Expeditia Kilimanjaro 2010

Publicat pe Actualizat pe

Uhuru Peak 5895 m – cel mai inalt varf de pe continetul African

        Perioada: 02-14.09.2010
        Zona: Tanzania, Africa – Varful Kilimanjaro
        Trupa: Thellmann Christine, Gabriela Calburean, Lorintz Csaba si eu
        Motiv: escaladarea varfului Uhuru Peak 5895 m
–––––    
         Uite ca a trecut si hopul asta. Un pas mare care a venit asa… ca si ceva natural si normal in desfasurare (spun asta gandindu-ma la expeditia din Elbrus 2009 si Mont Blanc din 2007).
        Din primavara am inceput pregatirile si documentarea. Am avut norocul  sa fim ajutati si de aceasta data de partenerul nostru S.N.G.N. Romgaz S.A., asa ca lucrurile erau sigure in ceea ce privea plecare.
        Vreau sa multumesc in primul rand familie pentru intelegere si sprijin, dar si prietenilor, cunoscutilor si colegilor de munca care m-au incurajat si mi-au tinut pumnii. Multumesc celor de la Dianthus, Alina de la Microsoft Bucuresti care ne-a adus medicamentele de malarie din Germania, Mircea Hodarnau pentru promovare, Corina pentru batoane si „orgon” si toti cei care au avut un gand bun pentru noi.
        Nu stiu de ce, dar trebuie sa va spun de la inceput ca, varful asta m-a secatuit de energie si nu m-a atras…. energetic pozitiv vorbind deloc. De aceea anumite pareri o sa para negativiste si nu de lauda foarte mare despre aceasta expeditie. Mi-a lipsit entuziasmul… si asta e!
        La inceput ne-am luat biletul de avion, cat mai din timp sa fie la un pret acceptabil. Am zburat din Cluj cu Tarom la Frankfurt si de acolo cu EthiopianAirlines in Kilimanjaro via Addis Ababa.
       Am facut vaccinul obligatoriu pentru febra galbena la un medic in Brasov si am cumparat cele mai noi medicamente de malarie, numite Malarone. Ne-am cumparat spray de tantari, cica ultimul ragnet cu substanta DEET; si solutii si pastile de dezinfectie a apei. Cum am avut atata timp de documentare cred ca am cam exagerat cu posibilele pericole din zona si am plecat cam crispati, la fata locului fiind mult mai bine decat ne asteptam din toate punctele de vedere.
        Si uite ca a venit si data plecarii. Dupa multe ore de zbor si stat prin aeroporturi aterizam in Tanzania pe aeroportul Kilimanjaro, dupa-masa pe la ora 14:00. Fusul orar este identic cu cel al Romaniei. Am ales septembrie fiind o perioada uscata si de calm atmosferic. Vremea a fost superba in toate cele 12 zile petrecute acolo, temperaturile exact ca pe la noi la inceput de toamna.
       In aeroport ne-a asteptat Paul, tipul care avea agentia de turism care ne oferea serviciile pe munte si ulterior in safarii. L-am ales pe el pt. ca mai lucrase cu romani, preturile practicate erau OK si parea in regula omul, plus ca nu a trebuit sa-i platim bani in avans.
       Ne-am cazat la Hotel Buffalo, echivalentul la noi a unui hotel de 2 stele dar pentru Tanzania era acceptabil. Destul de curatel, ingrijit si accesibil financiar. Dupa-masa am iesit scurt la cumparaturi de apa, bere, si sa schimbam ceva dolari in silingi, moneda Tanzaniei.
        Prima impresie… foarte multa lume pe strazi, oameni de toate varstele care nu fac mare lucru, unii incearca sa vanda cate ceva dar nimic spetaculos. Pe strada se prajeste carne la marginea drumului (ce protectia consumatorului)! Multe magazinute, shopuri cu suveniruri, agentii de turism… Oamenii mi s-au parut pasnici si nu m-am simtit deloc „agresat” sau pandit de ceva „raufacatori”. Daca intrai in vorba cu ei, intr-adevar te asaltau si incercau sa iti vanda de toate.
         Gandacii, viermii si tantarii mari si multi, plini de boli lipseau cu desavarsire asa ca ne-am mai relaxat. Paturile aveau plasa de tantari suspendate asa ca am putut dormi chiar linistiti.
         
04.09.2010 – Prima zi pe munte
Orasul Moshi -> Tabara 1 (Mkubwa Camp 2750 m)
        Am plecat cu o masina 4×4 care a urcat impecabil pe un drum care in ultima parte era foarte rau. Am facut vreo 2 ore pana la inceputul potecii dar nu inainte sa trecem pe la poarta de intrare in parc sa ne inregistram si sa cantarim bagajele. Cum aveam ceva materiale la noi, noi fiind si ghizii, bucatarii, porterii a trebuit sa suplimentam numarul de porteri (prin lege obligati la 10 oamnei… )  asa ca pentru 4 romani mititei au „venit” dupa noi „doar” 13 persoane. Ghid, ajutor de ghid, bucatar, ajutor de bucatar, omul care se ocupa de tabara…. si inca o „echipa de fotbal” de porteri. Ce sa spun… au carat saracii.. desi sunt convins ca se putea si cu un numar mai mic de oameni…
         Padurea ecuatoriala este interesanta dar nu extraodinar de schimbata fata de padurile noastre de fagi, molizi, stejari, mesteceni.  Ce e mai schimbat este vegetatia de la sol mult mai bogata si variata. Era plin de liane, ferigi, plante cataratoare si multe feluri de muschi si paraziti, gen „Barba mosului”. Poteca serpuieste usor, si povestile, bancurile lui Csabi si o ploicica de vara au facut sa  treaca rapid timpul. Pe la ora 18:30 eram in prima tabara unde am asteptat sa se monteze corturile si am mancat intr-un cort dedicat a fi „sala de mese”. Mancare era buna si frumos ornata. O supa crema destul de buna, orez, sos de legume si ceva pulpe de pui, o banana mica… si uite asa eram satui. 
       Cel mai impresionant moment a fost acela in care pe la ora 1:30 noaptea au inceput sa „orocaie”  niste maimute dragute si destul de mari cu blana negra si o coada alba, care le vazusem ziua la intrarea in parc. Faceau ca niste…. broaste gingantice si foarte zgomotos, de rasuna toata padurea. Sunetele erau concomitente si produceau un efect de 3D foarte interesant dar si infricosator. Noroc ca s-au linistit destul de repede.
05.09.2010 – A doua zi pe munte
Ziua 2: Tabara 1 „Mkubwa” -> Tabara 2 „Shira 1” – 3500 m
         Dimineata am plecat pe la ora 9:30 din tabara. Poteca la inceput este prin padure apoi odata cu altitudinea vegetatia deasa, tipica pentru padurea ecuatoriala,se rareste treptat intrand pe teriotoriul unui fel de ienupar.Se trec doua vai micute si se prinde un picioar ce urca in Platoul Shira. In aceasta zi traseul a durat doar 5 ore. Tabara Shira 1 a fost destul de linistita si nu foarte aglomerata. Dupa-masa la ora 18:00 norii s-au risipit si am reusit pentru prima data sa vedem varful. De aici diminetile erau pana la iesirea soarelui cu temperaturi sub 0 grade Celsius dar nu am resimtit deloc frigul, fiind un aer uscat.
06.09.2010 – A trei zi pe munte
Ziua 3: Tabara 2 „Shira 1”-> Tabara 3 „Shira 2” – 3900m
       Acum eram tot mai aproape de varf si parca am inceput sa ne simtim si noi in sfarsit la munte. Vremea a fost impecabila, si traseul urca usor fara a pune probleme! Timp de mers: 5 ore. Apusul a facut ca acesta tabara sa fie una dintre cele mai frumoase din toata expeditia. Porterii erau super de treaba, bucatarul chiar si-a dat silinta si ne-a pregatit tot felul de mancaruri. Multe legume, orez, paste si ceva fructe. Toata lumea se simtea bine si asta ne dadea multa incredere in reusita nostra.
Ziua 4: Tabara 3 „Shira 2”-> Tabara 4 „Barranco” 3850 m prin Lava Tower 4600 m
        In aceasta zi am trecut prin Lava Tower la 4600 m. Asta era si o aclimatizare buna si un test sa vedem cum ne simtim la acesta inaltime. Am mers incet si „lunatic” dar am trecut si peste acest hop fara probleme. Singura problema era praful. Am uitat sa va spun. In aceasta expeditie, dar defapt in toata Afica in sezonul secetos, problema este praful si disconfortul creat de acesta. Dar cand zic praf ma gandesc la foarte mult praf si  nu gluma. Solul este acoperit de un fel de…. pamant foarte fin, mult mai fin decat la noi, care iti intra in nas si in fiecare por al corpului tau. Tot timpul esti foarte murdar… trebuie sa-ti sufli nasul pentru al curata.. si ce iasa din el…. e de groaza. Ciment nu gluma!🙂 Curatand-ul mai mereu te iriti.. si uite asa m-a insotit pentru restul expeditiei o stare de disconfort destul de urata. M-am intrebat cum ar fi sa mergi in sezonul mai ploios…. dar nici pe noroi pana la glezne nu cred ca e mai curat si mai placut.
       In aceasta tabare esti chiar sub un perete mare stancos si foarte impresionant. Am prins o vreme deosebita si norii care se risipeau lasand sa se vada varful si stancile creau un peisaj feeric numai bun de contemplat si fotografiat.
Ziua 5: Tabara 4 „Barranco” -> Tabara 5 „Barafu” 4600 m
      In aceasta etapa am hotarat sa trecem peste o tabara si anume Karanga. Aceasta era la jumatatea drumului dar relativ aproape (3 ore) asa ca ne-am incumetat sa urcam direct in Barafu. Ce e drept asa a si fost planul de acasa, plus ca deja ne cam saturaseram de praf si de asteptat marea zi in care sa incercam varful. Poteca, in prima parte merge pe sub munte, relativ pe curba de nivel dar de fapt trece peste niste muchii si coboara pana in vaile lor, deci efortul este destul de mare. Apoi urca pe un picior pana in tabara. In ultima parte a zilei a fost din pacate ceata si urcarea a fost cel putin pentru mine foarte plictisitoare. Tabara asta era cam inghesuita printre bolovani mari vulcanici, insa peisajul spre Uhuru Peak si Varful Mawenziau fost superbe.
Ziua 6: Tabara 5 „Barafu” -> Varful Uhuru Peak 5895 m       
        Ne-am hotarat sa plecam spre varf dimineata odata cu venirea zorilor. Am decis asa pentru a evita frigul noptii si sa putem vedea poteca, peisajul si incotro de indreptam. Lumea a plecat spre varf la toate orele din noapte si dimineata, nefiind ceva standard. Poteca urca destul de sustinut printre bolovanii mari, dar nu are deloc dificultate, fiind o poteca de tracking clasica si accesibila pentru oricine.
       Din pacate eu am avut ceva crampe la stomac si nu mi-a fost chiar bine. Am eliminat cam tot ce aveam in stomac si din cauza durerilor trebuia sa fac pauze scurte sa se mai linisteasaca musculatura abdomenului. In niciun moment nu mi-am pus problema sa renunt, din contra, sa fi urcat si in patru labe tot as fi atins varful. Asta pentru ca varful asta nu merita sa te faca sa te intorci. Suna dur, dar eu asa cred! 
       Toata lumea a urcat super bine! Fetele s-au motivat excelent, si au continuat ireprosabil pana la „buza” vulcanului in punctul numit Stela Point care il tot vedeam si care nici cum nu mai vroia sa se apropie. Pana pe varf a fost doar o formalitate. Felicitari fetelor! Ati facut o treaba excelenta! Ati demonstrat multe prin aceasta expeditie reusita, in primul rand voua dar si lumii intregi ca daca vrei cu adevarat se poate.
        Csabi a ajuns pe varf mult mai repede si apoi ne-a asteptat si la Stela reintorcandu-se pe varf si cu noi toti! Respect ungure! Baiat fain si de gasca, comic, tolba de bancuri cu un accent care m-a uns la suflet. Bravo barbate! M-am bucurat sa te cunosc!
        Dupa 7 ore de urcus, la ora 13:00, am ajuns pe cel mai inalt varf al Africii. Urmele de ghetar sunt impresionante si sunt  „razele de soare” pe acest munte. Ne-am fotografiat si am inceput coborarea care am facut-o pe niste limbi de grohotis si astfel in circa 3 ore eram la corturi. Am impachetat si am coborat in High Camp undeva la altitudinea de 3900m.
Ziua 7: Tabara „High Camp” -> Moshi
          Ne-am culcat in praf si ne-am trezi tot asa😦. A fost cea mai oribila tabara posibil! Adica plina de praf si lume. Nici nu am stat mult si am plecat cat s-a putut de repede. Drumul pana la iesirea din parc a durat destul de mult. Ca orice drum in care pleci de pe munte este monoton. La iesirea din parc am primit mult meritatele diplome care atesta ca am fost acolo. Am fost acolo sus…. sus pe Kilimanjaro!
––––-      
Safari
        Uite asa a fost partea de munte. Au urmat 3 zile de safarii care de fapt au fost 2,😀 din cauza masinii care s-a stricat si dupa ce am inghetat in masina vreo 3 ore, in care au tot mesterit la ea, am cerut sa ne intoarcem in tabara (satul unde era o pensiune). Totusi ziua aceea nu a fost pierduta, ne-am plimbat si am „studiat” lumea, obiceiuri locale, imbracamintea oamenilor dar si bazarul plin se obiecte si suveniruri. Totul se negociaza pentru ca nu sunt preturi afisate, asa ca pentru mine (ca si barbat) a fost foarte greu :)). Un produs pe care initial cereau 25 de dolari dupa multa munca… shopuri diferite reuseai sa-l iei cu 7 dolari. E ceva diferenta de pret, nu? Cele mai dragute erau produsele din lemn de abanos, un lemn negru, foarte rezistent si frumos; bine, exceptand tanzanitul, o piatra pretioasa, frate cu diamantul, de culoare albastru inchis spre mov. Va dati seama ca si preturile erau pe masura.
        In prima zi de safarii am vizitat Parcul National Lake Manyara. Zona este foarte draguta si plina de animale, incepand de la maimute pana la zebre, gnu, hipopotani, flamingo, lei, elefanti… ce mai! O mare gradina zoologica.
        In a treia zi am vizitat Parcul National Ngorongoro. E foarte spectaculos deocarece este situat intr-un crater, marginile lui ajungand si la o altitudine de 2500 m. Cand privesti de pe marginea craterului inspre interior parca vezi un teren de fotbal gigantic, nivelat ca in palma, plin de iarba uscata in care nu traieste absolul nimic. Totul pare nemiscat, mort si fara viata. Greseala! Cand am coborat si am inceput sa ne plimbam prin parc am ramas uimit cate animale pot fi acolo. Sute de zebre, gnu, porci mistreti, flamingo, zeci de lei, elefanti, coioti, hipopotami…. ce sa mai spun! Tot ce vrei si ce nu vrei!        
––
        Ca si concluzie, ce sa va spun! Africa, Kilimanjaro si safarii sunt niste lucruri care trebuie facute odata in viata. E ceva unic si deosebit, dar va sugerez sa le faceti asa.. la pensie in liniste, cu un aparat foto de cateva mii de euro🙂. Acum cat sunteti in putere si aveti banii astia faceti altceva! Clar eu as face altceva. Alt varf, alta zona mai tehnica, mai spectaculoasa, as alege o provocare in ceva munti mai „verzi” si mai inzapeziti😉.
Sa auzim numai de ture adevarate, al vostru mic blog-er, Caba Dan.
O mica galerie FOTO puteti vedea aici: http://picasaweb.google.com/cabadansorin/Kilimanjaro

 

10 gânduri despre „Expeditia Kilimanjaro 2010

    dianthus2rt a spus:
    22/09/2010 la 19:38

    Urmatorul hop? Adica varf?

      Caba Dan a răspuns:
      23/09/2010 la 07:16

      In mod „normal” ar trebuie sa urmeze Aconcagua. Dar cum trebuei facuta in ianuarie-februarie si bugetul e pe minus…. probabil ca in 2012, daca om fi sanatosi.😉

    vlad a spus:
    24/09/2010 la 14:07

    Bună Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
    Mulţumesc,Cu stimă Vlad!

      Caba Dan a răspuns:
      29/09/2010 la 07:00

      Salut Vlad,

      Ma bucur sa aud ca ai gasit cateva lucruri interesante pe blogul meu!
      Eu sunt deschis oricarei colaborari si legate de un interviu, promovare de articole si actiuni sportive…

      Tinem legatura,
      Caba Dan

    anonimus a spus:
    29/09/2010 la 12:44

    bravo Dane!!! avem cu ce mah avem cu ce! jos palaria😀

    Bisu a spus:
    30/09/2010 la 14:21

    Felicitari tie si colegelor/colegilor de echipa. Si..la mai mare😀

    Bob a spus:
    15/09/2011 la 13:30

    Salut

    as vrea si eu sa stiu cat mai costa o urcare pe kilimanjaro pt 2 persoane (eu am fost acolo in 2004). poti sa-mi dai pe mail la cristian_boboc la yahoo.com

    multumesc,
    Bob

      Caba Dan a răspuns:
      19/09/2011 la 07:16

      Salut,
      Depinde f. mutl cu cine mergi, cate zile stai pe munte (daca faci numai munte) si ce servicii vrei!
      Pe noi ne-a costat numai transportul si muntele undeva la ~ 2500 Euro.

      Ture frumoase!

        don'tbeanidiot pop a spus:
        04/12/2016 la 22:17

        salut dan,
        2500 de euro de persoana?

        Caba Dan a răspuns:
        05/12/2016 la 10:39

        Ceva de genu!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s