Lună: Martie 2011

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

Publicat pe Actualizat pe

Plimbărică prin M-ții Căpătânii – Zona Târnovul Mare

     Data: 26.03.2011
     Zona: M-tii Capatanii – zona Tarnovul Mare
     Echipa: Christine, Corina, Florin si eu
      Foto: Corina Fodor
    Facusem deja o „pauza” de un weekend in care am nu am fost la munte, asa ca alegem sa iesim macar pe o zi, duminca anuntandu-se vreme rea. Problema era sa gasim un traseu pretabil vremii de afara, dar in acelasi timp ceva frumos intr-o zona inca neexplorata de noi.
    Imi aduc aminte de zona M-tiilor Capatanii, care i-am parcurs intr-o tura extraordinara venind din creasta Parangului si coborand in satul Salistea undeva pe la ora 23:00. Berea bauta la marginea drumului dupa multe ore de traseu si mai ales amintirea coborarii pe firul unei vai salbatice si accidentate (marcajul fiind aproape inexistent si nu l-am gasit) dupa o ploaie buna, prin frunze gigantice de brusturi ude si busteni alunecosi cazuti, este acum o amintire nepretuita.
    Plecam din Medias pe la ora 7:30 si dupa 200 de km parcam masina langa cladirea  hidrocentralei de la Ciungetu. M-tii Capatanii nu se lasa mai prejos nici in anul 2011 asa ca nu gasim nici urma de indicatoare si marcaje. Scoatem GPS-ul si prindem creasta matematica urcand spre Varful Tarnovul Mare 1846 m. Pe parcus ne dam seama ca nu e chiar asa plimbarica tura noastra. Unde am lasat masina era altitudinea de 600 de m, deci avem de facut o diferenta de nivel de ~ 1300 m.
    Traseul e frumos, creasta impadurita este animata de o spinare stancoasa abrupta spre partea N-V-ica care variaza intre 10 si 30 de metrii. Orele trec, trupa de distreaza de minune la auzul bancurilor si glumelor lui Florin. Dupa aproximativ 3:30 ore iesim in sfasit din padure. De aici incepe o alta distractie: zapada destul de mare si de moale.
     Vizibilitarea este destul de buna si creastele M-tiilor Capatanii si a Latoritiei ne trag cu ochiul. Inca mai sunt ceva culoare de zapada pe care ar merge un schi. 😀 Speram ca peste doua weekenduri sa iesim din nou pe schiri de tura pe undeva.
      Ajungem langa Piatra Tarnovului dar deja este tarziu, iar lipsa marcajelor fac sa ne retragem spre Stana Tarnovul Mic si apoi pe valea Repedea. Dupa 9 ore ajungem inapoi la masina bucurosi ca pe ultimii 3 km am fost luati la ocazie.
O tura draguta, intr-o zona foarte frumoasa si cu siguranta putin umblata de turisti. Primavara este pe noi, iar acum capul ne sta la antrenametele de alergat, turele cu bicicleta si spre ceea ce vrea a fi noua provocare… cataratul.
Mai multe poze puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5589779906807812385/1
Anunțuri

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

Publicat pe Actualizat pe

Pe skiuri spre „Acoperisul Romaniei” – Varful Moldoveanu

         Data: 12-13.03.2011
         Zona: M-tii Fagaras (Valea Vistea Mare – Varful Moldoveanu 2544m)
         Trupa: Corina, Christine, Oana, Akos, Raluca, Szabi, Voichita, Radu si Dan Caba
         Foto: Corina Fodor
         Inca un weekend de vreme buna, asa ca plecam spre un nou varf de peste 2500 m, si nu oricare, ci cel mai semeț dintre toate, Varful Moldoveanu 2544 m.
L-am mai escaladat pe timp de iarna intr-un 1 Decembrie, acum vreo 6 ani, intr-o tura temerara cu prietenul meu Mihai Rusu. Atunci am urcat pe Valea Sambetei si am parcurs traseul de creasta pe o vreme de white-out total, ajungand in refugiul Vistea pe la ora 21:30 seara. Din pacate nu am vazut nimic din peisajul hivernal al zonei Sambata-Moldoveanu-Podragu.
        Acum insa vremea e superba, ziua s-a marit si atmosfera este foarte placuta. Suntem trupa mare de noua oameni. La ora 9:10 lasam masinile la intrarea pe Valea Vistea, langa „banca turistului”. Dupa cativa km de forestier zapada e din ce in ce mai consistenta si ne punem pe schiuri. Sunt doar doi oameni care sunt perpedes, dar nu e o problema deoarece poteca este facuta de doi turisti care urcasera mai de dimineata.
       Mergem constant fara a ne grabi. Ne bucuram de peisaj si de primavara care isi face prezenta din ce in ce mai pregnant. Prin padure sunt cateva locuri in care zapada a curs dar nu  sunt probleme. Ajungem in vreo 3 ore la limita cu golul alpin si suntem surprinsi de noul refugiu sferic din fibra de sticla. Este mare, cred ca are vreo 20 de locuri. Sa dea D-nul sa se pastreze cat mai mult si mai curat! Zapada devine din ce in ce mai mare si cei doi aventurieri perpedes incep o munca titanica. Stau cu ei de vorba sa treaca mai rapid timpul. Ajungem in zona vechiului refugiu pe un mic umar glaciar si de aici vedem cei doi turisti care coborau din dreapta noastra de sub varful Vistea. Sunt curioas daca au ajuns in creasta pe acea variata.
          Panta se accentueaza si ajungem sub zona abrupta, sub un mic umar ce urca spre „zidurile stancoase ale crestei”. Punem schiurile pe rucsaci si scoatem coltarii si pioletii. Urcam incet si prudent printre stanci, gheata si zone de zapada viscolita. Orele trec… si trec… … e placut afara, vantul nu sufla mai deloc, iar zapada reflecta lumina lunii si a cerului instelat. La ora 20:20 iesim in creasta iar la ora 20:30 deschidem usa refugiului Vistea. Ne aranjam culcusul dar nu inainte de a manca bine si a ne hidrata cu ceaiurile facute la primusuri.
          Duminica pe la ora 7:30 ne trezim si incepe forfota. Umplem termosurile cu lichide, mancam si la ora 9:10 plecam din refugiu. Lasam rucsacii in Fereastra Vistei si urcam spre Vistea-Moldoveanu. Doar Akos e cu schiurile la el. Vremea e minunata, privelistea iti fura privirea. Ajungem pe Varful Vistea Mare. Pana pe Moldoveanu se vad cateva zone mai expuse si fetele raman aici. Parcurgem matematic portiunea si la ora 11:00 suntem pe „Acoperisul Romaniei”, Varful Modovenu. Am ajuns aici: Akos, Corina, Szobi, Vlad si eu. Facem poze, iau rucsacul lui Akos care se pregateste sa coboare pe schiuri. Isi alege o lini direct de pe varf. E meserias! Respect. A coborat rapid si sigur fara ca zapada destul de putina si zona accidentata sa-i faca probleme foarte mari. Mi-ar fi placut o coborare din Spintecatura, dar fiind grup mare am fost unul din „pastori”. Un rol frumos, provocator, dar si destul de riscant. Cand iti pui pielea ta la „bataie” e cu totul altceva, dar cand esti cu altii, emotiile si adrenalina sunt cu totul altele.
         Coboram incet, foarte incet de pe Vistea dar si mai departe. Nu vrem sa riscam nimic asa ca fiecare pas e analizat cu atentie. Incurajam fetele care s-au comportat exemplar. Pentru ele si nunumai a fost o tura care cu siguranta le va ramane in minte ca fiind una „din acelea memorabile”.
         Valea Vistei e lunga, la ora 19:00 eram la masini bucurosi si fericiti de marea noastra reusita.
         Muntele ne-a lasat sa ne bucuram de splendoarea lui, dar nu fara a ne reaminti ca acolo sus suntem niste fiinte mici si firave, care, daca nu stim sa „plecam capul” si sa privim cu respect natura putem  fi ceva efemer.
        O tura intre prieteni si oameni de munte, o tura scoala, in care toti am alcatuit o echipa inchegata, care prin spiritul de sacrificiu, devotament si placerea de a fi pe munte am reusit ce ne-am propus. 
Sa auzim numai de ture adevarate!
Galeria completa foto o gasiti aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5583880206542521361/1  

Festin schiabil in maretul Retezat

Publicat pe Actualizat pe

Festin schiabil in maretul Retezat

            Perioada: 04-06.03.2011
            Zona: M-tii Retezat (Cab. Pietrele – Cab. Gentiana – Ref. Bucura – Vf. Peleaga 2509 m – Vf. Papusa 2508 m)
            Echipa: Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan
            Scopul: escaladare pe schiuri de tura a celor doua varfuri de peste 2500 m a masivului Retezat
            Fotograf: Corina Fodor
               “Planul merge mai departe”, e miercuri, deci cautam locatia pentru un nou weekend in care sa ne bucura de schi, munte, viata!
               Data fiind conjunctura, alegem Retezatul. Un masiv care te incanta placut la fiecare revenire, fiecare anotimp parca remodeland relieful.
               Cum vremea se anunta rea in ziuna de duminica, ne luam liber vineri si la ora 6:15 suntem in masina spre Carnic. Akos vine din Cluj cu doi colegi, care pe drum propun sa urcam in Bucura dinspre Rausor. O zona in care am fost acum de revelion, dar care, ca si distanta (pe harta) e mai scurta, ca si dificultate si timp este pe departe mai mare. Analizez situatia si incerc sa refuz politicos oferta lor. Pentru mine planul e clar. Am venit pentru Peleaga si Papusa si nu vreau sa risc iesirea. Nu e timpul de experimente si plimbari. Desi am parut rigid, capos si de neinteles timpul a dovedit ca alegerea mea a fost corecta. In acest context ne despartim in doua echipe. Cei doi clujeni urca prin Rausor, iar eu, Akos si Crina urcam prin Carnic, urmand sa ne intalnim seara in refugiul Bucura.
               La ora 11:15 plecam de la masina. Cu doua zile inainte ninsese vreo 20 de cm asa ca ne bucuram de zapada curate si proaspata si urcam pe schiuri fara probleme. In 2:15 minute intram in Cabana Gentiana unde mancam un sandwich  si data fiind caldura si soarele de afara cer cabanierului o bere (pentru toti 3). Domnul se uita la mine si ma intreaba: “Pai voi ce turisti sunteti de beti bere?”. Ii explic ca ceea ce facem noi, adica “gustam” o bere trei oameni se numeste hidratare. Cu greu se lasa induplecat si ne aduce lichidul mult dorit.
               Nu stam mult si plecam. Vremea este de vis. Soare, senin, vizibilitate, caldura incat urcam in tricou… Ajungem desupra lacului Pietrele si trebuei sa alegem ruta pe care vrem sa urcam. Prin Curmatura Bucurei sau prin iesirea de iarna adica saua dintre Varful Curmatura Bucurei si Coltii Pelegii. Prima varianta desi  preferata de Corina si Akos imi pare cam ciudata. Inclinatia este mare, desupra cornisa, zapada era mare in care niste turisti sapau de zor fara sa se vada vre-un progres, asa ca ii conving sa urcam pe varianta a doua, care s-a  dovedit foarte accesibila si rapida. Facem poze, ne bucuram de peisaj si ne rugam ca si sambata sa fie o vreme la fel de buna. Coboram pe schiuri spre Lacul Bucura dar intram sub nori in ceata. Stiu ca trebuie sa tinem partea stanga a caldarii asa ca desi ceata era mare inaintam destul de precis, fapt confirmat ici colo de stalpii metalici cu marcaj. La un moment dat intram pe un varcel destul de abrupt si ingust. Coboram vitejeste prin ceata si ne trezim… sub pragul glaciar al lacului Bucura. Hmmm… am coborat prea mult. Ne punem pieile si la ora 18:10 intram in refugiu. Spre surprinderea noastra suntem primii. Turistii cei i-am vazut urcand in Curmatura Bucurei deabea acum traversau lacul. Ceata dispare ca si cand am trecut “testul” si ne lasa sa ne bucuram de peisajul de poveste. Punem de ceai si ajung si ceilalti 7 turisti. Sunt intr-un fel de tabara… sau ceea ce ar fi trebuie sa fie o tabara de initiere de iarna. Coordonator fiind “Conu”, un domn, sa spun, glumet, foarte vorbaret cu o “intonatie cam puternica” :)).  
               Seara pe la 22:00 ne punem la culcare nu inainte de a ne delecta cu cerul instelat in care Carul Mare si cel mic, impreuna cu Orion, Closca cu pui, Calea Lactee… stralucesc puternic, luminand intreaga caldare a Bucurei.
               Sambata e ziua cea mare. Sorele este sus pe cerul senin ca lacrima asa ca plecam increzatori la ora 9:00. Urcam si prindem rapid Piciorul Pelegii pe care inaintam matematic. Zapada nu e multa si e super stabila. Urcam pe schiuri fara probleme si in 2:15 ore suntem pe Varful Peleaga. Belvederea este… de nedescris. Avem o tara asa frumoasa!
               Analizam coborarea si rapid intuim sub noi un jgheab in care este destula zapada sa putem cobora pe schiuri. Atata ne-a trebuit. Piele jos si la vale. Satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat nu speram sa putem schia de pe varf, plus ca inclinatia si zapada a fost  perfecte. Radiind de fericire si adrenalina ne aruncam ochii spre noul obiectiv, Varful Papusa. Destul de golas de zapada intuim o linie de acces asa ca o luam la deal. Urcam pe schiuri pana pe Varful Papusa mai rapid si mai usor decat ne-am inchipuit. 🙂 E ora 13:30. Stam la soare… facem poze… nu ne mai vine sa plecam. Doar cheful de o noua coborare ne facem sa plecam. Si de pe Papusa coboram pe schiuri! Asta da reusita. Ne felicitam si multumim D-nului pentru norocul pe care ni l-a dat sa avem asa zapada si vreme. Urcam Peleaga din nou, de data asta la coltari. Ajungem sus si Akos intuieste o limba de zapada ce coboara chiar din varf. Eu si Corina ne alegem alte culoare de coborare. Fiecare cu ruta lui :P. Panta este mare si deabea vedem ce e sub noi, dar ne pregatim constiincios si entuziasti o luam la vale. Din pacate tot ce e frumos se termina repede si din 2 miscari suntem jos  in caldarea Vaii Berbecilor. La ora 16:30 suntem pe terasa refugiului Bucura la bronzat. Akos urca sa schieze si de pe Varful Bucura 1 si se intalneste cu cei doi clujeni. A… sa va spun: vineri au dat mesaj ca raman in Refugiul Condor, iar sambata la ora 17:10 erau pe Bucura 1 preferand  sa coboare direct in Gentiana. Imi pare rau ca nu ne-am potrivit, dar sunt constient ca incapatanarea si intuitia mea ne-au prins bine.
               Sambata noaptea a inceput viscolul. Din fericire cerul a ramas deschis si la ora 8:30 am plecat din Bucura. Am urcat din nou pe varianta de iarna de unde am coborat tot pe schiuri in caldarea Lacului Pietricelele, o coborare super frumoasa si provocatoare.
               Coborare in Gentiana si pana in Carnic au fost o formalitate si la ora 12:10 eram deja la masina.
O tura deosebita, o tura cu adevarat alpina, o tura in care am schiat, iar coborariile au fost delicioase de-a dreptul.
               Am revenit acasa dupa trei zile perfecte pe munte in care acolo sus esti doar tu si prietenii, doar tu si muntele. O tura dupa care multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat. Am coborit in civilizatie mai umili, mai cumpatati, mai iubitori. Fiecare din noi asteptam sa ajungem la casele noastre, la cei dragi sa ii imbratisam si sa le impartasim din fericirea si dragostea noastra.
               Va doresc tuturor, ture cel putin la fel de frumoase!
Albumul foto complet il puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5581625615898631249/1

Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura

Publicat pe Actualizat pe

Parangul Mare 2519 m, pe skiuri de tura

          Data: 26-27.02.2010
          Zona: M-tii Parang
          Scop: escaladare Vf. Parangul Mare 2519 m pe schiuri de tura
          Trupa: Akos, Christine si Caba Dan
     Saptamana trecuta, zapada a tot cochetat cu noi dandu-ne periodic sperante ca sezonul de schi nu s-a incheiat. Pe joi ne hotaram sa mergem in Parang. Un munte tare frumos, curatel si destul de linistit. Stiam ca nu sunt probleme tehnice mari si chiar daca zapada era mai „dificila” se putea merge matematic pe creasta, scapand in acest fel de multe „batai de cap”.
     Vineri, vorbesc cu Akos care mai trebuia sa vina cu doi prieteni din Cluj. Imi spune ca cei doi au sunat in Parang la salvamont si le-au recomandat prieteneste sa stea acasa caci zapada este foarte mare, aproximativ 70 de cm si gradul de avalansa este 4. Imediat imi dau seama ca ceva nu „se potriveste”. Ma uit pe webcam si se vad doar vreo 20 de cm de zapada. Eu sunt destul de hotarat sa mergem si sa vedem la fata locului.  Am asteptat zapada si acum ca a venit noi dam inapoi?
       Sambata la ora 5:50 eram in Teius de unde il iau pe Akos (venit singur).  Pe la ora 8:30 eram la telescaunul ce urca in Parang. Zapada pe acolo are undeva la 30 de cm prin padure in zonele ferite de soare. Urcam increzatori si ne cazam rapid. Mancam ceva si la ora 10 plecam de langa Statia Meteo. Trecem pe la Salvamont sa ii anuntam ca urcam. Ies in fata cladirii vreo 5 salvamontisti care se uita cam ciudat la noi… „Unde vreti sa mergeti mai baieti?” „Pe Parangul Mare! Daca zapada si vremea o sa ne lase.” Soarele si cerul senin ne dadeau aripi, deci doar zapada „super mare” ar mai fi putut pune probleme. Dupa cateva secunde bune in care ne-au analizat si pe noi si echipamentul, si dupa ce am confirmat ca avem la noi coltari si pioleti care s-ar putea sa-i folosim la urcare pe Carja primim acceptul de a incerca.
       Urcam destul de sustinut pana aproape pe Varful Parangul Mic. „Super zapada” se doveste a fi o „mini zapada”, adica avea o grosime care intre 3 si 10 cm. Mergem aproape matematic, urcand constant. La refugiu din Carja ne punem schiurile pe rucsaci si ne luam coltarii. In refugiu este un cort. Vazusem de departe doua persoane care urcau spre Varful Carja. Aveau cam 1:15 min avans. Urcam pe urmele lor. Sus pe Carja zapada este umpic mai mare in sensul ca nu mai trebuie sa avem grija ca ne zgariem schiurile. 🙂
       Din pacate intram in ceata, si vizibilitatea este destul de redusa dar ne permite totusi sa intuim creasta matematica. Ii prindem pe cei doi baieti din fata. Unul e din Brasov si unul din Targul Jiu (daca nu gresesc). Schimbam cateva vorbe, mancam un baton si plecam din nou prin ceata. Timpul ne cam preseaza. E deja ora 14:30. Akos e in fata si are un ritm tare bun. Inaintam sistematic si la un moment dat vad un stalp indicator. Ma opresc, si merg la el, descoperindu-l de zapada. E indicatorul de Varful Parangul Mare. O ce repede am ajuns. E ora 15:00 exact 5 ore de la plecarea noastra din cabana. Dupa 5 minute apar si „colegii nostrii de creasta” si facem pozele binemeritate. Din pacate nu ne putem bucura de privelistea care ne inconjoara. Ne felicitam si pornim la vale. Urmele fiind facute distantele curg repede. Coboram din nou Carja cu coltarii. De aici, de la refugiu, din nou suntem sub nori si simtim razale calde ale soarelui.Statiunea pare aproape dar mai facem vreo 1:30 pana jos. Zapada este mica si ne alegem cu grija trasa de coborare. Dupa 8 ore de traseu suntem jos. Suntem cam insetati asa ca trecem rapid la hidratare. Bere, Cola, apa minerala… orice prindem lichid golim. Christine a urcat si ea si facuse cateva ture pe… asa zisele partii „amenajate” ale Parangului. Este socata! Pai dupa ce vi din Austria si vezi ce e aici… mi-e si rusine sa descriu. Cum motoul blogul meu este: „Un gand bun despre Munte-Bike-Ski…” nu o sa incep sa va povestesc ca mi-e rusine de ce e pe acolo… ca partiile sunt.. sau defapt nu sunt… ca ar fi atat de multe lucruri care cu bun simt, vointa si un minim de bani s-ar putea face… un singur lucru vreau sa spun: „Pacat!” Zona este superba, peisajul e de vis si potentialul este imens!
        Duminca urcam din nou in Zona Parangului Mic. Vremea e impecabila si ne gandim ca acum ar fi fost de facut creasta. Ne bronzam si ne bucuram in liniste admirand masivele ce ne inconjoara: Retezat, Godeanu, Mehedinti, Sureanu, Cindrel, Lotrului, Fagarasul…
        Pe la ora 14:30 ne luam „jucariile” si coboram. Zapada in zona padurii este destul de frumoasa si ne bucuram de powder desi nu stiam pe unde sa coboram exact. Uite gradina… uite gardul… sari „parleazul”…. asta da sport extrem. Numai in Romania se poate asa ceva.
        O tura frumoasa, in care, dupa ce am „muncit”  am fost foarte multumiti de rezultat! Deja ne zboara gandul spre urmatoarea tura! Oare unde va fi zapada buna de mers? Va voi anunta saptaman viitoare 😉