Lună: Decembrie 2011

Sarbatori Fericite si un An Nou plin de lumina, liniste si fericire!

Publicat pe

Sarbatori Fericite si un An Nou plin de lumina, liniste si fericire!

Fie ca adevarata sarbatoare, adica Nastarea Domnului, sa va aduca in suflete si inimi adevarata lumina si speranta, spre o viata mai linista si fericita. Sa fim mai buni si mai optimisti, mai plini de dragoste si iubire, mai impacati cu noi insine!

Sarbatori Fericite pline de lumina aproape de cei dragi!

La Multi Ani!

Fie ca anul 2012 sa fie unul al viselor implinite!

Anunțuri

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

Publicat pe Actualizat pe

Ski in Ukraina in statiunea Bukovel

     Data: 13-18.12.2011
     Locatia: Ukraina, statiunea Bukovel
     Scopul: ski alpin
     Trupa: Chistine si Dan
    Este decembrie! Hmm… a mai trecut un an… Mai avem cateva zile de concediu si vrem sa profitam de ele. Christine vrea sa face ceva mai deosebit… si ma provoca sa aleg ceva mai special.
     Ma uit pe harta… si vad Ukraina! Mama! Asta da locatie! 😛 Sau nu? Vorbesc cu Palosh care imi spune de o statiune de ski, si „beculetul” s-a aprins! Acolo mergem!
Cautam pe internet si gasim un site oficial destul de ok a statiunii Bukovel. De cazare se ocupa o agentie care cu greu gaseste un hotel.
     Am plecat marti din Medias spre Bukovel, adica ~ 460 de km via Cluj – Baia Mare, iesind din tara pe la Sighetul Marmatiei. Drumul prin Romanie e asa cum il stiti… dar avem un avantaj, adica avem de data asta statie si „colegii” ne comunica orice miscare a politiei deci innaintam rapid si sigur spre „teritoriul inamic” al Ukrainei. Totul bine si frumos pana ajungem la granita! Cand te inveti cu binele… uiti ca se poate si rau! Ne punem la coada.. si stam… in fata noastra sunt doar vreo 15 masini, dar innaintarea se face… super incet. Se intra cate 6 masini in zona de granita pe partea Romaniei, vine un granicer plictisit si se uita la numarul masini… pleaca! Revine o tanti dupa cateva minute si noteaza numarul masinii… te intreaba incotro! Pleaca! Stai… vine granicerul… iti cere actele (pasaport, carte de indentitate a masinii si cartea verde a masinii masinii)… se uita lung si relaxat la fiecare! Pleaca… mai trec ceva minute si vine sa ne intrebe unde mergem si ce avem in masina! Deschisi portierele si portbagajul! Se uita ca boul la schiri, clapari… doua genti mari si un cos cu mancare… asta pentru inca cateva minute! Te intreaba: ce ai in geanta? Pai haine! Dai sa deschizi ca te grabesti si sa te lasa in pace! Aaa nu mai e nevoie! Pleca si peste alte cateva minute crezi ca ai scapat! Da de unde! Ajungi la ukrainieni! Acolo repeti procedura…. vine un tip… ii dai pasaportul… se uita… lung…. te intreaba ceva in ukraineana… hmm.. tu raspunzi politicos: „Sorry  English!”… relaxat iti mai zice odata tot in ukraineana! No ce vrea asta! Ma dau jos si deschide usile si portbagajul! El tot zice in ukraineana… eu… raspundeam: „SKI Bukovel!” si treaba asta se repeta de cate ori te intreaba sau zice cate ceva! Pleaca! In fata mea e un roman si il intreb totusi care e procedura! Imi explica ca trebuie sa te opresti la doua ghisee si un control. La fiecare dai spaga de 2 lei si areti actele pentru vize… si altele.
    In fine! Dupa aproimativ 2 ore si 40 de minute suntem in Ukraina! Teritoriul „inamic rusesc”! Ne oprim chair dupa granita, conform recomandarii romanului cu care am vorbit, la ceva magazine sa schimbam bani, adica sa cumparam grivini (pe net 1 leu = 0,41 grivini). La ei… 100 Euro = 1045 grivini! Nici nu am mai calculat cat vine. Am schimbat 150 de euro de persoana si gata eram. Drumul este usor sinistru… prin ceva sate mici si saracacioase, mai ales la lasarea serii, asa par. Pe drum masini Lada vechi care circula cu 30 km la ora! Cei aproximativ 100 de km pana in Bukovel i-am facut mergand tot cu 60 km la ora, fie ca eram prin localitati, fie erau curba, fie ne era frica de radar… In fine! Pe la ora 19:00 eram in statiunea Bukovel. Cautam Hotel Fiesta… dai un sus.. dai in jos… intreaba… si dupa vreo 30 de minte il gasim. O locatie foarte frumoasa, cu cabane din lemn! Intram si dam peste admistratoare! Bucurosi mai ca sa o luam sa o „pupam” incepe sa-i explicam: Romania! Reservation! Tourism Agency! You know?….. liniste!… Niet! Pas…. deci…  nu stiti de noi? NU!
Reluam: Romania! Reservation! Tourism Agency! si ii aratam voucher-ul! Nu stie nimic de rezervare.. de noi… ca trebuei sa vina 2 romani!
    Pune mana pe telefon si suna.. cred la fiul ei care o mai rupea pe engleza. Ii explicam tipului ce si cum.. dar care… ne spune: „Nu ne nici o problema! Stati la noi costa 500 de grivini pe noapte”! Stai prietene! Noi deja am platit la agentie toata suma! Noroc ca aveam un numar de contact de la ceva agentie intermediara din Ukraina la care sunam si pana la urma se clarica situatia si suntem cazati. Camera este chocheta si mare. Pff…. e bine si asa rau. Acum putem sa ne relaxam!
     A doua zi ne trezim amandoi raciti rau de tot. Christine cu super febra si frisoane! Minunat! Dormim toata ziua si seara iesim in recunoastere.
     In urmatoarea zi iesim sa recuperam skiul pierdut!
La ski in Ukraina
Zona de schi este foarte intinsa
Aflasem ca daca iti iei biletele intre ora 7:30 si 9:00 ai ceva reducere. Tarifele sunt ceva de genu: de luni pana vineri 200 grivini adica ~ 80 lei, vienerea 235 grivini ~ 100 lei, iar sambata si duminica 270 grivini adica ~ 120 lei. Cu engleza nu prea se „inghesuie” lumea, dar te descurci… daca joci si mima bine, esti de-a casei.
     Acum sa incepem cu partile bune! Au 50 de km de partii… si astea sunt partii! Adica bine gandite, late si indreptate ca in palma. Super bine conectate intre ele iar instalatiile sunt de generatie noua. Ai oameni care te ajuta la urcare si coborare, sunt baieti care patruleaza pe partii in contiunu si daca ai probleme imediat te ajuta. In parcare si defapt in toata statiunea ai oameni de la ceva firma de securitate care te indruma unde sa parchezi si spre deosebire de noi romanii astia au parcari! Adica 2 parcari supraetajate de 4-5 nivele in care incap mii de maisini, plus parcari exterioare. Au panouri de informare si harti cu partiile. Constructiile la ei sunt facute cu bun gust si bine integrate in mediu inconjurator. Adica s-a construit cu mult lemn.  Adica s-a respectat o arhitectura si o linie. NU ca la noi… fiecare cu marimea, culoare si forma cabanei lui!
Partii sunt foarte bine gandite
    Au centru de informare general pe toata statiune, unde poti afla detalii legate de partii, cazari, restaurante, harti… Respect! La coada… nici nu exista asa ceva.
Au partii cu nocturna si 90 % din ele au tunuri de zapada artificeala. Baga ratracul de 2 ori pe zi.. ce mai! Oamenii fac turism!
Zona este in continua dezvoltare
Ma tot intreb de ce naiba romanii astia de ras ce suntem nu putem si noi „sa ne trezim odata”! Nu trebuei sa inventam roata! Trebuei doar sa preluam/furam ce fac altii si cum o fac! Natura si resursele sunt peste tot… si noi ne batem joc de ele!
   Cristine a schiat impecabil tinand cont cat de putin a schiat pana acum, iar eu m-am bucurat de noile mele schiri 😀 Sunt… superbe!
Din pacate a inceput sa ninga doar sambata, noi duminica dimineata plecand spre casa.
Concluzia:
– Merita mers!
– preturile sunt cam ca pe la noi
– partiile sunt diversificate, multe si excelent intretinute
– macarea este buna si la acelasi pret ca la noi
– daca se rezolva problema cu statul la granita… este de vis (la intorcere in Romania nu am stat decat vreo 25 de minute pentru toata procedura, deci f. acceptabil)
Am uitat sa va spun! Casca este obligatorie iar cand te urci pe telescaun trebuei sa ti betele de ski intr-o mana! 🙂
Casca este obligatirie!

Cu prieteni vechi si noi prin Muntii Retezat la Cabana Pietrele

Publicat pe

Cu prieteni vechi si noi prin Muntii Retezat la Cabana Pietrele

     Data: 01-03.12.2011
     Zona: M-tii Retezat
     Traseu: Carnic – Cabana Pietrele – Lacul Galesu – Varful Peleaga – Cabana Gentiana
     Scopul: tura de socializare de 1 Decembrie
     Trupa: 12 persoane din Medias si Brasov (Bobo si John organizatori)
    Anul acesta 1 Decembrie a cazut joia asa ca ne-am luat liber vineri si am plecat spre Muntii Retezat. Desi e decembrie, zapada este foarte putina, insa drumul Carnic – Pietrele a fost unul palpitant din cauza ghetii formata de paraiasele ce faceu drumul forestier un adevarat patinuar. Seara pe la ora 19:00 am ajuns la Pietrele unde ne-am cazat intr-o casuta destul de cocheta.
    Seara povesti si voie buna. Cum vremea era superba, vineri am luat-o in sus alegand traseul spre Lacul Galesul.
Spre Lacul Galesu
Acest traseu l-am facut cu parintii mei acum… vreo 20 de ani! Adica eram tare mic… nu ca acum nu as fi tanar adolescent! Poteca urca in serpentine prin padure si dupa doua ore jumate iesim in golul alpin. Lacul Galesu ne asteapta impresionant de cuminte, sub un strat gros de gheata transparenta. Soarele Este sus pe cer si toata lumea se bucura de panorama oferita de crestele Retezatului.
Lacul Galesu, un imens patinuar
   
Geometrie perfectata de natura
Totul tinde spre frumos si perfectiune!
Am urcat in Saua Galesului urcand apoi pe Varful Peleaga.
Crestele ne asteapta in soare
Creste adormite
Pe Varful Peleaga 2509 m
Hmm…. acum cateva luni era pe aici cu schiurile de tura! Ce amintiri frumoase am din acesti munti si aceste locuri… de cand am venit prima data cu parintii pe la varsta de 8-9 ani, apoi prin clasa a X-a cu colegii de liceu cand am stat la Bucura cu cortul si am batut toata creasta principala, apoi la Carpathian Adventure in 2007 cand in ~ 28 de ore am facut cam 80% din toate traseele posibile din masiv, dormind 1:30 ore pe noapte, mergand prin soare, vant, dar si ploaie si ceata…
Vedere spre Lacul Bucura si Varful Judele
    Acum insa eram la o tura linistita in care toata lumea a savurat pe indelete muntele. Coborarea am facut-o prin Ref. Gentiana, la ora 19:30 fiind in Pietrele. Sambata vremea s-a stricat si incalzit asa ca am coborat spre casa.
     O tura in care am revazut prieteni vechi si dragi, am cunoscut oameni frumosi si cu care sper sa mai iesim… la un ski! 😉

La o plimbarica inopinata pe Varful Musala 2925 m din Muntii Rila – Bulgaria

Publicat pe Actualizat pe

La o plimbarica inopinata pe Varful Musala 2925 m din Muntii Rila – Bulgaria

     Data: 25-27.11.2011
     Zona: Bulgaria, M-tii Rila
     Scopul: escaladarea Varfului Musala 2925m (cel mai inalt varf din Balcani)
     Trupa: Alina, Cristi, Mihai si Caba
     Ma pregateam de un curs la Bucuresti, si spre norocul meu vorbesc cu buna mea prietena Alina, care ma „provoaca” la o tura in Bulgaria pe varful Musala. Totul s-a intamplat asa repede incat doar am acceptat propunerea si in nici 24 de ore era pe drum spre Bucuresti imbracat la camasa si cu rucsacul facut de plimbarica :).
     Vineri dupamasa trupa se strange si la ora 18:00 eram pe drum spre granita de la Giurgiu cu destinatia Borovets, via Sofia – Samokov. Planul era destul de simplu. Vineri seara ne rezervasem un apartament in Borovet (o statiune de ski la poalele Rilei), locul de plecare in tura, urmand ca sambata dimineata sa urcam cu o telecabina pana pe la o altitudine de ~ 2000 m de unde in 50 de minute sa ajungem la Cabana Musala 2389 m; urmand sa escaladam varful si sa ne intoarcem pentru a inopta.
      Din pacate sezonul de ski nu incepuse (incepe pe 1 Decembrie) cabina nu functiona, asa ca am luat-o noi de la 1300 m pe jos spre cabana. Am urmat un drum forestier care urca sustinut dar placut la pas si superb de coborat pe bike :). Dupa vreo 3 ore iesim in golul alpin.
Spre Cabana Musala 2389 m
Vremea era superba si povestile au facut ca distanta sa zboare insesizabil. Zona este foarte frumoasa, seamana cu Retezatul nostru si se preteaza foarte bine skiului de tura. Ca orice  om, pe la ora amiezii ne-am pus jos si la caldura soarelui am atipit instantaneu pentru 20 de minute. A fost unul dintre momentele cele mai frumoase a turei! 😀
Somn de voie!
     Dupa aproximativ 4:30 de la plecarea din Borovets am ajuns la Cabana Musala, in jurul orei 14:30. Cum vremea era impecabila si nu eram obositi, am hotarat sa urcam pe varful Musala constienti fiind ca ne va prinde intunericul la intoarcere.
Ruta spre varf
Spre refugiu Everest de la 2700 m
De la cabana incepea si zapada dar care era inghetata si betonata. Am ajuns dupa aproximativ o ora jumate la refugiul Everest, de la 2700 m.
Refugiu Everest 2700 m
Aici am fost uimit ca era curent electic, aeroterme care si functionau si era o ordine de apreciat.
Salba de lacuri glaciare
Ne-am continuat drumul pe o muchie mai accidentata dar fara probleme tehnice si la ora 17:15 eram la 2925 m, pe cel mai inalt punct din Balcani, Varful Musala. Am fost rasplatiti de un apus de poveste.
Pe muchie spre varf
Apus pe Musala
Pe Varful Musala 2925 m
Desi simtisem un disconfort termic doar cand meteorologul de servici ne-a spus ca afara erau -10 grade am realizat ca era totusi umic racoare :). Ne invitat in statia Meteo (gen Omu) si ne-a servit cu un ceai. Coborarea am facut-o la lumina lunii si a frontalelor, in 1:45 minute fiind la Cabana Musala, unde am baut una din cele mai bune „rachie” de pana acum… o tuica buna si tare de pruna! 😉 Asta in cinstea reusitei, completata cu o ciorba de fasole cu ceapa. Trebuie sa spun ca desi cabana este peste Podragu cu 200 m ca si altitudine avea semineu care incalzea caloriferele cabanei, dispunea de generator si putea sa servesti un ceai si o ciorba la orice ora! Cazarea este de 30 lei!
      Duminca tot pe o vreme de stat si dormit in sezlong, am coborat pe la ora 9:00 si la ora 14:00 am plecat spre casa!
O tura inopinata, nici prin cap nu-mi trecea ca o ajung anul asta in Rila, in niste munti draguti la care sper sa ma intorc pe schiuri de tura!
Zburati puilor!