Lună: Martie 2014

Iubim Craiul si ale lui comori – Padina lui Calinet

Publicat pe

Iubim Craiul si ale lui comori – Padina lui Calinet

     Data: 2014.03.23
     Locatia: M-tii Piatra Craiului
     Scopul: tura alpina
     Traseu: Plaiul Foii – Ref. Sperantelor – Padina lui Calinet – Vf. Ascutit – Padina Popii
     Trupa: Corina, Cristina, Oana, Caba
     Foto: Corina Fodor si Caba Dan
     Am simtit „acea” chemare a Craiului! Am stiut exact ce imi doresc sa fac: Padina lui Calinet pe zapada! Sambata seara am participat la concursul de ski de tura Postaravu Night, duminica dimineata la ora 9:00 eram in Plaiul Foii de unde plecam in traseu.
     Super vreme, super trupa, foarte motivati.
Prima data am parcurs Padina lui Calinet impreuna cu tata, cand aveam 13 ani. Eu nu stiu ce a avut in cap sa ma duca pe acolo la varsta aia! 😀 Ceva stia el… si ii multumesc din suflet! Tin minte ca am coborat Scara de fier fara a ma asigura, am ocolit saritoarea fara probleme si m-am bucurat de fiecare bolovan catarat. Am memorat traseul si a devenit unul din preferatele mele. In clasa a XI-a (19 ani) am revenit, de data asta parcurgand Padina lui Calinet pe timp de iarna. Amintiri…
     Si acum am trait la aceeasi intensitate acest traseu! Aceeasi emotie si bucurie. Pana in Ref. Ascunsa am intalnit putina zapada. Acolo am mancat ceva si am pornit spre Scara de Fier care ne-a asteptat parca mult mai blanda si mai permisiva. Ajunsi in firul principal al Calinetului am inceput urcusul prin zapada moale si in care ne afundam destul de bine. Oana sapa trepte, apoi trece in fata Cristina. Marea saritoare o ocolim pe dreapta printr-un traverseu pe zapada si iarba. Corina simte cel mai intens adrenalina. E frumos!!!  Ne ajunge un grup din Brasov si socializam. Iesim in creasta dupa aproximativ 5:30 ore de la plecarea de jos.
     Pe creata e uscat si inaintam usor. Alegem sa coboram prin Padina Popii fiind pe fata insorita. Printre jnepeni innotam in zapada, apoi grohotisul ne incerca „franele”. Coborarea din Diana parca nu se mai termina dar la final suntem intampinati de lanuri de branduse si o iarba verde cruda.
    Dupa 9:30 ore suntem la masina bucurosi de o super tura! Craiul ne-a incantat inco odata prin ale sale creste spectaculoase si vai adanci cu pereti spectaculosi si salbatici.
Asta e viata!!! Pozele o sa va spuna multe…
Craiul ne asteapta
Craiul ne asteapta
Chemare!
Chemare!
Branduse de primavara
Branduse de primavara
In zona Malul Galben
In zona Malul Galben
Primul contact cu stanca din tura
Primul contact cu stanca din tura
Refugiul Sperantelor - cate amintiri poarta acest refugiu...
Refugiul Sperantelor – cate amintiri poarta acest refugiu…
E frumos aici :D
E frumos aici 😀
Coborand Scara de fier
Coborand Scara de fier
Cristina in actiune
Cristina in actiune
Calcare
Calcare
Pe firul vaii tot in sus
Pe firul vaii tot in sus
Pam Pam
Pam Pam
Zapada este destul de moale
Zapada este destul de moale
Oana e in forma
Oana e in forma
Bade... mai e mult pana sus?
Bade… mai e mult pana sus?
Deci... imi place!
Deci… imi place!
Frumos...
Frumos…
Brasovenii
Brasovenii
La ultima saritoare
La ultima saritoare
Iesind din nou in firul principal
Iesind din nou in firul principal
Vis
Vis
Bacaul...
Bacaul…
Padina lui Calinet - unul din cel mai mai frumoase trasee din Romania
Padina lui Calinet – unul din cel mai mai frumoase trasee din Romania
Ne place!!!
Ne place!!!
Vf Ascutit
Vf Ascutit
CabaX
CabaX
Spre Padina Popii si Brana Caprelor
Spre Padina Popii si Brana Caprelor
Padina Popii
Padina Popii
 
Anunțuri

Postavaru’ Night 2014

Publicat pe

Postavaru’ Night 2014

     Data: 22.03.2014
     Locatia: Postavaru – Poiana Brasov
     Scopul: participare concurs ski de tura
     Foto: Corina Fodor
     Primul concurs din seria Carpathian Man a avut loc in aceasta sambata. Postavaru Night a fost la cea de a 8-a editie, si a avut la start 240 de participanti atat la proba de ski de tura cat si de alergare.
Dupa cum ne-am obisnuit de ani de zile, concursurile organizate de Luci Clinciu sunt deosebite. Prin caracteristicile tehnice ale curselor, prin oamenii care participa, atmosfera si energia care le emana. La aceste concursuri te simti ca la o intalnire de familie. Reintalnesti oameni deosebiti si foarte speciali. Toti sunt insufletiti de dragoste de munte, miscare, si o viata activa. Toti sunt dependenti de adrenalina, de dorinta de a progresa, de a-si depasi conditia si de a deveni mai buni, mai performanti, de a evolua atat fizic cat si spiritual.
     Startul s-a dat la ora 20:00, la lumina frontalelor si a facliilor. Primii 600 de metrii au fost pe uscat, dar apoi zapada a fost intr-o stare foarte buna. Dupa cum ma asteptam s-a mers foarte tare. Eu mi-am propus sa merg bine, si ca in fiecare cursa sa fiu multumit de mine la Finish, lucru care s-a si intamplat. Am terminat cursa in 49:12minute, pe locul 19 la categorie si 31 la Open.
     Atmosfera de la Finish a fost foarte destinsa, o adevarata sarbatoare si un motiv de bucurie.
Felicitari participantiilor pentru rezultatele deosebite, felicitari echipei Carpathian Man pentru tot!
Postavaru Night 2014
Postavaru Night 2014
Inainte de start
Inainte de start
Atmosfera: 3,2,1.... Start!
Atmosfera: 3,2,1…. Start!
In actiune! :)
In actiune! 🙂
 

Primavara competitionala a inceput superb – Alba City Race 2014 – Semimaraton

Publicat pe Actualizat pe

Primavara competitionala a inceput superb – Alba City Race 2014 – Semimaraton

    Data: 15.03.2014
    Locatia: Alba Iulia
    Scopul: alergare semimaraton 21 km
    Trupa: Sika, Caba, Manu, Doru, Dan si Vlad Opris
     Sambata s-a desfasurat prima editie a concursului Alba City Race 2014.  Am reinceput antrenamente impreuna cu prietenul meu Sika cam de 3 saptamani, incercand sa ne intram cat de cat in forma.
      Dimineata la start ne-am dat seama ca o sa fie o cursa pe cinste. Organizarea impecabila si fiecare detaliu bine pus la punct. Zona de Start frumos delimitata si marcata, pachetele de participare ordonate si oferite in cadrul zonei de informare turistica. Tot traseul a fost marcat perfect cu banda continua, mobilizare masiva a oamenilor de suport si a politiei.
     Marea bucurie si surpriza a fost cand am inceput sa recunosc tot mai multi participanti. Multi brasoveni, clujeni, timisoreni, sibieni… oameni frumosi, iar fiecare strangere de mana si salut prietenesc spun mai mult decat 1000 de cuvinte.
      Dupa ce ne-am incalzit  bine, ne-am asezat frumos la linia de start. Startul s-a dat printr-o salba de tun. S-a plecat tare si asa am facut si noi incercand sa ramanem in jurul oamneilor care au cam acelasi ritm cu noi. Prima urcare a trecut repede, urmata de cativa kilometrii de asfalt care i-am resimtit din cauza vitezei de alergare si terenul dur. Am asteptat urcarea si ma rugam sa fie cat de lunga si de grea sa mai castig ceva pozitii. Eu nu sunt un alergator de viteaza! Iar acest concurs a fost unul foarte rapid ceea ce nu m-a ajutat. La kilometrul 13 eram pe varful Mamut de unde am coborat in viteza spre oras.
       Sika ar fi putut trage mai tare dar nu a vrut sa plece in fata. Uitandu-ma la ceas mi-am dat seama ca o sa terminam traseul sub 2 ore. Asa s-a si intamplat, trecand victoriosi linia de Finish cu timpul de 1:56:47 cu  o medie de 10,8 km/h. Bravo Sika, bravo tuturor participantilor.
       Concluzia: lumea incepe sa faca miscare si o face din ce in ce mai bine. S-a alergat foarte tare si rezultatele vorbesc de la sine.
Felicitari organizatorilor pentru un concurs de exceptie; felicitati Alba Iulia pentru centrul minunat si mobilizare. Respect!

Despre asta e vorba: miscare si prietenie!
Despre asta e vorba: miscare si prietenie!
a
 
 
   

E duminica, deci skiem in Balea

Publicat pe

E duminica, deci skiem in Balea

    Data: 2014.03.09
    Locatia: M-tii Fagaras, Balea Lac si Valea Doamnei
    Scopul: ski de tura
    Trupa: Corina, Christine, Bogdan, Corin, Oli, Dragos, Caba
    Foto: Caba Dan
    E duminica, deci plecam in Balea. Cat de simplu! Multi nu inteleg cum este sa fi mereu plecat!
Viata pe skiuri de tura este colorata! Sa fi acolo sus, sa te plimbi in liniste, sa fi cu oameni dragi, sa faci miscare, sa accepti provocarea alunecarii pe skiuri, sa simti adrenalina fiecarei coborari iti face sangele sa curga. Sa curga repede! Si e asa frumosss….
    Da! Suntem dependenti! Iubim si traim viata!

Valea Doamnei si joaca noastra!
Valea Doamnei si joaca noastra!
Aici imi place!
Aici imi place!
Laita... revenim!
Laita… revenim!
Echipa
Echipa

Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa!

Publicat pe Actualizat pe

Suru, locul unde cabanierul e cabanier si ne simtim acasa!

Extra: Nemultumirea personala fata de multi cabanieri – exemplu de ASA NU la Podragu!

    Data: 08-09.02.2014
    Locatia: M-tii Fagaras – Cabana Suru
    Scopul: plimbarica
    Trupa: Anca, Sika, Ale, Cristina, Corina, Cristi si Caba
    Foto: Caba Dan
     De cand s-a reconstruit cabana Suru am simtit ca s-a nascut un loc in care sa urcam la munte si unde sa fim primiti cu caldura si sa ne simtim ca ACASA!
     Nea Fane, a devenit cabanier poate si prin contributia mea si a lui Florin Capalnean care l-am simtit un om deschis, vesel, caruia ii place sa traiasca, stie „sa puna mana” si sa fie… OM! I-am sugerat sa ramana cabanier si uite asa… de cativa ani este unul dintre cel mai buni cabanieri din Fagaras. Nu o spun eu, ci majoritatea oamenilor care au fost in Suru. Desi nu este om de munte, desi este un om simplu, desi nu il vad vreaodata urcand cu rucsacul spre creasta de dragul… plimbarii sau a crestelor; Nea Fane este respectat ca si om si cabanier. La el cand ai ajuns esti primit cu un salut prietenesc, cu un ceai cald din partea casei, iti pune pe masa tot ce are in bucatarie. Stie sa fie sociabil, glumet, sa „simta” turistul, facandu-i sederea placuta.
    Inca din vara am vrut sa scriu un post legat de calitatea, moralitatea, stilul si prestanta unor cabanieri. Desi sloganul blogului meu este „Un gand bun despre munte…” trebuie sa imi exprim nemultumirea personala si sa stiti ca nu numai, in ceea ce priveste anumiti oameni care se pretind cabanieri.  Am discutat cu mai multe persoane: oameni vechi de munte, sportivi cu performante frumoase, chiar si ghizi montani. Multi mi-au confirmat ca avem in anumite zone cabanieri de o calitate morala sub medie, care nu dau dovada de respect si intelegere, nu promoveaza si pun in valoare legile muntelui. Nu stiu sa fie oameni! Limbajul si comportamentul fata de un turist fie el incepator, fie el experimentat in multe locuri este josnic, delasator si arogant. O aroganta care nu are ce cauta la un om care are 7 ani de acasa, un om care „traieste pe munte”.
    Desi unii sunt cabanieri de ani de zile, poate zeci, desi unii urca „la ei” si sunt multumiti, trebuie sa fie constienti ca multa lume NU este multumita! De multe ori rutina si spiritul glumet s-au transformat in aroganta! Am simtit pe pielea mea, am primit confirmari legate de limbajul si tonalitatea vocii „cabanierilor”.
     Rezultatul: multi oameni efectiv nu mai merg la anumite cabane, ori trec fara a se caza. Ideea este ca SE EVITA locurile unde cabanierii sunt „asa si asa”!
     Cine pierde? Noi toti! Si e pacat!
      Tata m-a dus pe munte inca de mic. La 12 ani parcurgeam cu rucsacul in spate Creasta Fagarasului! Tot tata mi-a insuflat dragostea si respectul de munte, el si oameni ca si Gheorghe Banu (presedinte de asociatie montana) imi povesteau de caracterul vechilor cabanieri. La care bunul simt, respectul, iubirea de munte, integritatea si multe altele erau valori care te faceau sa iti inclini capul cand dadeai mana cu Domnul Cabanier.
       As putea sa dau mai multe exemple traite personal, as putea sa „atac” persoane, nu vreau sa creez tensiuni, dar nu ma lasa sa nu dau ca exemplu negativ si sa atrag atentia asupra comportamentului, arogantei, administrarii Cabanei Podragu! O cabana care ar trebuie sa fie Regina Fagarasului! Cu o amplasare de exceptie si o pozitie strategica, ar trebui sa fie un mic Rai. De ani de zile esti intampinat cu o voce rece (un Bine ati venit! nu am primit demult). De invitat in sala de mese… nici vorba. Intri tu, si te simti ca intr-un birt [Peretii negriciosi ca in poeziile lui Bacovia (care cu o simpla varuire ar da o alta lumina locului), intotdeauna pe mese stau scaunele cu picioarele in sus (ca si cand locul e inchis si rece).
     Cabaniera cauta motiv de cearta si scandal cu toti care intra acolo:
– primul contact: „Ce vreti?” – fara un Buna ziua, pe o intonatie de parca  ai venit acolo sa furi ceva.
– „De ce intrii cu rucsacul in sala de mese!?” Desi nu este nici un afis cu atentionarea de a-ti lasa ruscacul undeva. Iti spune sa lasi rucsacul in hol, un hol mult prea ingust fara nici un rastel sa poti aseza rucsacul in mod civilizat fara a incurca circulatia
– „De ce nu ati adus buletinul mai…. voi cei noi cazati!?” – asta pe un ton inacceptabil, in conditiile in care era un cuplu de tineri, care obositi de pe traseu s-au pus la masa sa manance ceva. Pai tantii!!! Unde sa fuga saracii de iti trebuie ACUM buletinul lor?
– Altii fac „greseala” si aseaza doi rucsaci pe bancheta din sala de mese. Reactia „cabanierei” este pe masura gravitatii. Aproape ca ii scoate afara din cabana (toti cei prezenti acolo – 20 persoane simtim un nod in gat).
    Situatia asta continua de ani de zile! Doamna draga… nimeni nu te tine acolo! Daca nu iti „iese banul” si/sau nu iti face placere ceea ce faci poti pleca… intr-un loc mai „ales”. Daca ai decis ca vrei sa fie cabanier in Podragu atunci investeste ceva acolo (o simpla varuire a salii de mese si vopsirea scaunelor si a meselor ar fi o minune). Schimba-ti atitudinea si o sa ai numai de castigat!
     Sa ma scuze toti cei care nu sunt de acord cu mine. Astept si parerile voastre! Poate gresesc eu!
Ideea mea este doar de a trage un semnal de atentionare! Poate se schimba ceva! Doamne ajuta! Sper macar sus pe creste sa gasim omenie, intelegere, liniste si frumos. Asta imi doresc!
   Si ceva poze de la Suru sa fie o incheiere placuta!
Panorama Varful Suru
Panorama Varful Suru
Vedeta iesirii
Vedeta iesirii
Cascadele de pe Valea Moasei
Cascadele de pe Valea Moasei
Sisturi
Sisturi