Lună: Noiembrie 2010

Poezie de toamna pe bicicleta, Saliste – Jina – Crint

Publicat pe Actualizat pe

Poezie de toamna pe bicicleta, Saliste-Jina-Crint

         Data: 20.11.2010
        Traseu: Saliste -> Jina -> Cab. Crint -> Saliste – 58 km cu 1040 m dif. de nivel
        Trupa: Christine Thellmann, Corina Fodor, Caba Dan
        Toamna asta frumoasa nu se mai termina, si dupa cateva plimbari la munte aveam chef de o tura frumoasa de bike. Si daca tot descoperisem cu o saptamana inainte zona de poveste a Marginimii Sibiului, am hotarat sa mergem pe acolo. Se potrivise pentru ca vineri seara era organizata o seara folk in Cisnadie, deci puteam combina doua evenimente.
        Am plecat vineri seara in Sibiu unde am lasat bike-urile la Miha Neagu. In Cisnadie atmosfera a fost draguta, cateva cantece de chitara, o berica, un Martini… si pe la ora 12:20 am plecat in Sibiu. Povestile si o gustarica ne-au tinut trezi pana pe la ora 1:30.
        La ora 8:00 suna ceasul dar nu ne grabim. Plecam tacticosi din Sibiu si doar pe la ora 10:30 ajungem in Saliste. Pregatim bicicletele si plecam spre Miercurea Sibiului -> Jina. Pana acolo au fost 25 de km de catarare pe asfalt. Zona am mai laudat-o de multe ori, ideea este ca merita savurata pe indelete deci puteti face vizite cu incredere pe acolo.
        Dupa Jina am intrat pe offroad, un drum bun de pamant/piatra, ciclabil 99%. Traseul urmeaza culmea principala a Cindrelul, avand in dreapta Valea Sebesului si M-tii Sureanu; iar in stanga pasuniile alpine ale Marginimii. Padurici razlete de mesteacan, pasuni intinse, vizibilitate si aer curat toate incredientele unui ture reusite. Zona se preteaza pentru impatimitii fotografiei dar si sportivilor fie ca sunt bike-ari sau run-ari!
        Pe la ora 16:30 eram deasupra Crintului. Gasim drumul bun cu ajutorul GPS-ului de pe telefon. Aveam si Garminul la noi dar nu stiu de ce nu s-a incarcat treck-ul bine si atunci „scula” a devenit un instrument orientativ :D.
        Coborarea este mortala! Lunga este de aproximativ 17 km si este pe un drum bun forestier. Odata cu lasarea intunericului ne-am imbracat bine si am aprins frontalele. Toamna nu e ca vara si frigul incepe sa se simta. La ora 18:20 ajungem la masina.
        O tura ca o poezie de toamna. Ultima tura de bike din anul asta, cred, dar care ne-a facut inca o data sa constientizam ca pentru la anu trebuie sa ne punem pe pedalat serios.
Pozele sunt facute de impatimita fotografa Corina Fodor!
Galeria completa este aici: http://dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5543774613790351889/1

 

 

Harta cicloturistica zona Medias

Publicat pe Actualizat pe

Harta cicloturistica zona Medias – Tarnava Mare

        In data de 24.11.2010 s-a lansat prima harta cicloturistica din zona Tarnavei mari, cu punct central de pleare orasul Medias. Proiectul a fost realizat printr-un parteneriat fructos intre Centrul de Informare a Primariei Medias, Asociatia deTurism si Ecologie DIANTHUS Medias si Fundatia Agro Natura Siebenburger. 
       Se doreste un prim proiect de acest gen, prin care se urmareste oferirea unui suport minim de baza localnicilor dar mai ales turistilor veniti la Medias si in imprejurimi constand intr-o harta de marimea A3, in care sunt propuse 4 trasee si sunt recomandate locatiile de interes national si un echipament minim.
       Traseele au lungimi intre 15 km si pana la 65,2 km. Deplasarea se face pe drumuri nationale si judetene, pe asfalt dar si pe drumuri de macadam si pot fi parcurse intr-o zi de catre majoritatea cetatenilor iubitor de miscare pe doua roti. Traseele sunt gandite de a trece pe la majoritatea fortificatiilor si bisericilor medievale din zona Tarnavei Mari.
Traseul 1: 48 km
     Medias <9,7km> Mosna <13,6 km> Richis <5,9 km> Atel <11 km> Darlos <7,8 km> Medias
Traseul 2: 54,7 km
     Medias <7,8 km> Darlos <6,6 km> Curciu <8,6 km> Bagaciu <5,5 km> Deleni <13,5 km> Blajel <5 km> Paucea <3,2 km> Valea Lunga <4,5 km> Medias
Traseul 3: 65,2 km 
      Medias <6,5 km> Brateiu <10 km> Dupus <4,5 km> Biertan ❤ km> Copsa Mare <5,5 km> Valchid <9 km> Hoghialg <3,3 km> Dumbraveni <15,6 km> Darlos <7,8 km> Medias
Traseul 4: 15 km 
       Medias <7,5 km> Ighis <7,5 km> Medias

Parangul, redescoperirea frumosului

Publicat pe Actualizat pe

Parangul, un munte pe care l-am redescoperit

O tura cu iz de trecut

    Data: 12-14.11.2010
    Zona: M-tii Parang; Cab. Groapa Seaca -> Ref. Agatat -> Vf. Parangul Mare -> Lacul Zanoaga -> Saua Huluzului
    Trupa: Christine Thellmann, Mihai Rusu, Imandi, Dan Caba
          Vremea buna din weekendul trecut ne-a scos negresit din casa. Dupa o tura deosebita in Crai mi-a fost destul de greu sa gasesc urmatoarea locatie. Nu insa dupa ce am vorbit cu Palos (Mihai Rusu) si a propus Parangul. O daaa! Acolo mergem!
       Si uite asa, am ales rapid cele doua-trei obiective principale la care vroiam sa ajungem (Refugiul Agatat, Varful Parangul Mare si Lacul Calcescu). Traseu parca s-a trasat ca si singur si uite-ne cum vineri ne-am luam o zi libera si pe la ora 8:00 plecam spre Cabana Groapa Seaca, zona Petrosani-Obarsia Lotrului.  Ca si drum de acces am ales ceva mai exotic, adica ruta Medias-Sibiu-Saliste-Jina-Valea Sadului-Lacul Oasa-zona Obarsia Lotrului. Un drum ce trece prin mai multe zone muntoase si este de un pitoresc cu totul aparte. Pe drumul asta chiar se lucreaza! Adica este in curs de asfaltare, 90% este gata, si este plin de utilaje care chiar isi fac treaba! NU e ceva „normal” in Romania, dar chiar se intampla si pare ca si fac treaba de calitate. Sa dea Domnul sa fie ceea ce si pare!
         Pe la ora 8:10 suna Palosh. Nu s-a trezit si a ratat trenul cu care trebuia sa vina din Timisoara. Ceva normal pentru el (sa piarda trenul), dar care ne intristeaza caci revederea noastra era compromisa din lipsa de variante de a ajunge la timp in Parang. 😦 Cu regret mergem mai departe in doi! E grozav si asa.
        Pe la ora 13:00 ne incepem urcusul spre Refugiul Agatat. De la bun inceput, doi catei cuminti ne-au insotit pe poteca care urmeaza in prima parte un drum forestier si apoi prinde o poteca cu o panta ceva mai inclinata. Fara efort in 3 ore eram la refugiu.  Aici mai erau 4 tineri care urcasera cu o zi inainte. Taiasera deja lemne de foc si pregateau jarul pentru un mic gratarel. Dupa ce au terminat am iesit si noi la aer in fata refugiului sa profitam de caldura focului ramas. Refugiul este cocotat pe un bolovan mare, cred pentru a fi o constructie mai deosebita si pentru a-l proteja de solul foarte umed din zona. Constructia este destul de mare si primitoare, are loc pentru a adapostii aproximativ 10 persoane in conditii bune. Caldura, mirosul si sunetul focului din soba de tabla ne-a trimis rapid la culcare.
        Dimineata am fost harnicei si la ora 8:00 plecam de la refugiu cu tinta Lacul Rosiile si binenteles Varful Parangul Mare. Linistea zonei si soarele ne imbia sa ne oprim la fiecare pas. Ne-am bucurat de privelistea extraordinara pe care o stiam de acum 8 ani cand am fost ultima data pe aceste creste; intr-o formula care a fost ani de zile una de referinta: Mihai Rusu, Corina, Cristi Ionescu…
        Nu mai explorasem partea mai abrupta a masivului, si urcand pe Valea Jietului pana in creasta, am avut ocazia sa o facem pe indelete. Am urcat pe o poteca nemarcata care ne-a scos mult in dreapta pe Muchia Slivei, desi nu acesta a fost planul initial ne-am bucurat caci am degustat in liniste si tihna toata caldarea glaceara si nu numai, strjuita de maretul Varf Parangul Mare 2519 m altitudine. Dupa aproximativ 5:30 eram in traseul de creasta banda rosie. Aici am intalnit un tip, un student montaniard care era singur. Am intrat in vorba si dupa ce a auzit planul nostru de a merge sa dormim la cort in zona Lacul Zanoaga ochii i-au „sclipit” asa ca l-am invitat sa vina cu noi, ceea ce a si facut. Eram 3 parteneri si 2 catei. Trupa a devenit mai mare! Cresta Parangului este una frumoasa si care am incercat sa o „descifrez” cu gandul ca s-ar putea sa ne intoarcem la iarna cu schiurile de tura, mai ales ca bunul prieten Akos are un plan interesant. Escaladarea tuturor celor 14 varfuri de peste 2500 de m din tara pe schiuri de tura, sau cel putin cat se poate. Un vis care sincer a aprins in mine o scanteie si care sper macar sa incercam sa-l punem in practica.
        Am mai intalnit un singur calator ce urca dinspre Ranca pe varful Parang in rest doar un ciopor de 6 capre negre „ne-au deranjat”. Calmul zilei la apusul soarelui a fost unul deosebit. Vizibilitatea extraordinar de buna ne-a provocat la o lectie de geografie a zonei: uite Jiul cu salba lui de lacuri, uite Retezatul, Sureanu, Lotrul si Cindrelul, uite chiar Varfurile Ciortea din Fagaras. Extraordinar!
        La ora 16:45 alegem un loc superb de cort mai sus de lacul Zanoaga la primele paraiase gingase de apa cristalina. Am facut un ceai mare si un pireu bun, dar nu inainte de a „ne face pofta de mancare” cu o gura de tuica buna. La ora 18:30 ne punem in sacii de puf sa ne intindem umpic. Cand din creasta se aud doua strigate. Oare cine o fi? O fi tipul singuratic ce se intorcea de pe Parangul Mare… Dupa 10 minute Negrut, cel mai cuminte caine care l-am vazut vreo data si care venea cu noi deja de 2 zile sa ne „apere”, latra. E cineva afara si i se vede lanterna. Imandi iasa din cort si persoana intreaba! Caut doi oameni din Medias. Pai sunt in cortul celalat. Ies grabit la auzul vorbelor! Cina sa fie? Palosh! A a venit Palosh! Ce tare e omul asta! A venit singur, fara cort sa ne vedem. Era sigur ca o sa ne intalnim, desi odata cu lasarea intunericului sperantele lui se diminuasera :)).
      Ne inbratisam! Palosh (Mihai Rusu) este prietenul si colegul meu de o viata. Cu el din liceu si apoi la faculate am umblat prin o gramada de munti! Si am umblat si am facut trasee nu gluma! De la descoperirile de basm din Piatra Craiului, pana la creasta Retezatului, Parangului, Fagarasului iarna si pana la ture rebele de cate 7 zile cu cortul in care am parcurs M-tii Ceahlau, Bistritei, Calimani…
        Trebuie sa sarbatorim! Scot tuica si ceva bere. Ne bucuram de reintalinirea specataculoasa. Povestile curg si dupa 3 ore bune de povesti ne punem in cort. Stelele de pe cerul imaculat si lumina lunii ne-au servit ca si felinar.
        Dimineata pe la 8:00 ne trezim si ne bucuram ca soarele se apropie rapid de locul de cort. Dupa un mic dejun copios strangem bagajele si urcam din nou in creasta. Coboram pe muchia ce cobora spre Saua Huluzului prin Varful Gaurii. Un traseu minumat datorita divesitatii reliefului, la inceput bolovanos, apoi inierbat urmat de ceva jnepenis; dar ceea ce il face special este vizibilitatea nemaipomenita aspura crestei principale. Genial! Vi-l recomand si cu siguranta o sa ma intorc pe el.
        Ne oprim in saua mai sus mentionata si ne punem la o gustare. E soare si cald si parca nu mai vrem sa ne „trezim”  din acest vis. Ce sa mai spun de intoarcerea acasa! 🙂
        La ora 15:30 eram la masina. Ne luam la revedere de la cainele Negrut si ii multumim de compania placuta. Coboram in Petrosani unde mancam niste prajitura si bem o bere/suc/vin fiert. Il ducem si il lasam pe Palosh in Deva si noi la ora 21:30 eram in Medias.
O tura superba, intr-o zona foarte frumoasa, curata, linistita, neumblata si specataculoasa!

 

Vizionati live prezentarea Kilimanjaro – Africa 2010

Publicat pe Actualizat pe

Azi,18.11.2010, de la ora 18:00, timp de o ora puteti viziona in direct, prezentarea proiectiei „Kilimanjaro -Africa 2010”.

Click aici: http://www.muzeulgazelor.ro/8090.html

Veti putea admira imagini din timpul ascensiunii pe Varful Uhuru Peak 5895 m (cel mai inalt din Africa)

si imagini din rezervatiile naturale: Lake Manyara si Ngorongoro

Prezenatarea se va tine la Muzeul Gazelor Medias.

Va astept cu drag!

Proiectie Kilimanjaro – Africa 2010

Publicat pe Actualizat pe

 

Piatra Craiului – Anghelide – Două zile de trăiri cât doi ani!

Publicat pe Actualizat pe

Piatra Craiului – Anghelide

Două zile de trăiri cât în doi ani!

Data: 06-07.11.2010
Locația: Piatra Craiului, Traseul: Angelide
Trupa: Corina Fodor, Gheorghe Banu, Dan Caba
->
        Îmi este asa greu sa scriu despre Piatra Craiului. Imi este greu pentru ca iubesc acest munte. Este muntele în care de fiecare dată „intru” cu capul plecat si plin de respect. Este un munte magic!
        Aici, in anii de facultate dar si inainte, veneam adesea cu bunul meu prieten Mihai Rusu si calauziti de cartea „cea rosie” a lui Emilian Cristea cu descrierile Pietrei Craiului descopeream pas cu pas labirintele secrete si misterioase a potecilor si branelor nemarcate ale Craiului.

Si ce emoti aveam! Ne bucuram de fiecare momaie, de fiecare marcaj vechi de zeci de ani, de fiecare indiciu care ne arata ca suntem pe drumul cel bun. Eram ca intr-un basm, in care, doar dupa de niste schite si doar vagi informatii despre existenta anumitor trasee, treceri, pasaje si refugii ascunse, plecam sa le exploram si sa ne bucuram de ele. Si am reusit!
     In acest weekend am format o echipa la care nu visam! Corina, „sora mea cea mare”, cu care din pacate am rup legatura vreo 2 ani; cred pentru a ne bucura de regasire acum, in aceste momente in care am nevoie de oameni dragi langa mine si Ghita Banu… un super om, un om de munte, un om de care toti vechii montaniarzi ai mediasului si nu numai isi pleaca capul si respectul vine de la sine. A fost presedintele Clubului de drumetie „Hai la drum” vreme de  25 de ani, a fost un pionier al alpinismului, a fost omul cu care tata a mers la munte! Povestile despre el m-am fascinat de ani de zile. Cum acest om si o mana de prieteni adevarati au parcurs creasta Fagarasului, Pietrei Craiului , si alte masive in conditii de iarna, prin anii 1980 cu saci de puf facuti de ei, ciorapi de puf, geci, coltari, pioleti si chiar carabiniere facute de mana lor in fabrici. Respect si cinste lor! Iar acum, eu am onoare sa ies cu acest om la munte! Cum sa nu ma bucur!


        Am plecat din Medias sambata la 6:00 dimineata, initial cu gandul sa dormim cu cortul in Poiana Inchisa si sa facem apoi o parte din Creasta Sudica sau Braul Rosu. Hotaram pe drum sa urcam prin Anghelide, un traseu foarte deosebit, spectaculos si nu foarte lung. Zis si facut! Am urcat incet profitand de vremea superba, neobisnuita pentru noiembrie. Traseul ni s-a deschis frumos… fiecare trecere/pasaj amintindu-mi de experientele precedente cand mai cu frica mai cu emotie le descopeream.

      La intrarea in Canionul Anghelide ne-a intampinat Santinela. Un bloc de piatra de forma unui deget imens, si canionul  sub lumina soarelui de data aceasta parea mai mic si mai scurt. Frumos! Am innoptat intr-un refugiu ascuns, un loc de poveste, bine „pazit” de stanci inalte si brazi dar cocotat sus… foarte sus aninat in crestetul Craiului. Refugiul este unul foarte mic, doar pentru doi oameni, si Ghita l-a numit „telecabina” fiinca din prici vezi sub tine un gol imens si pereti de stanca.
       In jurnalul refugiului am gasit insemnarile facute cu Mihai Rusu in anul 2004 cand l-am descoperit prima data. Si in acest an am scris „emotionat” cuvinte „grele” care peste timp vor spune multe.
      E fascinant ca cineva s-a gandit sa „urce” acolo un adapost. Un adapost care face parca legatura dintre cer si pamant. Am facut un foc care ne-a „incalzit” inimile si care ne-a facut sa auzim linistea, ne-a facut sa simtim ca traim, a facut ca timpul sa treaca mai incet, a facut sa fim increzatori, optimisti si veseli.
       Dimineata dupa o masa copioasa si un ceai bun am coborat prin alt refugiu secret care a fost refacut anul acesta foarte frumos.
O tura in care am trait cat in doi ani! O tura care v-o doresc si voua!
Ne-am incarcat si ne-am intors acasa mai buni si mai iubitori!
Galerie foto a Corinei o gasiti aici: http://dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5537915766412735793/1

 

O tura de toamna, prin M-tii Trascau, Cheile Galditei

Publicat pe Actualizat pe

O tura de toamna, prin M-tii Trascau, Cheile Galditei

        Data: 10.10.2010
        Zona: M-tii Trascau, Cheile Galditei, cabana Florin Constantenec
        Trupa: Christine, Gheorghe Banu, Corina, Diana, Feri, cam tot Dianthus-ul!
        Scop: relaxare si ceva plimbarici prin frunzele ruginii
       Florin Constantenec ne-a invitat la el la cabana. O cabanuta moderna si frumos amplasata intr-o zona perfecta turelor de toamna, asa cum este tot masivul Trascau. Eu, vineri noaptea m-am intors din Delta de la pescuit dar nu puteam sa lipsesc de la aceasta tura, asa ca sambata dimineata la 6:45 eram in masina cu Christine spre Cheile Galditei.
        Am ajuns dimineata cand lumea incepea sa faca ochi. Am mancat si am iesit afara sa jucam un Freesbee si sa ne incercam stabilitatea si mobilitatea pe o banda foarte bine intinsa la o jumatate de metru de pamant intre doi pomi. Vremea a fost superba si atmosfera a fost de relaxare (desi Christine vroia sa fim mai productivi in sensul unui traseu montan mai lung si incitant 🙂 ). Asta pana cand am pus umarul la treaba sa-l ajutam pe Florin activitatile necesare unei cabane: spart lemne, vopsit… 
        Dupamasa am mancat rapid ceva si dupa un somn scurt 🙂 am plecat intr-o plimbare prin zona din josul cabanei. Stanci, grohotis, iarba, si o potecuta firava ne-au scos pe un mic varf de unde privelistea era de ansamblu. Am mancat porumbele si coarne. Cornele sunt niste fructe sanatose si cu un gust dulce-acrisor si astringent, iar lemnul pomului este de o duritate cunoscuta, folosit in trecut pentru confectioanrea arcurilor. Seara ne-am pus in jurul focului unde am facut niste gratare gustoare, si ciuperci :P…. binenteles nelipsind vinul rosu.
         A doua zi am plecat pe la ora 11:30 de la cabana si ne-am oprit in Cheile Intregalde. Am urcat la Portal si pana in zona Poienii Narciselor.
Traseul a fost unul linistitor, care a pus in evidenta frumusetea zonei. Incarcati cu energie si plini de amintiri am plect spre casa nu inainte de a manca o placinta buna in Blaj.