Lună: August 2012

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

Publicat pe Actualizat pe

Descoperind secretele lumii pierdute din Cheile Carasului

     Data: 17-19.08.2012
     Locatia: M-tii Aninei, Cheile Carasului si Garlistei, Pestera Comarnic, Racovita si Tolosu
     Scopul: parcurgerea Cheilor Carasului partea salbatica prin apa si vizitarea pesterilor din zona
     Foto: Florin Capalnean
     In Romania este seceta mare si canicula, deci este vremea perfecta pentru balaceala. Acum vreo 7-8 ani cand am trecut prin M-tii Aninei am strabatut o parte din Cheile Carasului promitandu-mi ca voi reveni peste ani aici sa le parcurg in intregime in momentul cand voi avea costum de neopren.
      Acum toate conditiile erau indeplinite. Plecam vineri in graba spre Carasova cu doua masini. Avem de sarbatorit, caci e ziua Oanei care a venit tocmai din Bacau sa fim impreuna. >:D<
       Cei 330 de km pana la destinatie trec destul de greu, intunericul ne prinde pe drumul forestier spre cantonul Pestera Comarnic, care este drum neindicat de parcurs cu mainile. Noi… nestiind zona l-am parcurs dar asta in conditiile in care drumul era uscat si stiam sigur ca nu va ploua in urmatoarele zile. Pe la ora 22:00 ajungem si punem corturile langa cabana Exploratorilor.
       Facem focul si inchinam pentru sanatatea Oanei careia ii doresc inca o data multa sanatate si sa ramana la fel de vesela si plina de viata ca si acum!
       Sambata dimineata ne trezim si mancam. Pe la ora 10:00 apare rangerul care este si ghid pentru pestera Comarnic si alegem sa intram sa o vizitam, pe ideea „Ce-i in mama nu-i minciuna!”. Pestera este foarte frumoasa, cu formatiuni deosebite si sali de mari dimensiuni. Turul a durat undeva la 2 ore asta in conditiile in care stiam ca azi mai avem mult de mers si ne-am miscat rapid.
Descoperind frumusetile din adancuri
     
Pestera Comarnic
O macaroana!
Stalacmite, stalactite si coloane
Mii de ani de creatie a naturii
Prins in gura monstrului impietrit
Formatiuni deosebite
Pe la ora 12:00 echipati de „scaldat” plecam spre tunelul vechii mocanite prin care trecem pentru a cobori apoi pe firul Carasului. Urma sa parcurgem aproximativ 10 kilometri de chei salbatice cu zone unde apa are o adancime de 4-5 metri si distanta intre peretii cheilor nu este mai mare de 3 metri. In aceste chei cu greu vezi razele soarelui si este indicat sa le parcurgi in costum de neopren si o saltea gonflabila ar fi perfecta daca vrei confort termic ;).
Ne pregateam de balaceala
    
Doi mari alergatori Oana si Alin
Scapa cine poate! :))
Alin in marea saritura 🙂
La inceput am fost ca si ratele! Pe unde era apa mai mare hop si noi, asta pana cand am facut prima oprire in zona Pesterii Emil Racovita si ne-a prins frigul :)). Am parcurs toata pestera si cred ca am facut record de viteza la iesirea din ea. Din cauza „racorii” care a cuprins lumea :D.
„Dintii” pesterii Emil Racovita
    
Capul jos si in pas alert ca inghetam!
Orele au zburat pentru ca locurile frumoase s-au succedat la fiecare pas.  Apa curata de un albastru pur era tulburata doar de trecerea noastra. Cheile sunt accesibile si nepericuloase petru ca nu exista zone cu saritori sau copaci si lemne cazute in apa. 
Zonele cu apa adanca se succed, facand tura foarte dinamica
Voia buna ne-a insotit pe tot parcursul cheilor
Unde soarele ajunge in chei, parca apa e mult mai calda
Adrenalina!!!
Dupa aproximativ 4 ore de la intrarea in apa am ajuns la marmite, acele „cazane” sapate de apa in stanca. Au dimensiuni impresionante de circa 7-8 metri. Le ocolim catarand muchia din dreapta lor cum urcam si inaintam spre un perete vertical de aproximativ de 100m la baza caruia gasim deschiderea pesterii Tolosu. Este o pestera mult ravnita pentru ca este accesibila doar in anotimpul secetos, intrarea de obicei se face prin apa trecand de un sifon lucru recomandat doar cunoscatorilor. Noi suntem norocosi si gasim pestera perfect uscata, inaintarea fiind foarte placuta. Aceasta pestera fiind spalata de aluviuni in fiecare an are o stanca foarte frumos sfeluita si de o culoare maro lucis. Noi am ajuns pana la cea mai frumoasa formatiune a pesterii, un baldachin de mari dimensiuni (6m latime si 3 inaltime), fiind apoi blocati de doua praguri de stanci imense. Atentie celor care intra in aceasta pestera sa nu ramana blocati de apa ploilor care inchid iesirea.
Marmitele din Cheile Carasului
    
Intrarea in pestera Tolosu
Terase naturale
Stanca este lustruita in fiecare an de apa
Tavanul pesterii este foarte inalt
Depuneri de calcit
Cel mai frumoasa piesa a Pesterii Tolosu – Baldachinul urias
Am continuat traseul iesind din zona cheilor salbatice dupa ce am trecut de cazanele Carasului print-un labirint cu apa adanca si  aproape 150 m lungime.
Ultima portiune a cheilor salbatice
    
Broscutele inghetate 🙂
Aici ar fi intereasant noaptea 😀
O echipa extrema!
Era ora 19:30! Ne-am schimbat repede si am plecat pe poteca prost marcata ba cu banda albastra ba cu triunghi albastru. Va recomand din tot sufeltul sa parcurgeti acest traseu, mai ales pe vreme rea sau pe noapte, avand un GPS la voi (in conditiile in care aveti un track bun si incarcat, sau macar acces la harti Google Earth). Pe noi ne-a prins intunericul intr-un lan imens de ferigi care din pacate ascundeau lujeri de mure. Noroc ca aveam telefonul cu hartile Google incarcate in cash. Oricum „distractia” a durat aproape 30 de minute pana am revenit pe poteca normala care este foarte prost conturata si marcajul apare foarte rar.
     Pe la ora 22:00 am ajuns la corturi, iar dupa o masa copioasa, ne-am adunat in jurul focului admirand jarul incins si profitand de caldura acestuia.
     Duminica ne-am trezit pe la ora 9:00 si pe la ora 10:30 am plecat spre Cheile Garlistei. Timpul ne presa dar totusi am reusit sa ajungem pana la primul tunel. Zona este frumoasa dar la fel poteca nu este deloc intretinuta. Ne-am oprit si la Densus la cea mai veche biserica din Romania.
Densus
      Am plecat spre casa bucurosi ca ne-am indeplit visul de a parcurge Cheile Carasului in intregime. Acest traseu face parte din bijuteriile naturale ale tarii si daca o sa aveti ocazia si echipamentul necesar vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
     
Anunțuri

In alergare la maratonul Cindrelului

Publicat pe

In alergare la maratonul Cindrelului

     Data: 2012.08.11
     Locatia: M-tii Cindrel, Paltinis
     Scopul: alergare maraton montan, 40 km cu 2000 m dif. nivel
     Cindrelul este cel mai aproape munte de noi, de medieseni. Am fost aici vara si iarna, pe vreme buna sau rea, pe jos pe bicicleta sau pe schiuri, asa ca era momentul sa il vedem si din alergare.
      Traseul il stiam aproape in totalitate, doar bucla spre iezerul Cindrelului nu imi era cunoscuta.
       Startul s-a dat la ora 9:00 si desi a fost prima editie a concursului am recunoscut mai multi alergatori foarte buni prezenti la start.
Start Maraton Cindrel 2012
Am plecat in alergare usoara, fara nici un plan, nici o strategie. Am alergat sa ma simt bine! Pana in Stana din zona Batrana, deja eram in zona oamenilor de valoare apropiata mine; ii cunosteam de la alte concursuri.
Hopa sus!
Spre Stana Batrana
      
Spre Iezerul Cindrelului
Pozitia in clasament era de la kilometru 15 destul de bine stabilita. Vremea a fost superba in sensul ca au fost ~ 15 grade cu cer senin si un soare nu foarte puternic. Pe urcarea spre Varful Cindrel lumea s-a cernut. De pe varf am alergat aproape tot timpul sigur. Aveam doi baieti in fata mea de care ma mai apropiam dar clasamentul nu s-a schimbat. Nu am depasit pe nimeni, nimenu nu m-a depasit.
Traseul este superb!
   
In alergare pe creata Cindrelului
Picioarele au mers bine si m-am bucurat de o stare placuta de energie si bucurie pe ultimii 10 km. Mi-am dorit sa termin sub 5 ore ceea ce s-a si intamplat. Am trecut linia de finish dupa 4:55 ore, pe locul 7 la categorie si 15 la Open. Un loc frumos si un timp care ar fi putut fi imbunatatit cu vreo 15 minute :P.
     Am plecat „mult prea odihnit” spre casa, dar la urma urmei am facut ce mi-a placut: am alergat de placere! 😉
 

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

Publicat pe Actualizat pe

Un pescuit mic in Delta, o mare placere!

     Data: 23-27.07.2012
     Locatia: Delta Dunarii, Bratul Sfantul Gheorghe – Cormoran
     Scop: concurs de pescuit
     Dupa maratonul din Bucegi, ce poate face un om, decat sa plece dupa doua ore de cand a ajuns acasa spre Delta Dunarii la un pescuit mic. Am pornit seara la ora 21:00 si dupa vreo 13 ore de dormit chinuit prin autocar am ajuns in zona bratului Sfantul Gheorghe unde ne-am cazat.
Casutele de la Cormoran
     A doua zi s-a desfasurat concursul de pescuit la crap care eu l-am inceput pescuind…  la stiuca :)). Toata lumea fugea spre standuri iar eu fugeam in directia opusa spre lacul de vizavii unde am vazut ca mananca stiuca. Am reusit sa prin in 1:30 ore trei stiuci si doi bibani in condiitiile in care am pescuit de pe mail. Cea mai frumoasa captura fiind de ~ 2,5 kg. Dupa ce am eliberat stiucile, caci asa erau regulile in zona, am fugit pe balta de crap unde in timpul ramas de 1 ora am  prins un crap de aproape 4 kg.
Stica de 2,5 kg
    
Stiuca prinsa la poperul norocos
Un crap romanesc frumusel
Pescuind la flori :))
Crap oglinda
Am am avut cateva escapade la pescuit unde am avut ceva capturi de aratat. Au fost zile de relaxare, in care caldura a fost anihilata de vant iar tantarii care apareau seara la ora 21:15 fix au fost opriti de plasele de la gemuri si in cazuri exceptionale de spray-urile cu DEET folosite in Africa :D.