Lună: Iulie 2011

Cu pluta pe Tarnava Mare

Publicat pe Actualizat pe

Cu pluta pe Tarnava Mare

     Data: 23.07.2011
     Zona: Tarnava Mare (5 km intre Vasea -> Statia de Sortare Vitrometan)
     Scopul: plutarit
    O idee pe care o aveam de ani de zile, nu numai eu ci mai multi din Dianthus, aceea de a „ne da” pe Tarnava cu pluta. Asa ca ne impartim noi in 4 echipe mixte de cate trei persoane. Toti suntem hotarati si entuziasti in a castiga aceasta „batalie”.
    Ne-am apucat de adunat peturi de la toate neamurile, vecinii si prietenii, caci ambarcatiunile vor fi Eco, adica facute din sticle de plastic reciclate. Pe joi ne apucam de lucru efectiv si in 2:30 ore e gata salupa! Ambarcatiune de mare viteza si performanta :)).
    Sambata la ora 9:30 eram pe Tarnava si dupa multe rasete, discutii si intimidari ale adversarilor la ora 11:00 se da startul din zona fabricii Vasea, spre disperarea si apoi distractia pescarilor din zona. Apa este destul de mare si crescuta din cauza ploilor dar este in avantajul nostru pentru a nu ne impotmolim. Doar culoare apei ii fac pe unii sa ramane pe mal :D.
     Cei 5 km de navigatie au trecut extrem de rapid, pluta noastra parcurgand aceasta distanta in 55 de minute si castigand detasat cursa :P. Echipa a functionat perfect si alegerea curentului optim a fost singura „dificultate”.
    Ce e clar, este ca a fost o distractie pe cinste care sigur se va repeta la anu!
Un filmulet care merita aici:
Anunțuri

Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti

Publicat pe Actualizat pe

 Marmolada 3342m, cel mai inalt varf din Dolomiti

       Data: 01.07.2011
      Zona: Dolomiti, Varful Marmolada 3342m
      Trupa: Corina, Mihai, Adi, Eugen, Radu, Tucu si eu
      Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110702Marmolada
    Vremea se arata buna in Cortina D’Ampezzo, asa ca alegem sa plecam dis de dimineata spre cel mai inalt varf din Dolomiti si anume Marmolada. Drumul spre punctul de pornire are vreo 50 de km si este ceva superb pe sufletul oricarui bike-ar, fie ca e pe  cursiera sau pe o motocicleta suparata. Drumul urca abrupt in serpentine si cu o panta de pana la 18%. Nu degeaba trece Turul Italiei pe aici! Pasul Geau si Falzarego sunt niste puncte de interes turistic si de o frumusete aparte. Sunt la o altitudine de ~ 2200 m si privelistea pe care o ai in jur este de poveste.
    Dupa vreo ora de condus ajungem la punctul de plecare spre Marmolada si nume Lacul Fedaia 2052 m, de unde luam asa numitele butoaie (instalatie pe cablu) pana la cota 2650. Ruta noastra este sub forma de circuit si desi acasa hotarasem sa abordam varful din partea dreapta la vederea ghetarului hotaram sa urcam pe el. „Cel de sus” a tinut cu noi si de data asta asa ca vremea este perfecta pentru tura. Vizibiliate maxima, soare si o temperatura optima. Pe ghetar poteca este bine batuta si nu impune decat umpic de atentie. La iesirea sus in creasta este un pasaj de ~ 15o m de via ferrata  fara dificultati. Dupa 3 ore atingem varful Marmolada 3342 m. Mancam ceva fructe uscate si niste apa si dupa pozele de rigoare incepem coborarea. 
       Desprec coborare sunt multe de povestit… au fost vreo 500 m diferenta de nivel in descatarare pe o via feratta foate incitanta. Senzatia de a cobora in coltari pe scari metalice cabluri si pene de fier este chiar interesanta. Si mai interesent era suierul pietrelor care mai scapau de la cei de sus :P. Daca la urcare am facut 3 ore la coborarea am facu  3:30… bine… traseul este si mai lung. Cu ocazia asta ne-am facut „plinul” de via ferrata urmand ca in urmatoarele zile sa cataram.
      Inca un obiectiv indeplinit cu brio si o satisfactie frumoasa dupa o tura echilibrata intr-o zona sportiva deosebita.

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Publicat pe Actualizat pe

Din zona de vis Bled (Slovenia) spre Cortina D’Ampezzo (Italia)

Episodul 2

     Data: 28-01.07.2011
     Zona: Triglav, Bled, Cortina D’Ampezzo
     Scop: catarare, baie, plimbarica
     Dupa tura extraordinara pe Varful Triglav, decidem sa cataram umpic si alegem o zona Bohinjska Bela aflata la ~ 35 de km de cabana unde suntem cazati Aljazev Dom. Zona de catarat este in spatele caselor unui satuc pitoresc care m-a fermecat. Daca m-as muta, in zona asta a Sloveniei mi-ar place! Totul este de un calm perfect. Ai o senzatie de spatiu atemporal, un aer de munte curat, case si gradini ingrijite si de o arhitectura de basm, este o zona in care te poti bucura de viata si poti practica o gramada de sporturi.
     Trasele de catarat sunt foarte bine batute pe ancore chimice, fiecare mansa are topul ei si poti exersa pe toate gradele. Noi am inceput cu ceva usurele de 4+ si 5 la final „jucandu-ne” pe ceva de gradele 6+ si 7. Multumiti de efortul depus si ademeniti de soarele si vremea superba am fugit spre Bled unde am pus ochii pe fantasticul lac de acolo. Cuvinte nu am sa va descriu exact cum este si ce am simitit. Este… perfect! Apa albastra de munte, culmea si calda, zona de plaja si baie amenajata cu gazon, piste de alergare si de ciclism… hmmmm ce sa mai spun! Un loc perfect de concediu care vi-l recomand din tot sufletul. Lacul este foarte mare si poti vizita o insulita cu biserica, poti pescui sau sa te dai cu caiacul… Facem o baie buna, mancam o pizza si mai buna si facem planuri, pentru ca in data de 29 iunie plecam spre Italia.
       Dupa un drum superb spre Cortina, in care am trecut un pas montan cu altitudinea de 2200 m, ne cazam la camping Dolomite. In prima zi planurile de a face o via ferrata pica deoarece dimineata e cam innorat si picura umpic. Asa ca facem o plimbarica circuit de vreo 5:30 ore si 1200 metri diferenta de nivel pana la Refugiu Faloria 2123 m. Cu ocazia asta admiram „turnurile” stancoase ce strajuiesc Cortina transforma zona intr-un pol magnetic pentru alpinismul italian si european. 
              Vremea tine cu noi si de data asta si satisfactia, bucuria de a fi pe munte, de a fi in concediu, de a fi cu prietenii este maxima.
Va urma!

Sara Spa & Wellness

Publicat pe Actualizat pe

„Evadeaza intr-o lume a placerii si a relaxarii!”

      Acesta este motto-ul celui mai modern centru Spa & Wellness din cadrul Hotelului Binder Bubi. Daca este nevoie de asa ceva la Medias… fara doar si poate!
     Cine nu merita cateva ore de relaxare „savurand” de cateva ture de inot la o piscina, sau „zacand” intr-un jacuzzi sau o sauna; sau cum vrem sa aratam bine fara a face miscare la o sala de fitness bine dotara si aerisita? Locatia acum exista! Depinde doar de vointa nostra daca o sa ne facem „timp de noi”!
     Pentru mai multe detalii accesati: http://spa.cazare-medias.com/
 
     Aceasta este prima campanie din cadrul proiectului Medias Top Bloggers, initiat de prietenul Feri Teglas, in care, fiecare participant poate promova daca crede util, benefic si de interes numite evenimente, locatii, firme din Medias si nu numai.
 

Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia

Publicat pe Actualizat pe

Prin Alpii Iulieni – Vf. Triglav 2864 m – Slovenia

Episodul 1

     Data: 26-29.06.2011
     Zona: Slovenia, M-tii Alpii Iulieni
     Scopul: escaladarea Vf. Triglav 2864m
     Trupa: Corina, Mihai, Eugen, Adi, si eu
     Foto: Corina Fodor – https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110627Triglav
     Am plecat in concediu. Cam asa suna planul nostru! Ce o sa facem doua saptamani… o sa vedem in functie de zona, timp si chef. Plecam in Italia (Dolomiti) via Slovenia. Bine… avem noi in cap cateva obiectivele dorite spre atingere si o programare pe zile a actiunilor… dar ultimele detalii le vom clarifica din mers.
      Plecam in data de 26.06.2011 la ora 6:30 din Baia Mare cu Nissan-ul lui Mihai. Noroc ca este mare cat un camion pentru ca fara mari probleme umplem toata bena de bagaje. Echipament de altitudine, corzi si echipament de catarat, haine, mancare… Am merg spre Budapesta apoi Balaton, Mojstrana punctul terminus fiind cabana Aljazev Dom 1015 m altitudine. Obiectivul nostru, cel mai inalt varf din Alpii Iulieni si din Slovenia, este Varful Triglav 2864 m. Ne cazam in superba cabana dupa vreo 13 ore de drum pe la ora 19:00. Avem timp sa mancam linistiti, sa despachetam pentru ca a doua zi la ora 6:00 plecam spre varf.
       Cu rucsaceii usori de tura pentru o zi plecam dimineata. Stim ca traseul este destul de lung avand o diferenta de nivel pozitiva de ~ 1900 m, adica vreo 12 ore de mers. Vremea este superba si calcarul are  culoarea portocalie a soarelui de dimineata. Primul „prag” este saua Luknja 1758 m in care ajungem rapid dupa 1:30 ore. De aici ne luam hamurile si shock-absorberele pe noi, echipamentul obligatoriu de via ferrata. Traseul din sa este superb, mai ales in zona pragurilor mai abrupte unde sunt prezente si cablurile. Ne bucuram de fiecare pas, facem poze… Este un peisaj feeric, calcarul si aspectul stancilor ne duce cu gandul la muntele nostru  iubit, Piatra Craiului. Branele urca in serpentine incat castigam destul de repede in altitudine. Suntem numai noi pe aceste carari, deci decizia de a urca pe aici a fost una foarte inspirata. Orele au trecut si am ajuns in zona ghetarului.
     De aici mai avem pana pe varf  vreo 600 m diferenta de nivel. Ne oprim intre stanci si mancam. Inca 30 de minute si la ora 12:30 ajungem pe varf. Ne felicitam reciproc, sunam acasa, stam la soare. Coborarea este destul de interesanta creasta fiind mai ingusta dar calul de otel montat iti da siguranta. Urmeaza o parte mai abrupta unde pasesti si te ti de bari metalice.
    Ajungem la cabana Triglavski Dam 2515 m bem un ceai si pornim la vale pe ruta clasica „Prag” . Caldura este din ce in ce mai puternica pe masura ce coboram.Jos la raului ne oprim si ne imbaiem in apa ce se scurge din ghetar. Pe la ora 19:00 ne bem fericiti berea pe terasa cabanei Aljazev Dom.
     O tura de „incalzire” destul de serioasa, dar care a meritat din plin fiind rasplatiti de un munte superb, o vreme de milioane si de un peisaj mirific.
Va continua!

Maraton Apuseni, un concurs pitoresc

Publicat pe

Maraton Apuseni, un concurs pitoresc

     Data: 25.06.2011
     Zona: Baisoara
     Scopul: participare semimaraton alergare montana 21 km
      Trupa: Christine, Corina, Flo, Caba, Mihai Tanase
     Uite ca clujenii (CAR) nu se lasa mai prejos si organizeaza un maraton care, de la prima editie, se anunta ceva foarte dragut si de calitate. Asa ca nu putem rata ocazia sa nu mergem, mai ales ca stim o multime de persoane din staff, si mai ales ca o sa fie prezent si ungurul (Akos).
      Suntem o trupa de 4 alergatori si un fotograf. Toti participam la semimaraton pentru ca in noaptea de dupa concurs eu o sa plec in Dolomiti via Triglav (Slovenia); si cum antrenamentele in ultimul timp au fost mai putine si mai usoare eram sigur ca o sa ma „intind” la maraton.
       Ajungem si ne cazam chiar la cabana unde o sa fie startul. Conditiile sunt f. bune. Ne intalnim cu multi prieteni si nu mai stim cum sa ne impartim sa povestim cu toti. Pe la ora 23 ne punem la somn.
       Dimineata ceasul suna la ora 7:30. Iesim pe balcon si fiecare se intreaba cu ce o sa alerge. E destul de rece afara si bate vantul. Mai sunt si ceva nori incat nu poti sti daca o sa ploaie sau nu. Hmm… La Start toata lumea e pregatita si fara sa apuc sa ma „foiesc” prea mult se da startul. Dupa primii 10 metrii a cursei iasa soarele, asa ca dau geaca repede jos. Alerg moderat sa-mi intru in ritm. In fata mea e Alex  Hoinarul si pe primii km il vad in fata pe Luci Clinciu. Deci ritmul e bun trebuie numai sa-l mentin. Ma ajuta mult pentru ca cunosc traseul. Coborarea cea mai tehnica din varful Pietrele Marunte trece mult mai usor si placut decat ma asteptam.
        Se despart traseele si vad in fata mea vreo 7 concurenti. Sunt sigur ca mai sunt cativa mai „sprintari” care s-au dus deja… Depasesc doi baieti si intru pe forestierul care urca pana la Finish vreo 4 km. Aici maresc ritmul sa dau tot ce pot din mine si sa mai prind ceva concurenti. Dar parca toti s-au ascuns in padure. Desi sunt convins ca alerg sustinut nu prind pe nici unul dar nici nu ma ajunge nimeni, ceea ce e bine. Doar cu cateva sute de metrii inainte de Finish intrec doi concurenti. Super! Trec linia de finish in 2:09 ore, pe pozitia 6 la categoria mea si 15  la Open. Sincer mi-ar fi placut sa intru sub 2 ore dar mai am umpic de lucrat. La anul insa… 😛
      Flo face si el o cursa supersi termina in 2:17 ore. Are in el stofa de alergator. Sunt sigur ca o sa ma „fugareasca” bine la anu!
      Christine ajunge si ea foarte bine. Se simte experiata care incepe sa o acumuleze. Sunt mandru de ea pentru ca „creste si invata” de la concurs la concurs!
Dupa concurs din nou prieteni… discutii… o ciorba buna… hidratare si apoi spre Baia Mare caci la ora 6:00 plecam spre Slovenia -> Italia ;).
      Un concurs bun, in care am alergat fara probleme si fara ca „dusmanul” meu crampele, sa ma chinuie. Cred ca noul stilul de antrenament are efect. 😀 Sper!
A fost un concurs la care m-as fi dorit sa pot mai mult. Asa este! Cu cat mergi mai bine cu atat vrei mai mult :P; caci doar asa progresam! 😉

Cheile Manastirii si Rametului

Publicat pe

Cheile Mănăstirii și Rămețului

    Data: 17-19.06.2011
    Zona: Cheile Rametului si Manastirii
    Scopul: „proba” practica a unui curs montan de initiere pt. elevi
    Dupa un curs de 4 module cu mai multi liceeni din Medias, cei mai receptivi fiind elevii liceului St. L. Roth, plecam la un sfarsit de saptamana spre Cheile Rametului. Suntem vreo 22 de persoane asa ca ocupam o poiana intreaba. Voia buna incepe inca de pe drum, unii deplasandu-se cu micobuzul, altii cu masiniile proprii. Vineri seara se lasa cu povesti in jurul focului si cantece la chitara.
     Sambata dimineata pe la ora 10 plecam spre Cheile Rametului care le parcurgem pe poteca alpina ce merge prin partea superioara pe un brau extraordinar de pitoresc. Afara e foarte cald si toti asteptam intoarcerea pe care o facem prin apa pe firul vaii. Mai toti suntem ca niste „broscute” si cautam toate bulboanele cu apele mare. Ajungem la corturi flamanzi si dupa un pranz copios mergem sa cataram umpic. Punem doua manse, unde fiecare poate exersa primii pasi in escalada. Toata lumea e incantata de traseele nu foarte dificile. Seara din nou foc… chitara… mima…
      Duminica unii au revenit la escalada, iar altii am facut o plimbare ocolind prin partea stanga de curgere a apei Cheile Manastirii. O tura care a durat vreo 4 ore, in care fiecare s-a putut bronza dupa plac. La ora 16 plecam spre casa nu inainte de a ne opri in Blaj la terasa la cate o limonada… placinta…
     Sper din tot sufletul ca macar 2-3 tineri liceeni sa prinda gustul muntelui si sa ni se alature ;). Semnele sunt bune pana acum! 😀