MTB Bike Party Mures -10_10_2009

Publicat pe Actualizat pe

Explozie la MTB maraton Mures

        Data: 10.10.2009
        Distanta: 53 km
        Diferenta de nivel: 1231 m
MTB Mures 2009 - traseu 53 km
MTB Mures 2009 - traseu 53 km
        Uite ca e toamna si se apropie sfarsitul sezonului de MTB. Ca in fiecare an la Mures se aduna lumea sa mai dea o tura si sa manance un gulas cu prietenii.
        Vremea se anunta buna, asa ca suntem multi din Medias care plecam duminica dimineata, vreo 6 masini. Desi din greseala opresc cesul si adorm mai departe plecam doar cu 15 minute intarziere.
Admirand bike-urile :)
Admirand bike-urile 🙂
La ora 8:30 ne inscriem si incepem pregatirile. Ne incalzim umpic si ne asezam la start!
        Startul e confuz, in sensul ca se pleca in directia opusa celorlalti ani. Coboram umpic si intram pe un drum de pamant cu panta mare. Acolo se da startul oficial! Imbulzeala mare ca peste tot. Trag tare sa nu incurc lumea si sa nu fiu incurcat. Prin padure primele viraje sunt destul de intortochiate, cu urcari si coborari. Cateva ogase iti testeaza atentia si tehnica, aud in spatele meu cum cade cineva…. intorc capul vad ca nu e grav si merg mai departe.
        Ma ajunge Paul si trece in viteza… il aud si pe Dragos in spatele meu.. care ma depaseste si el. Nu fortez ca mai e mult… Vine prima coborare si mai depasesc si eu ceva lume… La ramificatia traselor de 53 cu 25 se intra pe un drum de piatra. Dragos e la 30 de metrii in fata mea. Eu ma pun in plasa lui Dan Strava si apoi in spatele lui Gigi. Se merge in viteza desi drumul e pitros tare.
         Trebuei sa ma opres ca dau un „telefon” in purumb ca imi explodeaza vezica. Toti ce trec se uita ciuda la mine care ma „relaxam” in papusoi :). Plec mai departe si ma postez in spatele unui concurent care merge bine. Trec ceva kilometrii si se intra intr-o padurice in urcare. Il ajung si pe Dan Chifu (coechipierul de CA). El stie zona… si tragem impreuna. Pe coborare ma simt bine cu full-suspension-ul meu si mai depasesc vreo trei concurenti. Traseul este superb si vremea e grovaza. Am chef de pedalat si imi place cum imi merg picioarele.
         Ma uit la kilometraj si vad ce deja au trecut 20 de km. Nici nu i-am simtit cum au trecut. Vine o coborare spre un sat si ii dau tare. Dintr-o data „POC”. O bubuitura buna. Ma opresc rapid. Am stiut din primul moment ca am facut expozie! Trag pe stanga in iarba sa nu incurc concurentii. Dau roata jos.. scot camera… verific cauciucul sa nu am ceva spini.. pun camera de rezerva.. dau la pompa cu putere… si….. fas…. 
Imi scapa aer …. imi scapa aer!
        Ma uit nelamurit.. si ce sa vezi! Cauciucul a explodat pe langa raf am o spartura de toata frumusetea de pot sa bag un deget :(. Hai ca e buna! Nu gasesc nici o rezolvare.. nu am la mine nici Ducktape nici ceva sfoara… nici ceva sa bag in interiorul cauciucului.. is fiul ploii :)).
        Sunt la km 21 si habar nu am in ce parte e Muresul si pe unde sa o iau sa ma intorc mai rapid. Vad ca mai jos e un sat si o iau spre el sa intreb pe cineva unde sunt. Gasesc un cioban care ma indruma tot in jos. Ajung in sat si acolo e cineva cu un scuter care ma mai linisteste! Teoretic. Sunt doar 10 km pana in Mures daca o treci dealul. Cum e greu sa impingi bicicleta pe pana ma opresc si fac din nou pana… de data asta bag aer doar cat sa stea cauciucul bine.
       Ajung intr-un  un post de control si alimentare. Un organizator cauta in masina si gaseste o fasa elastica. Bandajez cauciucul bine, bag aer calumea si o iau in jos spre asfalt.. pe drumul cel mai scurt spre Mures.
Priviti roata spate :D
Priviti roata spate 😀
                
         Uite asa.. cu voia lui D-zeu ajung cu bine in Mures dupa un drum de ~ 15 km. Pana o fac doar cu 300 m innainte de locul de Finish. Am ajuns in timp.. desi ma vedeam impingand bike-ul prin paduri pana seara.
       A fost primul concurs de MTB la care am abandonat dar asta e viata. Bine ca nu am facut expozie intr-un concrs cand ma luptam cu Tudi pentru locul I. :))
       Socializam la un suc cu nu „fel de gulas” nu prea stralucit.. si repede acasa ca trebuei sa ajung la o nunta de noapte.
        Din pacate un coleg din Medias (Florin Baba) s-a accidentat grav, avand clavicula rupta, doua coaste rupte una din ele perforandu-i  un plaman. Urat! Toti ii dorim insanatorire grabnica!
       Sa auzim nu mai de ture adevarate!
Reclame

MTB Cluj maraton

Publicat pe Actualizat pe

Pusca si cureaua lata,

Ce-am mai pedalat odata!

Maros MTB maraton 27.09.2009
Distanta: 82 km
Diferenta de nivel: 2660 m
Participanti Medieseni: Paul, Oli, Dragos, Andy & fica, Flavius, Mihai
MTB Cluj 2009 - 80 km
MTB Cluj 2009 - 80 km

Sambata seara ora 21: spal bicicleta 😀
                                ora 22: plecam la karaoke
                                ora 24:30: „pregatit de concurs” ma pun in pat
          Duminica dimineata la 6:00 cu naveta (un E clase 🙂 )  lui Oli plecam spre Cluj (Inca o data multumim lui Oli pt. sacrificiul de a fi sofer). Ajungem super bine in zona de start. Lume multa si inca e doar ora 8:15 minute. Prindem inceputul inscrierilor si scapam rapid de coada.  As recomanda viitorilor organizatori sa preia ideea inscrierilor pe net cu plata prin ordine de plata.
          E mai racoare dar se anunta o zi placuta asa ca ne echipam in echipament scurt. Ma intalnesc cu prieteni dragi din Campulung Moldovenesc, Baia Mare, Mures… oameni de nota 10 cu care din pacate ma intalnesc doar pe la concursuri si in fuga.
          Iesim sa dam o tura de incalzire si la 9:50 ne asezam cuminti in coada. Atata lume nu a mai participat la un concurs de MTB (de prin Ardeal) 375 participanti. Se da startul si incerc sa ma strecor printre concurenti pentru a nu ma incomoda in partea superioara unde stiu de anul trecut ca este mai ingust.
         Oli e langa mine si ii dam incet in sus! Zona este superba si imi dau seama ca Clujenii au unde sa pedaleze!  Radeam singur cand ma gandeam la Hoinari si oamenii din Timisoara care pedaleaza in „papusoi” :). Ajung in zona in care se despart cele doua trasee, lung de scurt, si ma opresc sa dau un „telefon” rapid. Ma ajunge si depaseste colegul de echipa (Explorer Team) Dan Chifu. Imi termin treaba si il ajung si pe el si pe inca un baiat din Brasov (pe parcurs ne-am dat seama ca ne stiam de la Duatlonul din 2008). Cu „brasoveanul meu” o sa pedalez toata ziua. El era mai bun pe urcare eu pe coborari. Uite asa ne-am stimulat reciproc si nu ne-am plictisit.
         Prima coborare se face pe o potecuta de iarba si bolovani. Fara probleme mari ajungem jos unde incepem a doau urcare. Ceva nu e in regula! E prea cald! Traspir ca si in iulie, de sub casca curg rauri de sudoare. Imi aduc aminte de EcoExplora 2007 unde tot asa cald a fost la proba de bike, dar ca si antidot, care a dat roade, a fost clatirile repetate in apa rece de munte.
          Vad un izvor! Ma opresc repede, si ma spal pe fata, maini. Alta treaba! Dupa o clatire buna esti un alt om! Acum pot sa pedalez linistit. Panta e destul de mare dar merge. Ajung in acelasi timp cu brasoveanul si inca un tip care avea crampe :(. Bag in mine 4-5 felii de portocala si o banana. Oamenii din posturi sunt foarte de treaba si imi umplu bidonul cu apa. Urmeaza o cobarare abrupta cu niste serpentine foarte stranse. Nu ma incanta deoarece trebuie franat tare in  curbe si solul e destul de instabil. 
         Coborarea se termina dar ma intristez! Realiez ca mi-am uitat ochelarii  la acel izvor unde m-am spalat. Sunt super trist pentru ca imi iubeam ochelarii! Singura speranta este ca un om de bine sa-i gaseasca (dintre concurenti) si sa mi inapoieze. Asta e!
        Incepe urcare a 3-a. Un drum de tara plin de bolovani. Viteza este destul de mica, dar stimulat de colegul din Brasov nu ma las. Ma dau jos doar in cateva locuri ca sa-mi indrept spatele. Diferenta de nivel mare se simte. Incerc sa profit si sa ma bucur de peisaj. Mai ales in partea superioara prin golul alpin zona plina de case razlete este superba.
          Ma simt bine si am pofta de pedalat. Nu sunt depasit si nici nu depasesc pe nimeni de multa vreme. Coborarea a treia este pe placul meu. In viteza pe o potecuta ingusta prin padure. Las bicicleta sa curga si adrenalina e la inaltime :). Ma gandesc ca daca e sa sari de pe poteca nu poate sa fie interesant. Dar nu sunt probleme! Ajung pe asfalt si pedalez cu viteza. Nu vreau sa fortez pentru ca stiu urcarea ce urmeaza de anul trecut. E a patra si are panta medie de peste 13 %. Lantul „rage”, asa ca ma opresc la inceputul urcarii si il ung. Merg pe langa bicicleta. Sunt sigur ca nu pierd nimic ceea ce se si confirma cand „partenerul” brasovean ma ajunge pedaland… dar atat. In 2 km s-a distantat 300 m fata de mine care mergeam pe jos. Bravo lui pentru hotarare! Plecam impreuna si pe coborare ma distantez din nou. Stiu ca o sa ma prinda pe catarere.
          Urcam din nou si la 300 m distanta de varful padurii  simt necesara o „Pis pauzen”. 🙂 Brasoveanul imi sufla in cefa si ma intrece. Nu il pot lasa! Ma mobilizez si parca imi vin puterile innapoi. Urc bine si vine.. coborarea! Prind inca un concurent din urma si trag dupa el. El ma vede si o ia pe aslfat in jos! Eu dupe el! Pedalam noi vre-un km si ne dam seama ca am gresit. Fain! Hai in sus! :((.
          Gasim unde am gresit dar e prea tarziu. Ajung la Finis dupa 6:56 ore! Brasoveanul m-a intrecut cand eu m-am ratacit. Macar l-am intrcut pe celalat tip.
        Merg si beau niste Cola si o bere rapid sa ma hidratez. Povestesc cu prietenii… si un tip vine la mine si ma intreaba: „Ti-ai pierdut ochelarii? Spune-mi ceva despre ei!”. Ii dau cateva detalii si imi primesc ochelarii perduti. Bucurie mare si sincere multumiri celui care a fost om de omenie si mi i-a inapoiat.Vine premierea, mancam pastele si plecam spre casa.
Pe drum primesc un telefon de la prietenul Ionut, care imi zice!
I:  Il sti pe tipul care ti-a dat ochelarii?
D:  Da!
I: A castigat bicicleta la tombola!
SUPER! Ma bucur pentru el si realizez ca totusi cineva acolo Sus se uita la noi si „le randuie”! 
A fost un concurs f. bine organizat la care o sa revin cu drag si la anul!
Ne vedem la Duatlonul de la Brasov in 17.10.2009 – http://www.duatlon.ro/

MTB – Tusnad maraton

Publicat pe Actualizat pe

Un concurs de MTB de nota 10!

Distanta: 49,2 km
Diferenta de nivel: 1420 m
Data: 20.09.2009
MTB Tusnad
MTB Tusnad
Iata ca toamna a venit, temperatura a scazut, frunzele au inceput sa rugineasca si concursurile de MTB se tin lant.
Duminica asta,  cu mic cu mare lumea a mers la Baile Tusnad. Am numarat in jur de 18 participanti numai din Medias ceea ce este un record. Vremea a fost superba si traseul la fel, desi au fost 2 ture.
Cei 274 de participanti au fost mai mult decat incantati de prestatia organizatorilor, mai ales ca au fost la prima editie. Taxa normala/modesta de particiapre in care s-a primit diploma de participare si o cana inscriptionata plus un gulas de „sa te lingi pe bot” au dat si mai mult farmec atmosferei de dupa concurs.
Startul s-a dat la ora 11. Toti cu emotii si fiecare cu dorinta sa se impuna si sa-si arate valoarea. Ce-i drept, toamana poti vedea care si cat s-a antrenat peste an. Orgoliile sunt mari si motivatia e cu atat mai mare.
La inceput aglomeratia deja bine cunoscuta. Am incercat sa plec cat mai bine pentru a evita busculadele. Traseul urca pe drum forestier iar viteza e buna. Imi gasesc ritmul si ii dau in sus. Bineinteles ca as vrea sa-i dau mai in forta… da… e bine si asa :). Vine o coborare pe care ii dau maxim. Ma avantajeaza full suspension-ul si depasesc cativa concurenti. Din nou la deal! Urcare prin padure cateva zone mai abrupte dar scurtute. Se ajunge in asfalt si aici incepe frustarea. Adica… cand esti pe asfalt te astepti sa zbori in sus… dar stai ca nu e asa! La mine :)). Urc cu viteza de ~ 12 km/h. Mi se pare super putin, dar nu sunt depasit de nimeni si nici nu prind pe nimeni. Asta nu e chiar rau, dar  nici bine.
Coborarea se face prin padure pe o poteca superba! Ma uit la kilometraj la un moment dat.. si vad: 46 km la ora. Nu e rau! Si imi place la nebunie! Prind si depasesc vreo 3 concurenti. Traseul ajunge la Lacul Sf. Ana si de acolo urmeaza a 2-a urcare, tot pe asfalt, asfalt care trece la fel de anevoios. Inca o portiune de push bike scurta si apoi spre finish in coborare. Traseul e super… vre-o 2 zone in care trebuie sa te ti bine caci iarba mare te cam zguduie.
Termin prima tura in 1 ora 40 minute. Mananc o banana si din nou in sus. Traseul deja il stiu si trece in liniste si parca super rapid.
FINISH! Am terminat cei 49,2 km in 3,34 ore cu o medie de 14 km/h. Nu e rau, dar nici grozav. (Pusca si cureaua lata, Ce barbat am fost odata!). Sunt pe locul ~26. (inca astept rezultatele exacte).
Urmeaza partea de socializare cu prietenii din toata tara, binemeritatul gulas si o bere pentru hidratare.
Pe la ora 18 plecam spre casa.. (multumesc Oli pentru trasnport), si facem bilantul si analiza cursei, bineinteles in comparatie cu mediesenii. Mihai Constantenec a scos undeva la 3 ore fiind primul, al doilea Paulica cu un timp de 3,15 minute. Mi-a dat 19 minute! La cat m-am antrenat anul asta nu e chair rau 😛 ma consolez eu. Dragos mi-a dat undeva la 14 minute, Oli a venit la 2 minute de mine. Felicitari baieti si tuturor participantilor Medieseni si nu numai!
Urmeaza maratonul de la Cluj! Acolo iarasi cu siguranta o sa fie un concurs bun!
Cateva poze aici: http://picasaweb.google.com/cabadansorin/MTB_Tusnad_20_09_2009
Sa auzim numai de ture adevarate!

MTB_Nemsa_HulaPelisor_Metis_Mosna

Publicat pe Actualizat pe

MTB – Medias-Binder-Elesteu-Nemsa-HulaPelisorului-Metis-Mosna-Medias
 
          Lungime: 50,7 km
          Diferenta de nivel: 900 m
          Timp total: ~ 5:30 ore
          Data: 13.09.2009
          Coechipieri: Paul, Oli, Dragos si Gigi

MTB_Nemsa-HulaPelisor_Metis_Mosna

 

          E sambata si toata lumea are cate ceva de facut… asa ca pe dupamasa incepem sa ne facem planuri pentru a iesi la o tura de MTB duminca. Cateva telefoane si gata!
          Dimineata la ora 10:30 suntem in fata la Hotel Binder Bubi.  Aveam in cap o directie si o schita de traseu dar nimic concret. Vreu sa facem ceva nou, sa mai descoperim rute si zone noi. Plecam spre Lac Binder si urcam pe traseul de alergat ce ne scoate la Elesteu. De aici, prin coada lacului trecem dealul spre Nemsa dar o luam prin stanga golfului de verdeata, trecem o muchie si coboram pe langa o stana in drumul asfaltat (la ~ 2,5 km de intersectia cu drumul de Mosna).
          In Nemsa de la biserica o luam la dreata si tinem drumul ce merge tot in fata, care ne scoate la niste brazi. De aici coboram in drumul asfaltat chair langa intersectia de Alma Vii, si urcam pana pe Hula Pelisorului. Chair in varful hulii facem dreapta pe lana un copac insemnat cu vopsea „MTB”. Traseul continua exact pe creasta matematica aproximativ 9 km. Este bine marcat de catre prietenul nostru Catalin Stava cu punct alb si benzi alb rosii. Felictari ai facut o treaba excelenta!
         Si asa reusim sa ne pierdem de Dragos si sa o luam aiurea spre Zlagna :D, dar revenim in traseu si continuam pe marcaj. Traseul este frumos dar cam plin de crengi cazute in zona de padure deasa ci cam multi boscheti in zona de tunel de verdeata (ar merita sa-l curatam si sa-l marcam cu marcaj autentic, Cata propunea cu banda turistica Rosu cu alb = traseu de creasta).
         Dam in asfalt si coboram in Metis, travesam satul si la ultimul drum de pamant trecem raul pe partea cealalta si urcam intr-o mica culme inspre Valea Calva (valea cu Alma Vii). Coboram spre firul vaii, dar terenul e cam mlastinos si mergem cu grija. Din firul vaii facem dreapta pe Valea Dupa Hula ce trece dealul spre Motis, dar innainte sa ajungem in Motis, facem dreapta pe sub o veche ferma de vaci si urcam pe langa niste plopi.
        Intram in padure si ajungem in cumpana de ape. Aici in loc sa coboram facem stanga si prindem un vechi drum forestier de pamant. Toti pedalam de parca suntem la concurs. Mie imi place zone foarte mult, sigur o sa revin! Ne dam seama ca am gresit… dar ii dam innainte. Lui Dragos i se rupe o spita si ne aprim sa si-o prinda. Ma uit pe harta, dar nu putem cobira numai fie in Ighisul Nou sau in Mosna. Mai urcam umpic si drumul incepe sa coborare abruspt prin padure. Iesim intr-un golf de verdeata… si intalnim pe cineva.
    Bade! Drumul asta unde duce?
    La Mosna!
          Standard! Incerc sa ma orientez sa stiu sa revin prin zona. Toti pedaleaza tare.. asa ca dupa ei! Intram in Mosna si apoi pe asfalt. De aici… sprint spre casa!
Fiecare incinge pedalele si vitezometrul o ia razana! Viteza: 35 km/h -> 40 km/h -> 45 sau chair si mai bine. Paul rupe bariera sunetului… dar nici Dragos si Oli nu se lasa :D.
Buni baietii astia! Felicitari! Anul asta toata lumea merge bine! Cu asa navete de biciclete cred si eu :P.
O tura frumoasa in care am mai descoperit ceva zone dragute!
Probabil ne vedem la concursul de MTB la Tusnad!http://www.aktivity.ro/maraton/?l=ro&m=4
Sa auzim numai de ture adevarate!

Negoiu-Custura Saratii-Muchia Serbotei-03-06_09_2009

Publicat pe Actualizat pe

O tura mult dorita!

     Uite ca timpul zboara si ni se face din nou dor de o tura cu cortul, si nu oriunde, ci in Mareţul Făgăraş.
Nu putem refuza oferta expertului montan Popica de a urca de vineri seara in Caldarea Mieilor de sub Cascada Serbotei, asa ca, vineri dupamasa impreuna cu Anamaria la ora 15:00 sunt in drum spre Sibiu.
     Acolo ne asteapta Popica si Agnes, in PUI-ul lor (masina – Fiat Punto) dornic sa se rupa pe drumul de la Porumbacu la cariera de piatra. Echipa fiind intreaga,  incepem la ora ~ 18 urcarea spre Check Point 1: Cabana Negoiu.
Serpasul Popica
Serpasul Popica

La cabana ajungem dupa 2 ore de urcat. Deja e intuneric,

asa ca intram in cabana sa ne scoatem lanternele si sa bem un ceai. Cabanierul ne intreaba care e planul crezand ca o sa ne cazam la el. Dar cand a afla ca vrem sa urcam mai suLuna timidas si sa stam cu cortul i-a „cazut fata”. Cabanierul: „Mergeti ca va asteapta ursul sus!”. Ha! Ce ne-am mai speriat! M-a dezgustat atitudinea lui… de cabanier ce asteapta „miticii” sa scoata bani de pe urma lor.      Plecam mai departe in noapte, traseul si podetele suspendate fac ca urcusul sa fie insesizabil. La un moment dat… lumina mare! O luna plina iesea de dupa Custura Cioanului. Ne oprim sa admiram spectacolul. Cerul e senin si plin de stele… iar luna e de vis.

           La ora ~ 21:40 ajungem in Caldare Mieilor. Gasim un loc superb de cort, montam instalatiile, mancam ceva si la somn.

          Dimineata la ora 8:00 trezirea si urmeaza procedurile de spalare si mancare.

Paradis alpin
Paradis alpin
 
La ora 10 plecam pe traseul Saua  Cleopatrei – Custura Saratii – Muchia Serbotei.
Vreme e superba fara nici un nor, iar temperatura este numai buna de urcat. Dupa 2 ore suntem in Saua Cleopatrei

si primii nori incep sa-si faca aparitia dar nu mai cat sa faca pozele mai spectaculoase.

     Pe custura toata lumea e atenta si entuziasmata. Pentru Anamaria este cel mai frumos traseu. Fetele noastre se misca de minune, parca sunt capre negre.  Am si cordelina la mine pe care nu ezit sa o folosesc de doua ori… sa nu riscam nimic si sa parem si mai profi decat suntem :P.
 
Porumbeii Custurii
Porumbeii Custurii
Ne bucuram de ficare pasaj! Uite ca a trecut si Custura Saratii cea mai tehnica parte a Fagarasului peste care trece traseul de creasta. La ora 15 suntem pe Varful Serbota. De aici ceata ne „preia” pentru a cobora pe muchia cu acelasi nume la cabana Negoiu. Dupa 10 minute incepe si ploaia! Asa e la munte! Sunte dejamagiti ca nu putem admira peisajul care sigur este de vis. La ora 17 suntem la corturi uzi leoarca. Ne dam hainele jos si la baiei in rau in ploaie. NU duraza mult… si ne bagam in corturi pentru a ne incalzi. Mancam si la ora 19 somn! Dormim noi cat domim.. pe la 21 ne trezim.. afara tot ploua.. mai povestim pana pe la ora 23 si din nou somn pana dimineata pe la 8:00.
          Nici nu am dormit mult :P!  Decidem sa coboram, vremea fiind tot inchisa, dar nu inainte de a mai dormi vreo 45 de minute.. ca doar dupa masa…. :). La ora ~ 15 suntem la masina si constatam ca masina lui Maca e in parcare! Dar unde sunt oamenii nostrii! Dam telefoane si tarziu aflam ca au trecut pe langa corturile noastre, dar fiind ceata nu ne-au vazut. Pacat! Oricum ii felicit ca au urcat pe Negoiu (Feri si Florin) si pentru perseverenta pe (Maca si Adriana).
          In Sibiu mancam o pizza si somnul ne trimite apoi spre casa unde ajungem pe la ora 20.
Albumul foto al turei il gasiti aici:

Super alpinistii  in actiune

Geiger MTB Challenge 2009 – Sibiu

Publicat pe Actualizat pe

Invingatorul invins!

Am reusit!

Ultima gasca!

Sunt mandru de mine!

Am luat 4,50 la acest examen! Merit sa primesc cele 50 de sutimi pt. trecere?

O cursa de neuitat!

Natura intotdeuna invinge!

Acestea sunt doar o parte din posibilele titluri care mi-au trecut prin cap ieri, in timp ce pedalam la cel mai greu maraton din Romania. Cel mai greu a fost anuntat si asa a si fost!
Lungime traseu: 92 km
Diferenta de nivel: 3200 m
Traseu_lung_harta

Harta traseului de 92 km

profil_lung

Profilul cursei de 92 km

Chiar ma gandeam, ca daca aveam un reportofon ieri  la  mine, sa-mi inregistrez toate gandurile, scriam un roman de cateva sute de pagini fara probleme. Caci am avut timp sa meditez si sa aberez pe tot parcursul traseului.. care a fost lung.. foarte lung, iar timpul in care l-am parcurs…  enorm!
Totul a inceput asa!
Cum nu am mai ajuns la EcoExplora am decis sa incerc maratonul de la Sibiu. Si nu oricare traseu, ci cel lung si cica foarte greu. Sincer, aveam chef sa ma rup! Da aveam chef sa ma rup! Pare ciudat, dar asa a fost.  De cand am plecat de acasa am stiut ca o sa fie extrem de greu, si am avut emotii la plecare, ceea ce nu mi s-a mai intamplat la un concurs de MTB.
Eram contient ca nu sunt pregatit fizic pentru o asa incercare, dar eram pregatit psihic. Vroiam sa ma incerc!
La ora 7 plecam din Medias cu masina mea, asta dupa ce-i iau si pe bunii prieteni Paul si Gigi. Eu si Gigi suntem singurii medieseni care mergem la tura lunga. Imbucurator este ca ma fost 12 participanti de pe malul „Tarnavei Mari”.
Ajungem in Sibiu la locul de Start, ne luam numerele, ne pregatim bicicletele, imi pregatesc rucsacelul, in care imi pun „deale gurii” dar si o geaca de ploaie, o bluza cu maneca lunga si frontala. Da! Lanterna! Asta pentru ca stiam ca va fi o zi lunga… si ma asteptam la ce e mai rau. Sa depasesc ora 20, adica cele 10 ore in care puteai termina oficial traseul lung si noaptea prin padure fara lumina e mai ciudat.
Din pacate, la concursuri, de multe ori nu ai timp nici sa schimbi o vorba cu oamenii cunoscuti, pe care-i vezi doar la manifestarile sportive. Si e pacat! Nu inteleg optiunea organizatorilor sa puna concursul duminica! E o prostie! Ma gandesc la cei care vin de la sute de km distanta. Dupa ore bune de pedalat sa te urci in masina, sa conduci obosit si luni dimineata sa mergi la servici :(. Trist!
Se da startul! Plec incet sa ma incalzesc. Pedalez constant, nu ma agit sa depasesc, prima urcare mare adica pe Varful Magura o stiu din anii precedenti. Si sunt „numai” 12 km de catarare pe o panta numai buna de scos sufletul din tine.
Pe la jumatatea urcarii ma prinde Gigi si de aici pana in Paltinis vom merge impreuna.. cu mici difernete de timp intre noi. Intr-un fel ma linistesc cand stiu ca sunt in fata lui Gigi care e un ciclist bun, si anul trecut a terminat acest maraton cei drept pe un traseu umpic mai usor in 7:45 min. Coboram la CP-ul de la km 37. Suntem anuntati ca suntem la limita timpului si trebuie sa ne miscam bine sa trecem de Paltinis inainte de ora 14, adica 6 ore de la start. Ma  uit la ceas si vad ca au trecut „doar” 2:50 de la start. Avem 3:10 ore sa facem pana sus in Paltinis sa ne incadram in timp. Verific profilul cursei si vad ca urcarea are aproximativ 18 km. In gand imi spun! Cum sa nu facem 18 km in 3:10.
Dar! Sa vedeti ce nu a vazut Parisul! In sus o panta… si traseul urca  pe un scoc in forma de V plin de bolovani instabili, de nu gaseai unde sa pui piciorul pe ceva drept ce sa mai zic sa mergi pe bicicleta. Asa ca dai in sus pe langa ea. Nu e problema ca sunt obsinuit de la Carpathian cu push-bike-ul! Dar sa impingi la un concurs de MTB vreo 10 km adica vreo 2:10 ore pe o singura urcare… mi se pare cam mult!
M-am simtit bine tot timpul, m-am alimentat si stare de spirit imi era super, asta fata de un tip, din bucuresti :P, care s-a prezentat drept LegStrong, care blestema de…. clar ca a venit ploaia. Da, da, ploaie ! Daca e „razboi” razboi sa fie! A inceput o frumusete de rapaiala de vara…. numai buna se te ude pana la piele, sa inunde poteca, sa inmoaie noroiul… pefect. Eu aveam la mine geca si nu am avut probleme… dar nu vreu sa stiu cum a fost pentru cei care erau doar in tricou (de exemplu Gigi). Il depasesc pe saracul Gigi si ii dau mai departe!
Ajung la Paltinis! Acolo un grup de vreo 6 persoane de la Salvamont dintre organizatori. Imi dau vestea cea mare!
Ne pare rau, ai depasit timpul de 6 ore cu 9 minute! Este descalificat, trebuie sa predai numarul si cipul!
:(( nu pot sa cred! Stau nemiscat cateva secunde. Ma uit la ceasul de pe bike. Ora 15:54 la mine! Astia vor sa ma prosteasca! Am telefonul in ruscac unde as putea sa vad ora exacta dar nu il mai scot, ii cred pe cuvant. Predau numarul si cipul.
Stau si ma gandesc! Dupa ce am tras de mine atat.. am urcat uratenia asta de panta, m-am batut joc de bicileta prin toate noroaiele.. acum sa trebuiasca sa ma dau batut!? Ma gandesc cata apa mai am la mine! Ar trebui sa imi ajunga deocarece probabil  nu o sa mai gasesc pe nimeni in posturile de alimentare.
Cer sa imi indice directia in care continua traseul!
O SA CONTIUNUI PE CONT PROPRIU!
Toti incearca sa ma faca sa renunt! Baiete.. nimeni nu o sa vina dupa tine in caz ca o sa patesti ceva! A plouat si traseul este foarte periculos! Poate nu o sa ai semnal….
Am zis, am zis! Plec mai departe! Ma simt bine, am apa, mancare si lanterna la mine! Gata ii dau bice! De aici incolo o sa fiu „baiatul fara numar”. Toti albitrii pe care langa trec ma „stiu”. Tu esti ala….. fara numar! 😀 Da, da… fostul numar 309! Un invingator si un invins. Sunt Ultima Gasca!
Nu dupa mult timp prind un concurent „valabil” ce isi curata schimbatorul de noroi. Ma linistesc! Hai ca macar albitrii il asteapta pe omul asta.. asa ca voi fi mai in siguranta.. si in caz ca termin sub 10 ore o sa pot dovedi ca am facut traseul integral.
Trec de un albitru.. si…. in fata lui, Rop-Trosc! Ceva se blocheaza! Ma dau jos! Varza! Asa ceva nu am mai vazut! Lantul s-a pus in doua si s-a blocat intre schimbatorul pedalier si pedalier. Lantul fiind in dublu.. nu puteam face nimic! Nu mergea nici in fata nici in spate! Mi-e frica sa nu rup schimbatorul spate care e super intins! Dar, calitatile mele de mecanic modest :P…. gasesc singura solutie! Scot imbusurile si desfac schibatorul pedalier… il ridic si lantul scapa! Puffff! Fixez schimbatorul.. va dati seama.. pe tot angrenajul si cadrul un noroi.. de nu vedeam nimic.. dar functioneza! Plec mai departe in viteza caci ultimul concurent intre timp a trecut de mine.
Urmeaza o coborare super tehnica pe un jgheab stancos plin de bolovani, in forma de V si cu rupturi de nivel! Stau pe bicicleta! Fie ce-o fi! Trag tare de frane, ma dau si jos la cateva praguri mari! Dau si o tranta cu saritura peste ghidon! Nimic grav… repede la vale… caci timpul trece! Se terminca si jgheabul.. dar ce sa vezi! De la cat am strans de ghidon si am tras de frane mi s-au blocat mainile! Am facut carcel ma mana dreapta! Cu greu reusesc sa schimb vitezele in prima faza! 🙂
De aici  (Gura Raului) urmeza o urcare pe un forestier). Angrenajul geme de la atata noroi! Asta e bataiei de batjocura pentru biciclete! Da ce sa-i faci.. taci si pedaleaza! Ajung intr-un punc de control  si primesc totusi un bidon de Sponser si o banana. De aici urmeaza o urcare criminala.. tot push ca doar ce putea fi! Mai sunt ceva coboarari scurte pe niste pante de stai dupa scaun.. nu mai zic de bolovanii si crengile luate in gura…  Pana aici am fost super in regula si optimist…. dar… parca incepe sa-mi ajunga! Mai am 20 km pana la finish! Hai ca nu mai e mult.. stiu ca mai am doar o urcame mica. Mica pt. ce a fost inainte! Vine o coboare draguta pe iarba pana aproape de Rasinari! Si cand ma vedeam ajuns jos..  o alta palma! Un noroi galben din cel mai lipicios imbratiseaza cu mare dragoste cauciucurile de aproape se blocheaza! OOOO da! Natura intotdeuna invinge!
O iau pe iarba… bicicleta cred ca are 30 de kg.. vai de mine.. e grea provocarea asta!
Trec drumul asfaltat din Rasinari si urmeaza.. o urcare! Tot pe pamant super lipicios! Ocolesc prin iarba…. iau bicicleta in spate… dar cat poti sa cari frate 30 kg…. chinul de pe lume! Depasesc un concurect cu roata blocate de noroi! Nu o mai poate invarti deloc. Saracul are frane in V… nu e de mirare!
Urmeaza portiunea comuna traseului de 45 km. Pe aici stiu care e treaba… Noroi cat vrei.. dar macar asta nu se mai lipeste chiar asa. Ajung la apa Sevisului, o apa mare… oo da! Ma dau jos si ma bag pana la genunchi in apa… imbracat si incaltat… normal. Sa ma curat nu de alta! Culc bicicleta in apa sa se mai curete angrenajul….
La intrarea in padure vad un alt concurent si trag dupa el! In padure deja este intuneric. Bicicleta fuge de sub mine pe unde vrea pe ditamai noroiul! Se vad lumini! Finish-ul!
Am resit! Este ora 19:55! Am terminat sub timpul limita de 1o ore.
Acum, numai voi puteti spune daca sunt un invingator sau un invins!
Eu am dat ce am avut mai bun din mine si am luptat pana la final ca un soldat pe campul de batalie pana la ultima suflare.

Bike -> Medias-Barghis-Metis-SeicaMare-AxenteSever

Publicat pe Actualizat pe

             Se apropie maratonul de la Sibiu (30 august 2009 http://www.ciclism.ro/maraton/), un concurs foarte bine vazut de lumea ciclista. Traseul de 92 de km se vrea a fi cel mai greu si dur din tara, asa ca…. trebuie incercat. Desi speram zilele astea sa alerg si sa pedalez pe undeva prin muntii Maramuresului la concursul de Adenture Race – EcoExplora, acum noua provocare este acest maraton.

           Asa ca la antrenament! Doar am tras chiulul in ultima perioada :P! Sa fiu sigur ca o sa stau ceva timp pe bicicleta mi-am propus sa ies pe asfalt pana in Agnita si retur. Plec singur destul de tarziu 17.45. Ma incalzesc incet… dau la pedale….trece hula Mosnei si Pelisorului si incepe partea mai plictisitoare dupa satul Pelisor. Soarele si vremea buna ma fac sa imi schimb planul! Demult mi-am dorit sa fac pe bicicleta partea dintre satul Barghis si Seica Mare, sa ca intracolo. Singura problema era ca ziua s-a scurtat si eram contient ca ma va prinde noaptea. Ca si solutie de backup imi propun sa ajuns la lasarea intunericului in Axente Sever, de acolo sa ma duca iubita cu masina acasa.

Asa si facut! In Barghis o iau spre Sibiu. Drumul urca in serpentine spre Ighisul Vechi. Zona e f. frumosa! Cobor si trec de Ighisul Vechi si Vecerd. Lumea se uita la mine ca la extraterestrii. Daca in Mosna lumea s-a obisnuit cu oameni in iegari si casca pe bicicleta, aici e cam ciudat. Las drumul de Sibiu si fac drapta spre Seica Mare, o noua urcare destul de lunga pana pe dealul Seiseveni. Trag pe dreapta si iau doua merge de pe marginea drumului sa-mi mai potolesc foamea si gustul de dulce de la batonul de Snikers.

De sus din deal urmeaza doar coborare. Deja au trecut 40  de km si sunt la altitudinea de 583 m, cel mai inalt punc al turei. Este ora 18.40. De aici pana in Sura Mare nu cred ca am mers cu viteza mai mica de 30 km/h. Am tras tare dar degeaba. Intunericul ma prinde in Seica Mare. Dau telefon la Anamaria sa vina in intampinare sa ma ia cu masina deoarece nu am nici o sursa de lumina la mine (doar benzile reflectorizante de pe rucsac).

O tura care merita facuta cu un bike cu roti de si suspensie pe fata, mai ales acum toamna, cand se coseste fanul si padurea devine ruginie. In total 72,7 km cu 550 m diferenta de nivel.Barghis-Metis-SeicaMare