Lună: Iunie 2013

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

Publicat pe

Adrenalina intr-un colt de Rai – Baile Romane – M-tii Trascau

    Data: 14-15.06 2013
    Locatia: M-tii Trascau, Cheile Cetii – Baile Romane
    Scopul: canyoning si relaxare cu prietenii
    Trupa: Oli, Ghita, Andrei, Akos, Tunde, Christof, Szobi cu doi verisori, Raluca, Andreea si Csabi
    Foto: Caba Dan
     Weekend; vreme superba; o tupa de milioane cu oameni de suflet pe care ii iubesc; o locatie noua care ne-a uimit prin linsite, simplitate dar si diversitate; un loc de cort superb langa apa, la umbra unei livezi…
     Am plecat sambata dimineata,  iar la 9:30 ne intalneam cu trupa de clujeni in Teius. Am ales sa mergem in M-tii Trascau in Cheile Cetii numite si Baile Romane. Tot auzisem pareri de foarte bine despre aceasta zona asa ca dupa o documentare prealabila in jurul orei 10:30 ne montam corturile la umbra unor meri batrani.

O masa copioasa
O masa copioasa
Plecam spre chei
Plecam spre chei
Spre Cheile Cetii - Baile Romane
Spre Cheile Cetii – Baile Romane
     Dupa o masa copioasa ne-am echipat si am plecat sa facem un canyoning mic, adica o balaceala prin cascade de apa :P. Era pentru prima data pentru noi! Ocolin cheile prin stanga in sensul de urcare si ajungem la primul rapel de aproximativ 3 metrii. Ne echipam cu hamuri, coboratoare si casti. Eu „trisez” pentru ca mi-am adus costumul de neopren si fentez apa rece :). Gasim un top nou si sigur, de unde Akos rapeleaza, eu urmandu-l. Coboara pana in buza rapelului mare (~ 17 metrii) unde din cauza debitului mare a apei imaginea este impresionanta. O gaura mare si neagra, in ea apa zburand cu putere. Nu vedem ce e sub noi! Un top expus in lateral ne face cu ochiul dar este mult prea incomod pentru a regrupa mai mult de 2 oameni. Ne hotaram sa ne intoarcem si mergem dupa a doua semicoarda. Cei 60 de metrii acum ne permit sa rapelam pana jos pe aceleasi corzi. Imi dau drumul in haul negru si umed. Apa te stropeste si imaginea este impresionanta. Sub mine o marmita imensa ma asteapta parca sa ma inghita. Ajung jos unde apa imi cade cu putere in cap. Recuperez coarda captiva sub puterea apei si o arunc pentru a rapela si urmatoarea cascada de ~ 12 metrii. Adrenalina si senzatia este fantastica! Coboara Csabi si se aude cum striga de la apa rece! Este urmat de Szabi si Akos. Fara neopren e cam racoare asa ca baietii se apuca de flotari si genofelxiuni. Urmeaza un scoc in S in care apa curge cu putere. Rapelez si ajung intr-o zona de apa adanca unde nu ating fundul. Inot pana in buza marmitei de unde pot prinde cablul scarii de fier. Corzile de 60 de metrii au ajuns perfect de sus pana aici ;). Coboara si baietii si ne felicitam pentnru experianta deosebita :).
Un filmulet gasit pe net puteti vedea aici: film
Canionul Baile Romane
Canionul Baile Romane
Oare e uda apa?
Oare e uda apa?
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Caba, aici e o gaura mare si uda ;))
Deasupra scarii de fier
Deasupra scarii de fier
Seara ne-o petrecem in jurul focului la o slaniana la tapusa si o poveste. Temperatura parca te indeamna sa dormi sub cerul liber si instelat. Tarziu in noapte ne punem la somn.
      Dimineata, dupa micul dejun plecam sa cataram ceva! Descoperim zona de catarat dar care este putin utilizata. Ne jucam pe o mansa si incalziti de soarele puternic terminam cu o balaceala :).
Cataratoare fara frica
Cataratoare fara frica
Akso si Szobi
Akso si Szobi „boteaza” novica cu 7 lovituri de coarda
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Rapelul e a doua natura pentru Andreea
Un dus racoritor :))
Un dus racoritor :))
Cascada scarii de fier
Cascada scarii de fier
Doi baieti
Doi baieti „rai” dar cei mai faini oameni
O tura superba in care am avut parte de relaxare si liniste dar si de adrenalina. Cel mai importat lucru a fost totusi compania unor oameni deosebiti. Va multumesc si sa ne revedem cat mai repede!
O trupa de notat in cartile de istorie
O trupa de notat in cartile de istorie

3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit

Publicat pe

3 Munti – o cursa de MTB cu si pentru Spirit

    Data: 7-9.06.2013
    Locatia: Stoienesti Arges, Gradistea-Fundata
    Trasee: M-tii Leaota, Piatra Craiului, Bucegi
    Scopul: participare concurs de mountain-bike pe 3 zile in 3 masive montane
    Echipa: „Team Spirit” – Vlad Sancarian si Caba Dan
    Foto: Corina Fodor, Mihai Benec
    Despre 3 Munti as putea vorbi din multe puncte de vedere. In timpul cursei am „scris in gand” multe randuri de suflet si trairi intense despre acest concurs. Este vorba de o provocare in adevaratul sens al cuvantului, in care la fiecare pas iti intreci limitele fizice si psihice. 
    3 Munti este un concurs din seria Carpathian Man, iar cand participi la aceasta suita de evenimente trebuie sa te astepti la altceva! Acest altceva inseamna: munte, provocare fizica si mentala, spirit, adreanalina dar si prietenie, respect, motivatie si energie.
     Totul s-a petrecut in 3 zile in care s-au parcurs trasee din masivele montane: Leaota, Piatra Craiului si Bucegi. Nu distantele parcurse au caracterizat aceste 3 trackuri, ci diferentele mari de nivel, care au cumulat undeva la ~ 5300 m. Fiecare metru urcat in acest concurs a insemnat parcugerea unor din cele mai frumoase zone a romaniei pe poteci montane inguste pietroase si bolovanoase, pe drumuri forestiere prin goluri alpine, printre flori de bujori de munte dar si paduri seculare, pajisti cu case razlete a unor sate de un pitoresc unic in lume. La acest concurs s-a facut mountain-bike iar fiecare concurent a putut sa-si incerce pregatirea fizica dar si tehnica. Aici nu gasesti o ruta usoara. Cobori in viteza printe bolovani, printre balegi, pe iarga uda si radacini alunecoase, treci prin noroaie apoi te racoresti trecand prin balti si mergand efectiv prin albia raurilor. In acest concurs impingi bicicleta, o duci pe umar, alergi pe langa ea apoi te avanti in viteaza pe coborari unde franezi violent cand poteca „dispare” cu cate un metru sub tine, sau bolovanii devin mult prea mari pentru ca roata sa poata trece peste ei. La acest concurs termini plin de noroi, si in care ti-ai testat bicicleta la maxim, in care franele aproape au cedat, furcile s-au umput cu apa si mizerie, unii au rupt schimbatoare si lanturi…
      Pana nu participi nu poti sa-ti dai seama despre ce vorbesc eu aici. Desi pare masochism si este ca un razboi, acest concurs te face sa termini cu zambetul pe buze si plin satisfactie. Cand treci linia de finish impreuna cu partenerul tau cu mainile ridicate si strigand de bucurie sti ca ai reusit sa fi o echipa, sti ca ti-ai depasit limitele, te bucuri de viata, te bucuri ca esti sanatos. 
       Coechipierul meu din acest an a fost Vlad Sancraian, un clujan de nota 100 cu care nu pedalasem niciodata impreuana dar ne stiam din multe ture de ski de tura si catarare. Am fost o echipa care e functionat perfect. Am avut acelasi ritm, pregatire tehnica si abordare. Pe durata curselor  nu am vorbit mai deloc, dar ne-am inteles prin tacere. Fiecare stia cand eram momentul sa accelereze sau o sa o lase mai incet, cand sa mancam sau sa ne hidratam, cum sa abordam zonele tehnice. A fost super! Multumesc Vlade. Mi-a facut o mare placere si sper sa mai facem echipa impreuna. 
       Prima zi a insemnat 45 de km cu 1730 metrii de nivel prin muntii Leaota, atingand altitudinea de 2133m.

Start 3 Munti 2013 - prima zi
Start 3 Munti 2013 – prima zi
    A fost o catarare lunga de 26,5 km pe un drum forestier bun dar cireaasa de pe tort a fost singel trail-ul de pe creasta. O poteca ingusta si tehnica in care pedalai printe bujori si jnepeni. Zona alpina este superba iar ploaia ne-a crutat. A fost ziua in care am mers dupa parerea mea cel mai bine! Am termiant traseul dupa ~ 4:40 ore.
Ultima suta de metrii in forta :D
Ultima suta de metrii in forta 😀
Relaxare musculara :D
Relaxare musculara 😀
     A doua zi a fost ziua noroiului. Desi nu ne-a plouat mult, mai multe zone au fost mai „murdare”. Cei 60 de km cu 1820 km i-am parcurs in 5:47 minute, in conditiile in care am avut o pana si o camera sparta care a trebuit peticita, furca lui Vlad a refuzat sa mai functioneze iar chain-suck-urile ne-au cam dat probleme de cap. Deliciul a fost zona cu treceri prin apa. Dupa ce travesezi de vreo 15 ori raul si mergi efectiv pe firul apei devi expert in navigatie nautica cu bicicleta :). Ultima parte a fost un mic razboi, in care am luptat cu noroiul si care mi-a adus aminte de  concusurile eroice de Adventure Race. Greu, dar frumos!
Putina umezila la sosoni
Putina umezila la sosoni
Asa am spalat lantul plin de noroi!
Asa am spalat lantul plin de noroi!
Voichita si Carpathian Man veseli in ploaie
Voichita si Carpathian Man veseli in ploaie
Traseul trece prin zone pitoresti
Traseul trece prin zone pitoresti
Vald, camaradul perfect
Vald, camaradul perfect
 
Promit ca mai mult de o jumatate de kg de noroi nu am mancat
Promit ca mai mult de o jumatate de kg de noroi nu am mancat
Echipa Spirit in actiune
Echipa Spirit in actiune
Concentrare
Concentrare
Doamne, frumos a fost!
Doamne, frumos a fost!
A treia zi am parcurs printre cele mai frumose trasee de MTB din tara. Are o lungime de ~ 43 de km cu 1600 m diferenta de nivel si se urca in Saua Strunga la 1970 m altitudine. Acest traseu este salbatic si plin de energie. Este dinamic si tehnic. Atinge creste si trece prin zone cu single-trail-uri superbe. Si aici bujorul de munte inflorit ne-a intampinat cu bucurie facand ploaia parca invizibila. Coborarea este un vis! Am terminat acest traseu dupa 4:42 ore, veseli si parca cu o parere de rau ca se termina! 
Adrenalina pe cea mai frumosa coborare de MTB din tara
Adrenalina pe cea mai frumosa coborare de MTB din tara
      A fost frumos! A fost eroic! A fost mountain-bike! A fost perfect! Am fost o echipa! A fost natura pura! A fost liniste! A fost ud! A fost adrenalina! Au fost prieteni! Au fost ganduri curate! Au fost trairi frumoase! Mai vreau!
     Felicit organizatorii si voluntarii, bravo celor care sustin acest tip de evenimente si toata stima participantilor! 
     Familia Carpathian Man este deosebita, si deabea astept sa ne revedem!

Prieteni adevarati
Prieteni adevarati
Multumim Luci Clinciu pentru spiritul
Multumim Luci Clinciu pentru spiritul „Carpathian Man”
O familie cu oameni unul si unul
O familie cu oameni unul si unul

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Publicat pe

Premiera romaneasca pe Varful Suphan 4061 m – Turcia – pe ski de tura

Joaca de-a exploratorii

    Data: 29-30 aprilie 2013
    Locatia: Estul Turciei, la Nord de lacul Van; 
    Echipa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
    Scopul: schi de tura si atingerea in premiera romaneasca a Varful Suphan 4016m
    Foto: Caba Dan – galeria aici
– 
     Dupa ce am reusit escaladarea Varfului Ararat 5165 m si inca o zi de odihna, am plecat spre al doilea nostru obiectiv si anume al doilea varfal turciei, Varful Suphan 4061 m. Dimineata pe la ora 10:30 paraseam orasul Dogubayazit intr-un microbuz cu directia Lacul Van. Am avut de parcurs o distanta de ~ 180 de km pana la baza muntelui in asa zisa tabara de baza, unde urma sa campam. De-a lungul drumului am descoperit o Turcie saraca, cu sate mici dar dese, in care cresterea animalelor si o agricultura primara cred ca sunt singurele surse de existenta. Case mici, construite din piatra, drumuri laturalnice de pamant, vegetatie putina si urme interesante de lava din vechile eruptii vulcanice. Tot acest peisaj insa era animat de copii care se jucau nestingheriti sau veneu de la scoala in uniforme albastre.
     Dupa aproximativ 5 ore eram undeva sub munte si ne-am dat seama ca soferul habar nu avea pe unde sa urce, ce sa mai spun de asa numita tabara de baza. Singurul lucru care ne linstea era faptul ca vremea buna si stabila, aveam contact vizual cu varful si stiam ca acolo sus trebuie sa facem sa ajungem. Pe GPS am creionat de acasa doua posibile rute, dar acum eram mai la Est de ele. Reusim totusi sa urcam pe un drum de macadam ce duce pe un varf secundar numit Kiz Dag unde erau amplsate ceva antene de telecomunicatii. Atingem o mica sa si altitudinea de ~ 2500m. Aici drumul e blocat de zapada si oricum de aici se indeparta de varful nostru, Suphan.
     Decidem sa campam intr-un loc dragut si linistit intre niste stanci. Eram doar noi si ceva marmote pe tot acest munte si sincer ne simteam ca niste mici exploratori. Vedeam cu aproximatie varful, stiam altitudinea lui dar atat. Aveam de urcat 1600 de metrii diferenta de nivel. Aici nu sunt marcaje, rute standard, fiecare isi creoneaza propria ruta. Suntem doar noi, fara ghid dar linistea oferita de soarele la apus, muntele cu fetele lui inzapezite, floricele galbui, verdele crut al ierbii si frumusetea lacului Van ce se vede acolo jos sub munte ne dau un calm de nedescris.

Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Varful Suphan si ruta aleasa de noi
Lacul Van este acolo jos...
Lacul Van este acolo jos…
Ne uitam spre varf si incercam sa creionam ruta pe care sa urcam, incercand sa ramanem cat mai mult pe skiurile de tura. Ne este foame si ne punem sa mancam cu pofta.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
O masa ad-hoc! Multa branza, masline, rosii si paine proaspata.
Instalam corturile si avand timp destul, Akos propune sa skiem pe o limba de zapada care parea mai „aproape”. Plecam cu skiurile si claparii in rucsac si doar dupa aproximativ 50 de minute ajungem la zapada cu pricina. Atunci ne-am dam seama ca ziua urmatoare o sa fie una lunga… iar cei 4061 de m ai Varfului Suphan se vor lasa dupa multe ore atinsi.

Plecam la miscarea de amiaza :)
Plecam la miscarea de amiaza 🙂
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii :)
Desi pare mic, acest varf are peste 4000 de metrii 🙂
Ski de primavara in Turcia
Ski de primavara in Turcia
Spirit Team
Spirit Team
Pam-pam!
Pam-pam!
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
Piesaj, in extremul Estic al Turciei
     Skiem si ne bucuram de fiecare viraj, iar intunericul ne prinde in jurul primusului la un ceai cald. Cerul este instelat si corturile arata bine la lumina frontalelor.
Tabara noastra, casa noastra!
Tabara noastra, casa noastra!
     Ceasul suna la ora 3:50. Ies din cort si aprind primusul. Stim ca avem nevoie de lichide multe iar ceaiul cald din termosuri o sa fie minunat acolo sus. Fiecare se rupe cu greu de sub sacii caldurosi. Akos inca este racit, Christine este somnoroasa si Corina inca e adormita rau. Afara e intuneric dar luna lumineaza totul in jurul nostru.
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
Rasaritul ne prinde la ceaiul de dimineata
La ora 4:40 parasim tabara si in liniste plecam cu skirile in spate spre linia zapezii la care ajungem dupa aproxiamativ 1:15 ore.
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abea a inceput
Deja am castigat400 de metrii diferenta de nivel si ziua abeaa inceput
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite
Maraton Apuseni a ajuns pe meleaguri nebanuite

 Soarele e sus pe cer deja de multa vreme. Ne dezbracam si ne protejam cu multa crema cu protectie UV. Ne lasam bocancii intr-un sac impermeabil si ne rugam sa-i mai gasim la intoarcere. Sincer marmotelor nu cred ca le erau buni :)). Urcam intr-un ritm constant si castigam diferenta de nivel.

Fetele cerceteaza linia orizontului
Fetele cerceteaza linia orizontului
Calauziti de luna
Calauziti de luna
Zig-zag pe zapada primavaratica
Zig-zag pe zapada primavaratica
Deci incotro?
Deci incotro?
      Pe la ora 10:00 spre surprinderea noastra ne intersectam cu un grup de austrieci care veneau mai de la Sud. Pastram aceeasi ruta si dupa aproximativ 6 ore avem contact cu varful. Ultima portiune este destul de inclinata si o abordam cu skiuri in spate. Akos este singurul om care urca pe panta de 60% pe skiuri iar bucuria si adrnalina acestei reusite il face in sfarsit sa uite de raceala si sa se bucure de ceea ce iubieste el acolo sus: muntele, zapada si skiul de tura!
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
Vedem varful si pragul inclinat pe care trebuie sa-l urcam
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
La altitudinea de ~3800 m panta se accentueaza
Akos urca spre cer
Akos urca spre cer
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Aici ne-am pus skiuri in spate si pentru ~300 m
Corina si Christine la 5 minte sub varf
Corina si Christine la 5 minte sub varf
 
La ora 12:30, dupa 8:30 ore atingem in premiera romaneasca varful Suphan cu altitudinea pe 4061m, pe skiuri de tura. Facem poze, ne imbratisam veseli  si multumim inca odata partenerului nostru Transavia pentru increderea acordata. Suntem acolo sus, iar visul nostru s-a indeplinit. Am sperat la acest moment, am crezut in noi si am reusit! Am facut-o cu bucurie si cu inima deschisa iar muntele ne-a lasat pentru inca odata sa ajungem acolo sus.

Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Victorie!!! Echipa Spirit: Corina, Akos, Christine si Dan primii romani pe Varful Suphan 4061 m cu skiuri de tura
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Cu Akos pe Varful Suphan! Frati pana la capat!
Toate cele bune - Transavia!
Toate cele bune – Transavia!
Ne punem skiurile si coboram cu prudenta. Sub noi peisajul este feeric si parca incremenit. Zapada este buna, iar in urma noastra ramane un desen abstract compus din linii serpuinde care reflecta bucuria momentului si a vietii traite la maxim.

Abrupt dealul asta!
Abrupt dealul asta!
Bucuria skiului
Bucuria skiului
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
1200 metrii diferenta de nivel skiati au trecut mult prea repede
     Dupa ~3:00 ore de la plecarea de pe varf suntem din nou la corturi. Mancam si inpachetam! Misiune indeplinita! Plecam spre civilizatie cu destinatia orasul Van. Ne oprim sa mai cumparam apa si mancam rapid o shaorma la pachet impachetata efectiv in ziar :D.
In ochii nostri se vede satisfactia reusitei dar si a dorului de casa, de familii, de prieteni dar si de codrii verzi, de raurile limpezi, de Carpatii nostrii!
Viata e frumoasaaaaaaaaaaaaa!!!