Lună: Iulie 2012

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

Publicat pe Actualizat pe

Locul 3 la Maraton Bucegi 7500

     Data: 21.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Echipa: Activ Spirit (Cristina Sortanu si Caba Dan); hobby-mixt
     Scopul: participare la cel mai greu maraton montan din Romania
     Traseu: 45 km cu 3200 m diferenta de nivel pozitiva (Salvamont Pestera – Valea Obarsiei – Omu – Valea Cerbului – Gura Diham – Poiana Izvoarelor – La Prepeleac – Bucsoiu – Cab. Omu – Doamnele – Poiana Gutanu – Saua Strunga – Salvamont Pestera )
     M-am hotarat destul de tarziu sa particip la acest maraton doar pe ultima suta de metrii mi-a venit cheful sa concurez la ceva tare, in care sa trag si sa imi fie greu. Stiam ca Cristina din Bacau voia sa participe si isi cauta partener/ra si mai stiam ca anul trecut castigase la sectiunea hobby-mixt asa ca dorinta de a trage cat mai sus pe podium era indeplinita. 
      Experianta amandurora a facut pregatirile cat se poate de usoare. Fiecare stie cu ce sa se imbrace, ce sa manance, cum sa se hidrateze. Despre strategie aproape nu am vorbit.  Stiam ca nu o sa fie usor, si de aceea am lasat-o pe Cristina sa impuna ritmul, singura mea „grija” era sa raman in spatele ei.
     
Maraton Bucegi 7500 – 2012
Tabara de baza a fost la Padina unde am ajuns vineri seara chiar la sedinta tehnica. Avem noroc ca fusesem doar cu trei saptamani in recunoastere pe tot traseul de maraton si stiam exact care, unde, cand, cum (ruta, puncte de alimentare, apa, Cp-uri). Seara ne facem rucscacii si ne verificam reciproc echipamentul obligatoriu. Incerc sa fiu cat se poate de usor si am ales sa parcurg traseul cu o borserta Inov-8 de 4 litri cu camelback de 2 litri orizontal.
       La ora 5 suna ceasul si suntem in picioare. Mancan ceva si cu ultimelele pregatiri ne asezam la linia de start. Ma gandesc acum daca am avut emotii. Cred ca am avut. Eram curios cat de tare o sa tragem si vroiam din tot sufetul sa facem un timp mai bun decat facuse Cristina anul trecut adica de 9 ore.
       Vremea e buna si plecam direct la tricou. Sunt 99 de echipe la traseul de 45 de km. Cea mai de temut echipa din concurs este cea compusa din Hiroko-Lixandru. La ora 6:00 se da startul si plecam intr-un ritm alert. Din primele minute ne pozitionam pe locul 2 la mixt. Nu are rost sa fortam la inceput pentru ca stiam ca mai avem…. mult.
       Dupa nici 20 de minute am simptome de varsaturi. Ce naiba! Nu am patit asa ceva niciodata! Ma gandesc ce o sa spuna Cristina cand o sa ma vada vomitand de la inceput. Nici de rusine nu pot face asa ceva! Trag aer adanc in piept si mentin ritumul. Beau apa si relativ rapid imi revin. Ajungem in 1 ora si 20 de minute pe Varfu Omu tot pe pozitia 2. Rezolvam repede tranzitia si incepem coborarea pe Cerbului in alergare printe bolovani. De la inceput mi-a fost groaza de coborarea asta care m-a bantuit de cand am participat la Carpathian Adventure in 2006. Imi era frica sa nu imi stric genunchii. Dar kilometrii au zburat poate si datorita greutatii mici pe care o aveam la noi si desi suntem intrecuti de o echipa ajungem in 1:17 minute la CP2 in drumul de Gura Diham.
      Pana aici e perfect. Ne simtim bine, suntem in graficul de timp pentru timpul propus de sub 9 ore si Hiroko este inca in spate, celelalte echipe au doar 4-6 minte in fata noastra. Alergam pana la Gura Diham si ne umplem camelback-urile cu apa caci afara este tot mai cald si pana pe Omu nu o sa mai avem apa.
Spre Prepeleac se face tot mai torid dar incercam sa mentinem un ritm alert. Intrecem o echipa de la mixt si mai multe de la baieti. Poteca dupa Prepeleac este foarte urata si caldura parca suge energia din noi. Ne hidratam si luam cate un gel. Urcam impingandu-ne tare in bete si in zona lanturilor la iesirea din jnepenis vedem prima echipa in fata noastra. Problema este ca apare si Hiroko in spate si situatia se complica. E frumos sa fi printre echipele fruntase. Chiar ma gandeam ca imi lipsesc concursurile de Adventure Race. Mai ales in care eram printre primele echipe. Asa si acum! Ne interesa doar ce este in fata noastra si ce vine chiar dupa noi. Eram pe podium pana in acest moment dar mai era mult din cursa.
      Cristina din pacate se simte tot mai rau din cauza unei stari generale de rau si greata. Continuam sa urcam dar la un ritm mult sub potentialul nostru. Nu e nimic! O sa ne revenim si o sa ii prindem si pe primii. Dupa Bucsoiul Mare echipa Hiriko-Lixandru ne depaseste. Nu putem sa reactionam pentru ca chiar nu avem puterea sa fortam. Ajungem pe varful Omu (a doua oara) dupa  3:35 ore de la CP2. Fug si cumpar doua Cola. Bem si ne umplem cu ceva apa rucsacii. Plecam parca cu alte forte. Vad echipa din fata si incerc sa imi dau seama ce avans au. Numar minutele: 9! Un avans mare dar nu de remontat. Alergam spre Batrana cat putem de mult, coborand rapid spre Poiana Gutanului. Din pacate Cristina nu se simte bine… din contra, starea ei se inrautateste. Hiroko are avans de 15 minte in acest CP iar prima echipa, Valcenii au 20 de minute. Ne dam seama ca in conditiile date nu prea avem ce face si incercam sa ne pastram locul 3. Plecam spre Saua Strunga spre care ritumul scade considerabil. Ne miram cum nu ne ajunge nici o echipa! Ceva nu e in regula. De ce nu vin concurentii. Nu ca ne suparam! Cristina se chinuie dar nu vrea sa renunte pentru nimic in lume. Ajungem in Saua Strunga unde o conving sa ia un gel. Ori ii face bine, oricum mai rau decat ii era nu aveam cum sa-i faca. Dupa nici 5 minute totul devine mai roz si o luam la fuga spre Perstera. E mai bine!
     Am luptat si am tras pana aici… ar fi pacat sa nu luptam pana la capat! Ma uit in spate… vad o echipa de baieti dar de care ne departam. Perfect! Pe ultimii kilometrii glumim si povestim. Trec repede si se vede linia de finish. Am terminat acest maraton greu in 9:58 ore, pe pozitia 3 la mixt si 9 la open, adica doar 6 echipe de baieti ne-au batut.
Cu zambetul pe buze pe ultima suta de metrii
     
Suntem pe podium!
Trecand linia de Finish invingatori 🙂
Am facut un concurs grazav. Am aratat ca facem o echipa buna si ca am tras pana la final. Din pacate raul Cristinei nu ne-a permis sa ne batem pentru prima treapta a podiumului anul asta. Stiu ca suna a lauda, dar daca ne simtiam bine amandoi, pe final era o lupta interesanta cu celelalte echipe pana pe ultimul metru.
Locul 3 la Hobby Mixt 😉
     
Felicitari castigatorilor!
Echipa Activ Spirit
Felicitari castigatoriilor, felicitari si multumiri coechipierei mele, felcitari organizatoriilor din CPNT pentru mobilizare si tuturor particioantiilor, mai ales celor de la traseul lung.
       Pentru mine a fost concursul anului! Un podium frumos de care ma bucur foarte mult.
Prieteni frumosi!!!
Anunțuri

Triathlonul Sfanta Ana 2012

Publicat pe

Triathlonul Sfanta Ana 2012

     Data: 14.07.2012
     Locatia: Tusnad, Lacul Sfanta Ana
     Trupa: Christine, Flo, Marius, Dragos
    In 14 iulie s-a desfasurat cea de-a treia editie a triathlonului x-terra Sfanta Ana. Am participat la toate editiile si pentru este cel mai frumos triathlon din tara atat ca organizare dar mai ales prin zona de concurs.
    Si in acest an vremea a fost de exceptie, apa a avut 26 de grade iar soarele a stralucit pe cerul fara nici un nor.
In zona de tranzitie lumea se pregateste de start
   
Scapa cine poate!
La inot s-au facut doua ture, care dupa parerea mea au cumulat mai mult de cei 900 de m de inot anuntati. Problema a fost in zona de start cand, fiecare trebuia sa supravietiasca intre ceilalti participanti care, fara voie te loveau cu mainile si picioarele.  Primele sute de metrii find o adevrata provocare pe viata si pe moarte. Am terminat inotul in 21:28 minute si am plecat cu bike-ul pe traseul de 25 de km. Ruta aleasa imi era cunoscuta si am profitat la maxim. Am avut pofta de pedalat si am tras cat am putut de tare, lucru care s-a vazut dupa timpul care l-am scos adica de 1:28 minute in conditiile in care am pedalat foarte putin in acest an si am si avut ghinionul sa fac o pana care m-a mai costat vreo 6 minute.
Pe bike in mare viteza. Traseul este genial!
    Alergarea de 6,5 km a trecut repede si am terminat concursul dupa 2:24 ore pe locul 10 la categoria mea. Socilizarea de dupa concurs mareste frumusetea acestei competitii. Lumea inoata in voie, mai schimba pareri cu ceilalti concurenti in timp ce poti servi si un gulas oferit din partea casei.
Am plecat in proba de alergare
    Un concurs care vi-l recomand din tot sufletul! Felicitari organizatorilor si tuturor participantiilor.
Trupa mare si frumoasa 😉

Vizitand Biertanul si Richisul biserici vechi, pline de simbolism

Publicat pe Actualizat pe

Vizitand Biertanul si Richisul biserici vechi, pline de simbolism

     Data: 2012.07.12
     Locatia: Biertan si Richis, Jud. Sibiu
     Scopul: vizitarea bisericilor fortificate din zona
     Trupa: Alina Antonia, Lili si Caba
    Cum ardelenul face orice ca oaspetele sa fie fericit si valorile locale puse in valoare, joi am dat o fuga cu Alina si Lili prin satele invecinate. Biertan si Richis sunt niste bijuterii arhitectonice.
Scara acoperita de la Biertan
     
Curtea fortificatiei Biertan
    
Intrarea in biserica Biertan
      Biertanul face parte din anul 1993 in patrimoniul UNESCO, constructia bisericii a inceput in anul 1490 in stil gotic tarziu, si adaposteste cel mai mare altar din tara, datand din anul 1513.
Steag de breasla si orga impresionanta
     
Altarul in stil baroc
Un tablou de mari dimensiuni, care dupa cate stiu eu a fost zidit pentru multa vreme in spatele altarului
Usa sacristei
      Usa sacristei (incapere de pastrare a obiectelor de cult valoroase) este renumita pentru incuietoarea ei cu 19 incuietori dar si pentru ornamentele decorative deosebite.
        Dupa cum puteti vedea in  poza de mai sus pe piciorul pocalului apare un cerc cu o svastica mai speciala care seamana cu simbolul hindus Manji, reprezentând legătura universului cu pământul şi a binelui cu răul , toate aflate într-un echilibru dinamic, dat de terminaţiile crucii solare.
      –––––
     Am cautat mai multe detalii spre svastica  si cred ca merita citite randurile care urmeaza: „Svastica este cel mai sfânt simbol non-silabic în Hinduism. Svastica este de fapt o cruce ale cărei braţe sunt îndoite la 90 de grade. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios. Cu mult inainte de popularitatea de care s-a bucurat dupa razboi, zvastica a fost simbolul intelepciunii si iertarii. Cu o istorie de 3000 de ani, simbolul zvasticii isi are originea in India antica si in culturile vestice antice. Ea reprezinta miscarea continua – o miscare precum cea a unei mori de vant sau de apa. Se invarte continuu in sensul acelor de ceasornic si in sens contrar acelor de ceasornic. Cand se intoarce in sensul acelor de ceasornic reprezinta energia universului, puterea si inteligenta; cand se intoarce invers, reprezinta iertarea. De asemenea mai simbolizeaza armonia universala si echilibrul contrastelor. Cuvantul „svastica” este de origine sanscrita si inseamna „semnul care se auto-defineste”. Altfel spus, este semnul realizarii de sine si semnul unei persoane iluminate, cunoscuta dealtfel si sub denumirea de Buddha si astfel, acesta, reprezentat in operele de arta poarta deseori acest semn pe piept sau in palma. In general, se crede ca acest cuvant este un amalgam al cuvintelor „su” si „asati”. „Su” inseamna „bine” si „asati” inseamna „a exista”.
     Pe teritoriul Romaniei, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania, la Bod (Brenndorf), lângă Brasov, la Turda, dar și în alte localități, datând din epoca pietrei. De la arieni svastica a trecut în cultul creștin, și este forma primitivă a crucii. Astăzi svastica este un simbol blamat și interzis, fiind un simbol indubitabil al identității naziste.
      –––––
      Simbolismul m-a fermecat de multa vreme si daca aveti ceva referinte de carti, documentare, site-uri legate de simbolism, simbolism-medieval, masonerie, religie va rog sa mi le comunicati 😉
Duhul Sfant inconjurat de simboluri
     
Turnul cripta de la Biertan
     
Vom mai reveni…
     Vizita noastra s-a terminat printr-o incursiune la biserica de la Richis, care este deosebita atat prin valoarea istorica si arhitecturala dar farmecul dat acestui loc de d-nul Schaas (telefon 0269258429), un ghid de exceptie a carui si poveste te farmeca si te transpune intr-o alta lume.
Biserica de la Richis
Biserica de la Richis are sculptat in piatra un brau cu motive vegetale intre care sunt ascunse personaje mai mult sau mai putin umane. Acest tip de ornamente provine dintr-un cult al tarilor nordice, gotice, a Omului Verde care ne vegheaza si care incerca sa ne reaminteasca prin frumzele verzi care il impodobesc caci comuniunea si respectul  omului cu natura este permanenta si nu trebuie neglijata si uitata.
Fata umana inconjurata de motive vegetale
Se presupune a fi faza lui Isus dupa barba de rabin
     Valorile sunt in preajma noastra, trebuei doar sa deschidem ochii sa le vedem, sa ne bucuram de ele si daca se poate sa le punem intr-o lumina favorabila.
Eu si d-nul Schaas ghidul bisericii din Richis
Apus inflacarat

Pedaland la Paltinis la concursul King of Mountain 2012

Publicat pe

Pedaland la Paltinis la concursul King of Mountain 2012

     Data: 2012.07.05
     Locatia: Rasinari – Paltinis
     Trupa: Vreo 12 medieseni (Mihai, Flavius, Paul, Vali, Oli, Dragos, Oti…)
     Scop: participare la concursul de bike asfalt pe catararea la Paltinis
    Dupa o saptamana foarte agitata cu nopti mai putin dormite si un gratar prelungit miercuri seara (de cateva shot-uri de tequila),  joi am fugit la Paltinis sa pedalez la concursul King of Moutain. Este un concurs, in care se catara 15 km pe asfalt aproximativ 800 m diferenta de nivel pana in statiunea Paltinis la 1450  m.
    Atmosfera a fost incendiara datorita temperaturii de afara de + 36 de grade. Am stat la umbra si cum m-am inscris pe ultima suta de metrii am ratat incalzirea. Startul s-a dat pe la ora 17:00!
Bike-arii medieseni
    Am plecat cuminte incercand sa imi reglez respiratia si ritmul. Nu stiam cat pot trage datorita conditiilor de mai sus prezentate. Pe masura ce kilometrii au trecut m-am simtit tot mai in forma si as fi preferat sa mai fi fost inca 15 km in plus. Am parcurs traseul in 53.39 de minute si am terminat mult prea odihnit decat ar fi trebuit!
Vreau pinioane mai mare
   
Hai hai! Cine e barbat noaptea sa fie si ziua 😛
Am incurajat rutierii participanti la Turul Sibiul apoi am coborat la masini. A fost un concurs reusit si o experienta placuta.

O sarbatoare sportiva de exceptie – Maraton Apuseni 2012

Publicat pe Actualizat pe

Sarbatorindu-mi ziua de nastere prin alergarea a 42 de km

     Data: 2012.07.07
     Locatia: M-tii Muntele Mare; Baisoara
     Scopul: alergare montana Maraton Apuseni 42 km cu 1950 m dif de nivel
     Trupa: Christine, Flo, Akos, Mihai, Oli
    A fost ziua de 7 iulie 2012! A fost ziua mea si am ales sa mi-o petrec la munte, la un festival al sportului si anume la Maratonul Apuseni. Un concurs deosebit datorita organizatorilor, multi fiindu-mi sunt prieteni dragi, datorita devotamentului lor in a face ceva frumos si de calitate, datorita traseului si a zonei foarte pitoresti.
    Mi-am adus aminte ca exact acum 5 ani, tot pe 7 iulie participam la un maraton de MTB in Baia Mare, pe traseul lung de 110km. A fost o cursa pe cinste in care m-am simtit extraordinar de bine, in care vointa si nebunia m-au dus la linia de finish ca un invingator, asta dupa doua reprize dramatice de crampe si in care de doua ori, din cauza ratacirilor m-am trezit primul in cursa in fata „profesionistilor”.
    Anul acesta am avut parte de un cadou deosebit din partea lui Akos, „fratele” meu din Cluj care a alergat cu mine primul lui maraton. Secretul mi-a fost dezvaluit cu 2 minute inante de start. A fost o zi caniculara, caldura simtindu-se inca de la primii kilometrii. Urmat de aproape de Akos si Flo am plecat poate umpic prea tare la inceput, gresind strategia care a fost sa trec cu Akos linia de Finish.
Start Maraton Apuseni 2012
    
Traseu pitoresc prin padure
In viteza
Eu nu ma uit niciodata in spate, doar poate pe ultimii kilometrii. Acum, am fost tot timpul cu privirea inapoi sa vad daca Akos este acolo in spatele meu. Am alergat foarte bine primii 20 de km dar caldura si durea de genunchi a lui Akos au facut sa incetinim ritmul, indarjundu-ne parca si mai mult sa ducem aceasta provocare pana la final. A fost prima cursa in care m-am hidratat cum se cuvine in punctele de alimentare, si am mancat struguri si pepene rosu.
     A fost un concurs in care alaturi de prietenul meu, pe care il respect atat de mult, am parcurs un traseu extraodinar, am povestit si ne-am motivat reciproc. Ne-am adus aminte de iesirile de schi de tura cand Akos ma alerga pe mine si de trasele catarate impreuna.
Zbor!
   
Mult a fost, putin mai este!
Pe ultimii kilometrii am fost racoriti de ploaia bine venita dupa o zi torida, terminand impreuna acest maraton tinundu-ne de mana ca si doi invingatori. A fost primul maraton a lui Akos si am scos un timp frumos de 5:30 ore. Am castigat pentru inca o data ceea ce este cel mai important in viata: o prietenie adevarata!
     Florin, din pacate nu s-a simtit foarte bine tot din cauza caldurii, si desi era „planificat” sa ma bata la acest maraton mai are de asteptat umpic, probabil pana la Maratonul Cindrelului. Christine a terminat acest maraton pe locul 7 la feminin si spre „nelamurirea” ei a inceput sa fie tot mai competitiva si sa intreaca tot mai multi baieti. Sincere felicitari!
     Mihai si Oli au alergat semimaratonul bucurandu-se de miscare. Sunt niste polisportivi deosebiti. Bravo baieti!
Felicitari!
   
Tortul… Pam-pam!!!
300 de oameni ne-au cantat: La Multi Ani!
Dupa concurs am avut parte de mai multe surprize, incepand cu tortul de clatite cu gem si nutela pana la sampania cadou primitia de la organizatori.
     A fost un concurs model ca si organizare, care se incadreaza perfect in trio-ul de exceptie a maratoanelor din Romania. Merita sa participi si tu!
     Ziua mea a trecut dar o sa vina altele. Sper sa fie la fel de insorite si frumoase, in care sa fiu inconjurat de cel putin asa oameni deosebiti si iubitori.
Multumesc tuturor celor care ati fost cu adevarat langa mine, prin gandurile frumoase si sincere. >:D<
 

Revenind pe cararile Bucegiul

Publicat pe

Plimbarica de recunoastere si antrenament pentru maratonul Bucegi 7500

     Data: 29-01.07.2012
     Locatia: M-tii Bucegi
     Traseu: Gura Diham -> Poiana Izvoarelor -> Bucsoiu Mare -> Vf. Omu -> Batrana -> Poiana Gutanu -> Saua Strunga -> Padina -> Vf Omu -> Valea Cerbului (45 km cu 3500 m dif. de nivel)
     Trupa: Christine, Oana * 2, Cristina, Bogdan, Alina, Cristi,Virgil si Caba
    Un weekend liber si trebuie ocupat. Vorbim cu Oana si Cristina si aflam ca ele merg in Bucegi, deci hop si noi!
     Vineri seara campam in zona telecabinei din Busteni iar sambata dimineata plecam in traseu de la Gura Diham. Fetele au facut un traseu umpic mai lung, adica 90% din traseul de maraton 7500, tura scurta, doar 45 km si 3500 m diferenta de nivel cu doua urcari la Vf. Omu.
     Vremea a fost perfecta, odata cu urcarea spre inaltimi am scapat de canicula si ne-am bucurat de un aer proaspat si de peisajul din jurul nostru. Am mers sustinut dar fara sa ne stresam prea tare, trecand Muchia Bucsoiului si ajungand la Cabana Omu dupa 4 ore. Aici ne-am cazat, si am plecat mai departe spre Saua Batrana doar cu rucsaceii mici.
Muchia Bucsoiul Mare
    
Pe varful Bucsoiul Mare, inconjurat de fete serioase
Traseul spre Batrana mi-a adus aminte de primul meu concurs de Adventure cand cu rucsaci mari de 40 de litrii cu tot felul de prostii in ei trecem pe cararile acelea, prin ceata cautand atenti marcajul. Acum nu a mai fost cazul. Vizibilitatea a fost perfecta iar marcajul mult mai bun decat atunci.
Privire spre Costila
Trupa de soc!
Din saua Batrana am coborat spre Poiana Gutanu si aici am putut revedea bucla trei a EcoMaratonului. Un al concurs drag mie si altor catorva sute de oameni. Urcarea spre Saua Strunga a fost lunga dar povestile si voi buna au facut timpul sa zboare; la fel cum ne inchipuiam ca o sa zburam peste 2 saptamani spre linia de finish  a maratonului Bucegi 7500.  
Zona preferata de mine din Bucegi
    
Lipa-lipa spre Saua Strunga
O poteca de poveste
In Pestera am facut o pauza de masa printre manele, si alte hituri de ultima ora si dupa 12 ore de la plecare de la masina eram din nou pe Varful Omu dupa ce parcursesem valea Ialomitei. Era ora 21:10 si intampinati de Alina si Cristi ne-am pus la masa si la povesti.
Cascada Obarsia Ialomitei
    
Apus de soare peste Valea Ialomitei
    
La cabana Omu cu un bun prieten
Dimineata fara nici un stres ne-am trezit si am coborat spre Gura Diham pe Valea Cerbului. Ce usor si rapid am coborat pe schiuri acum doua primaveri si ce greu si cu grija pentru genunchi trebui sa ai acum vara :D.
Atmosfera spune totul!
    
Valea Cerbului
Carari insorite
O tura in care am facut trasee cat pentru vreo 4-5 zile de mers normal. Vom reveni in viteza peste cateva zile in aceste zone!

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

Misiunea „Salvarea lingurii” – Cabana Suru

     Data: 201.06.26
     Locatia: M-tii Fagaras, Cabana Suru
     Echipa: Flo si Caba
     Scopul: recuperarea unei linguri si antrenament de alergare
    Voi ce spuneti? Merita oare sa mergi cu masina 200 de km si sa urci 1100 m diferenta de nivel intr-o dupamasa numai sa recuperezi o lingura? Eu am considerat ca da!
    Intriga a inceput acum doua saptamani cand intr-o tura la Cabana Suru mi-am uitat dintr-o greseala lingura de titan acolo. Lingura fiind unul din lucrurile necesare la aproape fiecare iesire i-am simtit lipsa, am demarat o misiune de salvare. Pentru a dinamiza „salvarea” l-am provocat pe Florin la o alergare pana la cabana. Cum Flo baiat de gasca a raspuns prezent, marti la ora 16:00 plecam din Medias spre Sebesul de Sus.
    La ora 18:00 am inceput alergarea din centrul satului. Am urcat pe muchia Moasei, marcaj, tringhi rosu. Poteca urca destul de violent in prima parte si la intrarea in padure am ezitat umpic pana am gasit marcajul. Poteca este superba de alergat si tracking! Alterneaza zonele de catarare cu cele de fals plat, iar padurea de fag iti da o senzatie de liniste, curat si multa libertate. In zona superioara a traseului panta se accentueaza din nou si poteca este pesarata cu radacini si zone stancoase dar care nu te impedica sa alergi (la vale) :D!
Traseul nostru pe Muchia Moasei
    Dupa exact 1:28 ore si 9,4 km din centrul Sebesului de Sus eram la Cabana Suru. Diferenta de nivel este de 1070 m. Am recuperat lingura mult dorita, am baut un ceai oferit de prietenul nostru si actualul cabanier Fane care ne-a prezentat evolutia cabanei si dusi am fost. Nu inainte de a face cateva poze in noua sala de mese si mansarda tocmai terminata.
Sala de mese a noii cabane Suru
   
Mansarda cabanei Suru 2012
La coborare, Florin si-a dorit sa scoatem sub o ora, ceea ce am si reusit. Am alergat cu o placere nebuna si am parcurs cei 8 km pana in sat intr-un timp de 43 de minute, cu o medie de 11,12 km/h.
     Fericiti ca misiunea a fost indeplinita si lingura salvata, dar mai ales multumiti de alergarea reusita am plecat sper casa unde Alina ne-a asteptat cu porumb fiert ;).
     Sigur, odata cu ruginirea frunzelor o sa ne intoarcem din nou la Suru! Pana atunci am un program infernal: 7 iulie Maraton Apuseni, 14 iulie Triatlon Sfanta Ana, 21 iulie Maraton 7500, 11 august Maraton Cindrel, poate 15-19 august Eco Explora…. 😀
     Sa ne vedem si auzim sanatosi!
La cabana Suru cu Florin, Ion si Fane