Geiger MTB Challenge 2009 – Sibiu

Invingatorul invins!

Am reusit!

Ultima gasca!

Sunt mandru de mine!

Am luat 4,50 la acest examen! Merit sa primesc cele 50 de sutimi pt. trecere?

O cursa de neuitat!

Natura intotdeuna invinge!

Acestea sunt doar o parte din posibilele titluri care mi-au trecut prin cap ieri, in timp ce pedalam la cel mai greu maraton din Romania. Cel mai greu a fost anuntat si asa a si fost!

Lungime traseu: 92 km

Diferenta de nivel: 3200 m

Harta traseului de 92 km

Profilul cursei de 92 km

Chiar ma gandeam, ca daca aveam un reportofon ieri  la  mine, sa-mi inregistrez toate gandurile, scriam un roman de cateva sute de pagini fara probleme. Caci am avut timp sa meditez si sa aberez pe tot parcursul traseului.. care a fost lung.. foarte lung, iar timpul in care l-am parcurs…  enorm!

Totul a inceput asa!

Cum nu am mai ajuns la EcoExplora am decis sa incerc maratonul de la Sibiu. Si nu oricare traseu, ci cel lung si cica foarte greu. Sincer, aveam chef sa ma rup! Da aveam chef sa ma rup! Pare ciudat, dar asa a fost.  De cand am plecat de acasa am stiut ca o sa fie extrem de greu, si am avut emotii la plecare, ceea ce nu mi s-a mai intamplat la un concurs de MTB.

Eram contient ca nu sunt pregatit fizic pentru o asa incercare, dar eram pregatit psihic. Vroiam sa ma incerc!

La ora 7 plecam din Medias cu masina mea, asta dupa ce-i iau si pe bunii prieteni Paul si Gigi. Eu si Gigi suntem singurii medieseni care mergem la tura lunga. Imbucurator este ca ma fost 12 participanti de pe malul „Tarnavei Mari”.

Ajungem in Sibiu la locul de Start, ne luam numerele, ne pregatim bicicletele, imi pregatesc rucsacelul, in care imi pun „deale gurii” dar si o geaca de ploaie, o bluza cu maneca lunga si frontala. Da! Lanterna! Asta pentru ca stiam ca va fi o zi lunga… si ma asteptam la ce e mai rau. Sa depasesc ora 20, adica cele 10 ore in care puteai termina oficial traseul lung si noaptea prin padure fara lumina e mai ciudat.

Din pacate, la concursuri, de multe ori nu ai timp nici sa schimbi o vorba cu oamenii cunoscuti, pe care-i vezi doar la manifestarile sportive. Si e pacat! Nu inteleg optiunea organizatorilor sa puna concursul duminica! E o prostie! Ma gandesc la cei care vin de la sute de km distanta. Dupa ore bune de pedalat sa te urci in masina, sa conduci obosit si luni dimineata sa mergi la servici :(. Trist!

Se da startul! Plec incet sa ma incalzesc. Pedalez constant, nu ma agit sa depasesc, prima urcare mare adica pe Varful Magura o stiu din anii precedenti. Si sunt „numai” 12 km de catarare pe o panta numai buna de scos sufletul din tine.

Pe la jumatatea urcarii ma prinde Gigi si de aici pana in Paltinis vom merge impreuna.. cu mici difernete de timp intre noi. Intr-un fel ma linistesc cand stiu ca sunt in fata lui Gigi care e un ciclist bun, si anul trecut a terminat acest maraton cei drept pe un traseu umpic mai usor in 7:45 min. Coboram la CP-ul de la km 37. Suntem anuntati ca suntem la limita timpului si trebuie sa ne miscam bine sa trecem de Paltinis inainte de ora 14, adica 6 ore de la start. Ma  uit la ceas si vad ca au trecut „doar” 2:50 de la start. Avem 3:10 ore sa facem pana sus in Paltinis sa ne incadram in timp. Verific profilul cursei si vad ca urcarea are aproximativ 18 km. In gand imi spun! Cum sa nu facem 18 km in 3:10.

Dar! Sa vedeti ce nu a vazut Parisul! In sus o panta… si traseul urca  pe un scoc in forma de V plin de bolovani instabili, de nu gaseai unde sa pui piciorul pe ceva drept ce sa mai zic sa mergi pe bicicleta. Asa ca dai in sus pe langa ea. Nu e problema ca sunt obsinuit de la Carpathian cu push-bike-ul! Dar sa impingi la un concurs de MTB vreo 10 km adica vreo 2:10 ore pe o singura urcare… mi se pare cam mult!

M-am simtit bine tot timpul, m-am alimentat si stare de spirit imi era super, asta fata de un tip, din bucuresti :P, care s-a prezentat drept LegStrong, care blestema de…. clar ca a venit ploaia. Da, da, ploaie ! Daca e „razboi” razboi sa fie! A inceput o frumusete de rapaiala de vara…. numai buna se te ude pana la piele, sa inunde poteca, sa inmoaie noroiul… pefect. Eu aveam la mine geca si nu am avut probleme… dar nu vreu sa stiu cum a fost pentru cei care erau doar in tricou (de exemplu Gigi). Il depasesc pe saracul Gigi si ii dau mai departe!

Ajung la Paltinis! Acolo un grup de vreo 6 persoane de la Salvamont dintre organizatori. Imi dau vestea cea mare!

Ne pare rau, ai depasit timpul de 6 ore cu 9 minute! Este descalificat, trebuie sa predai numarul si cipul!

:(( nu pot sa cred! Stau nemiscat cateva secunde. Ma uit la ceasul de pe bike. Ora 15:54 la mine! Astia vor sa ma prosteasca! Am telefonul in ruscac unde as putea sa vad ora exacta dar nu il mai scot, ii cred pe cuvant. Predau numarul si cipul.

Stau si ma gandesc! Dupa ce am tras de mine atat.. am urcat uratenia asta de panta, m-am batut joc de bicileta prin toate noroaiele.. acum sa trebuiasca sa ma dau batut!? Ma gandesc cata apa mai am la mine! Ar trebui sa imi ajunga deocarece probabil  nu o sa mai gasesc pe nimeni in posturile de alimentare.

Cer sa imi indice directia in care continua traseul!

O SA CONTIUNUI PE CONT PROPRIU!

Toti incearca sa ma faca sa renunt! Baiete.. nimeni nu o sa vina dupa tine in caz ca o sa patesti ceva! A plouat si traseul este foarte periculos! Poate nu o sa ai semnal….

Am zis, am zis! Plec mai departe! Ma simt bine, am apa, mancare si lanterna la mine! Gata ii dau bice! De aici incolo o sa fiu „baiatul fara numar”. Toti albitrii pe care langa trec ma „stiu”. Tu esti ala….. fara numar! 😀 Da, da… fostul numar 309! Un invingator si un invins. Sunt Ultima Gasca!

Nu dupa mult timp prind un concurent „valabil” ce isi curata schimbatorul de noroi. Ma linistesc! Hai ca macar albitrii il asteapta pe omul asta.. asa ca voi fi mai in siguranta.. si in caz ca termin sub 10 ore o sa pot dovedi ca am facut traseul integral.

Trec de un albitru.. si…. in fata lui, Rop-Trosc! Ceva se blocheaza! Ma dau jos! Varza! Asa ceva nu am mai vazut! Lantul s-a pus in doua si s-a blocat intre schimbatorul pedalier si pedalier. Lantul fiind in dublu.. nu puteam face nimic! Nu mergea nici in fata nici in spate! Mi-e frica sa nu rup schimbatorul spate care e super intins! Dar, calitatile mele de mecanic modest :P…. gasesc singura solutie! Scot imbusurile si desfac schibatorul pedalier… il ridic si lantul scapa! Puffff! Fixez schimbatorul.. va dati seama.. pe tot angrenajul si cadrul un noroi.. de nu vedeam nimic.. dar functioneza! Plec mai departe in viteza caci ultimul concurent intre timp a trecut de mine.

Urmeaza o coborare super tehnica pe un jgheab stancos plin de bolovani, in forma de V si cu rupturi de nivel! Stau pe bicicleta! Fie ce-o fi! Trag tare de frane, ma dau si jos la cateva praguri mari! Dau si o tranta cu saritura peste ghidon! Nimic grav… repede la vale… caci timpul trece! Se terminca si jgheabul.. dar ce sa vezi! De la cat am strans de ghidon si am tras de frane mi s-au blocat mainile! Am facut carcel ma mana dreapta! Cu greu reusesc sa schimb vitezele in prima faza! 🙂

De aici  (Gura Raului) urmeza o urcare pe un forestier). Angrenajul geme de la atata noroi! Asta e bataiei de batjocura pentru biciclete! Da ce sa-i faci.. taci si pedaleaza! Ajung intr-un punc de control  si primesc totusi un bidon de Sponser si o banana. De aici urmeaza o urcare criminala.. tot push ca doar ce putea fi! Mai sunt ceva coboarari scurte pe niste pante de stai dupa scaun.. nu mai zic de bolovanii si crengile luate in gura…  Pana aici am fost super in regula si optimist…. dar… parca incepe sa-mi ajunga! Mai am 20 km pana la finish! Hai ca nu mai e mult.. stiu ca mai am doar o urcame mica. Mica pt. ce a fost inainte! Vine o coboare draguta pe iarba pana aproape de Rasinari! Si cand ma vedeam ajuns jos..  o alta palma! Un noroi galben din cel mai lipicios imbratiseaza cu mare dragoste cauciucurile de aproape se blocheaza! OOOO da! Natura intotdeuna invinge!

O iau pe iarba… bicicleta cred ca are 30 de kg.. vai de mine.. e grea provocarea asta!

Trec drumul asfaltat din Rasinari si urmeaza.. o urcare! Tot pe pamant super lipicios! Ocolesc prin iarba…. iau bicicleta in spate… dar cat poti sa cari frate 30 kg…. chinul de pe lume! Depasesc un concurect cu roata blocate de noroi! Nu o mai poate invarti deloc. Saracul are frane in V… nu e de mirare!

Urmeaza portiunea comuna traseului de 45 km. Pe aici stiu care e treaba… Noroi cat vrei.. dar macar asta nu se mai lipeste chiar asa. Ajung la apa Sevisului, o apa mare… oo da! Ma dau jos si ma bag pana la genunchi in apa… imbracat si incaltat… normal. Sa ma curat nu de alta! Culc bicicleta in apa sa se mai curete angrenajul….

La intrarea in padure vad un alt concurent si trag dupa el! In padure deja este intuneric. Bicicleta fuge de sub mine pe unde vrea pe ditamai noroiul! Se vad lumini! Finish-ul!

Am resit! Este ora 19:55! Am terminat sub timpul limita de 1o ore.

Acum, numai voi puteti spune daca sunt un invingator sau un invins!

Eu am dat ce am avut mai bun din mine si am luptat pana la final ca un soldat pe campul de batalie pana la ultima suflare.