Lună: Iunie 2012

In recunoastere la Scarita-Belioara, pentru Maratonul Apuseni

Publicat pe

In recunoastere la Scarita-Belioara, pentru Maratonul Apuseni

    Data: 23-24.06.2012
    Zona: Muntele Mare -> Scarita-Belioara
    Trupa: Christine, Corina, Alina, Flo si Caba
    Scop: recunoasterea traseului de maraton Apuseni
    Foto: Florin Capalnean
    Cum lumea era prinsa in mai multe activitati, cu greu ne-am mobilizat si am plecat spre Valea Ariesului undeva pe la ora 15:30. Planul era sa campam pe Valea Posaga si sa alergam seara partea de maraton care nu este comuna cu semimaratonul, caci zona aia o cunosteam deja. Din pacate ora tarzie si ploaia ne-a facut sa amanam tura pentru duminica dimineata. Am instalat tabara si ne-am postat in jurul focului, unde ca si adolescentii de liceu am jucat Adevar sau Provocare :)).
    Dimineata am plecat sa alergam undeva la ora 10:00; de pe valea Belioarei unde se termina drumul forestier si incepe urcarea. Serpentinele si panta te solicita intens si ne-a prins foarte bine aceasta recunoastere, pentru a  ne doza mai bine efortul in timpul maratonului. Dupa aproximativ o ora si umpic era sus in platou unde ne-am intalnit cu d-nul Mititeanu care cauta noi variante pentru traseul anului 2013.
Poteca urmeaza un grohotis, apoi o zona stancoasa
    Zona este foarte pitoreasca mai ales acum caci toate florile sunt viu colorate iar mirosul este imbietor. Abruptul pe langa care se urca este de asemenea un obiectiv deosebit si impresionant. Turnurile de calcar sunt fantastice pentru fotografi dar si pentru cataratori.
Abruptul Scarita-Belioara
    Mai sunt cateva zile sine vedem la Start (http://www.maratonapuseni.ro). Pana atunci spor la antrenamente 😉
Anunțuri

Despre sport si cauze nobile

Publicat pe

Despre sport si cauze nobile

Acesta este un guestpost! Primul de acest gen pe blogul meu si ii multumesc lui Florin Capalnean pentru ideea de a transmite un mesaj nobil in acest fel.

     Exista vre-o legatura intre antrenamentul nostru si copiii din Zimbawe? Putem face in asa fel incat si altii sa beneficieze de eforturile noastre? Da, stim ca marii sportivi sustin uneori o cauza si firme serioase doneaza bani unor institutii caritabile in functie de obiectivele ambitioase pe care acestia le ating. Dar noi, cei de rand ce sanse avem? Raspunsul ni-l da un website care chiar asta face: transforma eforturile noastre in puncte pe care apoi sportivul le foloseste dupa bunul plac atat in reduceri la magazinele partenere cat si in donatii caritabile.
Hai sa vedem cum functioneaza…
    Primul pas consta in dorinta de a va antrena. Aici pot fi incluse: run, bike, hike, walk, si orice poate fi inregistrat de un GPS si implica efort personal. Runkeeper de exemplu are optiuni pentru nu mai putin de 13 sporturi. Chiar si mersul pe jos de acasa la job poate fi luat in considerare daca folosim acest serviciu de monitorizare a miscarii.
    Al doilea pas consta in inregistrarea activitatii sportive cu un GPS sau telefon care are GPS. Optiunile in ziua de astazi sunt multiple si probabil ca aproape fiecare are daca nu un GPS dedicat pentru outdoor, macar un smartphone care „stie” sa localizeze posesorul. Daca aveti un garmin, va puteti conecta la http://connect.garmin.com, daca aveti un smartphone pueti instala atat pe IOS cat si pe Android sau Blackberry una din urmatoarele aplicatii in functie de ceea ce faceti:
– Runkeeper (www.runkeeper.com) pentru aproape orice sport practicat in natura care implica parcurgerea unor distante mai mari sau mai mici. Functioneaza ca un fel de comunitate a sportivilor si puteti avea surpriza sa gasiti atat prietenii vostri deja acolo cat si concursurile la care participati!
– Everytrail (www.everytrail.com) daca doriti sa inregistrati noi trasee turistice vizibile ulterior chiar si pe Google Earth de toata lumea
– NikePlus daca aveti un iphone si senzorul special creat pentru incaltamintea Nike
– Foursquare a devenit atat de popular incat aproape nu mai are nevoie de prezentare. Pentru cei care il cunosc, punctele pe earndit.com se obtin din check-in la o sala de fitness, yoga, etc. E suficient daca treceti in apropiere de una din ele si dati check-in, punctele se aduna 🙂
– MapMyFitness care le are pe toate sau unul din fratii sai specializati: MapMyRun (alergare), MapMyRide (bike), MapMyHike (mers pe munte), MapMyWalk (plimbare), si chiar MapMyDogWalk (deduceti voi…)
    Al treilea pas cere sa va si faceti cont pe unul din site-urile mentionate mai sus in functie de preferinte si de echipamentul GPS sau telefonul destept pe care il detineti. Datorita tehnologiei vedem cu totii ca modul in care ne antrenam s-a schimbat. Nu mai alergam de unul singur nici macar virtual. Prietenii vad pe unde umblam, ne pot monitoriza performantele, ne sustin sau ne urmaresc in direct printr-o gramada de servicii de localizare si social sharing. In plus, chiar si pentru noi este mai usor sa ne tinem astfel o evidenta nu doar a antrenamentelor ci si a turelor montane, concursurilor la care am participat, etc
    Acum e momentul sa cream un cont pe http://www.earndit.com si sa conectam la el unul din serviciile de mai sus, evident, pe cel care ne inregistram activitatile. O sinteza a acestor servicii accesibile pentru sportivii din Romania o gasiti in imaginea de mai jos. O lista completa a serviciilor care se pot conecta o gasiti la http://www.earndit.com. De aici, lucrurile merg singure. De cate ori facem miscare si o inregistram pe GPS, ea se stocheaza online si zilnic sunt transmise date catre earndit.com. In functie de cat am alergat sau pedalat sau plimbat, primim puncte pana la un maxim de 60 puncte/zi. Un check-in cu foursquare aduce 15 puncte (sau 20 daca esti primarul locatiei), o alergare de 8 km aduce cca 50 de puncte, si tot asa… Cu punctele stranse puteti face diverse lucruri: cumparati sanse la o tombola cu diverse bunuri pentru sportivi (alimente, haine, incaltaminte, etc.), cumparati vouchere valorice pe diverse site-uri (bijuterii, echipament sportiv, batoane, etc.) sau -varianta propusa de noi- le donati unor cauze nobile (campanii de vaccinari, sustineti copii saraci din Africa si Asia sa mearga la scoala sau chiar le donati o gaina ouatoare sau o capra! Prin urmare nu mai stati pe ganduri, gainile si caprele va asteapta la miscare 🙂
    Succes si spor la antrenamente!

Un colt superb al Romaniei – Cheile Nerei, Cazanele Dunarii si Valea Cernei

Publicat pe Actualizat pe

Un 1 Mai prelungit, la 1100 de km distanta si 3 obiective deosebite

    Data: 27.04.2012 – 01.05.2012
    Locatia: Cheile Nerei, Cazanele Dunarii, Baiele Heculane
    Foto: Florin Capalnean, Feri Teglasm, Caba Dan  
„A fost odata ca niciodata,
Ca de nu ar fi nu s-ar povesti”, iesirea de 1 Main 2012.
     Dupa cum deja aproape am uitat, 1 Mai a picat marti, asa  ca luni ne-am luat liber luni si am plecat in minivancanta. Am ales sa plecam undeva departe si anume in Cheile Nerei. Loc drag, pe care l-am parcurs la picior acum vreo 7 ani intr-o tura de poveste, parcurgand in 10 zile 5 masive montane: Aninei, Semenic, Muntele Mic, Tarcu si Godeanu.
      Am plecat de vineri dupamasa si dupa 6 ore lungi de condus pe la ora 23:00 montam corturile pe malul Cernei in zona Sasca Romana. Dimineata am mutat tabara in campingul de la Canton Valea Beiului.  Intr-o plimbarica am vizitat „perlele” zonei si anume Lacul Ochiu Beu si Cascadele Beusnitei 1,2,3. Apa in aceasta zona este de o culoare verde transparenta si te farmenca de la prima vedere. Iti da o senzatia ca esti in alta lume, mult mai pura si linistita.
Cascada Beusnita 3
    
O asa mare minune: apa!
Cascada Beusinitei
In fata peretelui de apa
Frumos!
Duminica am plecat in amontele Nerei spre Lacu Dracului. Drumul la dus a fost destul de lung (~ 6 ore) presarat cu o travesare prin Nera pana la brau in care ne-am racorit umpic datorita debitului mare a apei.
Spre Cantonul lui Damian
Nu se vede marcajul de pe fundul apei! 😀 Oare ne-am pierdut?
Pe malul Nerei
Traseul sapat in stanca a Cheilor Nerei
Hercule cel mic :))
Unul din pasajele de pe traseu
Vremea a fost impecabila. Eu, dupa cum mi-am promis acum 7 ani, am revenit cu ideea clara de a parcurge traseul si cu barca! Aceasta idee m-a tinut in priza tot timpul, incercand sa studiez traseul cu ochi de „barcagiu :P”. Bustenii cazuti, insulele de pe mijlocului cursului si bolovanii mari din apa au fost o provocare frumoasa.
     Pe la ora 16:30, dupa ce am admirat pastravii din Lacul Dracului si o masa copioasa am plecat in aventura acvatica impreuna cu Christine. Am prins destul de repede tainele navigatiei si am incercat sa ne bucuram de peisaj dar si de pasajele mai tehnice a traseului. Apa avand un debit crescut a facut coborarea una dinamica.
Lacul Dracului
Partieee!
Cum trupa se intorcea pe jos si era in urma nostra cu mult am optat sa coboram cu barca pana in Sasca Romana, dar cum eram noi relaxati am avut parte de o surpriza neplacuta. La un moment dat am intrat intr-o zona mai rapida a apei, cu o insula mare si plina de busteni in mijlocul cursului. O luam pe stanga…. ba nu… spre dreapta, derutati de o trupa ne naufragiati care montasera o cordelina intre insula si mal si nu stiam pe unde sa mergem, si uite asa am intrat direct in busteni. Ne-am rasturnat si a trebuit sa tragem la mal. Curentul puternic ne-a rasturant din nou la traversare pierzand vaslele. Am strans barca care era sparta si am urcat prin Turnele la Podul Bei. O tura plina de peripetii care as mai repetau oricand 😉
Tunelele din zona Podul Bei
   
In formatie de atac
Luni am optat sa plecam mai departe si anume spre Cazanele Dunarii cu directia Baile Herculane. Drumul pe malul Dunarii este pitoresc si mi-ar place mult sa-l parcurg si cu bicicleta. Ne-am oprit la statuia lui Decebal dar si la o cherhana unde am mancand o ciorba de peste si un salau proaspat. Acolo am simtit ca sunt in vacanta. Eram deja plecat de acasa de 2 zile jumate si inca mai aveam de stat o zi jumate. Niciun stres pe capul nostru, ceea ce ma facea sa ma gandesc unde si ce am mai putea vizita, numai spre casa sa nu mergem.
Al nostru Decebal!
    
Stres! Mult stres!
Ajunsi la Herculane am campat in amonte cu vreo 3 km si am coborat „sub pod” la o baie termala. Ma doare sufletul cand vad ce valoare (apa termala) si ce frumusete nu se exploateaza in zona asta.  Adica sa se faca TURISM! La noi faci baie in niste bazine betonate hidoase si pline de mizerie, malul Cernei e plin de peturi. Oribil! Totusi baia a fost ok pana in momentul in care au aparut vreo 4 cocalari negrii cu lanturi de aur la gat si cu o statie pentru muzica… binenteles delectandu-ne cu cele mai alese manele. Am plecat de acolo aproape in alergare!
      Seara s-a terminat mai mult decat superb cu cantece la chitara a’ la Feri cu acompaniament la muzicuta manuita cu dibacie de Dan.
      Marti dimineata refuzand sa plecam spre casa am urcat la Cascada Vanturatoarea, un monument al naturii deosebit care merita vizitat!
Cascada Vanturatoarea
Sa nu ma deochi!
In drumul spre casa ne-am mai oprit sa vedem Poarta Sarutului si Masa Tacerii a lui Brancusi in Targul Jiu.
Poarta sarutului
     
O multime de Caba! Un dezastru :))
O iesire frumoasa, pentru multele obiectivele vazute si divesifitatea lucrurilor facute. Trupa a fost mare si din pacate nu am reusit sa fiu liantul intre oameni. Fiecare are ideile, principiile lui, perceptii si o anumita dispozitie de a socializa si de a face o echipa sa functioneze.
      Iesirea a fost o reusita si am perceput in acele zile petrecute departe de casa, ca fiind o frantura din viata mea, si poate a fiecaruia. Momente in care radiezi fericire si te bucuri de un peisaj, de o apa de un transparent perfect, te bucuri de viata, te simti bine cand stai la foc si asculti acorduri de chitara facandu-te sa visezi… „fiecare cu visele lui!”.  Din pacate ca si in viata, ai momente de dezamagie cand te rastorni cu barca si o spargi; de frustari extrapoland la pierderea vaslelor… si alte nebunii:D.
      1 Mai 2012 a trecut si acum deabea astept sa merg undeva in vacanta pe mai multe zile… inca nu stiu unde… dar as mergem departe! Sa vad unde ajung! 🙂

In plimbare la noua cabana Suru

Publicat pe Actualizat pe

O tura de relaxare pe Valea Moasei cu urcare la cabana Suru

Alergare montana pe creasta Fagarasului spre Lacul Avrig

    Data: 15-17.06.2012
    Locatia: Valea Moasei -> Cabana Suru -> Lacul Avrig
    Trupa: Christine, Flo si Caba
    Scop: relaxare la munte cu antrenament de alergare montana
    Foto: Florin Capalnean
    Florin a propus ca si miscare in weekend alergare de pe Valea Moasei la Cabana Suru. Eu am acceptat ideea, dar am modificat umpic planul in sensul ca vineri seara pe la ora 19:00 campam intr-o poienita ca in povesti pe malul Vaii Moasei. Dupa ce  am mancat bine ne-am delectat cu un vin rosu, adormind in jurul focului.
Dormitul la cort intr-o poiana frumosa e terapie curata
    
Focul, cu al lui proprietati mistice
Dimineata ne-am trezit de voie, cand soarele era deja sus pe cer. Dupa ce ne-am facut siesta si am strans cortul, adica pe la ora 11:00, am plecat cu rucsaci mari spre cabana Suru. Ne-am oprit la cascadele Moasei care nu trebuie ratate. Totul a descurs cu un ritm de vacanta. Nici un stres, nici o graba!
Salamandra
    
Cascadele Vaii Moasei
Ce ochelarii! :))
Pe la ora 15:00 ajungem la noua Cabana Suru unde se lucreaza puternic. Se reconstruieste anexa (grajdul) care acum arata foarte bine. Termopane, rigisp, paturi noi cu saltele relaxa… Ideea este ca se investeste si se vrea sa iasa ceva calumea! Peste aproximativ 2 saptamani cred sa fie functionala in intregime. Asta presupune cabanier permanent, bucatarie unde se poate servi o ciorba, un ceai… o capacitate de cazare de aproximativ 8 locuri in camera si vreo 12 in mansarda. Numarul proprietarului este: 0725481575 – Adrian. Nu pot decat sa-i salut initiativa! Bravo! Se investeste in turismul montan ceea ce este de respectat.
Cabana Suru 2012
   
Noua camera a cabanei Suru
  Dupa o masa imbelsugata am tras un pui de somn la umbra unui brad, urmand un curs de introducere in fotografie tinut de Flo. Pe la ora 19:00 am urcat spre creasta pana la monument. Seara, am mancat o mamaliga cu branza, cas si urada proaspata de la stana din zona, asortata cu ceapa si slanina, mai ceva ca haiducii. 🙂
Mamaliga cu cas, branza si urda proaspata „A’ la Nea Fane”
    
Apus Fagarasan
Duminica chiar daca trezirea s-a facut tot in regim de „no stress” la ora 10:05 am plecat in alergare-mars fortat spre Lacul Avig si retur. Traseul are  o lungime de 16 km si o diferenta pozitiva de nivel de ~ 1500 m. Noi, in 2:15 ne spalam in apa limpede ca si cristalul a Lacului glaciar Avig. Dupa o pauza bine meritata cu plaja si o baie scurta a lui Flo, ne-am intors la cabana de data aceasta intr-un timp si mai bun, de 1:35 ore.
La monument
   
Eu… si Lacul Avig
Din nou masa, din nou somn si un deosebit „dus la oala” cu apa calda pregatita de nea Fane. Dupamasa, odihniti si curati pe la ora 18:30 am pornit pe muchie in jos. Flo s-a gandit ca nu se poate termina tura asa „simplu” si „a gasit el” o poteca care era un jgheab abrupt ce cobora pana in vale. Am coborat destul de greu, mai ales ca in ultimele sute de metrii jgheabul s-a transformat intr-un canion cu inclinat la ~ 50 de grade plin de saritori.
     Am supravietuit si de aceasta data si am pornit spre casa, nu inainte de a ne delecta cu o inghetata.
O tura superba in care chiar ne-am relaxat, chiar am simtit muntele cu al lui aer curat, cu ape reci si curate, cu o liniste deplina si un cer instelat in care satelitii si doua comete care au animat bolta cereasca. Alergarea montana a fost minunata, zona din Saua Surului pana la Avrig este geniala ca si peisaj si poteca alpina la mare inaltime.
    Viata e frumoasa si este exact cum ne-o facem!

Ultimul ski din an! Balea si zona Vaiuga.

Publicat pe

Ultimul ski din an! Balea si zona Vaiuga.

     Data: 20.05.2012
     Zona: Balea – Vaiuga
     Trupa: Corina si Caba
     Scop: ski de tura
    A venit primavara, soarele este puternic si ziua pe placul fiecarui om activ, adica foarte lunga. Unii oameni au inceput pregatirile pentru alergare, bike, catarat, dar noi am optat sa mai profitam inca o data de zapada.
     Duminica ne-am urcat in masina si la ora 10:15 urcam spre Balea Lac in cabina.
Cabana Balea Lac
Traseul spre Vaiuga
Printe bolovani cu schiurile ba in spate ba in picioare
Vremea era buna si am decis sa urcam spre Vanatoarea lui Buteanu. Ne ramasese de anul trecut in minte culoarul Vaiugii, asa ca intr-a colo am pornit. Pe schiuri, in circa 2 ore am fost sus in creasta, putin sub varful Vanatoarea lui Buteanu 2505m. Zapada pe partile sudice disparuse in mare parte, dar inca mai erau culoare pe care am vazut un grup mare de schiori. Era o trupa mare din Cluj „calauzita” de Joe iar din Mures era Emese cu ceva prieteni.
    
Printe creste carunte si nori timizi
Caldarea Vaiugii
Lacul Capra vazut de sub Vanatoarea lui Buteanu
Caldura si linistea oferita de Vaiuga ne-a indus o senzatie de bine, aerul Fagarasulu mi-a starnit o pofta nebuna de trasee lungi, pe mai multe zile, stat la cort si baut ceai de cimbrisor cules prospat.
     Cararile Fagasarului ma cheama! Voi reveni in „maretul munte: pentru alte trasee frumusele :).

Adevarata placere de a pedala – M-tii Latoritei – Strategica

Publicat pe Actualizat pe

Adevarata placere de a pedala – M-tii Latoritei – Strategica

     Data: 04.06.2012
     Locatia: M-tii Latoritei si Transalpina
     Trupa: Dan Opris, Ionut si Caba
     Scopul: tura de MTB
      Traseu: Obarsia Lotrului – Transalpina – Creasta Latoritei – Lacul Vidra (55 km)
     Totul a pornit, ca si majoritatea lucrurilor frumoase, de la o idee simpla. Luni e liber, deci unde mergem?
     Il sun pe varu Dan si duminica dupamasa eram pe drum spre Alba Iulia. Am pus bike-ul pe masina pentru ne-am dedicat o zi de MTB in M-tii Latoritei. Auzisem de la bunul prieten Catalin Strava ca zone este superba asa nu am avut alta varianta decat sa o exploram.
     La ora 9:30 era in Obarsia Lotrului unde am lasat masina. Am urcat aproximativ 10 km pe Transalpina pana in zona Seii Stefanu unde incepe creasta muntilor Latoritei.
Ionut in actiune
Un viitor super bike-ar 😉
Si unul care ar vrea sa se reapuce de pedalat :))
     Pe tot parcursul traseului se urmareste un drum forestier bine conturat. Peisajul este unul superb. Zona este foarte curata, linistita dar si  specataculoasa fiind in gol alpin, si ai priveliste 360 de grade. Vezi masive impresionante cum ar fi Parang, Capatanii, Lotrului, Sureanu. Pedalezi in jurul altitudinii de 1800 – 2000 de metrii iar zona din jurul varfului Pietrele este foarte pitoreasca.
Pe Strategica – drum militar
    
Pe creasta Latoritei cu bike-urile
In spate se vede Cresta Muntilor Capatinii
Un peisaj in care timpul nu exista
    Tura a avut 55 de kilometrii si a fost una in care efectiv ne-am bucurat de vreamea buna, ne-am simtit bine pedaland, am povestit si am redescoperit, cel putin eu, placerea „adevarata” a unei ture de MTB in care mergi si descopei locuri frumoase din Carpati.
Urcand spre nori
    
Viata e frumoasa!
Prin Alpii Romaniei
Coborarea a facut-o in saua Vidrutei pe un drum forestier inainte de Varful Fratosteanu Mare. Plimbarea pe langa Lacul Vidra a fost deasemenea o placere… Nu am rezistat sa ne oprim pe malul apei unde ne-am balacit, pentru ca temperatura inca nu permite alte aventuri.
Traseul este perfect de MTB
    
Chemarea apei!
 
La coborare ai nevoie de umpic de dibacie
Ce bike bun am! Nici nu stiam 🙂
Totul s-a terminat cu o bere rece si cu o satisfactie de nedescris a mea, dar si a coechipierilor, Dan si Ionut. Bravo baieti… antrenati-va ca o sa mai iesim impreuna 😉
     
La cat mai multe iesiri!