Parangul, redescoperirea frumosului

Posted on Updated on

Parangul, un munte pe care l-am redescoperit

O tura cu iz de trecut

    Data: 12-14.11.2010
    Zona: M-tii Parang; Cab. Groapa Seaca -> Ref. Agatat -> Vf. Parangul Mare -> Lacul Zanoaga -> Saua Huluzului
    Trupa: Christine Thellmann, Mihai Rusu, Imandi, Dan Caba
          Vremea buna din weekendul trecut ne-a scos negresit din casa. Dupa o tura deosebita in Crai mi-a fost destul de greu sa gasesc urmatoarea locatie. Nu insa dupa ce am vorbit cu Palos (Mihai Rusu) si a propus Parangul. O daaa! Acolo mergem!
       Si uite asa, am ales rapid cele doua-trei obiective principale la care vroiam sa ajungem (Refugiul Agatat, Varful Parangul Mare si Lacul Calcescu). Traseu parca s-a trasat ca si singur si uite-ne cum vineri ne-am luam o zi libera si pe la ora 8:00 plecam spre Cabana Groapa Seaca, zona Petrosani-Obarsia Lotrului.  Ca si drum de acces am ales ceva mai exotic, adica ruta Medias-Sibiu-Saliste-Jina-Valea Sadului-Lacul Oasa-zona Obarsia Lotrului. Un drum ce trece prin mai multe zone muntoase si este de un pitoresc cu totul aparte. Pe drumul asta chiar se lucreaza! Adica este in curs de asfaltare, 90% este gata, si este plin de utilaje care chiar isi fac treaba! NU e ceva „normal” in Romania, dar chiar se intampla si pare ca si fac treaba de calitate. Sa dea Domnul sa fie ceea ce si pare!
         Pe la ora 8:10 suna Palosh. Nu s-a trezit si a ratat trenul cu care trebuia sa vina din Timisoara. Ceva normal pentru el (sa piarda trenul), dar care ne intristeaza caci revederea noastra era compromisa din lipsa de variante de a ajunge la timp in Parang.😦 Cu regret mergem mai departe in doi! E grozav si asa.
        Pe la ora 13:00 ne incepem urcusul spre Refugiul Agatat. De la bun inceput, doi catei cuminti ne-au insotit pe poteca care urmeaza in prima parte un drum forestier si apoi prinde o poteca cu o panta ceva mai inclinata. Fara efort in 3 ore eram la refugiu.  Aici mai erau 4 tineri care urcasera cu o zi inainte. Taiasera deja lemne de foc si pregateau jarul pentru un mic gratarel. Dupa ce au terminat am iesit si noi la aer in fata refugiului sa profitam de caldura focului ramas. Refugiul este cocotat pe un bolovan mare, cred pentru a fi o constructie mai deosebita si pentru a-l proteja de solul foarte umed din zona. Constructia este destul de mare si primitoare, are loc pentru a adapostii aproximativ 10 persoane in conditii bune. Caldura, mirosul si sunetul focului din soba de tabla ne-a trimis rapid la culcare.
        Dimineata am fost harnicei si la ora 8:00 plecam de la refugiu cu tinta Lacul Rosiile si binenteles Varful Parangul Mare. Linistea zonei si soarele ne imbia sa ne oprim la fiecare pas. Ne-am bucurat de privelistea extraordinara pe care o stiam de acum 8 ani cand am fost ultima data pe aceste creste; intr-o formula care a fost ani de zile una de referinta: Mihai Rusu, Corina, Cristi Ionescu…
        Nu mai explorasem partea mai abrupta a masivului, si urcand pe Valea Jietului pana in creasta, am avut ocazia sa o facem pe indelete. Am urcat pe o poteca nemarcata care ne-a scos mult in dreapta pe Muchia Slivei, desi nu acesta a fost planul initial ne-am bucurat caci am degustat in liniste si tihna toata caldarea glaceara si nu numai, strjuita de maretul Varf Parangul Mare 2519 m altitudine. Dupa aproximativ 5:30 eram in traseul de creasta banda rosie. Aici am intalnit un tip, un student montaniard care era singur. Am intrat in vorba si dupa ce a auzit planul nostru de a merge sa dormim la cort in zona Lacul Zanoaga ochii i-au „sclipit” asa ca l-am invitat sa vina cu noi, ceea ce a si facut. Eram 3 parteneri si 2 catei. Trupa a devenit mai mare! Cresta Parangului este una frumoasa si care am incercat sa o „descifrez” cu gandul ca s-ar putea sa ne intoarcem la iarna cu schiurile de tura, mai ales ca bunul prieten Akos are un plan interesant. Escaladarea tuturor celor 14 varfuri de peste 2500 de m din tara pe schiuri de tura, sau cel putin cat se poate. Un vis care sincer a aprins in mine o scanteie si care sper macar sa incercam sa-l punem in practica.
        Am mai intalnit un singur calator ce urca dinspre Ranca pe varful Parang in rest doar un ciopor de 6 capre negre „ne-au deranjat”. Calmul zilei la apusul soarelui a fost unul deosebit. Vizibilitatea extraordinar de buna ne-a provocat la o lectie de geografie a zonei: uite Jiul cu salba lui de lacuri, uite Retezatul, Sureanu, Lotrul si Cindrelul, uite chiar Varfurile Ciortea din Fagaras. Extraordinar!
        La ora 16:45 alegem un loc superb de cort mai sus de lacul Zanoaga la primele paraiase gingase de apa cristalina. Am facut un ceai mare si un pireu bun, dar nu inainte de a „ne face pofta de mancare” cu o gura de tuica buna. La ora 18:30 ne punem in sacii de puf sa ne intindem umpic. Cand din creasta se aud doua strigate. Oare cine o fi? O fi tipul singuratic ce se intorcea de pe Parangul Mare… Dupa 10 minute Negrut, cel mai cuminte caine care l-am vazut vreo data si care venea cu noi deja de 2 zile sa ne „apere”, latra. E cineva afara si i se vede lanterna. Imandi iasa din cort si persoana intreaba! Caut doi oameni din Medias. Pai sunt in cortul celalat. Ies grabit la auzul vorbelor! Cina sa fie? Palosh! A a venit Palosh! Ce tare e omul asta! A venit singur, fara cort sa ne vedem. Era sigur ca o sa ne intalnim, desi odata cu lasarea intunericului sperantele lui se diminuasera :)).
      Ne inbratisam! Palosh (Mihai Rusu) este prietenul si colegul meu de o viata. Cu el din liceu si apoi la faculate am umblat prin o gramada de munti! Si am umblat si am facut trasee nu gluma! De la descoperirile de basm din Piatra Craiului, pana la creasta Retezatului, Parangului, Fagarasului iarna si pana la ture rebele de cate 7 zile cu cortul in care am parcurs M-tii Ceahlau, Bistritei, Calimani…
        Trebuie sa sarbatorim! Scot tuica si ceva bere. Ne bucuram de reintalinirea specataculoasa. Povestile curg si dupa 3 ore bune de povesti ne punem in cort. Stelele de pe cerul imaculat si lumina lunii ne-au servit ca si felinar.
        Dimineata pe la 8:00 ne trezim si ne bucuram ca soarele se apropie rapid de locul de cort. Dupa un mic dejun copios strangem bagajele si urcam din nou in creasta. Coboram pe muchia ce cobora spre Saua Huluzului prin Varful Gaurii. Un traseu minumat datorita divesitatii reliefului, la inceput bolovanos, apoi inierbat urmat de ceva jnepenis; dar ceea ce il face special este vizibilitatea nemaipomenita aspura crestei principale. Genial! Vi-l recomand si cu siguranta o sa ma intorc pe el.
        Ne oprim in saua mai sus mentionata si ne punem la o gustare. E soare si cald si parca nu mai vrem sa ne „trezim”  din acest vis. Ce sa mai spun de intoarcerea acasa!🙂
        La ora 15:30 eram la masina. Ne luam la revedere de la cainele Negrut si ii multumim de compania placuta. Coboram in Petrosani unde mancam niste prajitura si bem o bere/suc/vin fiert. Il ducem si il lasam pe Palosh in Deva si noi la ora 21:30 eram in Medias.
O tura superba, intr-o zona foarte frumoasa, curata, linistita, neumblata si specataculoasa!

 

One thought on “Parangul, redescoperirea frumosului

    eumiealmeu said:
    23/11/2010 la 10:16

    excelent blog. spun despre voi prietenilor mei cu pasiuni ca a voastră. voi reveni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s