alpin

Toamna pe cararile Bucegilor

Publicat pe

Spre Saua Strunga pe cruce rosie

   Data: 14-15.10.2017

Locatia: M-tii Bucegi – Moeciu-Saua Strunga

Trupa: Abel, Aniko si Caba

Este weekend de toamana cu vreme buna si aer curat. Crestele muntilor au primit botezul primului strat de zapada, dar soarele ne aduce aminte ca inca e doar octombrie.

Stiam zona Meciului si alegem sa petrecem un weekend in familie cu o plimbare spre Saua Strunga. Am ales sa urcam pe cruce rosie, un traseu ce nu il mai parcursesem, si uite asa… lipa lipa dupa 2:30 ore eram sus. O masa copioasa cu multa slanina si ceapa si apoi coborare prin Poiana Gutanului. Multe amintiri din zona: 4Munti, Marathon 7500… o poteca si un peisaj de vis. Clipe frumoase in familie, zambete si o miscare care ne-a cazut la fix!

Va iubesc dragii meu :*

Anunțuri

Pregatire pentru MPC – in recunoastere

Publicat pe Actualizat pe

Pregatire pentru MPC – in recunoastere

Data: 18.09.2015

Locatia: M-tii Piatra Craiului

Traseu: traseu MPC – Botorog-Folea-Funduri-Spirlea-PlaiulFoii

Trupa: eu si Aniko

Peste doua saptamani urma ca Aniko sa alerge primul ei maraton, si nu oricare ci MPC. Un maraton consacrat, deosebit pentru tot ce inseamna miscare, alergare, lume buna dar si pentru splendorile Pietrei Craiului.

Ne-am decis  sa mergem intr-o recunoastere a traseului pentru o pregatire mai buna, mai ales din punct de vedere psihologic dar si tactic. Ne-am bucurat de vremea superba, ba chiar pe urcarea spre Funduri am suferit de cald la cele 28 de grade de afara. Am povestit si i-am aratat diverse puncte cheie a Craiului: varfuri, vai, padini, refugii… Am facut poze si am petrecut o zi de neuitat. Dupamasa in jurul orei 18:00 am ajuns in Plaiul Foii unde am mancat o ciorba si am prins o masina care ne-a dus in Zarnesti.

Acum stiam ce ne asteapta! 🙂 Mai multe in postul dedicat concursului 😛

Daca vrei sa schiezi… mergi in Austria – Isghl

Publicat pe Actualizat pe

Daca vrei sa schiezi… mergi in Austria – Isghl

Data: 7-14.03.2015

Locatia: Isghl – Austria

Scop: ski alpin

Trupa: Aniko, Vlad O., Coste, Razvan, Christine, Bogdan, Ela, Alex…

Dupa cum am mai spus… in Romania ne dam pe skiuri, iar daca vrem sa skiem trebuie sa ne orientam mai spre… Alpi. Anul acesta am ales ca si locatie zona Isghl care ofera 238 km de partii amenajate (nu cred ca are Romania km de autostrada atatia…). Se skiaza de la altitudinea maxima 2850 m si esti cu un pas in Austria altul in Elvetia.

Toate laudele nu au fost de prisos iar ce am gasit acolo in ceea ce priveste instalatii, divesitatea partiilor, organizare, ma face sa o recomand cu caldura. Zona are nenumarate zone de offpiste ceea ce o face si mai atractiva. Vremea a fost impecabila, trupa diversa iar cuvantul relaxare a definit tot ce s-a intamplat acolo. Pacat ca a trecut repede 😛

Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras

Publicat pe

Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei – Muntii Fagaras

     Data: 26-27.09.2013
     Locatia: M-tii Fagaras – Creasta Vartopel-Arpasel si Muchia Laitei
     Scop: tura alpina
     Echipa: Akos, Szobi, Ralu, Christine, Corina, Oana, Cristina, Bogdan, Vlad, Voichita…
     Foto: Caba Dan, Bogdan, Cristina Scortanu
     Urma ziua lui Szobi, iar Akos, a ales o tura speciala pentru prietenul nostru: Creasta Arapaselului.
     Ne-am stans trupa mare si frumoasa, oameni unul si unul din Medias, Cluj, Bacau, Brasov, Sibiu –  14 oameni.
Am incaput urcarea spre Lacul Capra, sambata dimineata pe la ora 9:30. Vremea a fost perfecta si lumea era bucuroasa si energica. Pe la ora 12:00 eram la Fereastra Zmeilor. Am intrat in traseu 12 persoane lucru care s-a simtit in timp. Am lucrat ca trei echipe, iar schimbul de corzi a decurs placut. Am povestit, am ras si ne-am bucurat de prieteni si de acest traseul minunat. Cu grija si tehnica necesara consider Creasta Arpaselului un traseu de alpinism bijuterie, care transmite perfect spiritul maretului Fagaras.
     Duminica am trecut in Valea Doamnei si am urcat pe Muchia Laitei in Curmatura Varoasa pana pe Varful Laita. Un traseu foarte linistit si placut,  cu un traverseu tehnic de aproximativ 40 m pe lama stancoasa matematica unde ne-am asigurat.
     Multumesc prieteni pentru tot! >:D<

Creasta Vartopel-Arpasel
Creasta Vartopel-Arpasel
Lacul Capra
Lacul Capra
La pas prin Fagaras
La pas prin Fagaras
Asigurare si indicatii
Asigurare si indicatii
Rapel din a doua ureche
Rapel din a doua ureche
La soare, inainte de prima
La soare, inainte de prima „ureche”
Panorama inainte de Fereastra Zmeilor
Panorama inainte de Fereastra Zmeilor
Copii au dat de zapada
Copii au dat de zapada
Spre Varful Laita
Spre Varful Laita
Priveliste Valea Doamnei
Priveliste Valea Doamnei
 
Urcand spre Varful Laita
Urcand spre Varful Laita
Feţele noastre spun totul
Feţele noastre spun totul
Creasta Arpasel in fundal
Creasta Arpasel in fundal

Cheile Manastirii si Rametului

Publicat pe

Cheile Mănăstirii și Rămețului

    Data: 17-19.06.2011
    Zona: Cheile Rametului si Manastirii
    Scopul: „proba” practica a unui curs montan de initiere pt. elevi
    Dupa un curs de 4 module cu mai multi liceeni din Medias, cei mai receptivi fiind elevii liceului St. L. Roth, plecam la un sfarsit de saptamana spre Cheile Rametului. Suntem vreo 22 de persoane asa ca ocupam o poiana intreaba. Voia buna incepe inca de pe drum, unii deplasandu-se cu micobuzul, altii cu masiniile proprii. Vineri seara se lasa cu povesti in jurul focului si cantece la chitara.
     Sambata dimineata pe la ora 10 plecam spre Cheile Rametului care le parcurgem pe poteca alpina ce merge prin partea superioara pe un brau extraordinar de pitoresc. Afara e foarte cald si toti asteptam intoarcerea pe care o facem prin apa pe firul vaii. Mai toti suntem ca niste „broscute” si cautam toate bulboanele cu apele mare. Ajungem la corturi flamanzi si dupa un pranz copios mergem sa cataram umpic. Punem doua manse, unde fiecare poate exersa primii pasi in escalada. Toata lumea e incantata de traseele nu foarte dificile. Seara din nou foc… chitara… mima…
      Duminica unii au revenit la escalada, iar altii am facut o plimbare ocolind prin partea stanga de curgere a apei Cheile Manastirii. O tura care a durat vreo 4 ore, in care fiecare s-a putut bronza dupa plac. La ora 16 plecam spre casa nu inainte de a ne opri in Blaj la terasa la cate o limonada… placinta…
     Sper din tot sufletul ca macar 2-3 tineri liceeni sa prinda gustul muntelui si sa ni se alature ;). Semnele sunt bune pana acum! 😀

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

Publicat pe Actualizat pe

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

         Data: 12-13.03.2011
         Zona: M-tii Fagaras (Valea Vistea Mare – Varful Moldoveanu 2544m)
         Trupa: Corina, Christine, Oana, Akos, Raluca, Szabi, Voichita, Radu si Dan Caba
         Foto: Corina Fodor
         Inca un weekend de vreme buna, asa ca plecam spre un nou varf de peste 2500 m, si nu oricare, ci cel mai semeț dintre toate, Varful Moldoveanu 2544 m.
L-am mai escaladat pe timp de iarna intr-un 1 Decembrie, acum vreo 6 ani, intr-o tura temerara cu prietenul meu Mihai Rusu. Atunci am urcat pe Valea Sambetei si am parcurs traseul de creasta pe o vreme de white-out total, ajungand in refugiul Vistea pe la ora 21:30 seara. Din pacate nu am vazut nimic din peisajul hivernal al zonei Sambata-Moldoveanu-Podragu.
        Acum insa vremea e superba, ziua s-a marit si atmosfera este foarte placuta. Suntem trupa mare de noua oameni. La ora 9:10 lasam masinile la intrarea pe Valea Vistea, langa „banca turistului”. Dupa cativa km de forestier zapada e din ce in ce mai consistenta si ne punem pe schiuri. Sunt doar doi oameni care sunt perpedes, dar nu e o problema deoarece poteca este facuta de doi turisti care urcasera mai de dimineata.
       Mergem constant fara a ne grabi. Ne bucuram de peisaj si de primavara care isi face prezenta din ce in ce mai pregnant. Prin padure sunt cateva locuri in care zapada a curs dar nu  sunt probleme. Ajungem in vreo 3 ore la limita cu golul alpin si suntem surprinsi de noul refugiu sferic din fibra de sticla. Este mare, cred ca are vreo 20 de locuri. Sa dea D-nul sa se pastreze cat mai mult si mai curat! Zapada devine din ce in ce mai mare si cei doi aventurieri perpedes incep o munca titanica. Stau cu ei de vorba sa treaca mai rapid timpul. Ajungem in zona vechiului refugiu pe un mic umar glaciar si de aici vedem cei doi turisti care coborau din dreapta noastra de sub varful Vistea. Sunt curioas daca au ajuns in creasta pe acea variata.
          Panta se accentueaza si ajungem sub zona abrupta, sub un mic umar ce urca spre „zidurile stancoase ale crestei”. Punem schiurile pe rucsaci si scoatem coltarii si pioletii. Urcam incet si prudent printre stanci, gheata si zone de zapada viscolita. Orele trec… si trec… … e placut afara, vantul nu sufla mai deloc, iar zapada reflecta lumina lunii si a cerului instelat. La ora 20:20 iesim in creasta iar la ora 20:30 deschidem usa refugiului Vistea. Ne aranjam culcusul dar nu inainte de a manca bine si a ne hidrata cu ceaiurile facute la primusuri.
          Duminica pe la ora 7:30 ne trezim si incepe forfota. Umplem termosurile cu lichide, mancam si la ora 9:10 plecam din refugiu. Lasam rucsacii in Fereastra Vistei si urcam spre Vistea-Moldoveanu. Doar Akos e cu schiurile la el. Vremea e minunata, privelistea iti fura privirea. Ajungem pe Varful Vistea Mare. Pana pe Moldoveanu se vad cateva zone mai expuse si fetele raman aici. Parcurgem matematic portiunea si la ora 11:00 suntem pe „Acoperisul Romaniei”, Varful Modovenu. Am ajuns aici: Akos, Corina, Szobi, Vlad si eu. Facem poze, iau rucsacul lui Akos care se pregateste sa coboare pe schiuri. Isi alege o lini direct de pe varf. E meserias! Respect. A coborat rapid si sigur fara ca zapada destul de putina si zona accidentata sa-i faca probleme foarte mari. Mi-ar fi placut o coborare din Spintecatura, dar fiind grup mare am fost unul din „pastori”. Un rol frumos, provocator, dar si destul de riscant. Cand iti pui pielea ta la „bataie” e cu totul altceva, dar cand esti cu altii, emotiile si adrenalina sunt cu totul altele.
         Coboram incet, foarte incet de pe Vistea dar si mai departe. Nu vrem sa riscam nimic asa ca fiecare pas e analizat cu atentie. Incurajam fetele care s-au comportat exemplar. Pentru ele si nunumai a fost o tura care cu siguranta le va ramane in minte ca fiind una „din acelea memorabile”.
         Valea Vistei e lunga, la ora 19:00 eram la masini bucurosi si fericiti de marea noastra reusita.
         Muntele ne-a lasat sa ne bucuram de splendoarea lui, dar nu fara a ne reaminti ca acolo sus suntem niste fiinte mici si firave, care, daca nu stim sa „plecam capul” si sa privim cu respect natura putem  fi ceva efemer.
        O tura intre prieteni si oameni de munte, o tura scoala, in care toti am alcatuit o echipa inchegata, care prin spiritul de sacrificiu, devotament si placerea de a fi pe munte am reusit ce ne-am propus. 
Sa auzim numai de ture adevarate!
Galeria completa foto o gasiti aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5583880206542521361/1  

Festin schiabil in maretul Retezat

Publicat pe Actualizat pe

Festin schiabil in maretul Retezat

            Perioada: 04-06.03.2011
            Zona: M-tii Retezat (Cab. Pietrele – Cab. Gentiana – Ref. Bucura – Vf. Peleaga 2509 m – Vf. Papusa 2508 m)
            Echipa: Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
            Scopul: escaladare pe schiuri de tura a celor doua varfuri de peste 2500 m a masivului Retezat
            Fotograf: Corina Fodor
               “Planul merge mai departe”, e miercuri, deci cautam locatia pentru un nou weekend in care sa ne bucura de schi, munte, viata!
               Data fiind conjunctura, alegem Retezatul. Un masiv care te incanta placut la fiecare revenire, fiecare anotimp parca remodeland relieful.
               Cum vremea se anunta rea in ziuna de duminica, ne luam liber vineri si la ora 6:15 suntem in masina spre Carnic. Akos vine din Cluj cu doi colegi, care pe drum propun sa urcam in Bucura dinspre Rausor. O zona in care am fost acum de revelion, dar care, ca si distanta (pe harta) e mai scurta, ca si dificultate si timp este pe departe mai mare. Analizez situatia si incerc sa refuz politicos oferta lor. Pentru mine planul e clar. Am venit pentru Peleaga si Papusa si nu vreau sa risc iesirea. Nu e timpul de experimente si plimbari. Desi am parut rigid, capos si de neinteles timpul a dovedit ca alegerea mea a fost corecta. In acest context ne despartim in doua echipe. Cei doi clujeni urca prin Rausor, iar eu, Akos si Crina urcam prin Carnic, urmand sa ne intalnim seara in refugiul Bucura.
               La ora 11:15 plecam de la masina. Cu doua zile inainte ninsese vreo 20 de cm asa ca ne bucuram de zapada curate si proaspata si urcam pe schiuri fara probleme. In 2:15 minute intram in Cabana Gentiana unde mancam un sandwich  si data fiind caldura si soarele de afara cer cabanierului o bere (pentru toti 3). Domnul se uita la mine si ma intreaba: “Pai voi ce turisti sunteti de beti bere?”. Ii explic ca ceea ce facem noi, adica “gustam” o bere trei oameni se numeste hidratare. Cu greu se lasa induplecat si ne aduce lichidul mult dorit.
               Nu stam mult si plecam. Vremea este de vis. Soare, senin, vizibilitate, caldura incat urcam in tricou… Ajungem desupra lacului Pietrele si trebuei sa alegem ruta pe care vrem sa urcam. Prin Curmatura Bucurei sau prin iesirea de iarna adica saua dintre Varful Curmatura Bucurei si Coltii Pelegii. Prima varianta desi  preferata de Corina si Akos imi pare cam ciudata. Inclinatia este mare, desupra cornisa, zapada era mare in care niste turisti sapau de zor fara sa se vada vre-un progres, asa ca ii conving sa urcam pe varianta a doua, care s-a  dovedit foarte accesibila si rapida. Facem poze, ne bucuram de peisaj si ne rugam ca si sambata sa fie o vreme la fel de buna. Coboram pe schiuri spre Lacul Bucura dar intram sub nori in ceata. Stiu ca trebuie sa tinem partea stanga a caldarii asa ca desi ceata era mare inaintam destul de precis, fapt confirmat ici colo de stalpii metalici cu marcaj. La un moment dat intram pe un varcel destul de abrupt si ingust. Coboram vitejeste prin ceata si ne trezim… sub pragul glaciar al lacului Bucura. Hmmm… am coborat prea mult. Ne punem pieile si la ora 18:10 intram in refugiu. Spre surprinderea noastra suntem primii. Turistii cei i-am vazut urcand in Curmatura Bucurei deabea acum traversau lacul. Ceata dispare ca si cand am trecut “testul” si ne lasa sa ne bucuram de peisajul de poveste. Punem de ceai si ajung si ceilalti 7 turisti. Sunt intr-un fel de tabara… sau ceea ce ar fi trebuie sa fie o tabara de initiere de iarna. Coordonator fiind “Conu”, un domn, sa spun, glumet, foarte vorbaret cu o “intonatie cam puternica” :)).  
               Seara pe la 22:00 ne punem la culcare nu inainte de a ne delecta cu cerul instelat in care Carul Mare si cel mic, impreuna cu Orion, Closca cu pui, Calea Lactee… stralucesc puternic, luminand intreaga caldare a Bucurei.
               Sambata e ziua cea mare. Sorele este sus pe cerul senin ca lacrima asa ca plecam increzatori la ora 9:00. Urcam si prindem rapid Piciorul Pelegii pe care inaintam matematic. Zapada nu e multa si e super stabila. Urcam pe schiuri fara probleme si in 2:15 ore suntem pe Varful Peleaga. Belvederea este… de nedescris. Avem o tara asa frumoasa!
               Analizam coborarea si rapid intuim sub noi un jgheab in care este destula zapada sa putem cobora pe schiuri. Atata ne-a trebuit. Piele jos si la vale. Satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat nu speram sa putem schia de pe varf, plus ca inclinatia si zapada a fost  perfecte. Radiind de fericire si adrenalina ne aruncam ochii spre noul obiectiv, Varful Papusa. Destul de golas de zapada intuim o linie de acces asa ca o luam la deal. Urcam pe schiuri pana pe Varful Papusa mai rapid si mai usor decat ne-am inchipuit. 🙂 E ora 13:30. Stam la soare… facem poze… nu ne mai vine sa plecam. Doar cheful de o noua coborare ne facem sa plecam. Si de pe Papusa coboram pe schiuri! Asta da reusita. Ne felicitam si multumim D-nului pentru norocul pe care ni l-a dat sa avem asa zapada si vreme. Urcam Peleaga din nou, de data asta la coltari. Ajungem sus si Akos intuieste o limba de zapada ce coboara chiar din varf. Eu si Corina ne alegem alte culoare de coborare. Fiecare cu ruta lui :P. Panta este mare si deabea vedem ce e sub noi, dar ne pregatim constiincios si entuziasti o luam la vale. Din pacate tot ce e frumos se termina repede si din 2 miscari suntem jos  in caldarea Vaii Berbecilor. La ora 16:30 suntem pe terasa refugiului Bucura la bronzat. Akos urca sa schieze si de pe Varful Bucura 1 si se intalneste cu cei doi clujeni. A… sa va spun: vineri au dat mesaj ca raman in Refugiul Condor, iar sambata la ora 17:10 erau pe Bucura 1 preferand  sa coboare direct in Gentiana. Imi pare rau ca nu ne-am potrivit, dar sunt constient ca incapatanarea si intuitia mea ne-au prins bine.
               Sambata noaptea a inceput viscolul. Din fericire cerul a ramas deschis si la ora 8:30 am plecat din Bucura. Am urcat din nou pe varianta de iarna de unde am coborat tot pe schiuri in caldarea Lacului Pietricelele, o coborare super frumoasa si provocatoare.
               Coborare in Gentiana si pana in Carnic au fost o formalitate si la ora 12:10 eram deja la masina.
O tura deosebita, o tura cu adevarat alpina, o tura in care am schiat, iar coborariile au fost delicioase de-a dreptul.
               Am revenit acasa dupa trei zile perfecte pe munte in care acolo sus esti doar tu si prietenii, doar tu si muntele. O tura dupa care multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat. Am coborit in civilizatie mai umili, mai cumpatati, mai iubitori. Fiecare din noi asteptam sa ajungem la casele noastre, la cei dragi sa ii imbratisam si sa le impartasim din fericirea si dragostea noastra.
               Va doresc tuturor, ture cel putin la fel de frumoase!
Albumul foto complet il puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5581625615898631249/1