Lună: ianuarie 2011
Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor
Muchia Dragusului, Fagaras, loc al inceputurilor
Perioada: 22-23.01.2011 Zona: Muchia Dragusului, Fagaras Trupa: Corina, Christine, Ghita Banu si eu Traseu: Punct rosu – urcat pe Muchie, coborat pe Valea Sambetei – E deja 20 ianuarie! Timpul zboara… si binenteles ca dorul de munte isi face prezenta din ce in ce mai tare. Am nevoie de o iesire, si unde decat intr-un loc drag, unde ma pot incarca. Dupa putina „concentrare” mi-am dat seama unde e acel loc. Muchia Dragusului in Fagaras. E o muchie frumoasa atat vara cat si iarna, si usurica pana in partea superior alpina. Ma leaga de aceasta zona o gramada de amintiri frumoase. Prima data am fost pe aceasta muchie acum… 11 ani! Nici mie nu-mi vine sa cred! Venisem cu Florin Moga si Mihai Rusu, pe Valea Vistisoarei sa participam la un concurs montan organizat de Dianthus. Atunci am intrat in contact cu cei din Dianthus. Bine ei, cei de pe atunci, toti se uitau la noi ca la niste copilasi mici si inofesivi de-a dreptul ridicoli de tineri, dar nu stiau ei ca noi veniseram sa „castigam” tot, sau macar sa ne vindem greu pielea. :)). Cel putin asta era planul! Pe atuci eram „mare cercetas” fiind foarte mandru de esarfa mea bleu-marine cu dunga alba si de camasa mea verde-kaki cu ceva logouri si embeleme din diferite campuri cercetasesti. Sa nu uit de pantalonii mei de armata cu camunflaj si ploverul de lana cu dungi mari albe-albastre-rosii, cu gat inalt (ce polare pe atuci!). Ala da echipament! 🙂 Ideea este ca am urcat pe Valea Vistisoarei la lac, unde era primul punct de control! Aici proba teoretica, flora si medicala. Cand sa incepem sa facem prima proba… stati! Unde e fisa de concurs? Ce fisa? Pai trebuia sa luati fisa de concurs din tabara de baza, adica de jos din vale! Aha… pai daca lumea dormea cand noi am precut pe acolo.. desi era ora 9:00 de unde sa stim noi de fisa!? Vremuri grele :)). Asa ca ne-am resemnat si desi Florin Constantenec s-a cam suparat pe noi… ne-am horatat pe loc! Lasam concursul „amatorilor” si noi… cei trei „profesionisti montaniarzi” de clasa a X-a plecam sa facem ceva mai hotarat, adica Muchia Dragusului. Am urcat prin Racorele si am coborat pe muchie bucurandu-ne de o zi minunata de august cu soare si liniste. Asa am fost… ce vremuri… ce copii… ce frumos… ce inceputuri… Nimeni nu credea in noi… nici macar „mentorul nostru”… si uite ca inca „mai miscam” cate ceva. 😛 – Vremea in acest weekendul se anunta inchisa si cu ninsori, dar pentru a petrece un weekend la casuta de vanatoare, la un vin si o poveste este perfecta! La ora 9:15 parcam, masinile langa noua partie de ski, Dragus, de unde si incepe traseul nostru. Desi la Medias era vreu 15 cm de zapada aici e uscat! Ciudat! Urcam usor prin padure pe marcajul destul de bun. Nu ne grabim mai ales ca in prima parte traseul este mai abrupt.
Pe la ora 11:30 ne prinde o foame si nu rezistam unui butuc mare care a servit ca masa „de nunta” sa nu mancam bine. Si cand spun bine… sa va ganditi ca jumatate din mancare am terminat-o :)). Plecam si mai incet pe cat am venit si apoi ne intersectam cu traseul ce urca dinspre Complexul Sambata. 
De aici, pe zapada mica se vad inca trei urme. Asta e… ei sunt 3 noi 4 o sa incapem in conditiile in care nu mai urca nimeni. Traseul urca pe un drum forestier (mai nou) care merge enorm de mult pe muchia matematica. Pacat pentru ca a stricat o parte de poteca foarte pitoreasca si placuta pasului. La ora 15:30 calcam pragul Casutei de Vanatoare Muchia Dragusului. Este gol si nu e nimeni. Vedem ca urmele celor trei urca mai departe pe muchie! Bravnici oameni daca se incumeta sa mearga mai departe…
Casuta, trebuie sa recunosc, ca arata cel mai bine din toate casutele nu numai din Fagaras ci din Romania. E micuta, are cam 5 locuri, o masuta mica si o soba care functioneaza perfect. Lambriuri de calitatea I-a pe pereti si pe tavan, izolata, geamuri perfect etanse si usa de asemenea. Butucei taiati cu drujba in hol… Respect celor care au grija de ea! Sa le ajute D-zeu ca au facut o treaba frumoasa! Speram ca si voi, cei care o sa ajungeti pe acolo sa aveti grija in continuare de ea. 
Am gasit in padure si ceva butucei taiati cu drujba si i-am adus in hol sa ramana si sa se bucure si cei de dupa noi. Atmosfera a fost de relaxare… vinul bun… macarea aleasa… ceapa si usturoiul… au fost deliciul serii!
Am povestit… am ras… Christine a tot insistat cu o gluma… ceva cu „Stâlpii ….. Mediesan” 🙂 Prietenii stiu de ce!
Duminica dimineata am profitat de linistea si caldura cabanutei si ne-am odihnit… nu ne mai venea sa coboram. Pe la ora 12:15 ies afara si vad trei peroane. Erau cei trei care urcasera sambata. Vad o fata si apoi se aude: „Asta-i Dan Caba!”. Hmm ma cunosc! Cand pe cine sa vezi: Catalin si Andrei prieteni buni din Brasov, studenti de-o perioada cu mine, fosti CPNT-iti cu care am facut ceva ture pe la munte. Ce surpriza placuta. Il invitam inauntru la caldura si un ceai cald. Schimbam impresii si ii convingem sa coboare cu noi pe varianta valea Sambetei. Zis si facut! Trupa e mare si vesela.. 
Afara ninge ca-n povesti si toti ne-am bucurat de venirea mult asteptata a iernii. Coborarea desi foarte dura ne pune sangele in miscare si simtim umpic provocarea traseului. Frumos!
Pe la ora 16:30 eram la masina si am pornit incet spre casa, pe jos fiind un adevarat derdelus.
O tura deosebita, intre prieteni adevarati, intr-o zona frumoasa, in care m-am incarcat, am fost eu, am visat…!
Acum… deja caut noua locatie pentru weekendul urmator!
Ture adevarate si sa aveti grija de voi!
Va urma o mica schimbare!
Salutare!
Pentru toti cei care „mai pierdeti” cate un minut pe blogul meu, va anunt ca va urma o schimbare!
Va necesita ceva timp si munca dar sper sa va surprind placut.
Pana atunci, aveti grija de voi, si sa auzim de ture adevarate!
