Prin albul imaculat al Alpilor – Piz. Bernina 4050m

Publicat pe

Prin albul imaculat al Alpilor – Piz. Bernina 4050m

Episoul 4

     Data: 06.07.2011
     Locatia: Italia – Alpii Retici
     Scopul: escaladarea celui mai inalt varf din Alpii Retici – Varful Bernina 4050m
     Trupa: Corina, Marius, Caba si Mihai, Adi, Eugen
     Foto: Corina Fodor
    Acesta este ultimul episod din tura noastra in Dolomiti-Alpi din luna iulie. Am lasat aceasta tura la urma pentru ca a fost una deosebit de frumoasa, escaladarea varfului fiind o provocare care cel putin mie mi-a adus multa bucurie si satisfactie!
    Ideea escaladarii varfului Bernina a venit din partea lui Marius Palincas. Un roman deosebit, stabilit in Italia acum vreo 10 ani. Toti am primit cu entuziasm aceasta idee si uite asa dupa varful Marmolada si cateva zile de escalada in zona Cortina D’Ampezzo am plecat spre granita cu Elvetia unde este situat varful nostru. Destinatia finala a fost lacul Bacino di Campo Moro 2021 m altitudine, unde am parcat. Drumul cu masina a fost destul de lung, asa ca intram in traseul doar pe la ora 18:30 spre „refugiul” Marinelli Bombardiei 2813 m care ne va fi casa pentru 2 nopti. Poteca urca in prima parte abrupt castigand diferenta de nivel destul de rapid. Marmotele ne-au intampinat si sustinut moral de-a lungul intregii poteci dar fara staniol si ciocolata😀. Dupa doua ore jumate ajungem la Refugiul Carale Brianza 2636 m. Mancam un mar si plecam! Pe la ora 22 intram in Refugiul Marinelli Bombardiei 2813 m. Asta sa vedeti cum este un refugiu in Alpi😀. Bine… administratorul era cam rece dar tipa care-l ajuta era foarte de treba!🙂 Ne-a oferit o camera decenta si ne-a servit promt! Am baut ceva tarie din plante gen Jagermeister care era foarte buna si ciudat de ieftina😀 si cate un ceai.
     Dimineata ne-am trezit la 4:00 si la 4:30 am coborat la micul dejun. O cafea si biscuitii cu gem au fost foarte deliciosi…. caci erau singurele chestii oferite😉. Vremea era superba si la ora 5:15 plecam spre varf. Primul obiectiv era Refugiul Marco e Rosa 3597.  Echipa noastra a vut urmatoarea componenta: Corin, Marius si eu. Ne-am legat in coarda pentru ca era riscul caderii in crevase. Am avut norac ca noaptea a fost frig si totul era inghetat bocna. Poteca trece peste un picior pietros apoi traverseaza un ghetar pentru a prinde un culoar de zapada inghetata cu o panta estimata undeva la 45 – 50 de grade. Mai era varianta de a urca pe o via-ferrata dar am optat pentru culoarul inghetat. Am urcat fara mari probleme, doar vantul puternic care antrena cristale de gheata ne-a facut probleme.
Culoarul de gheata spre Ref. Marco e Rosa
Dupa 3:30 ore suntem la altitudinea de 3597 m si bem in ceai cald in superbul refugiu Marco e Rosa.
Refugiul Marco e Rosa 3597 m
Refugiul era foarte primitor, incalzi, foarte dotat si curat. Desi am asteptat vreo ora dupe ceilalti sa apara, ne reluam ascensiunea pe la ora 11:30. Pana in partea de creasta tehnica mai facem aproximativ 1:30 ore.
Poteca printre crevase
De aici urmeaza o creasta ungusta si expusa! Are si un pasaj de stanca cu gradul 3+ care trebuie catarat.
    Cu grija inaintam fara probleme mai ales ca vreme este superba. Soare si fara vant.
Creasta ingusta spre varf
Facem poze si ne bucuram de muntele alb. Totul pana in pasul de catarare unde multe echipe coborau in rapel, altii urcau…. deci o aglomeratie de nedescris.
Pasajul de catarat
Poteca ingusta inainte de pasul "critic"
Ce nu mi-a placut si chiar am remarcat inca o data a fost lipsa de bun simt si de respect intre montaniarzi! Intre oamenii de munte care acolo sus ar trebuie sa fie ca si fratii. Nu vreau sa folosesc cuvinte dure gen: nesimtire, grosolanie, badaranism si nici prostie; dar s-a dovedit ca lumea chiar daca avea 20 de ani sau 60, chiar daca era femeie sau barbat toti se comportau ca niste vite. Respectul fata de ceilalti a lipsit cu desavarsire. Fiercare aplica legea junglei. NU conta ca doua persoane faceau rapel sau erau lasati salam fiecare in te miri in ce pozitii (cu pisioarele in sus.. cu genunchii pe stanca…) sau trantiti de stanca cu colatarii zburand in toate directiile; altii (indrumati de ghid) se angajau in urcare legati in coarda. Va dati seama ce incurcaturi si noduri au iesit din corzile lor. 😦 Nu se astepta la rand! Noi romanii ne-am tras deoparte si am lasat vitele sa-si faca treaba. Dar dupa 50 de minute de stat in aceeasi pozitie incomoda pe o panta de 60% ne-au amortit picioarele si cand lumea s-a mai dispersat am urcat si noi. Acesta a fost singurul moment in care ne-am spus „pacat ca exista si oameni de genul asta”😦 Si din pacate sunt tare multi!
   
Tot mai aproape de varf🙂
Timpul trecea si ne dam seama ca este destul de tarziu! Noi suntem ultima echipa care urca spre varf. Atentia trebuie sa fie maxima si fiecare pas trebuie sa fie calculat. Nu e loc de greseli!
Superbitate in albul Alpilor
Creasta este ingusta si sunt multi bolovani care se misca iar zapada este destul de moale. Ultima portiune, pana pe varful Bernina din partea elvetiana este stancoasa si fara zapada.
Ultima portiune de ascensiune
In jurul orei 15:30 suntem pe varf! 4050m si o panorama superba. Suntem pe cel mai inalt varf din Alpii Retici.
Varful Bernina 4050 m
    Mancam deva rapid si incepem coborarea. Stim ca nu o sa fie greu dar fiind singurii pe poteca ne miscam mult mai bine. Ajungem in zona de rapel si intindem coarda. Fara probleme rapelam de 2 ori si scapam de partea cea mai periculoasa a crestei. De aici pe ghetar coboram pana la RefugiuMarco e Rosa unde intram si bem un cea cald si binemeritat. Din pacate nu reusim sa ne bucuram si relaxa prea tare caci aflam ca echipa Mihai-Adi-Eugen a fost scoasa din perete cu elicopterul😀. Da! Gresisera traseul, si din cauza zonei friabile, stancoase si foarte ude au decis sa solicite recuperarea cu elicopterul. Nu era de joaca acolo sus la 3800 m altitudine in conditiile in care ora era tarzie, baietii erau uzi si fara posibilitati de a urca sau cobora in siguranta. O decizie corecta! Umpic cam scumpa… 1000 Euro de persoana, dar justificata!
     La auzul vestilor nu prea bune am inceput coborarea spre Refugiu Bombardieri unde vroiam sa vedem daca baietii sunt bine neavad multe informatii despre ei. Ce a urmat a fost o cursa la vale pe o via ferrata destul de prost facuta si scari si cabluri nu foarte comode de coborat mai ales in coltari.. fiind un mix de stanca uda cu portiuni de gheata. In doar 2 ore jumate eram in refugiul de la 2813 m. Aici baietii erau bine asa ca am baut mult meritatul „jnaptz” (50 ml de tarie de plante)😀 si multe lichide.
     A doua zi dimineata am coborat la masina. Vremea buna a tinut cu noi si ne-am bucurat de linistea oferita de inaltimile superbe ale Alpilor. Gandul ne zbura la o baie intr-un lac montan, lucru care l-am si facut in Lacul Como-Lecco. Un lac imens intre munti. Apa era grozava si relaxarea a fost pe cinste.
     Una dintre cele mai frumoase si complexe ture montane pentru mine, avand si altitudine, ghetar, crevase, zone mai tehnice la mare altitudine, o echipa cu care am mers perfect. Felicitari Marius si mai ales Corina, care a demonstrat inca o data ca este un partener puternic, de incredere si foarte placut.  Vremea si peisajul au fost extraordinare si tura din ziua varfulu care a durat vreo 14 ore a meritat pe deplin.
     Pozele cred ca vorbesc de la sine!
     Ture la fel de incitante va doresc si voua! ;)      
Panorama Bernina

6 gânduri despre „Prin albul imaculat al Alpilor – Piz. Bernina 4050m

    dianthus2rt a spus:
    05/09/2011 la 18:44

    Fain, drumetului ii sta bine cu drumul. Unde viitoarea tura?

      Caba Dan a răspuns:
      06/09/2011 la 06:59

      Hmm… planul pentru viitoare tura este intraznet!
      Daca suntem sanatosi, in ianuarie, mergem aici… prin Aconcagua!😀😉

    Desene pentru copii a spus:
    12/09/2011 la 08:25

    Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

      Caba Dan a răspuns:
      12/09/2011 la 08:50

      Va multumesc,
      Bucuria este de partea mea!

    Muscalu Alin a spus:
    13/09/2011 la 17:22

    Superb loc…la fel ca toate celelalte in care ati fost.Pozele sunt impresionante.Bravo voua!Mereu reusiti ceea ce va propuneti si faceti niste excursii exceptionale.

    Dacul de Retezat a spus:
    20/01/2013 la 22:20

    Misto. Eram curios cum e din partea italiana.
    Eu am fost pe partea cealalta, pe Biancograt. A fost o tura de poveste😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s