Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

Publicat pe Actualizat pe

Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

     Data: 04.07.2011
     Locatia: Italia – Dolomiti – Cortina D’Ampezzo, Cinque Torri
     Scopul: catarare in traseu de mai multe lungimi
     Foto: Corina Fodor
     Dupa o zi intreaga de escalada, langa Pasul Falzarego, unde am facut vreo 10 trasee superbe, hotaram ca in urmatoarea zi sa cataram si ceva de mai multe lungimi. Una din cele mai celebre si cunoscute zone de langa Cortina D’Ampezzo este Cinque Tori, niste turnuri frumoase avand o stanca rosiatica si un numar impresionant de trasee… undeva la 240.
      Pe la ora 10 ajungem in zona si incepem pregatirile echipamentului. In acel moment doi cataratori coboraru deja din perete si ii intrebam despre starea traseelor, mai precis de nivelul si calitatea asigurarilor. Confirma ca traseele au fost refacute si sunt bine spituite asa ca renuntam la asigurarile mobile si alte acareturi.
      Ajungem langa traseul la care ne gandeam sa-l facem, si incepem sa-i cautam linia. Ne tot uitam… si din stanga si din dreapta… mai consultam cartea cu rutele sa nu fi gresit zona si bolovanu, urcam mai sus… iarasi ne uitam… dar nu vedem nici un piton, spit, ancora chimica. Dupa vreo 10 minute de „holbat” la stanca, coboara vreo 3 militari aflati la catarat in zona, si vazandu-ne nedumeriti ne dau topo-ul detaliat a traseului care avea 5 lungimi de coarda. Si incep sa ne explice: prima lungime are un spit undeva la 60% si apoi… urmeaza o regrupare buna, aflata cam la 40 de metrii, a doua lungime are doua pitoane dar unul nu e bun, a treia lungime are un spit… si atat, a patra are un piton si un spit! Gata! Noi inmarmuriti, multumim frumos de indicatii apoi incepem sa radem. Ce „huda” mea de traseu e si asta? Pai trebuia sa nu-l mai puna in carte ca si traseu! Pai in 5 lungimi de coarda ai 5 spituri si un piton? :)) Daca era asa macar sa iti spuna ca este pentru mobile (bine, bine dar nici de mobile nu era grozava conformatia stancii si clar, in pasajele dificile nu avea unde sa le montezi). Nu doar „traseul nostru” era asa „bine” pitonat, toate cele 5 trasee din zona noastra erau la fel de „dezastroase”, fapt dovedit de linia de 5 lungimi facuta de Mihai si Corina apoi si Eugen cu Marius urmata de mine si de Adi (in primele 3 lungimi).
Asa se vedea in jos!
Eugen spus si ungurBO!
Traseul este frumos, dar cu prize slefuite, asigurari… 1,2 maxim pe lungime… Sincer am fost foarte dezamagit! Pai ei se lauda ca au 240 de trasee dar unde sunt alea!? :)) In fine! La noi in Aiud sau Truzii sa veniti sa vedeti trasee :P!
      Dupa ce ne-a batut vantul si ne-a prins frigul bine in „superbul traseu”, am coborat si ne-am mai distrat pe un bolovan care avea o fata inclinata si taiata parca de o spada de ureas. De departe nici urma de prize sau striatii a stancii. Traseul era un 7+ poate chair 8- unde ne-am ros espadrilele si degetele, dar a fost cea deosebit🙂.
Astia au furat prizele!
      A fost ultima dupamasa in zona Cortina! Gandul ne zbura spre noul obiectiv, si anume Varful Bernina!
Va urma!

12 gânduri despre „Catarare in Cinque Torri (Dolomiti)

    Feri a spus:
    01/08/2011 la 15:06

    Uey da ce fotografii face Corina !!!!!! Felicitari !

    Corina a spus:
    02/08/2011 la 12:13

    Multumesc mult pentru aprecieri Feri si pentru ce m-ai invatat

    ungurBo a spus:
    24/08/2011 la 21:32

    Dane, deobicei lumea se lauda cu trasee care au cat mai putine pitoane, nu cat mai multe, cum zici tu despre traseele din Aiud si Cheile Turzii. Se spune ca numarul de pitoane dintr-un traseu este invers proportional cu marimea cojonesurilor cataratorului. Tendinta si la noi este sa se scoata pitoanele din vechile trasee si sa se mearga doar pe mobile. Cat despre spituri, acestea se pot monta doar in regrupari. Asta daca te referi la trasee de aventura cum erau cele de la cinque torri, ca daca vorbim de escalada sportiva atunci discutia asta nu are nici un rost.

      Caba Dan a răspuns:
      26/08/2011 la 07:06

      UngurBO!!!

      Sunt onorat sa primesc un comment de la tine. Eu inteleg ce vrei tu sa-mi spui. Ideea, dupa parerea mea, sau dupa cum mi-ar place sa vad eu acest sport este sa exite un anumit grad de siguranta! Sa faci lungime de coarda pe 1 sau maxim 2 asigurari nu mi se pare deloc… „interesant”. Daca e sa te bucuri de miscare o poti face in siguranta si cu 6-10 asigurari! Asta e parerea mea de nivice!😉
      Pana atunci: „Acceso di părete” cat mai usor; si cat mai mult „catarandBO!”

        Liviu Enache a spus:
        11/04/2015 la 10:17

        Salut,

        „Lipsa” punctelor de asigurare fixe din traseu este o chestiune de etica. Daca o sa cauti un pic mai atent ai sa gasesti ca, in traseele clasice din Alpi, trebuie sa fi capabil sa evoluezi in stil trad, pe mobile, iar o distanta de 10 – 20 m intre punctele de asigurare fixe este considerata acceptaila. Chiar si in traseele de mai multe lungimi de tip vie sportive, echipate cu spituri / ancore chimice si considerate trasee de agrement, distanta minima intre doua spituri este de minim 6 m. Stilul de echipare din Carpatii romanesti surclaseaza chiar si ceea ce ei numesc vie alpinitsiche attrezzate, unde, la fel, gasesti puncte fixe departate (in jur de 6m). E o chestiune de etica, angajament si moral ridicat. Atata timp cat ai un nivel de catarare confortabila in gradul VII (nivel de agrement) se presupune ca poti sa te duci 15 m in gradul V fara protectie fixa – daca stai mai prost cu moralul, iti pui niste mobile. In Alpii Iulieni, de exemplu, sunt o gramada de „vie disattrezzate”, dezechipate tocmai pentru ca si generatiile ce vin dupa sa poata sa se bucure de „reeditarea” premierei – gasirea intrarii, a liniei traseului, a solutiilor de protejare si regrupare, etc – schita si descrierea fiind sufciente pentru a-ti forma o idee despre cu ce urmeaza sa te confrunti. Reeditati tura, stati mai mult in zona, si ai sa vezi ca incet – incet o sa incepeti sa intelegeti si logica si stilul in care sunt facute si echipate traseele acolo – va va creste nivelul de angajament si veti avea numai de castigat. Bucuria este de a intui si descoperi linia traseului (care, in cazul celor clasice, urmareste liniile de „slabiciune” ale peretelui – fisuri, diedre, hornuri, etc) si de a evolua cat mai liber. Cand comfortul psihic scade sub un anumit nivel, iti poti pune propriul plasament – iar in traseele clasice chiar e doldora de locuri in care sa iti montezi propriile asigurari – si asta face parte din „dulceata” jocului. Emotiile premierei trebuie sa fie oferite, pe cat posibil, si celor ce repeta tura si nu sa fie frustrati de existenta unei echipari excesive ce face sa scada valoarea de ansamblu a traseului. Frumusetea nu vine numai din gradul de dificultate ci si din emotiile si trairile ascensiunii. Pe scurt, alta tara, alta mentalitate.

        Liviu Enache

        Caba Dan a răspuns:
        07/05/2015 la 07:52

        Stiu ce spui, si inteleg. Dar sa cateri gradul 7 cap confortabil, odata ca ai mult de munca ca si incepator. Incepator care nu are unde sa creasca exersand pe trasee intre 5+ si 6+. Parerea mea.

    ungurBo a spus:
    26/08/2011 la 10:30

    Daca vorbim de escalada sportiva, aceasta nu este considerata sport extrem ci doar o activitate recreativa, traseele au o singura lungime si sunt echipate cu spituri sigure dispuse la aprox.2 m. Riscul este 0, daca nu faci greseli mari. Daca insa vorbim de catarare traditionala in trasee cu mai multe lungimi, atunci nimeni nu mai garanteaza nimic si cataratorul trebuie sa fie pregatit pentru orice. Pitoanele existente in topo pot lipsi sau pot fi nesigure. Mai nou, foarte muti alpinisti au migrat spre escalada sportiva, alpinismul traditional fiind in declin. Deasemeni exista si trasee traditionale echipate cu spituri dar subiectul este controversat. Ideea e ca atunci cand mergi intr-un traseu, trebuie sa te informezi asupra starii si echiparii traseului, ca sa stii la ce te poti astepta si ce trebuie sa-ti ei la tine, nu cum am facut noi in Cinque Torri.

    In rest, sper sa ne intalnim la Ciucas Maraton.

    ps. Am auzit pe net ca-ti vinzi schiurile de tura. Ma gandesc ca vrei sa-ti ei altele mai performante🙂

      Caba Dan a răspuns:
      26/08/2011 la 11:34

      Dreptate ai ungurBO!
      Pai ne vedem sigur la Ciucas!
      Legat de sichiuri… poate iti plac tie😛 sau la fica-ta!😀

      Liviu Enache a spus:
      07/05/2015 la 08:24

      Pnetru tehnica de catarare te antrenezi la faleza si la panou indoor, iar pentru trasee clasice, incepi pe trasee de grad mai modest si de lungimi mai putine ca sa te obisnuiesti sa pui mobile. Odata ce esti confident in plasamentele puse de tine, avand tehnica buna de catarare, incepi si te bagi in trasee mai lungi si mai dificile. In paralel, cateri vie sportive – trasee multi pitch echipate sau vie alpinistiche attrezzate – ce fac trecerea de la via ferrata la catararea clasica. Vreau sa-l contrazic pe ungurBo in ceea ce priveste catararea trad – declinul a fost intre anii 80 – 2000 mai ales la noi in tara. Pe afara stilul trad nu a „pierdut” atat de mult teren niciodata. Pentru inspiratie si nu numai iti recomand site-ul lui Laurentiu Anghel http://escalada-alpinism.blogspot.ro/ . Arunca un ochi si ai sa vezi cu alti ochi apoi catararea trad.
      In fine, iti doresc sa ai zile cu soare si asa cum am vazut scris pe un panou – „te cateri trad, sportiv, artificial, faci via ferrata, mergi pe poteci, etc – este bine! te misti in natura!”

    ovidiu ittmann a spus:
    24/11/2011 la 00:41

    hm, nu stiu ce trasee ati facut voi acolo, dar de obicei pentru dolomiti exista o regula, si anume, cu cât creste dificultatea unui traseu (clasic), cu atât se inmulteste mai tare nr. de pitoane; de multe ori ai chiar pâna la max gr. 5 uiaa putine cuie, de la 6 în sus se înmultesc pitoanele ca ciupercile, asta înseamna ca si italienii (sudtirolezii) încep sa-si faca griji despre siguranta lor. totusi reprezinta dolomitii o exceptie la siguranta traseelor, situatia e fie voita de locali, fie pur si simplu de nerealizat (la multimea si lungimea traseelor). dar cica exista si exceptii…

      Caba Dan a răspuns:
      24/11/2011 la 09:10

      Traseele care am vrut noi sa le facem nu erau grele… nici nu mai stiu.. undeva la gradul 5, dar… eu, care mai vreau sa ma plimb ici colo… siguranta este pe primul loc. De ce sa patesti ceva dintr-o prostie… si doar sa te lovesti la un picior😀.

      Eu as pitona super bine toate traseele… daca tot le trec trasee de alpinism/escalada, apoi in functie de „conceptie” si pregatire e decizia ta daca folosesti toate punctele de asigurare sau nu!
      Parerea mea🙂

    ovidiu ittmann a spus:
    24/11/2011 la 23:22

    ideea lor e ca ei sunt la ei acasa si fac treaba cum le place lor. iar lor le convine asa cum e situatia, ca sunt deja obisnuiti cu ea. in afara de asta au respect fata de bunicii lor. acestia se legau cu o sfoara la brâu si faceau aceleasi trassee dar fara mobile ca în ziua de azi. dar daca stii sa le folosesti (mobilele) ti se poate schimba masiv impresia lasata de un traseu. ce e drept se pot crea si situatii neplacute unde nu mai ajuta mobilele (poate psihic). aici ar fi macar crearea unor regrupari solide chiar cu spituri necesara. s-au facut si se fac incercari, de multe ori însa dispar spiturile la fel de repede cum s-au fixat: ghizii alpini din zona au interesul ca sa „vânda” clientilor un traseu cât se poate de periculos (autentic). dar exista si exceptii, multe trasee noi sunt bine amenajate, problema e numai sa gasesti informatiile – dar in ziua de azi cu ajutorul internetului…
    pozele sunt bine reusite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s