine. In rest, inaintarea este constanta, starea de spirit buna iar vremea perfecta ne dau incredere in reusita noastra. Din pacate capul lui Akos incepe sa doara. Altitudinea se face simtita cu fiecare metru urcat iar fratele meu hotaraste sa se intoarca! O hotarare grea atat pentru el cat si pentru noi. Analizam situatia si stiind experienta si cunostintele lui Akos suntem siguri ca este o decizie luata in cunostinta de cauza. Nu are rost sa forteze! Nu are rost sa riste nimic. Muntele ramane acolo iar sanatatea este pe primul loc. Rugam ghidul sa coboare cu el pentru a nu cobora singur. De la 4900 m raman eu, Christine si Corina. Toti ne simtim bine dar parca necunoscutul ne dadea un plus de adrenalina. Oare cat mai facem pana pe varf. Oare o sa ne ajunga timpul sa si coboram pe lumina? Ma uit tot timpul in spate si incerc sa memorez exact ruta pe care o urmam. Sincer, pe timp de ceata orientarea sunt convins ca este foarte dificila.

Urcam si depasim un varf, si inca unul, urmeaza altul. Parca acesta urcare nu se mai termina. Orele se scurg iar timpul incepe sa fie o problema. Acum avem contact vizual cu varful Ararat. Dar pana sa atingem altitudinea maxima de 5165 m mai avem mult! Corina ma intreaba daca numai iei i se pare grea si lunga aceasta urcare. Cadem de comun acord ca poate am subestimat putin aceasta provocare. Si ca de fiecare data, muntele te face sa intelegi cat de mic esti. Ca esti la dispozitia lui si nu te lasa ajugi acolo sus fara a invata o lectie, fara a fi umil si recunoscator, fara a aprecia mareti lui. Dar totodata sa ne uitam in interiorul noastru, si cu fiecare pas si fiecare greutate evolueaza, devine mai umil si iubitor, mai intelept si mai tolerant, mai prietenos si mai bun.

Ajungem pe un varf secundar dar unde dam de ghetarul vechi care viscolit de vanturi puternice a ramas dezgolit, primindu-ne ostil cu gheata albastra, dura si slefuita. Coltarii trebuie infipti bine pentru ca la fiecare pas poti sa aluneci, iar o asemenea greseala sigur se termina cu urmari grave. Sincer nu ne este tot una! Inclinatia nu este foarte mare dar daca ar fi sa aluneci nu ne-am mai opri…. decat in Iran. La urcare siguranta este parca mai buna dar analizand cele 10 ore jumate trecute de la plecare, cei 1800 m diferenta de nivel urcati si faptul ca de 2 ore nu mai bausem lichide de comun acord Christine decide sa ne astepte putin sub varf.

Continui cu Corina spre acel punct de maxim mult dorit dar aventura nu s-a terminat. Mai avem de trecut inca doua zone de gheata dura si inclinatie ridicata. Suntem la 20 de metrii sub varf si la 100 de metrii distanta. Oare merita riscul de a atinge acel stalp care indica 5165 de metrii. Corina ma lasa pe mine sa decid daca continuam sau nu. De multe ori m-am gandit ca am fost prea precaut dar acum suntem atat de aproape! Urc incet si fiecare pas il pun cu grija infigand coltarii cat se paote de mult. Si ca in filme, cand mai aveam un pas sa ies din zona de gheta, (ceea ce nu mi s-a intamplat niciodata) imi cade coltarul de pe clapar si aluneca la 2 metrii sub mine. Mi-a stat inima in loc. Corina se repede si pune batul de schi sub coltar, dar cand sa-l ridice aluneca din nou. Horror!!! Coltarul aluneca usor dar totul Corina reuseste sa-l opreasca. Pasul pana pe zapada a fost unul greu dar atat de important pentru mine. Am ajuns pe varful Ararat! Am reusit! E ora 15:05. Facem doua poze si nici macar nu apucam sa ne felicitam bine. Corina propune sa o facem cand ajungem jos pentru ca doar atunci o sa ne simtim in siguranta.

Corina victorioasa pe Varful Ararat 5125 m

Transavia din nou la inaltime - Caba Dan pe Varful Ararat 5165 m — Transavia din nou la inaltime – Caba Dan pe Varful Ararat 5165 m

Varful Araratul mic si peisaj de pe cel ma inalt punct al Turciei

Coboram cu precautie si suspans. Trecem de campurile ghetarului si facem poze cu Christine care desi nu a atins acel maraj a fost acolo sus pe varf cu noi. A dat dovada ca este foarte puternica.

Coboram repede iar muntele arata asa de bine in apusul portocaliu a zilei. Ajungem la shiuri! Lipsa apei este tot mai puternic resimtita. Ne punem skiurile in picioare. Ne gandim la Akos si ne rugam sa fi ajuns cu bine jos. Coboram in cristiene scurte caci zapada este destul de inghetata. Ne asteptam reciproc si rapid ajungem la altudinea de 4200 de metrii unde decidem ca e mai usor sa coboram pe picioare. Visam la lichide: ceai…. apa multa… fructe…

La ora 19:00 ajungem cu ultimele raze de soare in tabara 2 dar unde corturile si echipamentul a fost strans si trimis jos in tabara 1. Akos si ghidul nostru ne intampina bucurosi cu 2 mere si un litru de apa. Suntem obositi iar vestea ca trebuei sa coboram de pe munte in aceeasi zi parca nu ne afecteaza cu nimic. Coboram in tacere si dupa inca 1:30 ore ajungem in tabara 1 la 2800 m. Ne lasam claparii si luam ghetele. Marsul continua pana la ora 22:10. Suntem noi pregatiti fizic dar nici Supermani nu suntem. Ne punem in microbuz si la ora 23:15 intram in hotel. Ducem bagajele sus si cerem sa ni se pregateasca o omleta mare si o salata de rosii, lucru care se intampla. Bem lichide iar mancarea parca ne-a mai inviorat.

A fost o zi lunga in care am mers 18 ore din care 11 in urcare. Am facut 1800 m diferenta de nivel si am atins cel mai inalt varf al Turciei, varful Ararat 5165 m, locul unde arca lui Noe sa oprit dupa potop. Si pentru noi toti acest varf fost o victorie, care pentru a nu stiu a cata data ne-a incercat, ne-a aproiat, ne-am dat emotii, dar totodata ne-a facut mai buni. Le multumesc coechipierilor mei, Chrisitine, Corina si Akos pentru tot! Au fost puternici si hotarati facand aceasta victorie posibila. Toti am fost acolo sus si ne-am unit in celasi Spirit!

Multumim Transavia pentru sprijin si suport!

Această intrare a fost publicată în Expeditii și etichetată 5165 m, agentie, alpinist, Ararat, Arca Noe, Caba Dan, Dianthus, expeditie, ghetar, ghid, Medias, montaniard, poze, Romania, ruta, schiuri de tura, skiuri de tura, succes, Transavia, traseu, varf, victorie, zapada.

Ski in Balea, zona Varfului Laita si Curmatura Ruginata

Publicat pe 24/05/2012 Actualizat pe 24/05/2012

Ski in Balea, zona Varfului Laita si Curmatura Ruginata

Data: 22.04.2012

Zona: Valea Balii si Doamnei

Scopul: schi de tura in zona Varfului Laita si Curmatura Ruginita

Participanti: Christine, Flo si Caba

–

Acum ceva saptamani am fugit la un ski mic in Balea. Dorul de zapada si de linistea Fagarasului au facut ca duminica dimineata pe la ora 7:30 sa plecam spre Transfagarasan. Drumul tocmai a fost deschis dupa niste caderi masive de pietre asa ca nu sunt probleme.

Din pacate la ora 9:30 cand ajungem la Balea Cascada ploua destul de bine. Nu prea era lume la cabina dar optam totusi sa urcam. La Balea Lac ne punem pieile si urcam in Saua Doamnei. Suntem un grup mare de oameni pe schiuri de tura. Cred ca mai sunt cel putin 20 de clujeni care urcau si ei. La un moment dat suntem invaluiti de o ceata deasa de nu vedem 3 metrii. Urcam pe urmele celor din fata si nici nu ne dam seama cand ajungem in sa. Acolo salutam lumea si ne bucuram de intalnirea cu Lotzi si lumea cunoscuta.

Spre fericirea noastra ceata de risipeste si coboram pe o zapada buna jos la Lacul din Doamnei.

Soarele isi face simtita prezenta luminind fata de sub Varful Laita care ne trage cu ochiul. Cred ca a fost cea mai multa si buna zapada de coborat de sus din Varful Laita de cand merg in Balea. Din pacate urcand spre varf revine ceata si preferam sa ne intoarcem din zona unde culoarul se ingusteaza. Coborarea a fost pe cinste, senzatia de libertate care ti-o da offpist-ul combinata cu ceata si white-out-ul creat iti dadeau senzatia de zbor.

Urmele noastre in zapada perfecta de sub Varful Laita

Urmatoarea tura a fost din Curmatura Ruginita, una din coborarile mele preferate, mai ales cand nu sunt urme si deschidem noi zona :).

Urcarea in Saua Balii a fost rapida si pe un soare puternic care ne-a cam ars fetele.

O tura clasica de Balea, o tura in care zapada a fost impecabila si vremea spre dupamasa a fost perfecta.

Această intrare a fost publicată în Sky de tura și etichetată alpinist, Balea, Caba Dan, Curmatura Ruginita, de tura, Doamnei, freeride, Medias, offpiste, plimbare, primavara, schi, schior, ski, soare, traseu. Laita.

Bilantul anului 2011 – Raport sportiv

Publicat pe 05/01/2012 Actualizat pe 05/01/2012

Bilantul anului 2011 – Raport sportiv

A trecut si anul 2011!

Am ajuns la momentul in care trebuie sa tragem linie si sa privim spre viitor. Pe “cele rele” deja le-am uitat iar in mintea noastra au ramas doar realizarile frumoase, zambetele, prieteni si oameni frumosi, locuri deosebite prin care am trecut.

2011 a fost un an foarte bun pentru mine, o perioada in care am “profitat” de libertate si in care “mi-am” cam facut de cap calatorind foarte mult.

Pe plan sportiv, maratoanele de alergare montana au fost cap de afis culminand cu o satisfactie nemaipomenita la Maratonul Pietrei Craiului. In ceea ce priveste alpinismul, desi nu se anunta nimic deosebit pentru anul care tocmai a trecut, am reusit escaladarea mai multor varfuri din afara tarii, in niste zone fermecatoare.

O mare realizare a fost fara doar si poate proiectul <Vis alb pe schiuri de tura spre cele 13 “porti” ale Carpatilor>, in care am reusit in formula echipei Spirit (Corina, Akos, Caba), in premiera nationala, sa escaladam in aceeasi primavara toate cele 13 varfuri peste 2500 de m altitudine din Romania pe schiuri de tura.

In 2011 am fost un invingator, si am castigat:

– Un frate! Pe Akos, un om cu care am o legatura speciala si asa va ramane si peste mult timp

– Un prieten adevarat! Flo, un camarad de antrenament redutabil, un om care stie sa iti fie prieten, sa te accepte asa cum esti, si sa te ajute la nevoie

– O sora! Corina, care a confirmat pentru a nu stiu cata oara cat de puternica este, fiind un partener de nadejde si o sora intotdeauna cu mana intinsa sa ajute

– O coechipiera si o prietena deosebita! Christine, o fata care de la rochite si tocuri, in 2 ani a ajuns o montaniarda si sportiva adevarata

Am castigat multi prieteni care m-au sustinut si incurajat in tot ceea ce fac.

Va multumesc!

Acum incep planuri pentru alte provocari, alte ambitii, alte locuri care asteapta sa fie descoperite, in care sper ca ne vom revedea cu zambetul pe buze, plini de iubire si satisfactii implinite!

Ce imi doresc si propun pentru 2012?

In 8 ianuarie plec in Aconcagua, si sper din totul sufletul sa fie o expeditie reusita. Sper sa alerg si sa pedalaz, sa particip la ceva triatloane, sa schiez si sa catar…. sa fiu sanatos si poate D-zeu ma va ajuta ca in 2012 sa “umplu” si singurul “gol” ramas din viata mea!

Va doresc un 2012 plin de liniste, implinire si multa sanatate!

In anul 2011 am avut:

– 46 de „actiuni” (concursuri, ture montane, ski, expeditie, pescuit)

– 102 de zile petrecute in aceste “actiuni”, fara antrenamente

– 4 maratoane de alergare montana

– 2 triatloane

– 1 concurs de Adventure Race

– Escaladarea Varfului Bernina 4049 m – Italia/Elvetia – cel mai inalt varf din Alpii Retici

– Escaladarea Varfului Marmolada – Punta Penia 3342 m – Italia – cel mai inalt varf din Dolomiti

– Escaladarea Varfului Musala 2925 m (Rila) – 26.11.2011 – Bulgaria – cel mai inalt varf din Balcani

– Escaladarea Varfului Triglav 2864 m (cel mai inalt din Slovenia)

Ianuarie:

– 28-02.01.2011 – Revelion – M-tii Retezat – Rausor

– 22-23.01.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Muchia Dragusului

– 29-30.01.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Valea Sambata – Vf. Dara si Vf. Hartopul

Februarie:

– 04-13.02.2011 – Ski aplin – Austria – Alpi – Zillertall – Ghetar Hintertux

– 26-27.02.2011 – Ski de tura – M-tii Parang – Vf. Parangul Mare

Martie:

– 04-06.03.2011 – Ski de tura – M-tii Retezat – Vf. Peleaga si Vf. Papusa

– 12-13.03.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras –Vf. Moldoveanu

– 26.03.2011 – Tura montana – M-tii Capatanii – Vf. Tarnovul Mare

Aprilie:

– 03.04.2011 – Bike – Mosna-Richis-Nemsa si Catarare Bazna

– 09.04.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Aiudului

– 16.04.2011 – Organizare concurs alergare – Crosul Binder

– 17.04.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Tureni si vizita Salina Turda

– 26-27.04.2011 – Alergare montana- M-tii Bucegi – Moeciu antrenament

– 29-01.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Vf. Negoiu, Vf. Caltun si Vf. Lespezi

Mai:

– 06-08.05.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Bucegi – Moeciu (42 km – 5:07 min)

– 14.05.2011 – Ski de tura –M-tii Bucegi – Vf. Omu si Vf. Bucura

– 15.05.2011 – Ski de tura – M-tii Fagaras – Vf. Vanatoarea lui Buteanu

– 21.05.2011 – Tura Montana si Catarare – M-tii Trascau – Piatra Secuiului – Remetea

– 28.05.2011 – Catarare –M-tii Trascau –Cheile Turzii – Turnul Ascutit

Iunie:

– 10-11.06.2011 – Catarare – Baia Mare – Limpedea

– 12.06.2011 – Alergare Montana – M-tii Apuseni – Baisoara antrenament

– 17-19.06.2011 – Tura montana si Catarat – M-tii Trascau – Cheile Rametului

– 24-26.06.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Apuseni – Baisoara

Iulie:

– 26-10.07.2011 – Expeditie (Catarare si Alpinism)

– Slovenia – Vf. Triglav 2864 m

– Italia – M-tii Dolomiti – Catarare si Vf. Marmolada 3342 m

– Italia – M-tii Alpi – Vf. Bernina 4050 m

– 15-17.07.2011 – Triathlon Sfanta Ana – M-tii Harghita

– 23.07.2011 – Cu pluta pe Tarnava Mare – Proiect EcoFun

– 31.07.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Aiudului si Calcarele Ampoitei

August:

– 06-07.08.2011 – Triathlon – Reci (Sf. Gheorghe)

– 12-14.08.2011 – Catarare – M-tii Trascau – Cheile Turzii (Quo Vadis si Erasmus)

– 20-21.08.2011 – Tura montana – M-tii Piatra Craiului – Padina Lancii–Poiana Inchisa–Braul Rosu

Septembrie:

– 02-04.09.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Ciucas (42 km – 5:16 min)

– 09-11.09.2011 – Tura montana – M-tii Apuseni – Cetatile Ponorului si Radesei-Circuitul Galbenei-Cheile Somesului Cald

– 15-18.09.2011 – Concurs Adventure Race – Eco Explora – M-tii Cernei, Almaj, Mehedinti

Octombrie:

– 30-02.10.2011 – Maraton alergare montana – M-tii Piatra Craiului (41.5 km – 5:14 min) si Tura montana – Ref. La Butoi

– 05-09.10.2011 – Pescuit de stiuca in Delta – Bratul Dunavat

– 22-23.10.2011 – Tura Montana – M-tii Sureanu – Aniversare Amicii

– 29.10.2011 – Organizare concurs aventura – Comoara Cetatii Medias 2011 et. a IV-a

Noiembrie:

– 04-06.11.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului

– 12-13.11.2011 – Tura montana – M-tii Fagaras – Cabana Turnuri-Podragu

– 25-27.11.2011 – Tura montana – Bulgaria – M-tii Rila – Varful Musala 2925 m

Decembrie:

– 01-03.12.2011 – Tura montana – M-tii Retezat – Cabana Pietrele-Lacul Galesul-Vf. Peleaga-Cab. Gentiana

– 09-11.12.2011 – Lira Dianthus – M-tii Cindrel – Valea Sadului

– 13-18.12.2011 – Ski alpin – Ukraina –Bukovel

– 26-02.01.2012 – Ski aplin – Revelion Austria – Ghetar Stubai – Neustift

Această intrare a fost publicată în Diverse și etichetată 2011, alpinism, alpinist, Ardeal, bilant, Caba, Carpati, catarare, creste, Dan, maratoane, Medias, montaniard, munte, pluta, raport, schi, schior, ski, sportiv.

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

Publicat pe 11/11/2011 Actualizat pe 15/11/2011

Maretul Fagaras, de la superba cromatica a toamnei la calmul si linistea zapezii

Data: 04-06.11.2011

Locatia: M-tii Fagaras, Valea Vistisoarei-Muchia Dragusului

Trupa: Oana, Corina, Christine si Caba

Scopul: tura montana de socializare si pregatire pentru Aconcagua

Foto: Oana Roua

–

Aceasta toamna ca si cea de anul trecut este superba. Vremea este perfecta pentru ture montane, asa ca am hotarat se iesim la o plimbarica prin Fagaras, prilej cu care puteam sa ne mai cunoastem cu Oana din Bacau cu care o sa plecam in Aconcagua in ianuarie.

Zis si facut, si uite asa, vineri dupamasa ne intalnim in Sambata de Jos. Prima oprire a fost pe Valea Vistisoarei, dar nu inainte de a trece pe la bunii nostrii prieteni, familia Husea unde nu putem refuza o afinata de casa si cateva imbucaturi de slanina, branza si ceapa.

In jurul orei 20:00 la lumina frontalelor, am montat corturile si in doar cateva minute eram instalati si in jurul focului. Caldura focului si placerea de a sta la povesti mancand un cartof in jar ne-a trimit la culcare doar dupa ora 23:30. Dimineata relaxati am adunat tabara si am plecat spre Lacul Vistisoara.

Traseul pe vale este unul foarte pitoresc dar din pacate viiturile de acum 3-4 ani au schimbat umpic relieful.

Dupa aproximativ doua ore jumate iesim in golul alpin unde am savurat niste fructe uscate si ciocolata.

In viteza spre Lacul Vistisoara :D — In viteza spre Lacul Vistisoara 😀

Desi ai crede ca pana la Lac mai ai de trecut doar pragul glaciar superioar panta este sustinuta.

In zona superioara peste 1900 de metrii incep si primele semne ale iernii. Am schimbat anotimpul si peisajul cu totul.

Creasta Fagarasului este in fata ochilor dar bine strajuita de „ziduri” stancoase si impresionante.

La ora 17:00 montam corturile langa Lacul Vistisoara care este inghetat bocna.

Punem primusul in functiune si bem o supa buna si cateva ceaiuri fierbinti. Doar vantul care a batut in rafale ne-a adus aminte ca suntem la o altitudine de peste 2000 m. Adapostul corturilor si echipamentul de puf ne face sa ne simtim aproape ca acasa.

A doua zi, la ora 8:00 ne-a trezit si dupa ce am mancat bine si am strans corturile am pornit mai departe.

Primul obiectiv, Saua Racorele din Muchia Dragusului.

Urcusul este sustinut, dar am fost rasplatiti de soarele si privelistea superba din sa.

Privelistea spre Urlea, Dara, Hartopul...

Am optat sa facem muchia pe sus, adica matematic.

Traseul este superb dar e nevoie de putina atentie! Partea inferioara a muchiei este mult mai usoara si parca ne-a facut o invitatie la un schiurile de tura la iarna. 🙂

La intrarea in padure am fost intampinati de doua ciute si un cerb cu niste coarne superbe. Am trecut de „am salutat” si casuta de vanatoare si apoi am coborat pe forestierul care inainteaza din pacate tot mai sus pe muchie.

La ora 17:00 era la Partia de la Sambata unde am mancat. Asta dupa o operatiune de „salvare” a masinii lui Christine de pe Valea Vistisoarei care a ramas fara curent. Noroc cu un padurar saritor. Multumim!

O tura clasica montana pe o vreme superba si un traseu excelent. Bine, sa nu pomenesc buna dispozitie si placuta companie a celor trei fete din echipa 😉

Această intrare a fost publicată în Munte și etichetată Aconcagua, alpinist, blog, Caba, cort, Dan, excursie, Fagaras, Lac, Medias, montan, Muchia Dragusului, traseu, tura, Valea, Vistisoarei.

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

Publicat pe 16/03/2011 Actualizat pe 17/03/2011

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

Data: 12-13.03.2011

Zona: M-tii Fagaras (Valea Vistea Mare – Varful Moldoveanu 2544m)

Trupa: Corina, Christine, Oana, Akos, Raluca, Szabi, Voichita, Radu si Dan Caba

Foto: Corina Fodor

–

Inca un weekend de vreme buna, asa ca plecam spre un nou varf de peste 2500 m, si nu oricare, ci cel mai semeț dintre toate, Varful Moldoveanu 2544 m.

L-am mai escaladat pe timp de iarna intr-un 1 Decembrie, acum vreo 6 ani, intr-o tura temerara cu prietenul meu Mihai Rusu. Atunci am urcat pe Valea Sambetei si am parcurs traseul de creasta pe o vreme de white-out total, ajungand in refugiul Vistea pe la ora 21:30 seara. Din pacate nu am vazut nimic din peisajul hivernal al zonei Sambata-Moldoveanu-Podragu.

Acum insa vremea e superba, ziua s-a marit si atmosfera este foarte placuta. Suntem trupa mare de noua oameni. La ora 9:10 lasam masinile la intrarea pe Valea Vistea, langa „banca turistului”. Dupa cativa km de forestier zapada e din ce in ce mai consistenta si ne punem pe schiuri. Sunt doar doi oameni care sunt perpedes, dar nu e o problema deoarece poteca este facuta de doi turisti care urcasera mai de dimineata.

Mergem constant fara a ne grabi. Ne bucuram de peisaj si de primavara care isi face prezenta din ce in ce mai pregnant. Prin padure sunt cateva locuri in care zapada a curs dar nu sunt probleme. Ajungem in vreo 3 ore la limita cu golul alpin si suntem surprinsi de noul refugiu sferic din fibra de sticla. Este mare, cred ca are vreo 20 de locuri. Sa dea D-nul sa se pastreze cat mai mult si mai curat!

Zapada devine din ce in ce mai mare si cei doi aventurieri perpedes incep o munca titanica. Stau cu ei de vorba sa treaca mai rapid timpul. Ajungem in zona vechiului refugiu pe un mic umar glaciar si de aici vedem cei doi turisti care coborau din dreapta noastra de sub varful Vistea. Sunt curioas daca au ajuns in creasta pe acea variata.

Panta se accentueaza si ajungem sub zona abrupta, sub un mic umar ce urca spre „zidurile stancoase ale crestei”.

Punem schiurile pe rucsaci si scoatem coltarii si pioletii. Urcam incet si prudent printre stanci, gheata si zone de zapada viscolita.

Orele trec… si trec… … e placut afara, vantul nu sufla mai deloc, iar zapada reflecta lumina lunii si a cerului instelat. La ora 20:20 iesim in creasta iar la ora 20:30 deschidem usa refugiului Vistea. Ne aranjam culcusul dar nu inainte de a manca bine si a ne hidrata cu ceaiurile facute la primusuri.

Duminica pe la ora 7:30 ne trezim si incepe forfota. Umplem termosurile cu lichide, mancam si la ora 9:10 plecam din refugiu. Lasam rucsacii in Fereastra Vistei si urcam spre Vistea-Moldoveanu.

Doar Akos e cu schiurile la el. Vremea e minunata, privelistea iti fura privirea. Ajungem pe Varful Vistea Mare.

Pana pe Moldoveanu se vad cateva zone mai expuse si fetele raman aici. Parcurgem matematic portiunea si la ora 11:00 suntem pe „Acoperisul Romaniei”, Varful Modovenu.

Am ajuns aici: Akos, Corina, Szobi, Vlad si eu. Facem poze, iau rucsacul lui Akos care se pregateste sa coboare pe schiuri. Isi alege o lini direct de pe varf. E meserias! Respect. A coborat rapid si sigur fara ca zapada destul de putina si zona accidentata sa-i faca probleme foarte mari. Mi-ar fi placut o coborare din Spintecatura, dar fiind grup mare am fost unul din „pastori”. Un rol frumos, provocator, dar si destul de riscant. Cand iti pui pielea ta la „bataie” e cu totul altceva, dar cand esti cu altii, emotiile si adrenalina sunt cu totul altele.

Coboram incet, foarte incet de pe Vistea dar si mai departe. Nu vrem sa riscam nimic asa ca fiecare pas e analizat cu atentie. Incurajam fetele care s-au comportat exemplar. Pentru ele si nunumai a fost o tura care cu siguranta le va ramane in minte ca fiind una „din acelea memorabile”.

Valea Vistei e lunga, la ora 19:00 eram la masini bucurosi si fericiti de marea noastra reusita.

Muntele ne-a lasat sa ne bucuram de splendoarea lui, dar nu fara a ne reaminti ca acolo sus suntem niste fiinte mici si firave, care, daca nu stim sa „plecam capul” si sa privim cu respect natura putem fi ceva efemer.

O tura intre prieteni si oameni de munte, o tura scoala, in care toti am alcatuit o echipa inchegata, care prin spiritul de sacrificiu, devotament si placerea de a fi pe munte am reusit ce ne-am propus.

Sa auzim numai de ture adevarate!

Galeria completa foto o gasiti aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5583880206542521361/1