Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa!

Publicat pe Actualizat pe

Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa!

Extra: Nemultumirea personala fata de multi cabanieri – exemplu de ASA NU la Podragu!

    Data: 08-09.02.2014
    Locatia: M-tii Fagaras – Cabana Suru
    Scopul: plimbarica
    Trupa: Anca, Sika, Ale, Cristina, Corina, Cristi si Caba
    Foto: Caba Dan
     De cand s-a reconstruit cabana Suru am simtit ca s-a nascut un loc in care sa urcam la munte si unde sa fim primiti cu caldura si sa ne simtim ca ACASA!
     Nea Fane, a devenit cabanier poate si prin contributia mea si a lui Florin Capalnean care l-am simtit un om deschis, vesel, caruia ii place sa traiasca, stie „sa puna mana” si sa fie… OM! I-am sugerat sa ramana cabanier si uite asa… de cativa ani este unul dintre cel mai buni cabanieri din Fagaras. Nu o spun eu, ci majoritatea oamenilor care au fost in Suru. Desi nu este om de munte, desi este un om simplu, desi nu il vad vreaodata urcand cu rucsacul spre creasta de dragul… plimbarii sau a crestelor; Nea Fane este respectat ca si om si cabanier. La el cand ai ajuns esti primit cu un salut prietenesc, cu un ceai cald din partea casei, iti pune pe masa tot ce are in bucatarie. Stie sa fie sociabil, glumet, sa „simta” turistul, facandu-i sederea placuta.
    Inca din vara am vrut sa scriu un post legat de calitatea, moralitatea, stilul si prestanta unor cabanieri. Desi sloganul blogului meu este „Un gand bun despre munte…” trebuie sa imi exprim nemultumirea personala si sa stiti ca nu numai, in ceea ce priveste anumiti oameni care se pretind cabanieri.  Am discutat cu mai multe persoane: oameni vechi de munte, sportivi cu performante frumoase, chiar si ghizi montani. Multi mi-au confirmat ca avem in anumite zone cabanieri de o calitate morala sub medie, care nu dau dovada de respect si intelegere, nu promoveaza si pun in valoare legile muntelui. Nu stiu sa fie oameni! Limbajul si comportamentul fata de un turist fie el incepator, fie el experimentat in multe locuri este josnic, delasator si arogant. O aroganta care nu are ce cauta la un om care are 7 ani de acasa, un om care „traieste pe munte”.
    Desi unii sunt cabanieri de ani de zile, poate zeci, desi unii urca „la ei” si sunt multumiti, trebuie sa fie constienti ca multa lume NU este multumita! De multe ori rutina si spiritul glumet s-au transformat in aroganta! Am simtit pe pielea mea, am primit confirmari legate de limbajul si tonalitatea vocii „cabanierilor”.
     Rezultatul: multi oameni efectiv nu mai merg la anumite cabane, ori trec fara a se caza. Ideea este ca SE EVITA locurile unde cabanierii sunt „asa si asa”!
     Cine pierde? Noi toti! Si e pacat!
      Tata m-a dus pe munte inca de mic. La 12 ani parcurgeam cu rucsacul in spate Creasta Fagarasului! Tot tata mi-a insuflat dragostea si respectul de munte, el si oameni ca si Gheorghe Banu (presedinte de asociatie montana) imi povesteau de caracterul vechilor cabanieri. La care bunul simt, respectul, iubirea de munte, integritatea si multe altele erau valori care te faceau sa iti inclini capul cand dadeai mana cu Domnul Cabanier.
       As putea sa dau mai multe exemple traite personal, as putea sa „atac” persoane, nu vreau sa creez tensiuni, dar nu ma lasa sa nu dau ca exemplu negativ si sa atrag atentia asupra comportamentului, arogantei, administrarii Cabanei Podragu! O cabana care ar trebuie sa fie Regina Fagarasului! Cu o amplasare de exceptie si o pozitie strategica, ar trebui sa fie un mic Rai. De ani de zile esti intampinat cu o voce rece (un Bine ati venit! nu am primit demult). De invitat in sala de mese… nici vorba. Intri tu, si te simti ca intr-un birt [Peretii negriciosi ca in poeziile lui Bacovia (care cu o simpla varuire ar da o alta lumina locului), intotdeauna pe mese stau scaunele cu picioarele in sus (ca si cand locul e inchis si rece).
     Cabaniera cauta motiv de cearta si scandal cu toti care intra acolo:
– primul contact: „Ce vreti?” – fara un Buna ziua, pe o intonatie de parca  ai venit acolo sa furi ceva.
– „De ce intrii cu rucsacul in sala de mese!?” Desi nu este nici un afis cu atentionarea de a-ti lasa ruscacul undeva. Iti spune sa lasi rucsacul in hol, un hol mult prea ingust fara nici un rastel sa poti aseza rucsacul in mod civilizat fara a incurca circulatia
– „De ce nu ati adus buletinul mai…. voi cei noi cazati!?” – asta pe un ton inacceptabil, in conditiile in care era un cuplu de tineri, care obositi de pe traseu s-au pus la masa sa manance ceva. Pai tantii!!! Unde sa fuga saracii de iti trebuie ACUM buletinul lor?
– Altii fac „greseala” si aseaza doi rucsaci pe bancheta din sala de mese. Reactia „cabanierei” este pe masura gravitatii. Aproape ca ii scoate afara din cabana (toti cei prezenti acolo – 20 persoane simtim un nod in gat).
    Situatia asta continua de ani de zile! Doamna draga… nimeni nu te tine acolo! Daca nu iti „iese banul” si/sau nu iti face placere ceea ce faci poti pleca… intr-un loc mai „ales”. Daca ai decis ca vrei sa fie cabanier in Podragu atunci investeste ceva acolo (o simpla varuire a salii de mese si vopsirea scaunelor si a meselor ar fi o minune). Schimba-ti atitudinea si o sa ai numai de castigat!
     Sa ma scuze toti cei care nu sunt de acord cu mine. Astept si parerile voastre! Poate gresesc eu!
Ideea mea este doar de a trage un semnal de atentionare! Poate se schimba ceva! Doamne ajuta! Sper macar sus pe creste sa gasim omenie, intelegere, liniste si frumos. Asta imi doresc!
   Si ceva poze de la Suru sa fie o incheiere placuta!
Panorama Varful Suru
Panorama Varful Suru
Vedeta iesirii
Vedeta iesirii
Cascadele de pe Valea Moasei
Cascadele de pe Valea Moasei
Sisturi
Sisturi
    
    
 

5 gânduri despre „Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa!

    Adriana a spus:
    10/03/2014 la 10:50

    Oamenii care merg pe munte sunt in general cei care au 7 ani de acasa. Ne bucuram sa-i intalnim pe trasee, mai ales pe cei prietenosi si care sunt mai mult decat fericiti atunci cand sunt pe munte. relaxati, destinsi si cu chef de viata. La fel al trebui sa fie si atmosfera de la cabana, unde trebuie sa te duci cu multa placere, sa intalnesti oameni frumosi. Sa speram la schimbari in bine!

      Alexandra Rosu a spus:
      12/03/2014 la 11:36

      Din pacate nu este adevarat ca „Oamenii care merg pe munte sunt in general cei care au 7 ani de acasa”. Asa am crezut si eu la inceput, dar drept dovada ca nu e asa stau in primul rand tonele de gunoaie de pe munte. In afara de asta, multi oameni care merg pe munte capata aroganta odata cu experienta, un lucru care denota clar lipsa de bun simt si de modestie.

      Asa cum orice padure are uscaciunile ei, la fel si printre oamenii care merg pe munte se gasesc oameni de slaba calitate.

      E si cazul umor cabanieri din pacate, asa cum spune si Dan. Si nu e un caz izolat, am intalnit si prin alte parti. Din pacate sunt cabane in care am zis ca nu mai calc in viata mea, si nu neaparat din cauza atitudinii (pe asta stiu sa o tolerez si sa incerc sa o contracarez din prima printr-o atitudine excesiv de respectuoasa a mea inca din secunda 1) ci din cauza mizeriei.

      Eu stiu cat de greu este sa tii o cabana si cat de multa munca e, si nu pretind ca asternuturile sa fie schimbate in fiecare seara, insa o matura e foarte usor de dat. Si din pacate am intalnit cabane cu panze strasnice de paianjeni in camera + paiajenii din dotare care m-au salutat respectuos, de unde se vedea clar ca traiesc bine mersi acolo de luni bune, daca nu si mai mult. Si in conditiile astea sincer, abia am putut sa inchid un ochi, si nici in ruptul capului n-as vrea sa repet experienta.

      Suru este insa unul dintre acele locuri in care voi reveni din nou si din nou, cu mare bucurie in suflet. Sper ca nea Fane sa ramana acolo muuuult si bine🙂

        Caba Dan a răspuns:
        12/03/2014 la 11:42

        Fiecare om le are pe ale lui!
        Ideea este, cum supuneai si tu ca se pot schimba lucrurile cu o matura, cu un varuit, putina vopsea sau si doar cu un „Bine ati venit!” spus cu inima deschisa si un ceai cald!

        Alexandra Rosu a spus:
        01/04/2014 la 10:12

        Exact!🙂

    […] – 08.09.02.2014 – Cabana Suru  – M-tii Fagaras – Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa! […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s